Asistent Medical in Anglia (3)

A trecut prima mea saptamana de munca in Anglia.

Nu o sa mint. Daca ar fi sa fiu mai slab sau sa judec dupa prima saptamana si-atat, as lua primul avion spre casa si nu m-as mai intoarce.

Daca privesc lucrurile realist, trebuie sa realizez ca e vorba de un proces de durata, ca NU ma asteptam sa fie totul banal din prima zi si ca ERAM CONVINS ca nu o sa curga lapte si miere pe aici si ca voi avea o perioada de acomodare mai lunga.

Pe scurt, prima saptamana a fost asa: 1 zi de inductie (“corporate induction“) in care cativa oameni carora le place sa se auda vorbind au vorbit despre lucruri care n-au nici o legatura cu realitatea din spital si 4 zile de munca pe sectie ca “Supernumerary” (sau Nurse-Shadow, adica nu am pacientii mei, dar ajut tot timpul 1 asistenta). Am inceput munca simultan cu 1 asistenta din Spania si una din Romania (Galati). Romanca e proaspata absolventa de facultate, spaniola cred ca e tot proaspata absolventa (nu prea are chef de vorba si nici nu prea e timp de vorba). Ele nu au avut corporate induction si au lucrat 3 long days (12,5 ore), eu am lucrat 4 short-days (7,5 ore) + ziua de induction (deci 5 x 7,5 ore).

In mod normal, ar trebui sa observ, ajut si pun intrebari si cam atat. In realitate, din ziua a 2-a am facut cam 75% din munca unei asistente normale si de primit raspunsuri la intrebari foarte rar a fost timp.

Cum spuneam pe scurt in partea a doua, o zi de munca se desfasoara asa:

  • Handover la 7:30. Line Manager-ul nostru permite o atmosfera de lucru prea relaxata, deci handoverul porneste si cu intarziere, lumea vine tarziu etc. Nu imi convine asta, pentru ca iti fura din timpul cu pacientul (si ai nevoie de fiecare minut) si din timpul tau (cand vine momentul sa predai tura). In 4 zile, doar 1 data a inceput la 7:32 (sunt ceasuri in camere si pe holuri, tot timpul stii ora), 1 data la 7:50 (!) si in rest pe la 7:40. Handover-ul se face cu o fisa printata (rezumat al fisei pacientului pentru ultimele 12 ore, am scris in 2 despre ea), ar trebui sa fie pentru a comunica informatii utile. Unii il fac cum trebuie, altii pur si simplu citesc din fisa. Ex. de informatii utile: diabetic cu Lantus seara, doza prea mare la 22:00 (44u), tot timpul ajunge la hipoglicemie pe la 12-1 (3,8, 3,9), se avertizeaza colegii de asta si se cere consult de diabetologie; pacient care trebuie trimis acasa; pacient care a fost pe cale sa cada; pacient care te pocneste (daca nu esti atent); pacient independent care merge afara sa fumeze (!) cu tubul de oxigen dupa el (!?!); pacient care nu vrea sa inghita toate pastilele 1 data; pacient care trebuie ajutat sa inghita. Toate informatiile TREBUIE SA FIE MENTIONATE in carnetelul de ingrijiri ale pacientului, dar nu tot timpul ai cand sa il citesti, e de bun-simt si FOARTE UTIL sa ti se spuna.
  • Asignare asistenti pe bays (saloane de 4 paturi). Avem 6 bays, 13 side rooms. 1 asistent are 1-2 bays + 1-2 SR. Discrepanta mare, nu? La mine se tin pacientii cei mai stabili si cu medicamente putine in saloanele 1-2 (+2 SR), apoi cazurile mai complicate in saloanele 3-4 (+2 SR) si cele mai complicate cazuri sau cu cele mai multe tratamente in saloanele 5-6 (+3/4 SR). Daca pacientii din bay 1 au 3-4 medicamente si sunt mobili, in SR 12 am un pacient cu vreo 10 medicamente/4 ore, infectii cu MRSA si E.coli, traheostoma, PEG, stroke, violent si incapabil sa comunice. In mod normal avem 2 sisters + minim 2 (pot fi 3) RN pe tura + 4 HCA. 1 sister ia 2 bays (+2 SR) mai complicate, celelalte sunt impartite intre RN iar a doua sister (in charge, sefa de tura) e disponibila pentru orice nevoie. Daca suntem short-staffed (2 RN), atunci poate intra inclusiv line-manager (sefa sectiei) la ingrijirea bolnavilor.
  • Administrare medicamente la 8. Vezi explicatia de mai sus. Exista 3 carucioare cu medicamente (majoritatea medicamentelor folosite uzual pe sectie) adm. p.o.. 1 carucior la 2 bays + 2-3 SR. Pacientii vin cu medicamente si de-acasa (esti obligat sa le iei de la ei, scrie pe fisa de unde sa le iei: S = stock, altfel e ori din reteta din data x/x/x ori a fost comandat de la farmacie si va veni). Langa fiecare medicament scrie modul de admin., concentratia, solutia de diluat (la bolus/perfuzie) si timpul de administrare (la perfuzii). Am o pacienta cu MS, care nu prea vorbeste, cu alimentare doar pe tub NG. Are vreo 6-7 medicamente-sirop si vreo 3-4 medicamente pastile (deci de pisat). Nu termini usor cu ea, mai ales cand esti la inceput si nu stii medicamentele si trebuie sa le cauti si le verifici de 2 ori. Fiecare medicament administrat cere o semnatura in fisa de medicamente. Nu ai voie sa administrezi ceva daca nu e semnat si de medic si verificat de farmacist. Daca ti se termina fisa de medicamente (sunt niste coloane), e responsabilitatea ta sa o inlocuiesti (mergi la medic). NU administrezi medicamentele intai si apoi ceri fisa (ilegal). Partea asta poate dura si 1 ora si mai mult (la 10 pacienti) – pentru ca rareori faci doar asta, trebuie sa mai faci si alte lucruri concomitent. Daca pacientul refuza un medicament, trebuie sa scrii asta in fisa de medicamente. Daca pacientul se ineaca sau are orice alt incident – trebuie DOCUMENTAT (vezi mai jos). Daca medicamentul nu e trebuie comandat (scrii “ORDERED”). Pe fiecare fisa de medicamente e scris daca e alergic la ceva sau nu (NKDA – no known drug allergies). Daca vrei sa fii corect (si LEGAL) trebuie sa verifici INTOTDEAUNA inainte de administrare: numele si data de nastere a pacientului (intrebi pacientul) si DACA e alergic la ceva. INTOTDEAUNA trebuie sa-i spui ce ii dai si de ce (daca intreaba de ce). Chit ca are dementa, tu ii spui.
  • Pacientilor le este adus micul-dejun cam in acelasi timp cu administrarea medicamentelor. Daca esti rapid, le dai inainte (corect), daca nu… ghinion.
  • Apoi ai un pic de timp sa completezi carnetelul pacientului. De ce naiba ii zice carnetel (booklet – brosura) cand e un rahat de 52 de pagini A4 (!), nu stiu. Se numeste “Essential Nursing Assesment, Care Plans&Evaluation” si e pe 7 zile. FIECARE PACIENT are 1. Daca ai ghinionul sa-l internezi tu, ti-ai ras minim 20 de minute (sau 2 ore, in cazul meu🙂 ) din tura ta, ai o gramada de completat la el. Ce e in el? Initial Assesment (ziua 1 din booklet, apoi devine DAILY ASSESMENT pt. zilele 2-7) cu data, sectie, zi, semnaturi. Apoi Safety checks (echipament: oxigen, aspiratie, butonul pacientului, butonul din toaleta, monitor, pompe, perfuzii, BRATARA – f. importanta); numele medicului specialist (Consultant) si diagnostic initial. Evaluarea cailor respiratorii (1/4 de pagina), circulatiei (1/4 pagina, pe baza EWS – early warning score, pe care il faci manual la fiecare luare a functiilor vitale = OBServations) si a functiilor neurologice (diabetici, AVC, dementa etc, 1/4 pagina); pagina 2: Exposure (infectii, branula montata etc.), Febra, Stare Eliminare (GI, urinar, ginecologica), Stare psihologica, Comunicare si Ingrijire personala; pagina 3: evaluarea riscului de a face escare (BRADEN score); pagina 4: evaluarea ranilor si a integritatii pielii (initial, apoi de facut zilnic, avem harta a corpului fata/spate); pagina 5: evaluarea riscului de a cadea + niste verificari generale; pagina 6: plan de ingrijire individualizat pentru prevenirea caderilor (pt. pacientii 65+ sau care au cazut sau care au evaluare cu risc mare in pg. 5); pagina 7: diagrama pentru evaluarea felului in care pacientului se misca (sau nu); pagina 8: diagrama pentru evaluarea necesitatii de a utiliza bare laterale de protectie (nu le poti folosi oricum, e ilegal sa ii restrangi miscarea unui pacient); pagina 9: evaluarea nutritiei (tool bazat
    hoist
    Hoist

    pe cantarirea zilnica, pentru care se foloseste un fel de lift electric cu ham HOIST, daca pacientul nu poate merge la cantar), pg. 10: un tool de evaluare a starii cognitive (10 intrebari standard la care sa raspunda toti pacientii confuzi sau peste 65 de ani minim 1 data la 7 zile. Un scor de 8 sau mai mic necesita chemarea unui consult de specialitate); pg. 11-16 sunt cu mai multe planuri de ingrijire standard, unde trebuie sa bifezi ce are nevoie pacientul sau nu; pg. 17 este pentru ingrijirea pielii si se completeaza la un nr. fix de ore de RN sau HCA, in functie de necesarul pacientului (stabilit pe baza scorului Braden); muti pacientul de pe o parte pe alta – semnezi; identifici o zona rosie – mentionezi aici (ai body map) si in notes, pe pg. urmatoare, 18, de note despre piele: “patient has redness on thoracic area, oh, the inhumanity“; daca ai completat ca boul si nu ai verificat si face escara (chiar si stage 2), ti se poate face evaluare externa si ai probleme peste probleme; pg. 19: evaluation: aici documentezi tot ce ai facut cu pacientul si nu e scris deja (ex: “pacientul mi-a trosnit un croseu de dreapta cand ii aspiram traheostoma apoi a purces in a trage de traheostoma pana a scos-o, apoi a inceput sa horcaie demonic cu sange“); pagina 20-21: evaluarea ranilor cu care a venit pacientul (si a pansamentului si a ingrijirii lor); apoi 24 pagini cu daily nursing notes (6 zile x (1 pagina de assesment, 1 pagina de ingrijirea pielii si body map, 1 pagina de note despre ingrijirea pielii si 1 pagina de nursing notes)); apoi 4 pagini despre branula si ingrijirea ei (si motivul scoaterii, marime, evaluarea locului etc.); apoi 2 pagini pentru eventuale transferuri si/sau discharge; apoi ultima pagina, in care trebuie sa se semneze toti oamenii care au avut grija de pacient (HCA, RN sau sister). Usor? DOUA ORE mi-a luat si habar-n-am daca l-am facut ok! Asta si pentru ca nu mi-au facut induction pentru documente (abia in februarie) si pentru ca mi l-au pus in fata si mi-au zis sa ma descurc (you’ll be ok).

  • Apoi trebuie sa faci OBServations. Adica OBS. Adica: in mod normal, daca nu stii nimic despre pacient faci 1 pe la ora 10. Masori si/sau notezi: nr. respiratii, SpO2, felul in care respira (aer, narine, masca etc. oxigen? – cat), temperatura, Tensiunea arteriala, Pulsul si Gradul de constiinta. Faci EWS (am pus link si mai sus, il pun si aici). La 1-4 poti face cam 2 OBS /tura. La 5-6 faci cam 1 la 1 ora. La 7+ ori faci monitorizare continua, ori la 1 ora, dar cu escalare la Sister, Consultant SI Critical Care (telefon intern si “Help, I have a patient that’s getting worse, with a EWS score of 10, I’m fainting“). Ieri am facut asta. Pacient cu HIV (aparent NU ai voie = ILEGAL sa le zici HIV positive, ii numesti RETROVIRAL POSITIVE), internat la noi, noaptea, pentru dificultati de a respira, febra, transpiratii nocturne si pierdere in greutate a fost trimis inainte de Handover la Clinical Diagnostic Unit pentru bronhoscopie (desi teoretic se poate face si in sectie). Acolo are febra (38,7), 40 RR, tensiune scazuta si SpO2 85% respirand aer. Ii dau un paracetamol (febra) si ne cheama sa-l luam. Evident ca nu vroia nimeni sa plece, ma ofer eu, suflet mare, sa o fac. Dupa ce m-am ratacit un pic pe la parter (CDU e pitit dupa niste usi mari si are o usita mica pe care scrie mic-mic Clinical Diagnostic Unit) iau pacientul. Stiam ca trebuia sa-i fac o minima monitorizare la “ridicare” (SpO2 + puls + TA), dar am dat peste 2 RN foarte inimoase care au venit cu mine si m-au ajutat inclusiv sa ii schimb patul (care era lasat vraiste de cei din tura de noapte). OBS la transfer pe sectie – EWS 8. Anunt sister, aia zice ca sa anunt medicii, i se prescrie niste ser. Apoi i se prescrie empiric cotrimoxazole (pentru PCP). Transpira profund, termomentrul timpanic (o porcarie) imi arata temperatura de 35 grade. Pacientul era somnoros si amotea constant. Obosit sau nu, era drowsy. Era deja 14:00, trecusera 6 ore de la administrarea paracetamolului, parca reactia asta post-paracetamol dura 2-3 ore si apoi reincepea cresterea temperaturii. Asta trebuie sa citesc in wk asta🙂 Oricum, escalare – mi se spune sa sun la Clinical Care. Vine RN de Clinical Care, care imi face observatie ca de ce am chemat-o, pacientul doar dormea, nu era drowsy. Incerc sa ii spun ca drowsy e somnolent, ea tine una si buna ca nu trebuia s-o chem. Eu ii zic ca avea EWS 10, ca la OBS-urile facute de ea tot EWS 10 iese si ca procedura zice ca trebuia s-o anunt. Si ma duc la alti pacienti.
  • Masori glicemia cam acum. Daca ai pacienti diabetici (ajuta foarte mult sa fii anuntat la Handover de asta) li se face fisa speciala pentru Blood Glucose Monitoring. Altfel, daca e stabil si fara istoric de diabet, nu ii monitorizezi glicemia. Orice valoare a glicemiei in afara intervalului normal de 4-7,8 (reminder: pentru glicemieenglezii folosesc mmol/L, nu mg/dL, ca sa convertesti in “romaneste” inmultesti cu 18) trebuie discutata cu pacientul si escalata la sister si/sau doctor. In mod normal, ar trebui sa masori glicemia (BM ii zic ei) de 7 ori (inainte si la 2h dupa fiecare masa) si 1 data inainte de culcare. In realitate, o masori cam de 3 ori pe zi, la 2h dupa mese si inca o data noaptea (mai ales daca-i dai Lantus, vezi mai sus). Majoritatea pacientilor vin cu pen-ul de acasa, insulina deschisa o tin langa ei (in dulapiorul lor exista un sertar inchis cu cheia care sta langa cheia de la caruciorul cu medicamente), insulina nedeschisa sta la frigider. Daca e pacient constient, majoritatea prefera sa si-o injecteze singuri. Ca la orice medicament, trebuie sa stai langa el pana si-o administreaza! Aparatele lor de masurare a glicemiei sunt niste tiganii sinistre. Iti trebuie cod propriu pentru a le folosi (eu nu am inca, desi tot cer, nu toti RN au – expira dupa x luni, tot timpul merg dupa cate unul sau altul sa-si bage codul), apoi verifici daca (si faci daca nu) a fost facuta verificarea zilnica (24h) cu testele standard de glucoza (incluse), apoi scanezi bratara pacientului (bun), apoi scanezi testele (ok, accept), apoi te rogi sa nu te cheme fix atunci cineva, pentru ca aparatul intra in stand-by si trebuie sa introduci din nou codul si sa faci verificarea, apoi cureti cumva degetul si il stergi (apa+sapun), apoi intepi pacientul (avem lantete de unica folosinta sa umplem cateva zeci de papusi voodoo, daca vrem), apoi masori. Daca e valoare in afara intervalului 4-7,8, nu poti apasa pe ok (ca sa faci alt test) pana nu introduci un comentariu in aparat. Aparent, cand ai pacient cu hipoglicemie, cumva, faci toate lucrurile astea ULTRARAPID. Asa sa fie.🙂
  • Intre timp gasesti cumva timp sa ajuti HCA-ul cu schimbarea si spalarea pacientului (are voie sa refuze) – asa afli daca are ceva probleme cu pielea (te feresti de escare), TOT TIMPUL CU PERDELELE TRASE. Daca urineaza la pat si are fluid chart (din ce am inteles, dar poate ma insel, NU au toti), masori intotdeauna urina inainte s-o arunci in camera unde stau olitele, ratoii, commodes (vezi 2) si distrugatorul de cartoane™. E esential sa te intelegi bine cu HCA-ul tau. Nu poti face totul singur, oricat de mult as vrea eu. De multe ori semnezi dupa el (la inspectarea pielii, de ex.) si e bine sa aveti incredere unul intr-altul.
  • Intre timp gasesti si 15 minute pentru paid break. Hahahaha!
  • Daca pacientul are diaree + scaune prea dese faci stool chart, pe care ai Bristol Stool Form. De ce am pus asta aici? Pentru ca, invariabil, dupa ce mananc, un pacient (ma scuzati) se caca. Iei un HCA si il stergi, speli, (evaluezi, evident, scaunul), apoi arunci totul si te duci sa-ti faci digestia.🙂 Glumesc. Daca are scaun tip 6 sau 7, trimiti stool sample (coprocultura) direct. La 5 (si 6&7 si 1 sau 2) e nevoie de o evaluare (tu, sister sau doctor).
  • La 13:00 ai a doua runda de medicamente (si la 18:00 si 22:00 urmatoarele).
  • Cam acum primesc pacientii si masa de pranz. De regula primesc si niste foicele de unde isi pot alege din meniul (surprinzator de variat) pentru mesele urmatoare.
  • Apoi ai timpul tau de pauza de masa (candva intre 13:00-15:00 e ideal). Daca ai short day (7:30-15:30) ai 30 de minute, daca ai long day (7:30-19:30) ai 1 ora. Poti manca in staff room (avem un frigider micut si o masa), poti sa te plimbi, poti sa mergi in cafeneaua de la parter, poti merge in camera interconfesionala pentru a te ruga sau poti merge in autoservirea-restaurant de la parter, unde gasesti cam tot timpul ceva de mancat pentru cam 3,7-4 lire si ceva (15% reducere de angajat aplicata deja) = un fel de mancare principal + garnitura. O bautura e pe la 2-3 lire (din care scazi reducerea).
  • Apoi te intorci si faci OBS + eventuala BM
  • Pana la 17:00 ai grija de pacienti cum poti si completezi brosurica pacientului.
  • La 18:00 ai noua runda de medicamente si apoi, pana la 19:30, trebuie sa ai gata informatiile din Handover (unii fac copy-paste si adauga cate ceva, sa fie, altii chiar sunt constiinciosi) SI toate informatiile din brosurica pacientului

Pare complicat?

Mi-e greu sa ma pronunt. Pe mine m-au cam aruncat in groapa cu lei, sa ma descurc, fara sa imi spuna nimeni prea multe lucruri, doar ca trebuie sa semnez pentru fiecare chestie pe care o fac. Sa zicem ca, daca inveti hartogaraia si medicamentele si nu ai probleme mari cu aparatul de glicemie sau termometrul (amandoua dau erori des), munca efectiva nu e extraordinar de grea. Atata doar ca vin rudele – vor ceva (si stau cam jumatate de zi, au scaunele si masuta), vin alte sectii – vor ceva, vin doctorii – vor ceva, trebuie dus pacientul la investigatii – NIMENI nu ti-l va duce (si daca e pe O2 trebuie sa mergi cu el sa-l monitorizezi, doar daca e stabil poate merge un HCA sau doar porter-ul cu el) samd.

Daca administrezi vreodata Controlled Drugs (opioide), trebuie sa le iei din dulapul cu CD, in prezenta (si cu semnatura) unui RN sau sister. Administrarea se face tot cu prezenta fizica si semnatura aceluiasi RN sau sister.

Daca administrezi medicamente i.v. (perfuzie sau bolus) – chit ca esti sister, trebuie sa iti verifice si semneze cineva perfuzia/seringa (codul medicamentului, medicamentul, ca a fost diluat etc.).

Daca apare ceva neprevazut, toata lumea te trimite de la unul la altul si nu isi asuma vreo responsabilitate in pur stir balcanic. Exemplu: Joi am stat 3 ore in plus, pentru ca miercuri am fost in oras pentru NINo (si am plecat cu 1 ora jumatate mai devreme). Eram short-staffed, am zis ca sa stau in plus ca sa ajut. La 16:05 scriam (si injuram in gand faptul ca nu stiam ce trebuie sa scriu) un booklet al unui pacient. Vine un doctor la mine (ca prin magie, CHIAR eram singurul RN prezent, ambele sisters si ceilalti RN disparusera) si imi zice “unde e X”. RN-ul de la bays 3&4. Nu stiam, ii promit ca-l caut si merg dupa el. Ciuciu X. Ii spun doctorului, ma intorc la completatul brosuricii (si la injurat, pentru ca chiar nu stiam ce trebuia sa completez in porcaria aia). Se intoarce doctorul in 5 minute. “Mate, I really need the patient in 3A to receive Tazocin i.v. NOW. It is an emergency“. Trecand peste primul impuls sa-i spun “I’m not your mate, buddy“, ii spun ca ma duc sa iau pe cineva care are voie sa faca asta, pentru ca eu NU am cursul de administrare medicamente i.v., deci nu-l pot ajuta. Gasesc eu o sister, ma duc si mixez eu Tazocin-ul (e la fel de greu de amestecat ca-n Romania, they don’t have the good shit, cum speram eu🙂 ), mergem impreuna la pacient. Pacientul era bine-mersi, vesel si vorbaret (desi avea 91 ani). Ciuciu febra sau tahicardie sau mai stiu eu ce iti cere un antibiotic cu spectru larg de actiune urgent. Ciuciu branula. Intrebam pacientul – da, nu am nici o branula. Desi sister-ul (aproape) sigur avea cursul de canulare (nu cred ca ai voie sa fii sister pe anumite sectii fara asta), se intoarce linistita la doctori si le zice ca pacienta n-are branula si ca sa ii puna cineva branula. Evident ca my friend nu mai era acolo, doctorul ramas zice ca “we’ll get somebody right on it“. Limbaj codificat universal pentru “daca ti-am zis ca o s-o fac saptamana trecut, o s-o fac pana luna viitoare“. Era 16:30. La 16:50 verific pacientul (care NU era din saloanele mele) – nu avea branula. Il gasesc pe Mate, ii spun ca n-are branula si nu ii putem administra urgently antibioticul, zice ca “my colleague will do it, don’t worry”. La 17:00 trec din nou pe la pacient, vad ca are branula, anunt sister-ul (doctorul respectiv n-a anuntat pe nimeni de ce a facut – nici macar n-a semnat unde trebuia in brosurica pacientului). La 17:10, la nu mai putin de 1 ora si 5 minute de la o simpla rugaminte pentru administrarea “urgenta” a unui medicament, pacientul il primeste. Asta in conditiile in care RN-ul responsabil pentru salonul ala disparut a ramas.

PAUZA.

Sa nu se inteleaga ca zic ca e nasol aici si o porcarie si “la noi e mai bine“. Da, au anumite probleme. DAR:

Pacientii chiar sunt ingijiti (in masura in care ingrijitorii lor nu sunt nesimtiti – si astia nu prea pot scapa la nesfarsit), exista sali de asteptare imense, tot timpul se chinuie toata lumea sa-ti zambeasca cand te iau in grija (am vazut asta si cand mi-am facut analizele si radiografia pulmonara in spital), pacientului i se spune ce e in neregula cu el, rudele pot sta cu pacientul cam jumatate de zi sau mai mult (daca nu e la A&E sau la terapie intensiva), spitalul e curat si pastrat curat, consumabile sunt la discretie (astia arunca foarfecile sterile! LE ARUNCA – nu le refolosesc!), daca ai o problema poti sa te duci pana la directorul spitalului (escalare) daca vezi ca nu esti ajutat, pacientul este incurajat sa faca majoritar ceea ce vrea, nu e fortat in nici un fel (dar se documenteaza refuzurile lui/ei), NIMENI nu tipa la nimeni, pacientii nu sunt bruscati si multe altele.

Am vazut si cum se poarta cu un pacient care e pe moarte – familiei i se ofera, pe cat posibil, loc sa jeleasca, se incearca externare de urgenta si/sau mutarea intr-o camera single (daca e posibil).

Am vazut si cum e sa fii SHORT-STAFFED. O RN a sunat cu o zi inainte “sunt bolnava”. Spitalul a trimis o agency nurse – care n-a venit. Pur si simplu nu a venit, fara sa anunte pe nimeni. Pariu ca nici nu va pati ceva. Ziua aia n-a fost usoara. E nasol cand esti short-staffed si “doar” la HCA (ai 2-3 HCA pe toata sectia).

La final, chestii legate despre traitul aici: pentru NINo am pierdut cam 45 minute undeva in centrul Londrei. Cu ocazia asta m-am plimbat un pic prin City si am ajuns la Tower of London. Suburbia mea este non-descripta si neinteresanta. Curatica (ish), doar cateva biserici din secolele 16-17, malluri, o piata si multe magazine si cam atat.

Telefonul local e f. important – dar e bine de stiut ca tarifele de roaming (telefon/sms) din Romania nu sunt cu mult mai scumpe decat multe dintre abonamentele locale pentru a vorbi inapoi in tara. Dar daca vrei internet… nu prea ai scapare, trebuie sa-ti iei o cartela de la bastinasi (Vodafone, EE, Three, O2 sunt cele mai mari, toate cu oferte comparabile).

Contul in banca si cardul s-au rezolvat repede, la 2 zile dupa ce am deschis contul am primit cardul, la 4 si pinul. Singura problema e ca am inceput munca pe 18 (ziua de 15 nu au luat-o in considerare) si nu voi primi primul salariu pana la sfarsitul lui februarie. Asta e chiar nasol, trebuie sa ma limitez la cam 10 lire pe zi. Ma rog, nu fumez, nu beau, cazarea e asigurata pana-n martie, sala e platita tot pana-n martie, credit pentru transport pe oyster card mai am, de mers, merg pe jos la sala, supermarket, banca sau spital, de mancat, mananc 2 mese calde pe zi (1 acasa, 1 la spital) + 1 rece. Chestii de cumparat urgent pentru cazare NU mai am. 10 lire sunt arhisuficiente (in conditiile enumerate de mine) pentru 30 de zile.

Oricum, ca recomandare pentru oricine vrea sa vina aici: intreaba inainte de-a iti lua biletul de avion CAND VA FI PRIMUL SALARIU. Eu stiam cand e ziua de salariu (de la o colega care deja lucra aici din octombrie), dar nu stiam ca, daca vin dupa 15, nu primesc banii pentru prima luna pana luna urmatoare. Am aflat asta abia cand am primit contractul in aeroport. Cam tarziu sa mai fac scandal.

Si, ca ultima recomandare: daca iti depui candidatura local, la spital, FOARTE POSIBIL sa nu primesti nici un fel de bonus de relocare. Am colege romance (am discutat in ziua de inductie) care au venit aici dand interviu fata-n-fata si nu au primit 2 luni de cazare gratuita. In conditiile in care mai faci si naveta si nici nu esti platit pana in luna a doua (daca incepi tarziu in luna calendaristica curenta), chestia asta se simte – si e deranjanta. Deci nu strica sa iti rezolvi interviurile din Romania. CULMEA, pare sa fie e mai bine s-o faci asa. Desigur, asta a fost cazul meu, in spitalul meu. In Nursing Homes sau in alte parti poate e altfel. Stiu ca am aplicat (on-line) la un alt post din centrul Londrei (in octombrie), m-au chemat la interviu (in Londra, desi aveam adresa de Romania), dar clar NU scria nimic de vreun bonus de angajare.

La final, cateva poze:

20160120_161636
Saracie si bogatie

20160120_162103

20160120_164901
The Tower
20160120_164955
Noaptea la margine de City
20160123_104634
Singura Lady pe care am vazut-o in 10 zile🙂

6 thoughts on “Asistent Medical in Anglia (3)

  1. Foarte interesanta si precisa relatarea ta. Nimic nu este usor la inceput, chiar daca ai peste 30 ani si experienta de viata; ma mira si pe mine ca au niste lipsuri, dar tot au grija de pacienti mai bine decat la noi, cred ca pt. asta merita sa te chinui o vreme, tinand cont ca toti vom imbatrani la un moment dat. Cu siguranta dupa 1 an le vei stii pe toate si vei fi mult mai relaxat. Incearca sa nu mai fii prea bun cu toata lumea, ca te vor considera un om slab, usor de manipulat si lasa-l pe fiecare sa-si faca treaba lui pt. care este platit. Putina diplomatie nu strica, cand te mai ia cu “mate” (asta se foloseste mai mult in OZ) ii spui si tu “I’ would like to help you dear friend, but I don’t have competence for this” (sa mai zambim putin)…multa bafta in continuare si fii tare pe pozitie!

    Like

  2. In Bruxelles e la fel de mare penuria de cadre medicale. Diferenta e ca nici nu se angajeazaa asa usor, am cunoscut 2 asistente portugheze (colege de cursuri) ce aveau tura de noapte pe cardiologie cu 30 pacienti si cealalta alta sectie duoar 20 pacienti. Din nefericire cea de pe cardio spunea ca are majoritar batrani si astia nici nu au somn si ii suna la buton intr-o veselie :))). Apoi o romanca a nascut la spital semi privat (zicea ca cel mai scump din oras, o nastere naturala fiind 7 mii ) si tot asa, pe tura de noapte era o asistenta la 12 saloane ( mama si bebel) asa ca asistenta le-a explicat ca sa faca si mamele un efort.
    Am mai cunoscut si 2 doctori, un roman in sala de operatii: deschidea sala la 7 primul si la 19 el strangea din sala; apoi un dr cardiovascular (palestinian) ce nu venea mereu la curs pentru ca… a stat in sala de operatii 10 ore fara pipi/papa.

    In rest, cu salariul primit la sf lunii urmatoare… o patii si eu, nestiind sfatul tau…am inceput munca pe 17. In plus cardul il avui undeva pe 25 gata – ce am reusit a fost sa rog firma sa imi plateasca un avans de …1 mie, bani care tare bine mi-o prins!

    Like

    1. Cand ma gandesc ca in voluntariat la oncologie am prins o asistenta (vara, cand erau concedii) care ramasese singura dupa-amiaza la 60 de pacienti (5 saloane mari plus 2 mici) – recordul absolut vazut de mine – si acum mi se pare dificil sa am grija de peste 4 pacienti, ma loveste o oarecare stupoare.
      Ideea e ca, din cate vad si din ce mi se povesteste, desi te angajezi usor, dreptul de a profesa se poate pierde foarte usor aici. Plus rudele si pacientii sunt obisnuiti sa ceara mai mult ca la noi si documentarea ocupa mult mai mult timp si autoverificarile sunt mai multe. Adica daca faci munca asa cum ti se cere pe hartie si verbal, pur si simplu nu prea e timp de a ingriji mai mult de 10 persoane la standardele de aici.
      La mine pe sectie, cel putin, asistenta de mai sus (cu 60 pacienti) si-ar fi pierdut dreptul de-a profesa in 2 saptamani – daca ar fi avut grija de doar 8 la fel ca de cei din Bucuresti. Altfel – o persoana competenta si care mie mi-a lasat impresia de femeie bine pregatita si empatica cu pacientii.

      Eu nu primesc nici un avans, nici macar banii de avion, pana la finalul lui februarie. Politica trustului. Partea buna e ca mai am niste rezerve in caz de urgenta. Si ca sunt obisnuit sa nu cheltui banii aiurea – adica cred ca o sa termin februarie cu cate lire mai am, fara probleme. Partea proasta e ca nu vreau sa intru in rezerve. Partea si mai proasta e ca am zile libere, vremea e frumoasa si nu am bani sa ma plimb.🙂
      Asta e, stau in casa si mai repet la boli respiratorii si ingrijirea lor.

      Like

  3. Salut… Imi place cum scrii… Imi place ce scrii… Imi place despre ce scrii… Sunt informatii foarte utile. Azi, incercam sa imi gasesc timp printre numeroasele urgente neurochirurgicale pe care le aveam la CT sa citesc blogul tau… :))) la un moment dat eram in sala de operatii cu telefonul si in pauza mea (sunt tehnician radiolog) citeam… Vreau sa te intreb daca stii ceva despre tehnicienii radiologi in UK?! (Radiographers, CT or MRI radiographers, Nuclear Medicine Technologists si/sau Sonographers)… Eu am studiat astea la UMF Cluj Napoca si acum studiez Masterul – Optimizarea Tehnicilor Imagistice Sectionale (CT, MRI, Sonography and Nuclear Medicine) si lucrez intr-o sectie de Neurochirurgie. Dar am in cap sa termin Masterul (eventual si Doctoratul in imagistica) si sa ma indrept spre UK… Tare imi doresc sa vorbesc cu un tehnician de radiologie din UK sa lamuresc niste chestii, dar nu dau de nimeni… Oare ai putea sa ma ajuti cu ceva informatii? Sa ma pui in legatura cu cineva? Or something else? edit e email-ul meu…. Multumesc, si succes e foarte fain ce scrii tu aici, voi citi cu placere mereu ce apare nou🙂

    Like

    1. Salut. Nu stiu pe nimeni, DAR voi intra in vorba cu tehnicienii radiologisti de aici cand mai duc un pacient la ei, erau prietenosi – prietenoase. Daca aflu ceva, nu te uit. Atata doar ca nu garantez ca se va intampla f curand, nu ajung la radiologie zilnic.

      O seara buna.

      Like

  4. multumesc, pt raspunsul promt, ti-am trimis si un email, de la contact, pt ca nu eram sigur ca a ajuns comentariul – mi s-a intrerupt netul. Cu ceva mai multe detalii … Multumesc 😀 inca odata

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s