(o parte din) Medicamentele care afecteaza sistemul cardiovascular

Am tot dat Doxazosin unor pacienti saptamanile astea si m-am enervat de faptul ca nu stiam foarte multe despre medicament (sau macar despre clasa de medicamente din care face parte). Mi-a picat in mana un articol scurt recapitulativ (in engleza) despre medicamentele pentru sistemul cardiovascular, il rezum/rescriu/extind mai departe:

medicamente cardiace 2

Incep cu un pic de fiziologie. MULT simplificata.
In formarea batailor inimii avem 2 etape majore: depolarizare si repolarizare plus perioada de repaos.
Perioada de repaos este cea in care se ajunge intr-o stare de echilibru intracelular/extracelular, care precede o noua depolarizare.

Depolarizarea apare atunci cand celula miocardului isi schimba incarcatura electrica de la negativ in interior la pozitiv in interior. Proces urmat de contractia musculara.

Repolarizarea este revenirea spre normal, cand incarcatura electrica interna a celulei redevine negativa. Adica celula revine la stare de “odihna” (perioada de repaos).

Tot acest proces dureaza fractiuni de secunda (200 milisecunde, in mod normal). Si este reglat de o serie de procese de transport transmembranar (intra/extracelular): ioni de sodiu sunt transportati extracelular si se introduc ioni de potasiu, apoi ioni de potasiu ies din celula si intra ioni de calciu, apoi urmeaza contractia (stimulata de cantitatea crescuta de Ca), apoi ioni de sodiu reintra in celula si sunt scosi ioni de calciu.

SI de asta orice dezechilibru electrolitic poate afecta functiile inimii.

ciclul cardiac
DEpolarizare/REpolarizare

 

Medicamentele pe care le administram afecteaza intr-un fel sau altul procesele de re/depolarizare.

  1. Glicozide cardiace (digitalicele) – Digoxinul: are efect negativ cronotrop (scade ritmul), negativ dromotrop (scade viteza cu care sunt conduse impulsurile electrice prin miocard = util in fibrilatie atriala) pozitiv inotrop (creste puterea unei contractii); Atentie la toxicitate (semne/simptome de raceala: greata, varsaturi, anorexie, tulburari vizuale + BRADICARDIE!). Ca mentiune personala, la noi in spital trebuie sa notezi pulsul langa fiecare semnatura pentru Digoxin-ul administrat. La valori sub 60 (mai ales dupa mai multe zile de administrare) intrebi doctorul daca poti administra sau nu. Un scurt articol despre Digoxin, modificari pe EKG si altele am scris de curand.
  2. Antiaritmice care influenteaza RITMUL batailor inimii:

blocantele canalelor de sodiu, foarte utile in tahicardii. Regleaza cantitatea de sodiu care intra in inima, modificand potentialul de actiune cardiac (lungimea lui).
Clasa 1a: efectul trece mai lent; Chinidina, Procainamida
Clasa 1b: efectul trece rapid; Lidocaina si Fenitoina
Clasa 1c: efectul trece FOARTE lent; Flecainida
blocantele canalelor de potasiu. Cresc capacitatea inimii de-a se contracta si ajuta la oprirea impulsurilor care sunt de tip “reintrare” (exemple: fibrilatie atriala, fibrilatie ventriculara sau tahicardii SUPRAventriculare).
Impuls de tip reintrare = cand impulsul electric NU pleaca din nodul SA, trece prin nodul AV si apoi prin fasciculului His si reteaua Purkinje si se “disipa”, ci la un punct intermediar se intoarce intr-unul din nodululele precedente (“reintra”), creand o bucla care suprasolicita inima.
Exemple de K-blocante: Amiodarone (Cordarone), Ibutilide, Sotalol.

  1. Antiaritmice care influenteaza NUMARUL de batai ale inimii:

beta blocante: blocheaza efectele beta-adrenergice ale adrenalinei asupra tesutului inimii, in esenta scazand nr. de batai pe minut si tensiunea arteriala (adica volumul de munca depusa de inima). Utile in hipertensiune, IMA si in anumite tipuri de aritmii (FiA, FiV). Exemple: propanolol, metoprolol, bisoprolol, sotalol, atenolol
calciu blocante: “relaxeaza” oarecum muschiul inimii si vasele de sange (pe care le si “largesc”). Unele si incetinesc numarul de batai ale inimii si controleaza un ritm neregulat. Exemple: Verapamil, Nifedipine, Diltiazem.

Trebuie sa mentionez si alte 3 medicamente importante:

Adrenalina (Epinephrine in tarile vorbitoare de engleza): Hormon prezent in mod normal in circulatie (in cantitati mici, cu exceptia tumorilor medulosuprarenale, cum ar fi Feocromocitomul), influenteaza aproape toate celulele corpului (cele care au receptori adrenergici de care sa se lege). Creste pulsul, creste numarul de respiratii pe minut, dilata vasele de sange mari si le contracta pe cele mici, stimuleaza glicogenoliza si lipoliza (surse de energie celulara) si contracta musculatura.

Atropina: creste declansarea impulsurilor prin nodulul SinoAtrial si conductia prin nodulul AtrioVentricular, blocheaza actiunea nervului Vag si receptorii de acetilcolina. In esenta, iti forteaza inima sa bata din nou, de asta e folosita la bradicardie sau in anumite tipuri de blocuri atrioventriculare.

Adenozina: (Printre alte roluri in corp) Regleaza fluxul sanguin (prin vasodilatare). Folosita pentru a diagnostica tahiaritmii supraventriculare sau pentru a le “termina”. Este un antiaritmic de clasa a Va. Dupa ce e folosita pentru a converti un ritm anormal, inima intra intr-o perioada scurta de asistola, asociata cu durere vie pentru pacienti non-sedati.

 

Apoi avem medicamente care afecteaza tensiunea arteriala:

Diuretice: in esenta, elimina apa din corp (cresc cantitatea de urina secretata de rinichi), scazand astfel T.A. Avem 3 clase principale:

Diuretice de bucla (Furosemid);

Diuretice tiazide (toate care se termina in -tiazid, ex: Hidroclortiazid);

Diuretice care salveaza potasiul (Spironolactona).

Blocanti Adrenergici – scad T.A. prin modularea sau blocarea actiunii sistemului nervos simpatetic. Exemple: Clonidina, Metildopa, Prazosin, Doxazosin

Vasodilatatoare (venoase/arteriale): scad rezistenta vasculara periferica, scazand brutal T.A. Cel mai bun exemplu: nitratii (nitroglicerina si variantele sale de pastile, spray-uri, patch-uri sau formule i.v.)

Inhibitoare ale Enzimei de Conversie a Angiotensinei: influenteaza sistemul Renina-Angiotensina, unul dintre principalele controale fiziologice ale T.A. Exemple: orice se termina in -pril (Captopril, Enalapril, Lisinopril).

Antagonisti ai receptorilor Angiotensinei 2. Mai evoluati ca IECA, influenteaza acelasi sistem Renina-Angiotensina, mai eficient ca medicamentele din clasa veche. Exemple: toate medicamentele cu -sartan (Candesartan, Valsartan)

Inhibitori ai Reninei. Evident, pasul urmator in evolutia medicamentelor care afecteaza sistemul Renina-Angiotensina. Exemplu: Aliskiren.

medicamente cardiace 1

De ce e ar fi Brexit-ul o idee (extrem de) stupida

Pentru cine nu stie, pe 23 iunie Marea Britanie va vota intr-un referendum daca vrea sau nu sa mai ramana in Uniunea Europeana. Fortati de pierderea alegatorilor in fata radicalilor de dreapta (UKIP), conservatorii (Tories) au castigat alegerile de anul trecut (si) promitand ca acest referendum va avea loc pana in 2017.

In momentul de fata, sondajele de opinie spun ca exista doar un mic avans al celor care vor sa ramana in UE (printre cei care zic ca vor sa voteze si s-au hotarat cum vor vota). Acum cateva saptamani, sondajele aratau un avans pentru tabara cealalta.

UK este un importator net fata de restul tarilor din UE (deficitul comercial, diferenta intre cat importa si cat exporta, a fost de 61,6 miliarde de lire sterline in 2014). Uk a fost un magnet pentru atragerea de forta de munca inalt-calificata din UE (nu doar din tarile noi UE) in ultimii 15 ani. Nu in ultimul rand, a avut un cuvant oarecum greu de spus in politica UE. Asta daca trecem peste faptul ca nu exista clauze pentru parasirea Uniunii Europene de catre o tara-membra (de asta Grecia nici sa fi vrut nu ar fi putut fi data afara), deci un Brexit ar fi un scenariu total necunoscut.
In mare, ar fi o miscare cel mai probabil extrem de distructiva pentru visul unei Europe unite pe termen lung si cu efecte probabil nefaste asupra economiei UK si EU pe termen mediu si scurt. O lista simplificata cu argumente pro si contra aici.

 

Si cel mai tare e ca majoritatea britanicilor habar-n-au de ce vor sa iasa din EU.

stupid ukip.gif

 

Clipul este un remix al unei scene din excelentul Life of Brian, un exemplu foarte bun de umor englezesc. Ma intreb cum ar privi echipa Monty Python politicienii britanici ai zilelor noastre. Care, cum fac politicienii din toate vremurile si din toate tarile, isi schimba numele si partidele, dar niciodata naravurile:

 

Asistent Medical in Anglia (6)

Tehnic vorbind, s-au terminat primele mele 6 saptamani de munca in spital.

Saptamana asta am lucrat 3 zile la rand, ca sa pot pleca in tara cateva zile fara sa-mi iau concediu platit. Sunt asistent medical independent 100% (deci nu shadow=supernumerary) de 2 saptamani (desi am fost oarecum independent cam din ziua a 3-a in spital si desi saptamana trecut trebuia teoretic sa fiu inca supernumerary). Primul meu salariu “sta sa vina“.

Cum pot descrie cel mai bine inceputul meu? Cu tabloul asta, vazut de mine in The National Gallery.

the ugly duchess

In esenta, exista multe aspecte urate ale inceputului ca asistent medical in Anglia, dar si lucruri ok si detalii stralucitoare sau scumpe, care iti pot lua ochii sau iti arata ca exista o oarecare frumusete si in urat.

Moment poetic incheiat. Sa revin.

• In primul si primul rand, in momentul in care ti se dau 4-6 (sau mai multi, fereasca sfantul) pacienti pe mana pentru 13 ore, primul soc este cat de repede trece timpul. Da, ca shadow ai stat dupa o alta asistenta si ai vazut ce face, ai ajutat-o, ai avut grija de cativa pacienti, ai completat si o parte din hartii. Dar cand trebuie sa faci totul SINGUR, mai ales daca nu ai HCA sa te ajute sau ai un HCA lenes sau nesimtit, trebuie sa inveti sa faci management al timpului. Nu exagerez si nu mint, am exemplul pe care il tot repet, de acum 2 veri, cand la o tura de voluntariat intr-o sectie de oncologie din Bucuresti am ajutat o asistenta care avea doar 2 infirmiere cu ea sa dea medicamente (majoritar i.v.) la 60 de pacienti (6 saloane mari, 4 saloane mici plus 2 camarute). Fata de asa ceva, ce mama naibii poate fi asa de greu sa ai grija de 4 pacienti, atunci? E simplu, aici faci multe lucruri pe care nu le faci in Romania si exista multe verificari si mecanisme de protectie pe care trebuie sa le faci sau sa le indeplinesti ca sa termini munca cu bine. Asta daca iti pasa de PIN-ul tau si nu mergi pe principiul “nimeni nu o sa ma verifice vreodata, fac ce pot”.

• In fiecare seara am stat si m-am gandit inainte de-a adormi ce am facut gresit si ce pot schimba ca sa eficientizez munca. Pana acum, singura miscare ce mi-a salvat 1 ora a fost sa sacrific cele 90 de minute de pauza (60+15+15) si sa le scurtez la 5+5+5+15 (sau 20). Suficient timp sa mananc 1-2 senvisuri, sa beau 1 l de apa si sa mananc 1 masa calda. E adevarat, nu ma pot relaxa suficient. Dar la naiba, cand oi fi in stare sa fac lucrurile mai repede, atunci o sa mai adaug minute la pauze. Pana una-alta, nu a fost nici o zi pana acum in care nu am mancat deloc, si in singura zi in care n-am mancat ceva cald, o tanti de la bucataria sectiei mi-a dat un senvis (din ala dublu, ambalat) si lapte si biscuiti. Oricum, prefer sa dau 4 lire, 4,2 lire pentru o mancare calda de genul asta: pui/peste (1 data miel) simplu plus o garnitura de legume fierte, simple (nu vreau sosuri).

Ce iti mai salveaza timpul? Sa stii tot timpul ce medicamente iti vor trebui in carutul tau, sa nu trebuiasca sa mergi la vecini sau in camera cu medicamente. Sa iti pregatesti inainte de-a pleca spre pacienti carutul cu niste seringi, ser (fiole de 10 ml), ace, mojar pentru zdrobirea medicamentelor, o rola de adeziv, un tegaderm in caz ca ai un pacient cu un pansament de branula praf, manusi prin toate buzunarele, niste tifon steril si altele, pe care le prinzi dupa mai multe zile pe cont propriu. La mine avem 90% pacienti cu narine, masca, nebulizare, ventilatie non-invaziva, masti venturi, aer umidifact (nu in barbotor simplu, ca la noi), traheostome si altele. E esential sa stii de unde naiba iei toate porcariile astea, pentru ca aproape sigur le vei schimba 1 data in tura (vine cineva, pacientul le da jos sau cineva le da jos, apoi nu faci porcaria sa le pui la loc pe pacient DE PE JOS). Daca ai pacient cu alimentare pe NGT sau PEG trebuie sa te asiguri ca ai seringi oral/enteral suficiente inainte sa te apuci sa faci ceva, altfel iesi si intri din salon ca bezmeticul. O foarfeca pastrata in buzunare e esentiala.

• Nu in ultimul rand, chit ca iti mananca timp, daca ai grija de pacientii tai, le rezolvi problemele cand apar (nu ii amani, daca poti) si vorbesti cu rudele cand esti intrebat de ceva, VEI fi recompensat in ceruri. :)) Trecand peste sarcasm, cu exceptia unui pacient dificil (care are oricum dementa) si a unor nenorociti care exploatau un pacient, in 6 saptamani nu am avut inca o problema cu pacientii sau rudele atata timp cat m-am purtat ok cu ei si le-am aratat ca ma straduiesc sa ii ajut. Si am avut si muncitori si forbalisti si pensionari si morfinomani si tigani de-ai nostri si gangbangers s.a.. Cand ai un pacient a carui stare se inrautateste si stii ca va muri in sectia ta, te ajuta sa ai o relatie ok cu familia lui. Spre deosebire de Romania, aici plangerile si acuzatiile pot provoca multe probleme personalului medical, chit ca sunt nefondate.

• Daca e sa mai observ ceva, mult timp se pierde cu orice incident (considerat) major. Ok, ai stop cardiac sau IMA sau PE sau AVC (rar in spital) care sunt acolo sus ca importanta daca apar. Nu ai ce sa faci, se intampla. Dar daca iti pica un pacient pe jos la baie sau oriunde sau daca descoperi orice fel de escara, documentatia si intrebarile la care raspunzi imediat dupa iti mananca lejer 1 ora sau mai mult din timpul tau. Am avut o pacienta cu 2 escare mici pe zona interna a feselor. Cu istoric de diaree, cu diabet, sangerari anale, batranica (92 ani!). Umiditatea a creat roseata care a creat cate o escara (in opinia mea, asistenta medicala de la TVN mi le-a categorisit ca “moisture damage”) pe fiecare fesa. Cu tot intorsul nostru la 2-4 ore. Pana am primit alte 2 opinii, pana am facut documentarea, pana am completat si printat Incident Report, am cerut TVN consult si Medical Photography, am raspuns la intrebarile unit managerului, 1 ora jumatate s-au dus. La sfarsitul zilei m-am considerat norocos ca am scapat la 20:40. O colega (cu 16 ani experienta aici) a avut o cadere a unui pacient in baie. Hop cu documentatia, radiografie imediat, crash cart (dus la loc, nu a fost cazul) samd. Hop cu 1 ora pierduta. Avea 10 pacienti. A plecat la 21:00 de la munca. Cand tin minte ca eram in practica si a picat un pacient la cativa m de mine si abia s-a miscat alta eleva sa ma ajute si apoi verificarile facute au fost minime… tot nu imi e dor de Romania.

• De bine ce sunt RN cu PIN si nu mai sunt supernumerary, acum m-am ales cu cate un italian pe cap. Vorbareti, amuzanti, zambitori, nu au retineri in a munci (inclusiv in a sterge pacientii la fund). Si intotdeauna le place sa mi se planga ce aiurea e sistemul aici, care iti mananca timp cu tot felul de timpi morti pentru verificari si reverificari si documentari, in loc sa te lase sa ai grija naibii de pacient. Deh, ei nu au blog sa se defuleze, ca mine. Ma straduiesc din tot sufletul sa le spun toata bruma de porcarii pe care le-am retinut eu in astea 6 saptamani, sa le fie mai usor decat mie cand le-o veni timpul sa aiba pacientii lor. M-am ales si cu cate o studenta localnica. Sunt ok, atata timp cat le arati ca ai incredere in ei/ele. Si sunt foarte multumitori daca ii lasi sa pregateasca medicamente sau sa administreze – nu prea ii lasa sa faca asta ceilalti. Fuck that, decat sa ajunga RN si sa nu aiba habar sa dilueze un Tazocin, mai bine imi rup 5 minute in plus din timpul meu sa le explic ceva si sa ii las sa faca ceva.

• Alta lectie invatata pe pielea mea: NU TE INCREDE IN CE ITI ZIC ALTII cand e vorba de pielea pacientului (zonele la risc pentru escare). Daca un HCA sau student iti zice ca e piele intreaga, tot faci tu verificarea asta macar 1 data pe tura. Escarele alea care erau moisture damage nu le-am vazut de mai devreme pentru ca o HCA si o studenta mi-au zis ca pacienta n-are nimic, doar “some moisture damage”. 5 minute de munca facuta de mine luni ma salvau de 110 minute pierdute marti plus inca vreo 30 azi pentru incident report + TVN visit si documentare. Iar la alt pacient mi s-a adeverit inca o data ce stiam: chit ca pacientul e cat de cat tanar si se misca prin sectie si se spala singur, daca e bolnav acut si doarme pe o parte in pozitii aiurea, face escara grad 1 foarte rapid.

• O chestie care e foarte ok aici e faptul ca nu te repede nimeni pentru greseli. Ori ti se zice luat deoparte ce ai gresit si sa schimbi asta, ori ti se atrage atentia public la handover “this hasn’t been done, why, do it from now on, don’t do what he/she did“. Daca nu esti nesimtit (ca unii de pe aici), sa ti se spuna in public ca ai gresit e foarte deranjant. A doua oara o sa tii minte. 🙂

• La fel, imi place faptul ca poti merge la doctori cu orice problema si iti vor raspunde, atata timp cat e legat de pacient si nu le spui tampenii. Nu mi-a zis nici un doctor “de ce vii la mine cu pacientul asta, nu vezi ca e bine” atunci cand am escalat un EWS peste 4 la ei. Chit ca doar i-am anuntat ca pacientul are scorul asta DAR e ok, nu m-a repezit nimeni. Inca. 🙂 Iar rezidentii sunt foarte ok, stau sa-ti explice chestii de patologie, daca ai chef sa-i intrebi si vrei sa inveti ceva. Si nu se supara daca le atragi atentia ca ti-au spus sa faci ceva gresit. De consultanti (medicii lor specialisti) nu comentez, ii vad prea rar ca sa am o opinie clara.

 

Alte observatii (nu mai stiu daca am scris asta deja): NINO am din ziua 10 de la sosirea din tara, DBS-ul mi-a venit MIE cam la 4 zile dupa ce a trimis (si platit) spitalul cererea completata electronic de mine. Cardul si contul mi-au fost active (cu e-banking si tot) cam la 8 zile de la sosirea in UK (la 5 zile de la deschiderea contului). Telefon local am avut cam la 4 zile de la sosire. Se cheama ca sunt asimilat. Oare? 🙂

Din calculele mele, cu salariul pentru ianuarie+februarie as fi putut sa ma mut intr-un studio pe aici, daca vroiam. Pentru moment nu o sa fac asta, dar asta e din motive personale. Ideea e ca poti sa iti rezolvi mutarea cu salariul pe 1 luna si ceva, poate si mai repede, daca ai ceva bani din tara. Asta in Londra, unde chiriile sunt foarte mari. Intr-un orasel mic, situatia ar fi mult mai roz. Timp si noroc de agentie imobiliara (sau proprietar) ok sa ai.

Ultima mentiune despre bani: am venit cu 480 lire plus 30 lire pe oyster card. Mi-am facut abonament la sala (platit pe 2 luni si jumatate), mi-am cumparat si niste incaltari si haine, plus o gramada de chestii pentru casa (oale, tigaie, vase, tacamuri – refuz sa le folosesc pe alea folosite de unul dintre colegii mei). Am mancat zilnic la spital 1 masa calda (cu 1 sg. exceptie), am mancat ok in fiecare zi (fructe proaspete, legume, carne, lactate, NU m-am infometat sau ceva de genul), am fost de 2 ori in Londra si am platit si pentru transportul Londra-aeroport de acum (si pentru cand ma intorc). Mai am aproximativ 25 lire si 15 lire pe oyster card. Asta pentru cine se intreaba cam cati bani ar trebui sa iei cu tine cand pleci din Romania. Daca nu vrei sa-ti inchiriezi casa din primele saptamani si nu vii in Londra, cu 500 lire o sa traiesti foarte ok. In Londra… nu o sa traiesti rau. 🙂

Oricum, daca nu esti in stare sa traiesti 1 luna cu 500 lire in UK, eu cred ca n-ai ce sa cauti aici ca RN intr-un spital. Niciodata n-o sa ai suficienti bani, atunci.

Dupa 6 saptamani tot nu am toate cursurile necesare, dar sunt aproape gata (mai am nevoie doar de cel pentru masurarea glicemiei si de o evaluare scrisa pt. IVDA).

Intre timp mi-am facut timp sa vorbesc si cu matroana de la Chirurgie si sa primesc o promisiune ca as putea face voluntariat sau extra shifts in salile de operatie, cu posibilitatea sa schimb sectia in 2-3 luni.

Iar atunci cand ma intorc, daca o sa am o saptamana fara incidente, o sa fac cerere pentru a intra in In-house bank, sa fac ture suplimentare la mine pe sectie (si, fara sa stie ai mei, si la Chirurgie). Aparent, se poate, cu recomandare de la Unit Manager si Matroana.

 

 

ULTIMUL LUCRU:

La mine in spital si in altul din Londra, primesti inapoi diferenta de bani intre salariul de HCA si cel de RN pentru lunile in care ai lucrat ca HCA pentru ca asteptai PIN-ul.

Deci cand vine PIN-ul, faci cerere pentru a primi banii aia (back-pay). Trebuie sa faci niste cereri, dar SE POATE. Nu vei primi banii instantaneu, daca nu ii ceri nu ii vei primi automat.

DAR se poate.

NU ZIC CA SE POATE IN TOATA ANGLIA, dar poti intreba.

 

Si, evident, oricine citeste asta trebuie sa nu uite ca astea sunt experientele mele si doar ale mele. In alte spitale si in alte sectii poate fi mai bine sau mai rau. Nu le luati drept litera de lege. Si italienii mei erau speriati de moarte din ceea ce intelesesera ca se petrece la mine pe sectie (din lucrurile pe care le spuneam la inductie). Dupa ce au inceput, au inteles ca nu e dracul asa negru. 🙂

Paraplegicii pot merge din nou – cu un exoschelet (scump)

Un exoschelet ca cel de mai sus are 20 si ceva de kg si ii permite pacientului care-l foloseste sa atinga viteze de pana la 2,6 km/h.rewalk 6.jpg

Dispozitivul (aprobat de FDA si alte organisme locale europene si nu numai) e format din niste bretele cu senzori de miscare pentru picioare, incheieturi motorizate care raspund la schimbari (oricat de subtile) in miscarile partii superioare a corpului utilizatorului si la schimbarile de balanta cauzate de acestea.

Un harnasament in jurul soldurilor si a umerilor tine costumul legat de pacient si o baterie alimenteaza calculatorul si motorasele.

Carjele sunt folosite pentru stabilitate.

 

rewalk f.pngFascinant este faptul ca dispozitivul a fost inventat de un doctor israelian care a devenit quadriplegic dupa un accident din 1997. Intre timp a evoluat mult designul, e adevarat, dar prima varianta a fost gandita pentru sine.

 

Singura problema este pretul: aproape 70.000$.

Doua articole cu cateva marturii ale primilor pacienti americani aici si aici.

Alte videouri/testimoniale ale utilizatorilor pe site-ul producatorului.

De ce nu imi place sa recomand vreun manual de nursing

cu toate astea, urmeaza sa pun niste linkuri catre asa ceva 🙂

manual

Una dintre intrebarile pe care le aud foarte des este “ce carte imi recomanzi pentru a invata mai bine nursing“.

Mie nu-mi place sa raspund la intrebarea asta, pentru ca nu cred ca exista un manual perfect pentru treaba asta.

Pentru simplu motiv ca nursingul e greu de explicat prin formule si definitii si reguli samd. Nu se rezuma la a da medicamente, a face cateva proceduri (sau nu), internarea/externarea pacientului si urmarirea functiilor vitale ale pacientului.

Nu in ultimul rand, pentru ca mai toate manualele foarte vaste de nursing (care mi-au picat mie prin mana, cel putin) se pierd in niste introduceri oarecum inutile (de sute de pagini) pentru cel care vrea sa afle doar cum sa faca niste proceduri cat mai corect, sau cum sa ingrjeasca un bolnav cu un anumit tip de boli.

Da, vrei sa stii contextul nursingului, externarea, preventia infectiilor, managementul riscului samd. Dar astea ar trebui sa le inveti si/sau intelegi din scoala.

Daca verifici un manual, mai degraba vrei sa stii cum sa faci cat mai corect o procedura: cum irigi o vezica urinara, cum sa pozitionezi pacientul, cum sa administrezi medicamente prin tub NG sau prin PEG, cum sa faci corect montarea unui tub NG samd.

Plus ca nici un manual din lume nu te va pregati pentru o tura cu 3 externari si 2 internari, 1 pacient diliu, 1 pacient care refuza sa stea “imbracat” cu altceva decat niste boxeri foarte largi (daca intelegi ce vreau sa zic), altul care e morfinoman si alcoolic si fumator si umbla haihui fix cand trebuie sa-i dai tu medicamentele si o pacienta care e MRSA+, NBM si care isi tot scoate tubul NG montat cu mult chin. Si un pacient care crezi ca e bine dar pe care-l apuca vomitatul cand se duce la radiologie fara tine (pentru ca, nu-i asa, era bine).

 

Daca e sa am niste manuale preferate, la care apelez destul de des cand vreau sa verific ceva sau sa aflu cum ar fi trebuit sa se intample ceva, ar fi urmatoarele 5 (primele doua pentru proceduri, a 3-a pentru utilizarea de tuburi NG sau PEG, a 4-a pentru orice administrezi i.v. si ultima pentru ca a 4-a e cam veche – 1998 -):

 

 

Personal, eu cred ca daca stii macar manualul antic al lui madam Titirca, doar iti updatezi cunostintele cu ce a publicat M. Sanatatii (Proceduri de practica pentru AMG) si nu uiti sa ai grija de pacient (si sa respecti regulile de baza de preventie a infectiilor), o sa te descurci binisor.

Asta daca ai si cunostinte acceptabile de anatomie, patologia bolilor (macar cele cunoscute) si tii minte sa verifici prospectul sau un manual daca administrezi un medicament de care n-ai mai auzit. :))

Un link google drive cu o gramada de carti de nursing aici.

 

Drepturi imagine: nurserounds.wordpress.com

Experiente in Spital (2)

Acum 4 ani, in vara in care am inceput scoala de AMG, am avut 1 luna de tratament ambulatoriu intr-unul din spitalele de recuperare si fizioterapie din Bucuresti pentru tendinita bilaterala. Tin minte cat de bucuroase erau asistentele (si singurul asistent) de faptul ca aveau un pacient tanar – pentru ca majoritatea celor care veneau acolo pentru un “sejur” aveau cam de 2-3-4 ori varsta mea de-atunci.

Abia acum am ajuns sa inteleg oarecum bucuria lor. Trecand peste faptul ca erau cam de-o varsta cu mine, deci era mai usor de gasit un subiect de conversatie ca sa treaca timpul (si procedeele terapeutice), dupa ce ai grija zi dupa zi doar de persoane in varsta, parca exista o oarecare diferenta in felul in care lucrezi atunci cand ai grija de cineva care are o varsta apropiata de a ta. Nu zic am vreo problema cu batranii, daca era asa, nu imi alegeam meseria asta, nici nu e ca si cum imi tratez pacientii diferit (incerc sa fiu la fel cu toata lumea).Ruud_Gullit_1988

Dar, repet, e altceva cand ultimii tai 50-100 de pacienti aveau varstele intre 60 si 90 de ani si dai peste unul in putere si la 25 de ani. Care a facut pneumotorax pentru ca a tras ca idiotul de fiare, dar chiar si-asa, I can relate to that :))

M-a bufnit rasul la reactia lui cand i-am explicat ca trebuie sa aiba grija de banii (si alte lucruri valoroase ale) lui, pentru ca se poate intampla sa dispara si trustul nu-si asigura nici o raspundere daca asta se intampla. Negru, vizitat de his “gang”, cu frizura a la Ruud Gullit in 90, solid, cu ditamai bratele, cand aude ca cineva i-ar lua banii exclama “he will live to regret doing that for the rest of his life“.

Parca ii auzeam pe cocalarii nostri, din salile (de forta, de karate) pe unde mi-am petrecut tineretea.

Alta chestie pe care ma straduiesc din rasputeri sa n-o fac este sa am pacienti preferati. Pentru ca se vede imediat daca te ingrijesti doar de-o persoana si ii aduci aia si ii faci aia si ailalta si stai mai mult timp cu el/ea. Plus ca… data fiind natura sectiei mele, au sanse mari sa moara foarte repede. Si e nasol sa tot moara oamenii de care iti place si de care ai grija cu drag. Dar tot se intampla sa am pacienti pe care sa ii simpatizez mai mult.

Una dintre pacientele mele simpatice era o batranica slabuta (adica numai pielea si osul) extrem de speriata si care tot timpul isi cerea scuze daca imi cerea ceva sau daca nu reuseam eu sa fac ceva – desi era vina MEA. Tot timpul o salutam cand veneam pe sectie, chit ca nu lucram in salonul ei.

Intr-o zi, a fost trimisa la o radiografie cord-pulmon. Cand s-a intors, locul ei in salonul de pacienti cu stare ceva mai grava a fost luat de alta pacienta, ea a fost mutata cu 2 saloane mai la inceput. Nu lucram in salonul ei, dar m-a vazut peste vreo 20 de minute si m-a strigat. Era speriata de moarte si tremura, la doi pasi sa planga. M-am chinuit sa o calmez. Am aflat ca, de fapt, nimeni nu-i zisese de ce e mutata ci doar ca i-au dat locul ei altei paciente. Era trista pentru ca sotul ei o vizitase dimineata si era intr-un salon, daca venea acum se va duce la alta femeie si n-o s-o mai gaseasca. Mi-am cerut eu scuze in locul colegei care n-a avut cand sa-i explice ce se intampla si i-am promis ca ii duc sotul personal la pat cand va veni. Si mi-am tinut promisiunea.

_

E amuzant sa ii vad ca ma simpatizeaza si ei.

Un pacient imi tot oferea orezul lui cu lapte (desi il tot refuzam pe motiv ca n-avem voie sa primim nimic de la pacienti). Intr-o seara muream de foame, nu mai aveam nimic de rontait si nu mai aveam cand sa cobor sa-mi iau ceva de jos, mai aveam 1 ora jumatate pana la handover (deci 2 ore pana plecam spre casa, aproape 3 pana sa si mananc). Mama, mama, ce bine mi-a prins orezul ala cu lapte. To hell with regulations.

Alt pacient ma intreba zilnic ce imi place sa mananc si apoi imi zicea ca poate sa-mi comande asta din meniul zilei (au asa ceva aici, nu au de ales intre branza cu paine si… iaurt cu branza, ca in alte parti) pentru cina, pentru ca el oricum mananca doar ce-i aduce familia. Asta desi am avut grija de el doar 1 zi.

O pacienta (o tanti diabetica durdulie din Bangladesh) ma lauda si ma ridica in slavi de fiecare data cand era familia ei cu ea, vai ce bine aveam grija de ea. Pana si familia ma lauda. Asta in conditiile in care familia era genul care comenta la tot si nu erau niciodata multumiti de nimic (chiar se luasera la cearta cu o sister intr-o alta zi). Tot timpul zicea ca nu vrea asta, nu vrea asta, nu vrea ailalta. Dupa ce ma rugam un pic de ea si o luam cu frumosul, accepta totul.

Am avut o pacienta romanca. Din nationalitatile conlocuitoare. Saraca a facut pneumotorax in sarcina (daca e sa ai ghinion, aparent se poate intampla). Ultimele 4 saptamani de sarcina le-a petrecut intr-o sectie de boli cardiorespiratorii. N-am avut grija de ea decat de vreo 4 ori in luna asta. M-am chinuit sa-i explic ce se intampla, ii traduceam ce-i zicea echipa de doctori. M-a intristat faptul ca era de 30 de zile in spital si habar-n-avea ce avea exact sau de ce i s-a intamplat. E nasol sa fii bolnav intr-o tara straina si sa nu stii limba.

Cu sotul ei n-am vorbit niciodata (venea seara, dupa ce dadeam medicamentele de la 6, deci dupa ce-i faceam Clexane-ul). Bai, de fiecare data cand venea, se chinuia sa imi faca cu mana si sa ma salute.

Nu ma laud, nu sunt eu cine stie ce Asistent Medical, nu am rescris vreo regula a ingrijirii pacientilor. Doar vroiam sa spun ca genul asta de interactiuni te fac sa iti placa meseria ta. In opinia mea.

_

Partea proasta e cand ai un pacient care e simpatic, dar vezi ca i se inrautateste starea. Si faci tot ce poti, anunti doctorii, ii prescriu lucruri, e investigata, dar tot e din ce in ce mai rau.

Tanti aia cu care pana la pranz radeai si faceai glume, care era anxioasa, dar foarte lucida, care se plimba prin salon singura… vezi ca respira foarte repede si e si tahicardica. Si vezi ca nebulizatoarele nu o mai ajuta. Dar speri ca va fi mai bine.

Si pleci. Si apoi afli ca a murit.

Simti ca munca ta e in van.

Azi am aflat ca mi-a murit pacienta descrisa mai sus, dar mi-am adus aminte de cea de-acum 3 saptamani.

Am lucrat 5 zile din 7. In ziua a 5-a eram praf. Luni dimineata, dupa 2 zile de munca obositoare, cascam si mi se inchideau ochii la handover. Primesc un bay impreuna cu o sister (short-staffed), dar “help a sister do a bay” s-a tradus pentru mine din ziua a 2-a de munca prin “ia 5 pacienti si ai grija de ei 99%, vino la mine daca ai o problema grava”.

Dau medicamentele la 2 paciente, ajung la a 3-a, vad ca este inconstienta, fac OBS: low BP, high HR, high RR, low SpO2 (75%!) desi era pe O2 (4l NC).

Stii cum te trezeste un pacient cu EWS 12?

Gandeste-te la cea mai mare cana de cafea pe care ai baut-o vreodata (sau sprint de dimineata, sau 100 de flotari, sau cearta, sau ce or mai folosi oamenii ca sa se trezeasca) si multiplic-o cu cat vrei tu.

Anunta medicii, anunta sisterul, pune NIV, fa scandal ca nu-ti da nimeni codul pentru aparatul de masurat glicemia, masoara glicemia, refa OBS, ajuta la ABG, refa OBS, ai grija si de ceilalti pacienti, refa OBS etc.

La 18:00 a inceput sa vorbeasca, cand am plecat avea EWS 4. Familia era entuziasmata, dupa ce plansesera toata ziua. Score one for the team!

La tura mea urmatoare (peste 3 zile) am aflat ca a murit cu o seara inainte.

Rahat.

_

La un moment dat aveam 3 paciente gravide internate pe sectie. 2 au fost externate rapid (au avut infectii respiratorii). Oricum, cand a fost transferata a 3-a deja se glumea ca trebuie sa transformam sectia in obstetrica/ginecologie.

Unit manager-ul ne-a recomandat sa invatam urgent cum se asista la nasterea unui copil, pentru ca ne cresteau sansele sa sa se intample asa ceva pe sectie.

Am intrebat daca exista cursuri de e-learning pentru asta pe intranet 🙂

(Descrierea cea mai corecta pentru e-learning-ul astora este ca te pregateste extraordinar de bine pentru a trece cursul de e-learning. Si cam atat)

_

Asta a fost in contrast cu death.gifziua in care am fost numiti Trust-Wide “the Ward of DEATH“, pentru ca ne-au murit 4 pacienti in 24 de ore (1 inainte de-a incepe handover-ul, 2 in tura mea, 1 imediat dupa).

_

Am facut prima mea transfuzie. Si pe-a doua. Nimic spectaculos, in Romania poti face asta din anul 1, daca dai peste o sectie cu oameni care au nevoie de ajutor si care prind incredere in tine.

Atata doar ca, aici, in mediul steril de training, era super usor sa scanezi punga, badge-ul, sa printezi eticheta si gata. Cand ai o pacienta de 92 de ani care nu aude si tu trebuie s-o intrebi de minim 5 ori numele pana termini transfuzia si de multe ori daca simte ceva dureri, se duce naibii trainingul.

Ca sa nu vorbim ca iti moare imprimanta (no charge, evident). Sau ca, daca are charge, cateodata nu vrea sa printeze.

Sau ca porcaria de scanner nu iti scaneaza badge-ul sau codul QR de pe wristband-ul pacientei.

Sau ca poti avea norocul ca pacienta sa aiba nevoie sa mearga la toaleta fix in timpul transfuziei si sa iti ofere un cadou de 7 pe Bristol Stool Scale, cu o aroma delicata.

_

Orice zi in spital e o posibilitate de-a vedea si ceva nou si interesant. vp-shunt

Fie ca e ceva despre care doar citisei (cum arata picioarele unui pacient care a fost “recoltat” de vene ca sa i se faca un bypass coronarian de 4 artere), fie ca e ceva ce pare atat de SF incat trebuie sa fie scris gresit – si intrebi, si afli ca nu e gresit (shunt ventriculo-peritoneal facut unui pacient cu hidrocefalie post comotie cerebrala).

Trebuie doar sa iti faci timp sa deschizi ochii si sa pui intrebari.

 

 

 

Cum ai putea recupera o parte din costurile emigrarii intr-o tara din UE

Multumesc, Gabriela!*

Saptamana trecuta mi-am facut un mic calcul. Tot procesul de recunoastere a studiilor (PIN-ul) m-a costat 2050 lei: 230 lire pt NMC (1403 lei la 6,1 lei/lira); 294 lei OAMMR (50 certificatul A5, 100 + 144 la OAMMR); 150 lei la scoala pentru a imi da unele acte; 120 lei traducerea (10 pagini) + 45 lei legalizarea (7 documente); 40 lei pentru 2 caziere;  35 lei Posta romana (25,2 + 9,4 lei pentru 2 plicuri recomandate, unul cu conf. de primire, altul fara). Plus banii de avion (120 euro) si banii de buzunar pentru primele saptamani (primele 6 saptamani, spre nemultumirea mea, pentru ca am venit cu doar 480 lire). DACA ar fi trebuit sa dau si IELTS-ul s-ar fi adaugat 800 lei pentru examen (din aprilie 2016 la BritishCouncil) si 1495 lei pentru pregatirea pentru examen (tot la BritishCouncil, in alte parti poate fi ceva mai ieftin). TOTALUL pentru 2016 ar fi fost: 2020+520+2740+800+1495 lei = 7575 lei.  Cati romani pot strange banii astia usor?

Procesul de emigrare nu e niciodata usor, dar daca nu ai bani pentru a pleca, de multe ori nu poti face nimic.

Ei bine, exista un program UE, EURES YfEJ (your first eures job), care se angajeaza sa te ajute financiar (daca esti tanar profesionist) sa te muti in alta tara din Uniunea Europeana. Conditiile (filmuletul e din 2012, s-au schimbat un pic intre timp) sunt: sa ai intre 18-35 ani, sa fii cetatean al unei tari din UE si sa fii dispus sa pleci pentru un contract de munca de minim 6 luni intr-o alta tara UE (plus Norvegia si Islanda).

Ce ti se poate rambursa? Cursuri de limba straina, costuri legate de echivalarea diplomelor de studii, costul cu transportul la/de la interviu, costul cu transportul pana la viitorul loc de munca (avion, tren?), o suma de bani de buzunar “YOUNG PEOPLE’S ALLOWANCE TO MOVE TO ANOTHER MEMBER STATE” (pt. UK e de 1060 euro, de exemplu).

Toate informatiile de pana acum sunt luate de pe site-ul EURES YFEJ si din pdf-ul explicativ de acolo. O captura de ecran din el:

Screen Shot 2016-02-17 at 15.22.41

Acum intervin informatiile suplimentare (oarecum contradictorii?), obtinute prin e-mail de amicii mei. Unul a vorbit cu o doamna de la EURES Romania (ANOFM), altul a vorbit cu cineva de la EURES Italia.

EURES Italia a zis asta:

Conditia de baza pentru angajat este sa se inregistreze pe site-ul EURES, unde sa isi incarce toate datele despre studii, experienta si alte cunostinte intr-un CV electronic (ca in orice portal de joburi). Italienii au zis ca trebuie sa sa faci asta pe yourfirsteuresjob.eu, romanii au zis ca e suficient sa faci asta pe eures.europa.eu (link direct pentru a-ti face cont, in en). A doua conditie e ca angajatorul trebuie sa fi apelat la job prin portalul EURES. Adica trebuie sa existe oferte de angajare de la un angajator din UE pe site-ul EURES.

Programul NU deconteaza nici un ban pentru un proces de recrutare care se petrece in afara portalului EURES. Angajatul si angajatorul trebuie sa se fi “intalnit” prima data pe site-ul EURES. Sau (aici fac o presupunere) trebuie sa-ti convingi eventualul angajator sa puna anuntul care te intereseaza pe tine si pe EURES si apoi sa speri ca masinaria se va pune in miscare pentru a te trimite.

Citez din e-mailul de la italieni:

So you must fill in your CV in English, with as detailed as possible informations and up-dated contacts. It will then be taken into consideration in our selections. If the system activates a match between your CV and a vacancy, YfEj staff will contact you to verify the requested competences and your availability. Thereafter, the employer will receive the CVs of the pre-selected eligible candidates and choose the ones to invite for an interview. When contacted by our staff, you’ll also be given all the information regarding the funding application. You can benefit from YfEj financial support only if you are selected and hired through the initiative. To benefit from YfEj services both the jobseeker and the employer must be registered in the platform. Contracts which occurred outside YfEj are not eligible and cannot benefit from our services. This means that, according to the initiative’s rules and conditions, applications for financial support are subject to evaluation and approval, since the beginning of the recruitment process… We can’t support applications that would exist even without our recruitment service. In other words, we are not allowed to finance applications if the matching and the recruitment process takes place before the registration is accomplished.

Pe de alta parte, din raspunsul venit de la EURES Romania, procesul nu trebuie sa fie chiar Screen Shot 2016-02-17 at 15.44.09asa de complicat.

E adevarat, Romania e subordonata Suediei in programul asta, e posibil ca procesul implementat de Suedezi sa fie diferit.

In primul rand, daca se pleaca prin EURES Romania, programul nu deconteaza decat 1000 euro, nici un leu in plus. Apoi, romanii cer:

  • sa iei tu legatura cu angajatorul (din nou, cauti jobul pe platforma EURES) si sa il convingi ca esti ok (e-mailuri, interviu etc.)
  • sa iti fie aprobata aplicatia pentru recunoasterea calificarilor de catre proiectul YfEJ INAINTE de-a incepe procedura de recunoastere, pentru care primesti un formular (pdf) de participare care trebuie completat si returnat la EURES Romania, impreuna cu
  • dovada ca s-a oferit un loc de munca, copie a biletelor de avion sau a rezervarii zborului, copie CI, dovada locului de munca vacant postat pe portalul EURES (link catre oferta sau Print Scrn), copie a diplomelor de studiu/certificate sau calificari profesionale, dovada ca esti titularul unui cont bancar in euro (extras bancar).

Nume si adresa de contact initial pentru Romania (dar pe site-ul EURES exista 22 de nume de contact de consilieri EURES, din diverse orase mari ale Romaniei):

Screen Shot 2016-02-17 at 15.53.55

Suna mai complicat decat ar trebui sa fie, dar nu pare chiar imposibil.

 

 

Vreau sa mentionez ca nu am nici un mod de-a sti exact cat de bine functioneaza programul si daca totul se intampla chiar cum e scris pe site-ul EURES. Eu oricum nu mai pot beneficia de el, deci nu pot spune ca l-am testat pe pielea mea. Dar presupun ca destul de multi cititori de-ai mei ar putea beneficia de ajutorul respectiv – poate vor comenta aici sau ma vor contacta prin e-mail si voi putea adauga si opinii “la cald”. 🙂

Si sper ca persoana de contact de la ANOFM Romania nu se va enerva pentru captura de ecran de mai sus.

 

 

 

 

 

Am aflat prima data despre acest program saptamana trecuta de la Gabriela, o angajata romanca a unei agentii de recrutare din UK, agentie care m-a trimis la unul dintre interviurile mele de anul trecut. Gabriela si-a dat seama ca eu (candidatul de anul trecut) sunt Cristian cel cu blogul asta si mi-a oferit acest subiect de blog – in ideea ca daca as scrie despre el ar ajunge la mai multi romani interesati. Mi-a supraestimat reach-ul blogului meu, dar o sa scriu, poate ajuta pe cineva. Cum nu am avut prea mult timp la dispozitie in ultima vreme, a trebuit sa astept un pic de ajutor si de la oameni din Romania, care au luat legatura pentru mine cu ANOFM si EURES si mi-au forwardat e-mailurile primite. Le multumesc tuturor si, indirect, celor de la ANOFM si EURES care au raspuns.*