“Soumission” de Michel Houellebecq – un viitor posibil?

Presupun ca toata lumea tine minte atacul asupra saptamanalului de satira frantuzesc “Charlie Hebdo” de acum un an si cateva zile. Fix in ziua atacului, printr-o coincidenta macabra, aparea Soumission, carte parodiata de saptamanalul francez rapid pe coperta:

Charlie-Hebdo-236x300

Apoi niste idioti au intrat cu arme de asalt in redactia respectiva si au deschis focul si cartea a devenit instant un bestseller.

O luasem de mai multa vreme, dar mi-am facut timp s-o citesc fix la inceputul anului asta. Din coincidenta – am mers si cu avionul si mai faceam si zilnic 1 drum de 30 de minute cu bus-ul, deci timp suficient pentru a citi cateva sute de pagini.

Cartea este oarecum impartita in 3 parti. Personajul-povestitor este un proaspat doctor in Soumissionliteratura franceza, expert in Joris-Karl Huysmans, care urca incet pe scara ierarhica a educatiei universitare frantuzesti. Concomitent cu inceata sa evolutie profesionala, Franta se apropie din ce in ce mai mult de un Islam politizat, dezamagita de anii de socialism sau guvernare de dreapta care nu au dus nicaieri.

De ce 3 parti?

Pentru ca avem planul prezentului povestitorului, un personaj anost, lipsit de carisma, opinii politice sau credinte religioase, care nu-si gaseste locul intr-o societate in care (aparent) majoritatea compatriotilor sai sunt la fel de anosti si lipsiti de convingeri politice sau religioase. Incapabil sa pastreze o relatie, incapabil sa se hotarasca ce vrea, incapabil sa iubeasca pe cineva, avand doar o singura “performanta” intelectuala: studiul unui autor francez de mult mort.

Apoi avem planul trecutului lui Huysmans, pe care povestitorul nostru il urmeaza oarecum in evolutia sa profesionala si spirituala. Desi exista oarecare paralele intre cele 2 vieti, a autorului din secolul XIX si a epigonului sau care nu e capabil sa scrie ceva ci doar sa cerceteze si sa scrie despre opera idolului. Legatura intre cele doua planuri e facuta de nemultumirea celor doi fata de involutia si decadenta societatilor in care traiau – desi, dpdv economic si social fiecare putea considera ca traieste in apogeul civilizatiei franceze.

Cele 2 planuri se intrepatrund cu realitatea politica, sociala si religioasa a unei Frante care este demoralizata si amortita de decenii de alternare la guvernare a acelorasi doua partide (unul de dreapta, unul de stanga), care culmineaza cu 2 (!) mandate ale lui Francois Hollande. Un presedinte a carui singura “calitate” pare sa fie (in opinia scriitorului si nu numai) faptul ca este singura alternativa cat de cat rationala, in ochii alegatorilor deziluzionati, la extremism sau capitalism corupt (de parca socialismul frantuzesc este altceva decat capitalism corupt).

Autorul propune ca viitor probabil o impartire a vietii politice in extremisti de dreapta (Frontul National al lui Le Pen – fiica), putine procente pentru partidele de dreapta/stanga actuale si emergenta unui Partid Islamist Moderat, care propune un candidat carismatic la alegerile prezidentiale din 2022.

Fara sa povestesc toata cartea, autorul ofera mai multe indicii despre cum poate ajunge Franta, cu o populatie mare musulmana, dar care se estimeaza ca NU va ajunge pana in 2050 sa depaseasca nici 10% din total, sa fie guvernata de un partid islamist.

Multe dintre motivele prezentate in carte sunt plauzibile: o populatie majoritar atee sau laicizata este mai putin coeziva fata de una care este legata de o credinta unica, esecul politicilor sociale, statul incompetent, cedarea anumitor puteri unor interese comerciale, egoismul si egocentrismul unei populatii care nu mai crede in planuri mari si deziluziile repetate cu niste politicieni duplicitari, anosti si mincinosi.

Problema acestei realitati posibile (dar putin plauzibile) este ca autorul presupune ca un grup divers etnic (emigrantii musulmani) poate strange o putere politica mult mai mare decat marimea sa reala, ca partea radicala (de dreapta) a populatiei va accepta asta cu mainile in san si ca, ulterior, majoritatea populatiei va accepta un set de schimbari incrementale in legi si realitate care vor schimba Europa unita intr-un mare stat islamic. Posibil, dar implauzibil.

Oricum ar fi, cartea e foarte interesanta. Ca opera de fictiune, este captivanta (daca ignoram paragrafele prea lungi despre viata si opera lui Huysmans sau esecurile romantice si sexuale mult prea multe ale povestitorului).

Merita citita, mai ales daca vrei sa-ti mai improspatezi cunostintele de franceza (nu exista traducere in romana iar cea in engleza era mai dificil de procurat anul trecut – ceva ce cred ca s-a schimbat intre timp).

2 thoughts on ““Soumission” de Michel Houellebecq – un viitor posibil?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s