Cum arata o “scrisoare externa” pentru Posta Romana

Dimineata intr-un oficiu postal dintr-un cartier bucurestean.

5 ghiseuri, 3 deschise, cate 6-7 oameni la cozi, plus altii pe la mese, care scriau de zor.

Aici intru eu in scena, mandru posesor al unei hartiute pe care scria ca mi-a sosit o “Scr. ext.”.

Om trecut prin multe, nu degeaba am 31 de ani, m-am asezat la ultima coada, unde scria mare “colete interne si externe, primire si predare”. Chit ca era cea mai lunga si in fata mea erau numai oameni cu ditamai pachetele.

Stiam ca trebuie sa-mi soseasca un pachet din Anglia, imi cumparasem niste adidasi negri ca taciunele, pentru ca, aparent, in spitalele de stat din UK nu ai voie sa porti decat incaltari negre. Nimic de alta culoare. Daca sunt si impermeabile, ar fi ideal.

N-am gasit ceva pe placul meu la noi, am apelat la inventia ghiavolului secolului XXI, internetul, si am profitat si de inventia capitalista numita “Black Friday” si am comandat niste adidasi cu reducere de pe asos.com. Transport gratuit – daca nu ma deranja sa imi soseasca in 12 zile. Nu ma grabeam, deci am acceptat “oferta”.

Revenim. In toata viata mea cred ca am primit mai putin de 10 scrisori sau pachete la posta, incluzand si o vedere pe care mama mi-a trimis-o dintr-o delegatie, cand aveam vreo 5 ani. Cine sa-mi trimita scrisori in ziua de azi? Eram sigur ca e vorba de pachetul de la asos, chit ca pe trimiterea de la posta scria “Scr. Ext.”.

Dupa doar 30 de minute de stat la coada, timp in care am admirat rabdarea altei lucratoare la posta, care tot purta o discutie tipata cu o mamaie de 90 de ani care venise sa-si ia pensia, ajung in fata ghiseului. Sunt gratulat cu un “nu la mine, la ghiseul 1, la colega”. Nu a contat ca i-am zis ca sunt sigur ca e colet, ea stia una si buna “la ghiseul 1, la colega”.

Hop, o noua coada. Aici a durat mai putin, pentru ca doamna se misca f. repede, in ciuda faptului ca au venit nu mai putin de 5 pensionari sa intrebe daca “a sosit pensia”. Dupa doar 15 minute, ajung la ghiseu.

Scormoneste un pic pe sub mese, se intoarce cu scrisoarea:

scrisoare asos

Poza e cam proasta, dar garantez ca e un colet. Un fel de punga in care era cutia mea cu adidasi si un formular pentru returnare.

Iau “scrisoarea” si ii spun doameni: “va rog frumos sa-i aratati si colegei dvs. de la colete pachetul meu si sa-i spuneti ca nu e scrisoare”. Doamna raspunde țâfnoasă: “Asta e o scrisoare”. Eu, nimic: “Doamna, e colet, uitati-va la el”. “Nu, e scrisoare, la mine toate sunt scrisori”.

Ma intorc la vecinii de coada, care radeau deja: “Dumneavoastra vi se pare ca asta e o scrisoare, poate sunt eu tampit si nu mai stiu cum arata una?”. Nimeni n-a zis nimic.

Concluzia logica: sunt tâmpit.

Cand am iesit, dupa doar 45 de minute din oficiul postal, nu m-am mai stapanit:

11 thoughts on “Cum arata o “scrisoare externa” pentru Posta Romana

  1. Uite de asta, orice as comanda din tara, oricat ar costa transportul, nu comand prin posta, ci doar prin curier. Dar cand comanzi din afara, n-ai de ales (dar atentie: daca comanzi din UK si vine “recorded”, adica cu numar de urmarire, la intrarea in tara e preluat de un curier, si nu de posta romana: aparent, Royal Mail s-a saturat de modul in care posta romana livreaza astfel de trimiteri si a contractat firme de curierat ca sa duca treaba pana la capat. Posibil sa fie asa si in cazul Germaniei. nu mai stiu exact, dar oricum, am primit acasa, prin curier DHL, din Germania, cu vreo 10 euro, un colet de peste 3 kile).

    Ce-i drept, te-ai pus si tu contra prostilor: daca ei considera ca e scrisoare, stai la coada cu scrisori. Pana la urma, vrei sa pleci cat mai repede de acolo, nu sa le demostrezi ca-s idioti.

    Like

    1. La asta ma gandeam si eu la finalul experientei. (parca) 10 euro in plus era livrarea prin curier. Ajungea mai repede si direct acasa. Valoreaza 45 lei 1 ora si ceva din timpul meu (cu dus, cu intors)? Oarecum.🙂
      Oricum, nu m-am dus la colete pentru ca vroiam sa ma dau destept, ci pentru ca chiar speram sa rezolv asa mai repede – stiam ca e un colet. Si la primul ghiseu chiar nu scria “scrisori internationale”, ci pensii si alte chestii.
      Bine, mai e si chestia ca nu-mi place sa ma bag “peste rand” si sa intreb “unde trebuie sa stau” – mai ales atunci cand cred ca stiu unde trebuie sa stau.

      Eh, in 4 saptamani o sa fac cunostinta cu Her Majesty’s Bureaucracy. Sunt curios cum va fi acolo.🙂

      Like

      1. Deci daca in GB era numita “friptura cu cartofi”, Posta Romana trebuia sa ma anunte ca mi-a venit o “friptura cu cartofi”, chit ca era un pachet?

        Sau daca e stupida comparatia, daca in GB o numeau “postal card”, eu trebuia sa stau linistit, urma sa primesc pachetul in cutia postala, facut clatituta, nu?

        Like

  2. Buna! Scuze ca iti scriu la acest post. Dar este ultimul pe care l ai postat. Am o intrebare legata de AMG. Ce parere ai de practica la chirurgie pt anul I? Ma gandeam sa aleg asta si as vrea sa iti cer si tie o parere si eventual o opinie legata de ce anume sa aleg, ce este mai putin “de speriat” pentru prima practica. Iti multumesc,si astept raspunsul tau!

    Like

    1. In anul 1 toate sectiile sunt de speriat, dar toate sunt pline de posibilitati sa inveti ceva – depinde mult si de dorinta oamenilor de a te lasa sa faci ceva si de a ta de a invata ceva in orice conditii si a nu te descuraja cand dai peste oameni care nu vor sa te ajute…🙂
      In principiu, nu ai ce sa cauti in sectiile grele, gen UPU, ATI, pentru ca nu ai cunostinte teoretice si poti face prostii sau poti incomoda sau poti sa iti faci rau.
      Altfel, in opinia mea, la Chirurgie poti invata extrem de multe lucruri, e buna pentru a invata din multe puncte de vedere. Dar, repet, depinde mult de oamenii peate care dai.
      Succes!

      Like

      1. Iti multumesc mult Cristian pentru raspuns! Sper sa fie totul bine. Sunt o fire destul de greu de scarbit oricum. Nu mi-e sila de sange, puroi,urina, fecale. Doar la varsaturi am o sensibilitate adica mi se face rau si mie daca vad oameni vomitand.. Sper sa nu dau la chirurgie prea des peste asta…

        Like

        1. Depinde de “norocul” tau🙂
          Eu, in 3 ani de practica nu am vazut decat foarte putin vomitat, nimic iesit din comun. Si am facut practica pe Gastroenterologie, Oncologie, ATI, Neurologie si Chirurgie.
          Tocmai scriam azi ca o colega a primit un cadou de bun-venit in spital un vomitat pe ea din cap pana-n picioare in primele zile de lucru. Se intampla, te speli, treci mai departe🙂

          Like

          1. Vai saraca…sper sa am noroc si sa nu am surprize neplacute! Inca odata iti multumesc mult pentru raspunsuri si succes in continuare cu blogul

            Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s