Cum se face o transfuzie la mine in spital (si trust)

Ieri am primit in sfarsit trainingul necesar (si un cod de bare) pentru a face asta.

Pentru ca am cerut eu si am insistat, altfel ramanea sa astept pana la adanci batraneti. Ei se scuza cu faptul ca “we didn’t know about you” – eu (si o alta romanca si-atat) am (avem) ghinionul de-a fi singurii straini care au inceput munca in spital in ultimele 60 de zile care avem PIN. Nu ai PIN, nu esti RN, nu ai voie sa transfuzezi. Dar toate cursurile pregatite de ei pentru noi in induction, ca grup, nu includeau nimic pentru cei cu PIN – pentru ca nu stiau ca existam (sau eram prea putini).

Plus (mica explicatie): la mine pe sectie nu facem foarte multe transfuzii. Dar nici putine. Din 13 zile de lucru pe sectie, am vazut cam in 6 zile pacienti transfuzati (si nu e ca si cum am fost in fiecare salon, asta e ce am observat in cele 2 saloane pentru mine si pe langa). Cu toate acestea MAJORITATEA RN NU AU cursul de administrare sange. Ii recunosti dupa stickerul de pe badge. No sticker – no course – no transfusion. Si am vazut intr-o zi cum o sister in charge (care cam e obligata de cerintele postului – deci la interviu – sa aiba cursul asta, plus cele de canulare, NIV, masurare glicemie capilar) s-a fofilat de aceasta responsabilitate pe motiv ca n-are “codul” cu ea (adica n-avea badge-ul, ceva ce e oarecum interzis).

Ce vreau sa zic: daca faci cursul, there’s no going back. Nu vei putea zice ca nu stii. NU AI VOIE SA REFUZI sa transfuzezi un pacient daca esti singurul care o poate face dintr-un shift. Daca esti incepator si nu vrei o responsabilitate in plus, nu-l face pana te simti mai sigur pe tine. RN care vin si lucreaza o tura “bank”, de la o agentie, NU AU VOIE SA TRANSFUZEZE PACIENTII. Chit ca lucrezi in spital, daca vii ca bank nurse prin agentie NU AI VOIE SA TRANSFUZEZI. Spre deosebire de administrarile de tratamente i.v., unde totul e facut, semnat si verificat in 2 (deci responsabilitate impartita), transfuzarea e facuta singur (1 nurse, 1 signature)ai 100% responsabilitate pentru tot.

La fel e la cursurile de IVDA (drug administration), masurare BG, NIV, canulatie etc. Daca nu le ceri, e foarte posibil sa nu le primesti foarte curand (si chiar si daca ti se ofera, poti sa te fofilezi). Daca ti se pare ca totul e horror la inceput, nu te arunca sa faci totul repede, apoi nu mai poti da inapoi. Eu nu concep sa mi se ia competentele pentru care m-am luptat in tara sa le castig, deci le vreau inapoi repede. Daca vrei s-o iei incet, sistemul e permisiv aici.

Buun. Transfuzii.

Totul incepe cu “bleeding the patient“. Recoltarea de sange. In trustul meu, politica este

bratara pacient uk
Bratara de spital standard (noi avem hospital code, nu NHS code)

ca, daca pacientul nu a mai fost internat vreodata in spital, sa i se faca minim 2 recoltari de sange, din vene diferite, etichetate corespunzator. 2 group and save (termenul folosit de ei pentru determinarea grupului AB0 plus Rh). Etichetarea sangelui nu se face niciodata in alta parte decat langa pacient, sangele se trimite la laborator printr-un sistem de cilindri in vacuum. NU SE RECOLTEAZA SANGE de la pacientii fara bratara cu cod de bare, nume, data nasterii si hospital number (sau NHS number).

Daca nu faci cursul de venipunctura, NU VEI RECOLTA NICIODATA sange. Daca il faci, e la fel ca mai sus – vei avea si responsabilitatea asta si nu vei putea renunta la ea. Pentru un roman, e aiurea sa gandesti asa, la noi facem totul noi (asistentii). Dar retine asta.

In spitalul meu se fac cateva sute de transfuzii zilnic. Doar sectia de oncologie are cateva zeci pe zi. Si salile de operatii (sunt vreo 16, daca am numarat bine) si A&E papa mult sange. Cu toate check-urile lor, in ultimii 3 ani de zile au avut 3 saves – 3 transfuzii care erau la doi pasi sa fie date unui pacient in mod eronat si 1 greseala (transfuzia gresita la pacientul gresit) – care, din pur noroc, s-a nimerit sa fie pe grupe compatibile de sange.

Verificarile sunt foarte multe si foarte importante.

I se identifica grupa de sange si Rh-ul, apoi se elibereaza sangele din laborator si se muta intr-un frigider automat si se scrie intr-un registru (faci 2 check-uri inainte sa ridici sangele), apoi se marcheaza intr-un software intern “blood ready for pickup“. EXTREM DE rar vei fi sunat de laborator sa te anunte. Este responsabilitatea ta, ca RN, sa verifici softul din cand in cand daca stii ca pacientul tau trebuie sa primeasca sange. La handover (si de asta e important) ti se spune “Pt is to have x units of blood today” – ca sa stii sa verifici.

INAINTE de-a trimite pe cineva dupa sange esti obligat sa verifici ca pacientul are branula, ca branula functioneaza si nu are semne de inflamatie si sa verifici starea pacientului. Trebuie sa ii explici pacientului ca urmeaza sa ii faci transfuzie, sa obtii consimtamant verbal (si sa documentezi asta in booklet) si sa ii explici riscurile si faptul ca, daca era donator de sange, NU VA MAI PUTEA DONA NICIODATA SANGE in UK. E important pentru donatori – mentioneaza-i pacientului asta. De asemenea, de bun-simt este sa afli daca a mai avut transfuzii si cum a fost datile trecute. Dupa mai multe transfuzii pe parcursul vietii creste riscul de reactii usoare la transfuzie (care te-ar speria, in mod normal), deoarece pacientul a dezvoltat deja anticorpi noi (la antigene mai rare, pentru care nu facem screening de obicei). Poti face si un set de observatii (desi vei mai face minim 3, vezi mai jos).

Fiecare sectie are niste hartii pentru orice. Avem 2 dulapuri mari si altele mai mici cu tipizate (obs chart, formulare de comanda pt. teste, booklets, chart-uri de fluide, stools etc.). Pentru transfuzie exista un mic formular de pick-up, care va avea semnatura ta si a celui care ridica sangele. Intr-un colt al formularului exista un dreptunghi unde tu, ca purtator de badge cu cod esti obligat sa lipesti (dupa ce il printezi) un abtibild pe baza caruia cel care-ti aduce sangele va verifica daca totul e ok. Pentru asta vei avea un PDA si un printer. Cu PDA-ul scanezi codul de pe badge-ul tau, apoi bratara pacientului, apoi faci verificare verbala “could you please tell me your name and date of birth”, apoi apesi pe print. Lipesti abtibild-ul si astepti sa ti se aduca sangele. Nu corespunde ceva, anunti asta.

NICIODATA nu intrebi pacientul “sunteti X, nu e asa?”. Ni s-au dat exemple mai multe de pacienti care ori erau confuzi, ori vroiau sa plece mai repede acasa si au raspuns la un nume care NU era al lor. Never assume your patient will not do something stupid!

DOAR personalul caruia i se face trainingul necesar pentru a ridica sangele are voie sa ridice sangele din frigider. Nu ai training, badge-ul tau NU va deschide frigiderul. De regula sunt porter-i sau HCA care iau sangele, dar oricine poate primi trainingul, daca o doreste (eu l-am facut). Este responsabilitatea celui care ridica sangele sa aiba o cutie rosie cu el (fiecare sectie are 1 sau mai multe) pentru transport – daca esti vazut cu sangele (sau FFP sau trombocite sau crioprecipitat) in mana, ti se poate face raport, cu mentiunea ca e responsabilitatea celui care te trimite de pe sectie (si semneaza formularul) sa iti dea cutia. Apoi verifici sangele. Intai verifici in registrul de hartie ca exista (si e gata). Daca e vorba de trombocite sau FFP trebuie sa intri in laborator sa le iei. Trombocitele stau la ei pe un stand unde sunt incontinuu in miscare. Ti se cere sa le cari tot timpul intr-o cutie separata fata de orice produs rece. Si sa misti incontinuu (oarecum circular) cutia pana ajungi in sectie si o predai. Trebuie sa ajungi rapid inapoi pe sectie cu orice produs de laborator, nu ai voie sa te opresti pentru nimic.

Se incearca sa nu se transfuzeze nimic la mai mult de 30 de minute de la parasirea frigiderului (sau laboratorului). Daca un produs derivat din sange ajunge pe sectie si nu i se mai administreaza pacientului (si nu a fost desigilat, intepat etc.), este recomandat sa se returneze imediat la laborator, ca sa se reproceseze si administraze altcuiva. Sangele e valoros, nu se iroseste!

Cand primesti sangele, faci o verificare vizuala a lui. Daca pare prea cald, daca pare coagulat, daca e ceva in neregula cu ambalajul, daca cumva a reusit sa treaca de toate verificarile de pana acum si are numele gresit, trebuie sa-l refuzi.

Scriam de cazul trist din nordul Londrei unde o pacienta a murit pentru ca i-a gresit cineva numele. Sangele ala nu ajunge pe sectie (sau in sala de operatie) – sistemul nu il lasa sa plece din frigider. Cel putin asa ar fi la noi. In alta parte s-a intamplat, cumva, sa treaca de niste verificari. Se intampla. Reverifica.

Contraargumentul tipei care ne-a facut trainingul general de transfuzii a fost ca intr-un spital din Londra au cateva zeci de Mohamad Khan, cativa au un m in plus sau in minus, unii au acelasi GP, unii au ziua nasterii similara samd. Cine l-ar transfuza pe unul din ei daca observa ca eticheta nu corespunde cu originalul? Chiar si-ntr-o urgenta…

Ai primit sangele. Logic este sa faci acum (sau in timpul trecut intre trimiterea omului

eticheta transfuzie uk
Asa arata eticheta, codul de bare 1 e cel din stanga sus, codul 2 e cel din mijloc

dupa sange si sosirea lui) primul set de OBServations (RR, HR, BP, temperature, plus mentiunea faptului ca pacientul e pe oxigen si cat / sau nu, verificarea VIP pentru branula, verificarea daca pacientul are greata). Astea sunt OBS de baza. Scanezi badge-ul tau, scanezi bratara pacientului, scanezi sangele, scanezi un cod de bare (1) de pe un formular nou, care vine cu sangele (1 data), apoi verifici daca corespund codurile. Apoi faci acelasi lucru cu un al doilea cod de bare (2), apoi verifici daca corespund si aceste coduri (deci a 2a oara). Apoi introduci setul de obs de baza, printezi o noua eticheta, care va veni pe foaia de OBServations. Apoi conectezi transfuzorul la sange. NU folosesti ser pe tubul de transfuzie – il umpli (elimini bulele de aer) CU SANGE. Cureti branula cu 10 ml de ser (bolus), conectezi sangele si il pornesti. 1 unitate de sange se recomanda sa fie transfuzata in 2 ore. In maximum 3 ore de la pick-up sangele trebuie sa fie transfuzat total.

Al doilea set de OBServations il faci la 15 minute dupa ce incepe transfuzia. Teoria este ca, reactii la transfuziedaca e sa se intample ceva, se va intampla cel mai des in primele 15 minute. Daca nu observi vreun semn vizibil pe pacient dar OBS sunt modificate sensibil (temperatura crescuta/scazuta cu >1,5 grade, RR crescut sensibil, HR crescut cu peste 20 bpm, SBP marita cu peste 20-30 mm Hg), opresti transfuzia (nu o deconectezi), anunti echipa medicala. Daca e vorba doar de febra, se administreaza paracetamol (sau altceva), se asteapta si se reevalueaza dupa 15 minute. Daca e reactie grava (hematurie, dureri de spate, transpiratie abundenta, durere in zona branulei, durere abdominala/toracica, hipotensiune, dispnee) se opreste transfuzia, se deconecteaza si se iau alte masuri – evident, cu echipa medicala. Dupa ce faci OBS, scanezi din nou badge-ul, bratara pacientului, sangele si introduci datele din OBS chart. Daca are reactii la transfuzie, acum apare si optiunea sa bifezi aceste reactii (in cazul asta, ti se printeaza 2 etichete, altfel, doar 1 – cea cu OBS). Eticheta noua merge tot in OBS chart.

Daca totul e ok, nu te obliga nimeni sa mai faci OBS pana se termina transfuzia – cand vei face acelasi proces (scan badge, scan bratara pacient, scan sange, introducere obs, printare, lipire eticheta pe OBS chart). Daca ai timp si vrei sa fii sigur – mai faci un set de OBS (sau mai multe). Daca are reactii grave… oricum o sa faci monitorizare continua.

La final, faci un flush al branulei cu ser (10 ml) sau poti conecta o punga cu ser (dar in alt perfuzor) – daca doctorul a prescris asta. Punga cu sange se returneaza la laborator, impreuna cu hartia care a venit cu ea (cea cu 2 coduri de bare). Asta daca am inteles eu bine🙂

 

Ca ultima observatie: la mine in trust NU SE FAC TRANSFUZII NOAPTEA (dupa ora 22:00) decat daca e vorba de o urgenta medicala. Pacientul trebuie instruit sa urmareasca orice fel de semne de reactii post-transfuzionale minim 2 saptamani si sa mearga la GP sau la A&E in caz de hipotensiune, febra, transpiratii abundente, dureri brusc-aparute etc.

 

 

 

La final vreau sa mentionez ca asta e politica in trustul meu (care are 2 spitale si niste clinici). Nu e obligatoriu sa fie asemanator (sau la fel) in tot UK.

Pentru cei interesati de mai multe informatii pe tema asta, 2 surse in limba engleza:

Transfusion guidelines UK (clic pe Transfusion Handbook – pdf), Transfusion reactions (explicate pe scurt, dar competent).

Daca observa cineva ceva gresit in ce-am scris, il rog sa ma corecteze. Am scris tot si pentru ca nu vreau sa uit – dar asta nu inseamna ca vreau sa raman cu informatii gresite in cap.

One thought on “Cum se face o transfuzie la mine in spital (si trust)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s