Povestiri despre procesul de recrutare ca asistent medical in Anglia (3)

Ultima postare pe tema asta, cred ca am discutat despre tot ce era de discutat in partile 1 si 2 si in celelalte postari mai vechi.

Se vrea o mica recapitulare cu avantaje si dezavantaje ale locurilor (camine, spitale de stat, spitale private, agentii de nursing) unde poti pleca, cateva din experientele colegelor care au ajuns acolo si o estimare a duratei procesului (de la primul e-mail sau telefon pana la prima zi de munca). Bonus: ierarhia intr-un spital NHS (asistente medicale/doctori).

Cat dureaza pana incepi sa muncesti?

In primul rand, pe 17 septembrie am trimis plicul catre NMC, pe 22 era la ei (zice Royal Mail), de pe 1 decembrie sunt Registered Nurse (am drept de practica in UK ca asistent medical), pe 3 decembrie mi-a ajuns si plicul acasa. Am avut noroc. Am detaliat tot procesul in alt post.

Am mai spus pana acum ca am avut mai multe interviuri, pentru mai multe spitale (si 2 preinterviuri pentru Nursing Homes), pentru ca vroiam sa am de unde alege – si, sincer, nu eram multumit de prima oferta, dar vroiam sa am macar o optiune de siguranta. Ultimul interviu l-am dat pe 30 octombrie, pe 3 noiembrie aveam oferta de munca pentru spitalul unde eu voi incepe munca in ianuarie. Pe 14 decembrie ar fi fost prima zi de munca pe care ar fi agreat-o spitalul, dar, dupa cateva zile de nehotarare, m-am decis ca e mai sanatos sa petrec sarbatorile cu sotia, in Romania, nu singur printre straini. Au fost cei mai rapizi, as fi putut incepe munca in  6 saptamani de la interviu. Asa vor fi 10, dar din alegerea mea.

Consecvent principiului de-a avea o oferta de back-up, nu am dat nici un e-mail pentru a refuza o a doua oferta, pentru care am dat interviu la mijlocul lui septembrie. La interviu ei mi-au zis clar ca sa nu ma astept sa incep mai devreme de “sometime in January“. Ei bine, zilele acestea am fost anuntat (dupa aproape 1 luna si ceva de tacere totala din partea agentiei intermediare) ca, daca le mai trimit 1 act si inca ceva, as putea incepe tot “candva dupa 12 ianuarie”.  As fi putut incepe munca in 4 luni de la interviu (4 luni fara cateva zile).

O alta colega care a luat un interviu cu agentia de mai sus a plecat in UK la fix 1 luna dupa interviu. A fost singura aleasa dintr-un grup de 20 si ceva de asistente medicale venite la interviu.

O alta colega, care initial (la acelasi interviu de mai sus) a fost anuntata ca e in lista de asteptare, a fost chemata la cam 1 luna dupa interviu, a inceput lucrul de la 1 decembrie. 2 luni si 2 saptamani dupa interviu.

O a treia colega, care a picat interviul de mai sus (toata lumea era interesata de spitalul respectiv pentru ca ofera posibilitatea evolutiei accelerate in band5 = 2 stadii intr-un an, versus 1 cat ar fi in mod normal, daca indeplinesti niste conditii) a plecat la munca la aproximativ 3 saptamani dupa un alt interviu, dat la inceputul lui octombrie.

Cele 3 colege lucreaza in spitale din Londra, care au un High-Cost Area bonus (15-20% din salariul de baza). Au inceput munca pe pozitii de Healthcare Assistant (un fel de infirmiere), dar multumita bonusului au primit (cele 2 care lucreaza deja de 1 luna si ceva) tot aproximativ 1400 si ceva de lire net. Din punctul asta de vedere, spitalele au fost 100% corecte, cat au promis, atata au oferit.

Am mai avut 2 interviuri cu oferte de angajare pe care le-am refuzat pana la urma. Acolo se angajau sa imi proceseze dosarul in aproximativ 3 luni, 3 luni si jumatate. In opinia mea, asta era o problema interna a agentiei, dupa primul interviu m-au contactat abia dupa 1 luna sa imi ceara setul de acte suplimentare cerute de spital.

Buuun. Asta a fost in spitale NHS. Pentru nursing homes, la ambele preinterviuri date de mine mi s-a promis ca pot pleca in maximum 2-3 saptamani de la interviu, atata timp cat sunt multumiti de mine. O promisiune telefonica pre-interviu nu are cine stie ce valoare, doar ca ma gandesc ca i-o fi cuiva de folos.

Ca mentiune, in NH as fi inceput ca Healthcare Assistant, cu salariu mult mai mic, de data asta (7-9 lire/ora), aproximativ 1200 lire net.

Pot spune ca, in cazul ideal, daca iei un interviu candva prin august si nimeresti peste o agentie cu angajati care nu-s indolenti, poti incepe munca cel mai devreme pe la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie. Dar trebuie sa ai ceva noroc. Am discutat cu un coleg, absolvent al unei postliceale din alt oras, care a luat interviul prin august (inainte de examene) si a inceput munca dupa mijlocul lui octombrie. Deci se poate.

Ca mica mentiune suplimentara, in perioada asta de asteptari m-am gandit sa vad (din curiozitate) ce se intampla daca imi depun candidatura la posturi ale unor spitale direct pe site-urile lor. Raspunsul este ca te cheama la interviu – deci nu trebuie neaparat sa pleci prin agentie in UK.

Am cautat 2 spitale din centrul Londrei, aveau oferte cu Newly-Registered Nurses, mi-am facut cont pe NHS Jobs, am completat o gramada de informatii, am introdus si un fel de scrisoare de intentie “why do you want to work for us” si am asteptat. La 1 spital e adevarat ca am completat tot formularul on-line duminica si ei primeau applications doar pana vineri. Ei nu mi-au raspuns. Al doilea spital mi-a raspuns prompt, pe 26 noiembrie as fi putut merge la interviu.

Singura problema e ca majoritatea agentiilor de recrutare ofera un pachet de relocare pentru spitale, care include 1-2 luni de cazare, biletul de avion dus si, cateodata, chiar si un mic bonus de cateva sute de lire on arrival. Cele 2 spitale nu ofereau asta in anunturile lor de pe site-urile proprii.

Asa ajung si la recapitularea locurilor unde poti lucra, cu pro si contra

Nursing Homes

Pro: pare ca poti incepe mai repede (mai putine verificari de hartii); dupa ce primesti PIN-ul ai salariul mai mare decat in majoritatea spitalelor (daca ai vechime in Romania, unele spitale te incadreaza in Band5 dar mai sus, la 12 lire, 12 lire si ceva pe ora): 12-14 lire pentru inceput si poti creste la mai mult dupa 6-12 luni; la 40 ore pe saptamana, 52 saptamani, 14 lire/ora, asta inseamna 29.120 lire brut/an (1907 net/luna), daca ai rezistenta pentru 48 ore pe saptamana, la 14 lire pe ora poti castiga 35.000 lire/an (2240 lire net/luna); pachet de relocare FOARTE GENEROS in anumite situatii: pana la 1000-2000-chiar 2500 lire platibili in transe, la 6-12-24 luni, plus cazare gratuita 1-2 luni, plus bilete de avion (unul la dus, inca un set dus-intors, pentru intoarcerea in tara la 12 luni)

Contra: ai intotdeauna multi pacienti (am citit de 15-30/asistenta si pana la 40, chiar 50 in ture de noapte), raspunderea e foarte mare, timpul e intotdeauna putin; nu toate nursing homes platesc orele suplimentare la o rata mult mai buna; personalul pare sa fie folosit la maximum, ai timp mai putin sa fii invatat – pentru un incepator poate fi coplesitor totul; multi se plang ca scrii mult prea multe hartii pentru orice face (sau i se face) pacientul(ui).

Spitale NHS

Pro: la inceput ai pacienti PUTINI (recomandarile actuale sunt de maximum 8 pacienti pe RGN, ca incepator e probabil sa ai mai putini), perioada de inductie si de cursuri de la inceput e mai serioasa ca la NH, ca newly-pinned ai o perioada (pana la 6 luni) in care esti SHADOW – adica NU ai pacienti proprii ci urmaresti o asistenta-mentor majoritatea timpului, ai mici reduceri la mai multe servicii (sunt mai multe site-uri care ofera NHS staff discounts, google it), cazarea oferita de spital e de regula chiar langa spital, unele centre mari universitare au si beneficii interne (cresa, gradinita, sala de forta, biblioteca etc.), spitalul te plateste in timpul orelor de cursuri (si plateste si cursurile); orele suplimentare sunt platite f. bine (2 x normal hourly rate); orele “unsocial” (noaptea, in week-end si de sarbatori legale) sunt platite bine (1,5 x normal hourly rate); 27 zile de concediu anual de la inceput; NHS Pension (aparent, e bine s-o ai); 1-2 luni de cazare gratuita + bilet de avion platit (daca primesti oferta prin agentii)

Contra: TOATA lumea iti stie salariul, salariul creste doar in anumite conditii, doar 1 data pe an (cu cateva sute de lire brut/an); birocratia e destul de mare; daca vrei sa te muti de pe o sectie pe alta trebuie sa astepti destul de mult, ca incepator nu (prea) ai voie sa faci ore suplimentare pana nu treci de perioada de preceptorship; nu ai voie sa faci multe lucruri daca nu esti acreditat: nu ai voie sa pui branule, sa recoltezi, sa scoti branule, sa administrezi medicamente i.v FARA CURSURI. Se poate ajunge la situatia tampita in care un pacient sa aiba nevoie de tratament i.v. si sa trebuiasca sa astepti singura asistenta de pe tura cu curs de canulare sau un doctor (si poate dura). Ignori regula – pierzi PIN-ul si esti pasibil de inchisoare!

Spitale private

Pro: Salariul de pornire e mai mare decat in NHS (spre 24-25.000 lire/an); diferite bonusuri si discounturi daca spitalul detine anumite servicii conexe (sala, magazine, restaurant); numarul total de pacienti este mult mai mic – dar si cerintele pot fi mai mari (pentru ca totul este scump pentru pacient). Primesc si incepatori (dar depinde de la caz la caz). Bonusul de relocare este mai generos (de regula) decat la spitalele de stat.

Contra: Mai putine zile de concediu pe an (am vazut oferte cu “doar” 24 zile/an); nici unul dintre avantajele NHS

Agentii de Nursing (care plaseaza RGN doar temporar, in spitale/NH, la nevoie)

Pro: Plata orara foarte mare (brut: 20-25 lire sau mai mult pe ora), o oarecare libertate in a refuza sa lucrezi in anumite zile

Contra: Nu stii prea des cate ture vei avea intr-o luna, intotdeauna esti un fel de intrus intr-un loc strain; Trebuie sa ai vechime (experienta in UK) inainte de-a te gandi la asa ceva – ceea ce nu e chiar un minus.

 

 

Ca ultima chestie pe care am retinut-o: exista cel putin 2 sindicate care se angajeaza sa te ajute cu sfaturi legale daca ai vreo problema ca RGN. Cotizatiile lunare nu sunt mari (10 lire, aproximativ), eu zic ca merita. UNISON si Royal College of Nursing.

 

La final, din experientele colegelor mele din spital (la gramada, mi-e cam greu sa le organizez pe spitale):

  • induction-ul e platit; cursurile sunt platite de spital, tu esti platit cu rata orara normala ca sa te duci la ele; exista si cursuri on-line, accesibile ba in intranetul spitalului, ba de acasa. Se dau examene la final, daca nu le iei, le dai din nou.
  • precum ziceam mai sus, daca nu faci curs de recoltari, NU ai voie sa recoltezi. Nu faci curs de canulare, NU ai voie sa montezi/scoti branula. Unii exagereaza cu asta – nu esti obligat sa faci cursurile astea imediat, deci poti sa refuzi mai mult timp sa faci asta “nu am voie, nu am cursul facut”.
  • Recoltarile sunt facute de serviciul spitalului specializat doar in asta. Daca se fac pe sectie, se mai intampla sa mergi tu cu analizele la laborator. Aoleu, speram c-am scapat de asta dupa 3 ani de “du si tu analizele astea la laborator”. :))
  • Spitalul are niste reguli, dar sunt respectate mai strict sau nu in functie de strictetea asistentilor-sefi. Exemplu: una dintre colege are in grija pacienti cu AVC. NU ai voie sa le masori functiile vitale fara sa ii intrebi daca sunt de-acord cu asta, chit ca SUNT IN COMA. Astepti minim 10 minute si te intorci dupa, intrebi din nou, abia apoi poti sa-i iei tensiunea. Daca il cureti, intotdeauna trebuie sa fii atent sa acoperi cu ceva zona inghinala, sanii etc. chit ca perdelele pentru privacy sunt deja trase in jurul patului. Alta colega nu are aceste restrictii.
  • Daca pacientul refuza sa isi ia tratamentul, trebuie sa il convingi sa-l ia. Daca tot refuza, intotdeauna trebuie sa-ti chemi un coleg, apoi superiorul. Strength in numbers.
  • Daca un pacient sufera de dementa si familia nu vrea sa-l externeze, nu poate fi externat – aparent nu exista o solutie intermediara pentru orice caz (camin?). Asa ca te poti trezi cu un pacient necooperant care sta in spital cu saptamanile, desi i-a fost vindecata problema medicala initiala.
  • Pacientii cu dementa care pot deveni violenti sau un pericol pentru ei sau altii trebuiesc supravegheati 100% din timp. Asta inseamna 1 angajat (HCA sau chiar RGN) care sta cu pacientul 24/24.
  • Problema cea mai mare este… sa inveti hartogaraia. Si medicamentele. Si accentul englezilor. Dar hartogaraia e foarte multa.
  • Majoritatea oamenilor te vor ajuta, te vor intreba cum te descurci etc. Trebuie doar sa nu fii cu nasul pe sus. Exista si oameni naspa, dar nu exista padure fara uscaturi.
  • Asistentele venite in tura ca suplinitori (Bank nurse) au tot timpul multe de verificat si reverificat, deoarece foarte rar vin pe aceeasi sectie de 2 ori intr-o saptamana. Practic, fiecare zi trebuie sa o iei de la zero intr-o sectie noua. Bani multi, responsabilitati multe.
  • Ca incepator, poti intra ca Bank nurse intern (sa faci ore suplimentare pe sectia ta) doar dupa mai multe evaluari interne.
  • Daca nimeresti sa fii Shadow unui Nurse cu care nu te intelegi… e cam nasol, greu scapi de el/ea.
  • Ajuti des la schimbatul si spalatul (peste tot al) pacientilor. Cine crede ca merge in Anglia si “nu spala pacienti la cur” (o expresie care ma scoate din sarite) se inseala amarnic.
  • La inceput, nu se supara nimeni daca nu stii ce medicament e X sau ce face. Dar dupa o vreme se vor astepta sa stii. Colegii vor fi ok cu asta (cel putin in fata ta), dar un supervizor NU.
  • Daca ai ghinion, te poti trezi in primele zile de munca ca vomita exploziv pe tine un pacient. De bun-venit in spital. Deh, probleme la SNC. Si toti stim ca voma in jet este cauzata de…🙂
  • Dupa ce ai NINo (1-2 saptamani), DBS (tot cam 2 saptamani) si cont in banca (1 zi) se cheama ca esti englez.🙂
  • In o luna si ceva, colegele mele nu au vazut inca tensiometre manuale.🙂
  • Este evident, dar trebuie sa tii minte ca in UK vei da peste o multitudine de colegi, de diferite natii, in special: nigerieni, pakistanezi, portughezi, spanioli. Daca esti rasist sau xenofob, mai bine stai acasa.

Si BONUS:

Ierarhia intr-un ward:

HCA (infirmiere)

Staff Nurse – astia suntem noi, RGN (registered nurse)

Senior Staff Nurse – echivalentul (oarecum) ar sefului de tura de pe o sectie din Romania; Se intersecteaza cu pozitiile de Junior Sister sau Junior Charge Nurse. Au mai multa experienta decat Staff nurse.

Deputy Sister sau Charge Nurse – cea care are rol de Ward Manager cand aceasta e ocupata.

Sister = Ward manager. Are si controlul bugetului sectiei.
Pot exista si Senior Sisters (sau Senior Ward managers), in caz ca e o sectie foarte mare.

Peste ele ar fi Clinical Nurse Manager si apoi Matron (sau Director of Nursing) – echivalentul Directorului de ingrijiri.

Sursa.

Cat despre doctori, dupa ce termina facultatea si isi incep rezidentiatul intr-un spital, devin medical staff.

Medicul Proaspat-absolvent este House Officer (termen vechi) sau Pre-registration huse officer (PRHO), in primul an post absolvire.

Dupa 1 an devin Registered Medical Practitioner si intra in Foundation Programme, in care sunt Foundation Year 1 doctor (FY1), apoi Senior House Officer sau Foundation Year 2 doctor (FY2).

Dupa ce termina 2 ani de FP, aleg o specializare si devin Specialist Registrar (SpR) sau nu isi aleg una inca si raman non-training Registrar.

Dupa ce termina rezidentiatul, devin Consultant (Medic Specialist) sau Associate Specialist. Peste ei avem Medical (sau Clinical) Director.

Un medic care lucreaza in prevenirea si triarea pacientilor inainte de-a ajunge la spital, intr-un cabinet medical independent e General Practitioner (cam ca medicii de familie romani).

Un doctor care lucreaza cu pacientii este un Clinician (versus un Research Doctor, care se ocupa doar cu cercetarea).

13 thoughts on “Povestiri despre procesul de recrutare ca asistent medical in Anglia (3)

  1. Salut Cristian,

    Felicitari pt. toate articolele scrise, foarte interesante si practice. De ce ai ales Anglia? si nu Germania sau Elvetia? tinand cont ca ai spus ca ai studiat lb. germana si ai avut un schimb de experienta in Elvetia. Din informatiile pe care le-ai prezentat despre UK si din cate am mai aflat personal, costurile vietii sunt foarte ridicate si practic traiesti la limita decentei. Si pe mine ma intereseaza acest subiect, sunt anul 3 si ma gandesc incotro sa merg spre vest. Am lucrat in proiecte phare, multinationale, dar ca si tine m-am hotarat sa merg in alta directie. Ma gandesc bine la ce voi alege, pt. ca va fi pe termen lung si nu cativa ani.
    Numai bine.

    Like

    1. Salut.
      Am mai mentionat prin prima postare despre Anglia, cred.
      Anglia pentru ca:
      Stiu limba cel mai bine (inclusiv termeni medicali), recunoasterea studiilor dureaza destul de putin si e destul de clara (comparabil cu Germania, mult mai bine ca-n Elvetia, unde procesul e mai alambicat, de durata si mai scump) si e foarte-foarte usor de gasit un loc de munca intr-un spital maricel dintr-un oras maricel (si in Germania nu e foarte greu, mai putin in Elvetia, dar la ei trebuie sa astepti sa ai Anerkennung ca sa fii bagat in seama – din experienta proprie, pe cand in UK te poti angaja in spital si fara PIN). Ce vreau sa zic e ca am incercat si Germania si Elvetia lunile acestea, dar am ajuns la concluzia ca solutia cea mai simpla e sa incep in Anglia. Daca nu ma incurcam cu interviurile prin septembrie si dadeam interviu la spitalul actual pe 10 octombrie, nu pe 30, acum lucram si eu de 1 luna acolo.

      Costul vietii e mare fata de Romania, dar in afara de transport si mai ales cazarea (care sunt foarte scumpe in UK si mai ales in zona Londrei) e cam la fel cu Germania/Austria/Franta, poate un pic mai ieftin ca-n Elvetia (unde chiar e totul super-scump).

      Si am scris si in partea a doua a articolelor despre UK. Da, in spitalele din UK nu esti platit foarte bine, dar cu siguranta nu esti la “limita decentei”. O familie in care amandoi sotii castiga salariul minim din NHS ar duce-o foarte bine (2900 lire net lunar sunt bani multi, oricum am da-o). Asta la 3 zile muncite pe saptamana, 37,5 ore. Exista ture suplimentare, munca in week-end (platite suplimentar), se poate lucra prin agentie/bank nurse etc.
      In Nursing Home poti castiga SINGUR 34-37k lire pe an (daca muncesti 48 ore pe saptamana si esti rezistent la stres). 37k lire inseamna 51.000 euro brut pentru 1 singur om care aduce venituri in familie. Un Krankenpfleger NU castiga peste 40 si ceva de mii de euro brut in Germania nici daca sta-n cap si fredoneaza Deutschlandlied in timp ce asista la 2 operatii concomitent.

      Oricum, ideea e ca fiecare ar trebui sa ia o decizie in functie de lucrurile importante pentru el/ea pe termen mediu-lung. Costurile si veniturile au o importanta, dar conteaza si siguranta, accesul la anumite servicii, posibilitatea eventualilor copii de-a merge la scoala, calitatea serviciilor medicale, siguranta pensiei si cate si mai cate.
      Acum 4 ani mi-am facut un plan pe termen mediu (5 ani). Pana acum s-a indeplinit in proportie de cam 75% si am sanse acceptabile sa il duc la 100% in vara lui 2016. Daca vei mai citi blogul meu, vei vedea la ce ma refer.🙂

      Like

  2. Salut.Am o intrebare.Ti au fost cerute referinte la locul de munca?Si daca da, cum ai facut?Am inteles ca multi angajatori cer referinte chiar daca esti proaspat absolvent

    Like

    1. Da, evident ca mi-au fost cerute.
      Fiecare spital/recrutor/NH are tipul propriu de formulare de recomandare – majoritatea trebuie completate si semnate de un profesor de la scoala (preferabil care te-a stiut 3 ani – un profesor de nursing) sau chiar de vreun medic/asistent-sef din practica ta.
      Unii au insistat pentru recomandare de la un spital, le-am zis ca nu se poate, pana la urma s-au multumit cu recomandarea de la un doctor care mi-a fost si profesor si s-a nimerit sa fac practica intr-un an in sectia unde lucreaza.
      Cei la care plec in ianuarie mi-au cerut:
      – un formular-standard completat de cei la care am lucrat in ultimii 3 ani (chit ca a fost part-time si n-a avut nici o legatura cu sanatatea)
      – un formuar-standard de la un profesor/medic/avocat/politist care ma cunoaste de minim 3 ani si care poate atesta “my good character” (un prieten care e profesor universitar, in cazul meu)
      – un formular-standard de la un profesor din scoala (diriginta in cazul meu).

      Solutii exista, atata timp cat ti-ai pastrat cat de cat niste relatii acceptabile in timpul scolii cu niste profesori sau persoane din spital.

      Unii insista ca recomandarile sa vina de la persoane cu adresa de e-mail, ca sa fie contactati ulterior electronic. Asa a fost cazul la spitalele unde mi-am depus candidatura direct (in noiembrie).

      Like

  3. Am inteles.Mi se pare putin ciudat sa umblu dupa vreun profesor de facultate sa mi completeze si mie un formular.nu de alta,dar banuiesc ca stii cat de “disponibili” sunt in general..si nu numai ei

    Like

    1. Asa cum a zis si Kobold mai sus, nu se poate sa nu gasesti macar 1 profesor care sa fie cat de cat prietenos…
      Stiu ca cei de la facultati sunt un pic mai distanti, dar in atatia ani gasesti unul cu care sa poti discuta un pic.

      Like

  4. Daniel,
    imposibil sa nu fii legat o prietenie (nu iesit la bere, ci discutii libere sau pe teme medicale pe holurile scolii) cu un profesor in 3 sau 4 ani de scoala. Eu am numarat cel putin 7 la care pot apela si daca ma intalnesc pe strada, ne salutam si isi amintesc de mine. Mai ales ca noi am fost doar 2 barbati in clasa. Tine de fiecare in parte sa fiti respectuosi, prietenosi si curiosi (pt. materia predata) in legatura cu profesorii.

    Like

  5. Salut Cristian!
    Despre spitalele universitare stii cate ceva? Plusuri, minusuri? Am primit o oferta la un spital universitar si m-ar interesa cateva informatii. E vreo diferenta intre un spital universitar si un spital obisnuit? As fi bucuros sa aflu orice informatie legata de spitalele universitare
    Multumesc anticipat!

    Like

    1. Si spitalul unde lucrez eu e universitar.
      In esenta, sunt mai mari, adica au mai multe sectii pt. mai multe specializari si tot timpul te vei trezi cu studenti pe sectie. Fie medici, fie nurse.

      Teoretic, fiind mai mare, ai sanse mai multe sa schimbi sectia dupa o vreme, daca nu iti place. Dar asta depinde si de contractul pe care il semnezi.
      Tot teoretic, e mai bine sa te ajute si studenti nurse – se pricep binisor sa completeze fisele si sa faca lucruri simple. Doar sa nu ii lasi nesupravegheati sa dea medicamente, atunci rapsunzi tu pt greselile lor.

      Probleme ar putea fi la faptul ca spitalele lor mari par sa fie supradimensionate relativ la nr de personal medical. Adica ai sanse mai mari sa te lovesti de short staff days. Dar nu e obligatoriu.🙂

      Anglia e mare. Cred ca mai importante sunt costurile vietii, clima din zona, salariul, cazarea oferita de spital, sa iti placa sectia samd. Ca e universitar sau nu e mai degraba o dorinta mai putin importanta.🙂

      Like

      1. Multumesc frumos pentru raspuns.
        Luni cred ca voi primi acel precontract. Sper, asa cum ai scris si tu, sa mi se ofere cazare macar pentru o perioada. Dar astept acel precontract si te voi mai deranja cu cateva intrebari, daca nu e cu suparare.
        Multumesc, o zi frumoasa!

        Like

        1. Nu e nici o problema.

          Daca nu scrie ceva in contract, intreaba-i. E-mail sau telefonic. Eu nu am intrebat de salariu pt ca stiam deja cand e ziua de plata, dar am avut surpriza sa aflu abia cand eram in aeroport ca voi primi salariul pt prima jum de luna odata cu salariul pe luna a doua.

          Like

  6. EU lucrez pt NHS, dupa experienta in privat Hospital si cea mai mare parte a carierei (13ani) in intensive care , va pot spune ca daca vrei sa fii o “doamna cu cafea si tigarea in mana” ( conceptul romanesc de nurse) si sa nu speli pacientii la fund e mai bine sa stai in Romania. Aici exista respect pt pacient si totul e diferit de Romania.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s