Asistent Medical in Anglia (7)

Postul asta va fi despre cum se plateste salariul in spitalul meu NHS (si cum se calculeaza), care e treaba cu orele de pauza si voi adauga si niste informatii despre turele suplimentare.

Am avut o intrebare care ma tot rodea in ultima luna:
WHO TOOK MY MONEY?

who took my money.gif

Pe 18 ianuarie am inceput munca aici. Prima saptamana am avut 1 zi (scurta) de inductie + 4 zile scurte (de lucru). A doua saptamana am cerut sa mi se dea 4 zile lungi (2 au fost in week-end). Stiam ca week-endurile sunt platite extra. Mai stiam ca ar trebui sa am doar 37,5 ore pe saptamana, dar m-am gandit ca poate ii pacalesc eu cumva si ma vor plati extra (pentru ziua a 4-a). In februarie am avut 1 zi scurta in plus “muncita” (a fost o zi de inductie, care sunt considerate scurte). Din nou, am crezut ca i-am pacalit eu cumva sa ma plateasca in plus (orele suplimentare sunt platite cu o rata orara ceva mai buna).

Cand a venit payslip-ul pentru ianuarie-februarie, la sfarsitul lui februarie, nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca am fost platit doar pentru numarul de ore “standard“, nimic extra. Si ca am fost platit doar pentru 1 week-end (1 sambata si 1 duminica), nu pentru cele 2 facute (1 week-end in ianuarie, 1 week-end in februarie).

payslip
Basic pay = o luna intreaga (februarie) Arrears = rest luna ianuarie Expenses = biletul de avion

Si uite asa am pornit pe o calatorie de aflat cum naiba sunt eu, de fapt, platit.

Nu stiam unde imi sunt orele suplimentare si de ce nu sunt platit pentru ele.

Nu stiam de ce am fost platit doar pentru 1 sambata si 1 duminica (desi am facut 2 in cele 2 luni).

Nu stiam de ce sunt platit “standard” 162,95 ore/luna (ceea ce ar echivala cu plata a 13 zile x 12,5 ore + 0,45 ore), dar zilele de week-end sunt platite doar cate 11,5 ore. Asta desi stiam ca ora de pauza nu e platita. Daca nu e platita, atunci de ce apar platite 13 ture de 12,5 ore acolo?

In primul rand, o gramada de oameni din spitalul meu habar-n-au sa-mi explice cum sunt ei platiti sau cum ar trebui sa fiu eu platit sau ce inseamna toate lucrurile de pe payslip. Colege de sectie (cu 5-10-15 ani vechime!, sisters, unit managerii de la sectia mea si sectia-sora, angajati de la HR). Chiar si cei de la NHS Payroll (o firma privata care face platile pentru un numar mai mare de trusturi NHS) nu au stiut sa-mi explice ce vroiam.

Calatoria mea a inceput cu colegii de sectie, a trecut pe la 2 sisters, unit managerul sectiei-sora (al meu era in concediu), unit managerul meu, HR, firma NHS Payroll, inapoi la HR, apoi la unit manager, apoi la HR, apoi la altcineva de la HR, apoi la altcineva de la HR, apoi in sfarsit la cineva de la HR care mi-a explicat tot. A inceput la sfarsitul lui februarie si s-a terminat pe 31 martie (asta si pentru ca intre timp am fost in 2 concedii si a fost si Pastele).

Faptele:

  • Noi muncim 12,5 ore in fiecare zi, dar platite sunt doar 11,5 ore. Ora mare de pauza NU este platita, jumatatea de ora suplimentara este platita. Dar e responsabilitatea noastra sa luam acest timp de pauza. Nu ti-l iei pentru ca nu ai timp sa termini treaba, problema ta, nu a spitalului. Adica, in mod normal, efectiv, ar trebui sa lucrezi 11 ore/zi. Chit ca stai la munca minim 12,5 ore (7:30 – 20:00 sau 19:30-08:00). In zilele scurte (de 8 ore), ai 30 de minute de pauza neplatita si 15 minute platite.
  • Pe payslip apar 162,95 ore, intr-adevar, ceea ce inseamna 13×12,5 ore (+0,45 ore). Dar asta pentru ca intr-un an avem 365 zile. Asta inseamna 52,14 saptamani. Cum in contract scrie ca lucrezi (adica esti platit pentru) 37,5 ore pe saptamana, inmultim 52,14 cu 37,5. Avem 1955,25 ore in total MUNCITE pe an. Daca impartim asta la 12, ne ies 162,95. Faptul ca tu vii in fiecare luna la munca 13 zile si lucrezi 13 x 11,5 ore (adica 149,5 ore) se coreleaza cu contractul tau de 37,5 ore muncite pe saptamana in felul acesta ARTIFICIAL. Tu lucrezi efectiv 149,5 ore pe luna, dar daca iei in calcul faptul ca lucrezi si in februarie (care are doar 28 zile) tot 13 zile si in lunile cu 30 zile tot atat, de fapt, iti iese calculul. Asta este ceea ce la facultate, la cursurile de contabilitate, se numea un “artificiu contabil“. πŸ™‚
  • Asa cum am mai scris (asta e primul lucru aflat), orele platite suplimentar (noptile, sambetele, duminicile si bank holidays) sunt platite luna urmatoare celei in care chiar le-ai muncit. Deci pentru sambetele din ianuarie esti platit in februarie, pentru februarie in martie samd.
  • Tot acum am aflat ca, de fapt, orele muncite noaptea si sambetele sunt platite cu un bonus de 30% (fata de orele normale) si cele de duminica si sarbatorile legale sunt platite cu un bonus de 60%. Adica nu 50% si 100% cum citisem eu INCORECT in contract. Bonusurile de 50% si 100% se aplica doar la orele suplimentare facute prin sistemul electronic de in-house bank, si pentru ele exista o procedura speciala (unit managerul pune turele disponibile in sistem, tu dai book shift in sistemt, faci tura, la final trebuie sa primesti un formular semnat de la asistenta-medicala “in charge” de tura pentru a fi platit. Orele suplimentare sunt considerate toate orele muncite prin acest sistem electronic, nu orele muncite de tine ca prostul in plus (cum a fost cazul meu). Nu stiu daca e la fel in alte trusturi, asa e la mine.
  • Orele suplimentare din cazul meu (1 zi lunga in ianuarie si 1 scurta in februarie) NU VOR FI NICIODATA PLATITE (la mine in spital). Nu sunt considerate bank-shift (nu au fost luate prin sistemul de bank-shift), deci nu sunt platite. Poti doar sa primesti inapoi o zi libera in plus pentru fiecare zi de genul asta. Intr-un final, in aprilie voi lucra… 11 zile (dar voi fi platit pentru 13).

A durat ceva, dar am obtinut niste raspunsuri.

Asa. Cat despre in-house bank:

La mine in trust, politica este sa nu primesti ture de noapte pana nu termini perioada de shadow/supernumerary. Ei bine, o colega romanca (a inceput in aceeasi zi cu mine, in alta sectie a spitalului) a primit ture de noapte din saptamana a 4-a. Eu din saptamana a 12-a (asta). O alta colega, care a inceput in noiembrie, va avea prima tura de noapte peste 2 saptamani. Deci depinde de spital si de cat de apt te considera unit-managerul tau sa duci o tura de noapte.

Apoi nu primesti posibilitatea de-a face ture suplimentare (“in-house bank”, de la “bank shift”=tura suplimentara) pentru minim 6 luni. Am avut o oferta si de la Cambridge University Hospitals, unul dintre motivele pentru care am refuzat-o a fost faptul ca mi-au zis clar la interviu ca ei nu permit ture suplimentare in primele 6 luni.

Ei bine, nici trustul meu “nu permite”, dar, de fapt, permite.

Exista un formular simplu (A4) pe care il primesti de la HR, pe care il completezi cu datele tale si cu care te duci la unit manager sau matroana. Daca accepta sa ti-l semneze, esti introdus in in-house bank si poti lucra ture suplimentare ORIUNDE in spital.

Am facut acest lucru saptamana asta (ieri), sambata voi avea prima mea tura suplimentara. Daca vroiam, puteam cere asta si mai devreme, dar n-am avut cand, am fost in concediu. NU am de gand sa lucrez 6 zile pe saptamana, in principiu, 4 ture suplimentare pe luna iti dau niste bani frumosi si nu te obosesc prea tare. Asta ar insemna 4 zile lucrate/saptamana.

Asa. Cat despre plata orelor suplimentare (din in-house bank), asta se face in alta zi a lunii, printr-un alt payslip. Pentru zilele lucrate in luna in curs (pana pe 29-30-31, cateodata variaza) vei fi platit luna urmatoare, in general in jurul lui 15, minim in a doua miercuri a lunii.

A, da. Trebuie sa mentionez ca turele de noapte nu sunt neaparat grele pentru ca sunt de noapte. Si nu ti se dau din start nu pentru ca ar fi englezii rai. Daca esti nou-nout in spital si in sistem, nu o sa stii ce sa faci daca ai probleme. La naiba, eu am 3 luni in spital si tot nu stiu ce sa fac in orice situatie. Din fericire, in timpul turei de noapte, colegii sunt mai putin stresati si au timp mai mult sa te ajute (daca nu au si ei pacienti in stare grava).

Problemele cele mai nasoale noaptea sunt (dar o sa revin cu un post doar despre turele de noapte, dupa cea de azi si dupa ce le termin si pe cele 4 de saptamana viitoare): lipsa medicilor (avem 4 echipe de Registrar + Senior House Officer pentru TOT SPITALUL), lipsa personalului auxiliar (ai mai putini HCA pe tura de noapte, nu ai farmacisti, laboratorul are 1-2 angajati) si imposibilitatea sa-ti improspatezi stocurile de orice medicament (sau alte consumabile) daca observi ca iti lipseste (si nu ai stoc pe sectie sau la vecini). La care se adauga propensitatea pacientilor de a muri candva la primele ore ale diminetii, cand TA si pulsul le scad mult.

Se poate intampla sa nu prea ai ce sa ii faci unui pacient (nu cu 2 rezidenti la 5-6 sectii) si doar ii verifici functiile vitale, escalezi la doctor, ala nu are solutii sau are pacienti in stare mai grava si iti zice asta, apoi iar iei functiile vitale, iar escalezi, iar nu ai ce sa-i faci pacientului si tot asa.

 

O mica explicatie a payslip-ului standard NHS aici.

 

Asta a fost si pentru cei care sustin ca nu poti lucra extra shifts in primele luni si nici ture de noapte (adica nu ai putea sa-ti suplimentezi veniturile).

Cum documentez eu o zi de ingrijire a unui pacient

Nu ma consider expert, nu consider ca eu fac lucrurile foarte bine (sau macar corect).

Dar stiu ca foarte multe lucruri despre sistemul de lucru intr-un spital din Anglia nu ti le spune nimeni. Si ori le prinzi din mers, ori nu le prinzi niciodata si te lovesti de ele fix in momentul in care nu ai vrea sa ti se intample asta: cand ai parte de un incident sau un pacient sau o ruda fac o plangere (sau, si mai rau, ajungi sa fii investigat – fie de spital, fie de mai sus).

De asta poate ii va fi de folos cuiva ce am retinut eu pe aici. Ca de obicei, daca observa cineva vreo prostie sau vreo greseala sau are ceva de completat, e invitatul meu sa comenteze.

Paperwork-jpeg.jpg

In primul si primul rand, cel mai important lucru de retinut este

“if it wasn’t documented, it didn’t happen”.

Sunt asistenti medicali care documenteaza ziua lor cu pacientul in bataie de joc sau chiar de loc. Am vazut asta mai des la cei care lucreaza prin agentie. Nu sunt din spital, nu lucreaza decat cand si unde vor ei, daca nu fac vreo prostie majora, nu au cum sa fie trasi la raspundere. Asta in cazul fericit in care omul ala isi face treaba – dar refuza sa-si faca sau nu gaseste timp sa si faca documentatia. Pentru ca exista si cazul nefericit in care unii angajati bank (deci de la agentii) nu dau medicatia, nu ajuta pacientii, nu te ajuta daca ai vreo problema, nu fac mai nimic – dar tot sunt platiti si nici nu li se intampla nimic (uneori).

Daca stai si te uiti la cazuri de genul asta, poti sa ajungi usor la concluzia ca “nu se intampla nimic, e foarte greu sa fii investigat, de ce sa fac eu documentatia corect?” Problema e ca nu ai de unde sa stii cand si cum i se inrautateste starea unui pacient, nu stii cand se supara o ruda si nu stii cand chiar ai facut o prostie.

De asta e mult mai bine sa te asiguri ca daca ti-ai facut treaba bine, ai si documentat SI asta. PROTECT YOUR PIN!

Si, mai ales, ca ai documentat orice situatie anormala din timpul zilei.

Exemple evidente: un infarct, o cazatura, hipoglicemie, hiperglicemie.

Exemple mai putin evidente: orice inrautatire a starii pacientului (bradicardie, tahicardie, tahipnee, dispnee, scaderea SpO2, scaderea temperaturii, hiperpirexie etc.). In Anglia, asta verifici cu ajutorul foii de observatii, unde calculezi si EWS. Deci e usor sa documentezi in partea de nursing notes orice inrautatire a situatiei si orice interventie ai facut (escalare la doctor, chemarea unui consult suplimentar etc.). Tot aici intra si descoperirea oricaror rani noi sau a unor probleme cu administrarea medicamentelor sau orice lucru nou care influenteaza pacientul in vreun fel.

In esenta, nu ai tot timpul cum sa faci documentarea imediat dupa eveniment. Dar e bine sa-ti faci timp pentru orice eveniment mai important, pentru ca nu vrei sa iti lasi prea multe lucruri de documentat pentru “mai tarziu”. Uiti multe, nu stii cum va involua starea pacientului, nu stii daca vei avea timp mai tarziu. E mult mai bine sa documentezi cat mai repede, altfel iti va fi mai greu.

Am mai tot mentionat ca partea de nursing notes este inclusa intr-un carnetel A4 de 52 de pagini (pentru 7 zile de ingrijire). Multe lucruri sunt deja scrise pe acolo (adica pur si simplu le bifezi si semnezi). Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa documentezi la finalul zilei tot restul lucrurilor.

Ideal ar fi ca la finalul fiecarei ture sa descrii starea pacientului, evolutia ei pe parcursul zilei (daca nu ai facut-o deja), interventiile pe care le-ai avut asupra lui si eventualele scopuri de tratament pentru el. Asta extra fata de orice evenimente ai documentat deja.

Cum faci asta? Eu am prins de pe aici si de pe dincolo cate un pic si merg pe ABCDEFG – informatiile pe care oricum le dai si la handover. Exemple:

A+B: patient is maintaining own airway, breathing 2l O2 through Nasal Cannula.

Daca are traheostoma sau ETT, evident ca nu mai are “maintains own airway”. Daca are NIV, spui si asta, plus setarile (IPAP/EPAP, O2).

C: Vital signs checked and documented. EWS is 4, because the patient is breathing O2 through NC and is saturating 92%

Eu sunt pe sectie de respiratorii. 60% din pacientii nostri au BPOC. Asta inseamna automat ca saturatia-tinta la ei va fi tot timpul 88-92 si vor avea in 90% din cazuri oxigen low-flow administrat. Adica vor avea tot timpul EWS minim 4. Asta iti da batai de cap (“escalez sau nu?”),Β  dar ideea e ca poti adauga aici informatii de genul “patient is reaching target O2 sats”, “patient was tachypneic but has now calmed down”. Oricum, daca escalezi, mentionezi ca ai escalat si doctorul ti-a spus ca pacientul e ok, “because…”. Sau daca ti s-a spus sa faci ceva, documentezi ca ai facut-o.

Aici ar trebui sa intre si “All medication administered” (sau, daca ai omis ceva, zici de ce – dar asta ar fi trebuit sa documentezi deja, era “eveniment”). Unii pun asta la final, dupa ABCDEFG.

Dysfunction + Exposure + Family: Patient has mobilised through the ward during the day sau Patient was bedbound sau Patient can only mobilise helped by care team

Apoi mentionezi daca “patient opened bowels” si daca a “urinated” (sau nu). Mentionezi orice fel de durere de care pacientul s-a plans. Mentionezi daca a mancat si baut (adecvat, inadecvat).Β  Mentionezi daca a fost singur-cuc toata ziua sau a fost vizitat (nu stii cine zice ca nu stiu ce i-ai facut in ziua X si, de fapt, tu nici nu l-ai vazut la fata pe acel cineva).

Tot aici intra si “skin checked, no new damage”. Si evenimentele legate de glicemie tot aici.

Si, la final, ai Goals. Aici adaugi orice ti-a transmis medicul verbal (si poate nu a scris nicaieri). Daca pacientul e Nil By Mouth, scrii asta. Daca pacientul va avea o transfuzie dimineata, spui asta. Daca pacientul va avea NIV peste noapte, spui asta.

Unii mai scriu si alte lucruri aici. Eu zic ca nu exista documentatie ideala, dar ca tine de fiecare ce crede ca e suficient si ce nu. Si ca e important sa ai o balanta intre cantitatea de informatii oferite si timpul suplimentar petrecut la spital pentru a le scrie.

 

Cand ai de facut asta la 10 pacienti, iti ia timp. Problema e ca nu prea ai cum sa scrii in avans (cum fac niste colegi), nu stii niciodata ce se va intampla la 19:30, fix dupa ce ai scris tu ca pacientul e bine-mersi. Eu am avut un cod la 19:48. In alta zi am avut un pacient a carui stare s-a inrautatit la 19:15 si pentru care am chemat doctorul la 19:30.

Ideal, termini treaba pana la 19:00 si apoi scrii ca disperatul pana la handover. Realist vorbind, daca nu ai scris nimic toata ziua, nu ai nici o sansa sa termini nici macar in aceste 30 de minute. Daca nu termini treaba la 19:00… va fi si mai nasol.

 

 

E atat de greu sa si de frustrant sa-ti iei recunoasterea studiilor in alta tara, e mult mai frutrant sa ti se suspende dreptul de-a munci ca asistent medical (sau sa il pierzi pentru totdeauna). Nu in ultimul rand, in ultimii ani se incearca o unificare a bazelor de date cu asistenti medicali la nivel european, tocmai pentru a usura mobilitatea transfrontaliera. Atata doar ca… asta inseamna ca daca faci o tampenie in Anglia, nu o sa te intorci in Romania si o sa lucrezi bine-mersi ca asistent medical. OAMMR-ul va afla, in viitorul apropiat, de orice tampenie oi fi facut tu in alta tara.

 

 

drepturi imagine: passthepaperwork.com

Ce m-a enervat pe mine in spital azi

NU, n-a fost faptul ca m-am trezit cu noaptea in cap dupa ce am ajuns ieri seara abia la 9 in camaruta dupa 5 ore de bus-avion-bus-tren.

Nu, n-a fost faptul ca am avut tot felul de pacienti azi

Nu, n-a fost faptul ca am terminat la 20:30 (am fost chiar bucuros c-am terminat devreme)

Nu, n-a fost faptul ca am avut 2 pacienti cu cate un picior in groapa.

 

A fost faptul ca am vazut la avizierul mare al spitalului o mare taietura cu articolul asta de 2 bani dintr-un ziar de doi bani:

Screen Shot 2016-03-24 at 21.31.12

Cam asa e si la mine in spital. Sunt foarte putini asistenti pentru stilul de lucru de aici, aia care sunt se dau bolnavi cam des si foarte des nimeresti sa ai mai multe de facut decat te-ai descurca.

Pe de alta parte, sa dai medicamente si sa schimbi cantitatea de insulina (daca ai sliding chart)… sunt chestii pe care le inveti din scoala. Deci e ca si cum un tampit ar face un articol in care titlul ar fi “asistentele medicale sunt puse sa faca munca de asistente medicale. The inhumanity!”.

Cine naiba a pus articolul asta la avizierul spitalului meu nu stiu ce avea in cap. Dar mare tampit e.

Pentru simplul motiv ca in spitalul meu (si cam la fel e peste tot in jurul Londrei, deci si la locul unde erau paraciosii “care au tras semnalul de alarma” din articol) englezii 100% sunt mai putin de 10% dintre asistentele medicale. Si daca am pleca noi, s-ar duce naibii mandria lor nationala (NHS-ul).

 

Cum a fost ziua mea in spital (3)

Handover terminat la 8:45. Short-staffed cu 2 azi.

Short-staffingul vine de la oameni care “call in sick”. M-am uitat pe agenda sa vad cine a facut asta azi si ieri. 3 persoane cu care am lucrat marti si miercuri si nu aveau NIMIC. Bai, nimic-nimic. Cel care a called in sick ieri era super-bine miercuri dimineata, eram langa ward clerk cand a sunat sa spuna ca “cough, cough, I am sick, I cannot come tomorrow“. Cum zice vecinul italian “bastardo“.

Si uite asa esti short-staffed incontinuu. X calls in sick. Y munceste mai mult ca sa compenseze (pentru ca spitalul nu trimite niciodata pe cineva, nici nu e ca si cum au un rezervor cu… asistente de rezerva), Y calls in sick alta zi (“mama lor de nenorociti, lasa ca fac si eu asta”). Z munceste mai mult ca sa compenseze pentru lipsa lui Y. Z calls in sick la randul lui mai incolo, cand X munceste. Deci X se simte indreptatit sa call in sick.

Asta se poate si pentru ca NU trebuie sa aduca nici o scutire de la medicul de familie daca “boala” dureaza mai putin de 5 zile lucratoare => abuzuri. Si pentru ca spiritul de echipa la tura de zi cam lipseste (cei de noapte sunt mai ok unii cu altii). Am 1 coleg care are cursurile de venepunctura si canulatie, NU A ZIS NIMANUI – ca sa nu i se ceara sa ajute pe cineva (ca nu cumva sa piarda timpul). Am aflat asta de la un HCA/Ward clerk. Si sunt mai multi asa.

Mi-au fost atribuite saloanele 3 si 4 (plus 2 side-rooms), care sunt “nici prea grele, nici prea usoare”. 2 chest drains, 1 pac. cu C. diff si 2 stome, 2 care ar trebui sa mearga acasa azi-maine, 2 diabetici (1 a fost hipoglicemic noaptea), 5 dintre ei nu aud aproape deloc (chiar si cu aparat), 1 nu vorbeste engleza deloc.

Cand am ajuns la pacienti, am vazut cu stupoare ca m-am ales cu un +1, adica un al 11-lea pacient, bagat in mijlocul unui salon. Pana la 19:00 seara (cand mi-a plecat un pacient mie si unul din alt salon, deci am facut 2 mici schimbari) am avut 11 pacienti.

Am terminat runda de medicamente de la 8… la 10:45. De fiecare data te intrerupe cate un pacient care vrea pe commode, vrea la baie (si nu il lasi sa mearga singur daca e nesigur pe picioare), vrea doar unele medicamente, dar pe altele nu le vrea, vrea urinal – chestii cu care HCA-ul nu te ajuta, desi ar trebui sa ti le ia de pe cap. Trebuie sa verifici glicemia diabeticilor inainte sa dai hipoglicemiante, trebuie sa verifici si notezi pulsul inainte de-a da Digoxin samd. Intre timp te intrerup si doctorii, care iti cer sa schimbi un recipient pentru chest drain sau sa pui suctioning in el. Fiind sectie de respiratorii, avem suction machine pe toti peretii. Dar avem din alea care sunt gandite sa mearga pana la 100 kPa, nu pana la 10 kPa. Si la chest drains ni se cer presiuni de 1-2-3 kPa. Sa vad eu cum pui pe un cadran de la 0 la 100 o presiune de… 2. Deci trebuie sa vanezi unul dintre putinele ceasuri cu cadran pana la 10 kPa.

O mica bucurie e ca de acum pot face cu codul propriu (deh, am training) glicemiile. Nu mai trebuie sa stau dupa altii. Tot azi mi-a fost de ajutor si certificarea de canulatie, am putut sa montez o branula (din prima!) unui pacient cu TA de 90/60 care era evident din ce in ce mai rau, pe care l-am escalat la doctori si i-au prescris fluide (stat 250 ml si apoi prin infuzomat).

Pentru niste chestii destul de rezistente (nu poti sa le rupi, poti doar sa le tai), bratarile cu codul, numele si data nasterii pacientului dispar destul de des de pe mainile pacientilor. Le taie unii/altii pentru cate ceva, apoi uita sa le reprinteze si prinda. Si uite asa te trezesti cu un pacient care nu intelege engleza, nu stie sa-ti zica data nasterii, care are 2 nume diferite in dosarele noastre si… care nu are bracelet. Verificari, intrebari (rudele pacientului mi-au zis ca “indians don’t know their date of birth, don’t worry”).

Ce am aflat azi: multi indieni batrani au data nasterii pe 01/01/… De ce? Pentru ca nu stiu cand s-au nascut. Ma miram eu saptamanile astea cum de am asa de multi pacienti nascuti pe 1 ianuarie. Now I know. πŸ™‚

Oricum, imi plac indienii batrani. Sunt super prietenosi daca te porti frumos cu ei. Toata lumea ii ia repede sau nu le zice nimic. Daca le zambesti si ii iei incet si incerci sa gesticulezi ce faci si de ce… dupa aia sunt prietenii tai πŸ™‚ Or so it seems.

Se tot mira lumea cum de tot timpul nu am timp. Pai… desi avem oameni care se ocupa special cu aprovizionarea mai multor zone, de foarte multe ori avem tot felul de lipsuri din prostie (nu de lipsa de bani, cum era in Romania): consumabilele sunt aduse pe sectie undeva si trantite acolo (desi nici o asistenta nu are timp sa le sorteze iar HCA-ii refuza sa faca asta), comenzile pentru anumite consumabile sunt aiurea (seringi de tip gresit, prea putini saci pentru aspiratie, prea putine alte chestii) – pentru ca sunt facute de oameni care nu au treaba cu medicina, nu ai aparate (azi a trebuit sa vanez un infuzomat prin toata sectia si apoi sa iau unul de la sectia-sora), pentru ca lumea le ia si nu le aduce inapoi.

Sectie de respiratorii si NU avem kituri de nebulizoare sau narine – pentru ca tot timpul ne trimit prea putine martea (cand e zi de aprovizionare). Si tot timpul HCA (cand muta pacientii) sau pacientii in sine isi dau jos masca de nebulizare si o dau pe jos. Unele colege pun narina/masca la loc pe fata pacientului chit ca a fost pe jos. Eu nu pot face asta. Deci tot timpul ma duc sa pun una noua. Si nu gasesc si apoi trebuie sa vanez una pe unde se poate.

Anyway. Oricat de descurcaret as fi si oricat de mult as fi invatat de unde sa iau tot ce imi trebuie, orice mica schimbare imi mananca o gramada de timp.

Si nu stiu cum se face ca pe mine toti pacientii ma intreaba de ce le dam injectii cu clexane. Pacienti care sunt in spital de saptamani intregi (deci sunt injectati zilnic) fix pe mine ma intreaba “ce e asta si de ce il primesc”. Imi place sa explic cate ceva (mai ales atunci cand stiu poezia pe de rost (heparina LMW – proteine, factori de coagulare – cheaguri – pacienti care nu se mobilizeaza – risc – “blood thinner”). Dar cand faci asta la 6 pacienti din 11 (ca mine, ieri) iti mananca mult timp. Mai aveam si un pacient cu warfarina – fara INR verificat de 3 zile. Protocolul la noi e sa fie verificat la minim 2 zile in spital. Pana am convins doctorul sa verifice asta…

Ei, cu toate aceste intreruperi, am terminat munca mea la 7:45. Asta cu escalare la 7:30 pentru un EWS de 7 la pacientul cu fluide (TA ii scadea din nou), 2 EKG-uri facute de urgenta si prezentarea situatiei doctorului on-call.
Si am terminat documentatia 8:45. Am plecat de la munca la 8:50.

Pentru cei care cred ca ar fi doar vina mea (nu ca n-ar fi): in fiecare seara exista colegi si colege cu vechime in spital si educati in UK (deci care stiu sistemul mai bine) care pleaca la aceeasi ora ca mine. Hartogaraia in trustul meu este dureros de multa, pur si simplu nu ai cum s-o termini daca ai grija de pacienti. Cei care o termina la timp uneori ignora cererile de ajutor (de la pacienti sau de la colegi), uneori iau scurtaturi (dau tratamentul de la 6 la ora 5, pe cel de la 1 il dau la 12, la doar o ora, o ora jumatate de la terminarea intarziata a celui de la ora 8), uneori pur si simplu nu completeaza hartiile decat in bataie de joc.

Sistemul de lucru (hartii multe, verificari tampit implementate plus short-staffed all the freaking time) in trustul meu e cam stresant.

Colegul meu de apartament pleaca inapoi in Italia in curand, un alt italian si-a dat demisia dupa doar 1 luna aici, pentru ca a primit o oferta (pe perioada limitata) de la un spital de langa casa lui. Alti italieni ar pleca si ei – daca ar avea la ce sa se intoarca. Portugheza de la mine din sectie (care lucreaza in UK de 2 ani) si-a dat demisia ieri, a zis ca nu mai suporta. Au chemat-o oarecum fortat la munca de 2 ori in ultimele 10 zile. A venit, dar si-a dat demisia la sfarsitul saptamanii. Sa vad cat de bucuros e Unit Managerul care a insistat sa vina ea 2 zile pentru a acoperi “sickness”-ul altora. Una dintre sister-urile noastre pleaca (dupa 6 ani in spital). O englezoaica de a inceput anul trecut in vara aici (proaspata absolventa) a plecat in alta sectie (Neuro ITU) cu prima ocazie.

Ward clerk-ul nostru glumea ca daca iti iei concediu cam 3 saptamani, o sa dai numai peste fete noi in jurul tau, ca atunci cand lucrezi bank shifts pe alta sectie. Doar ca o sa fii tot pe sectia ta. Atat de mare e rata de schimbare a personalului. Cu toate acestea, nimic nu se schimba. Pur si simplu angajeaza altii noi.

Eu am inceput in ianuarie cu 1 romanca si 1 spaniola. Romanca ar pleca ieri, daca si-ar gasi curajul sa dea interviu in alta parte. In februarie au venit 3 italieni si o nemtoaica. Ei inca nu au PIN-ul, sunt mai relaxati (oarecum – nu prea le place ritmul muncii in sectia asta). Miercuri i-am intalnit pe cei 3 noi italieni (unul dintre ei… alt Cristian).

Rata de schimb a personalului e atat de mare incat ajungi sa faci training (tu, ca incepator) altor incepatori. Radeam cu unul dintre italieni care ar trebui sa primeasca PIN-ul zilele astea ca… pana ma intorc eu o sa fie RN cu PIN si o sa aiba proprii lui italieni pentru a-i train-ui in tainele sistemului din spital si sectie. A ras cu jumatate de gura πŸ™‚

Anyway, CONCEDIUUUUU

aproape.jpg

Ca ultima mentiune, am inceput ziua extrem de vesel cand am urcat in lift cu 2 portughezi tineri (el+ea), care stiam ca lucreza in sectii diferite (am mers de mai multe ori pe etaj sa iau una-alta, portughezii in general sunt foarte saritori, tii minte fata celui care te ajuta), cand am coborat ei au mai stat un pic mai mult ca sa se sarute in lift. Asta si pentru ca le fusese (probabil) rusine sa o faca cu liftul plin (la etajele superioare). πŸ™‚

Cum a fost ziua mea in spital (2)

A patra zi de munca din ultimele 5. Meh. Nu e asa rau, atata timp cat ai o zi de relaxare intre ele. 3 la rand (sau mai multe) sunt obositoare. Asta e de tinut minte pentru cand mi se aproba cererea pentru ore suplimentare (Unit Manager-ul mi-a promis ca mi-o semneaza DACA fac eu rost de ea)*.

Azi rezidentii (anii 1-2 plus altii) au fost in greva. Am avut 4 doctori la 2 sectii de boli respiratoare. O asistenta nu a venit. Sectie plina, am fost 3 asistenti medicali (eu si 2 femei) + 1 sister-in-charge care tine locul Unit Managerului (care e in concediu), dar lucreaza doar zile scurte (7,5 ore) si nu ia pacienti (se ocupa de treburi extra).

La alocare, dimineata, m-am ales cu 10 pacienti. 1 a plecat acasa la pranz (SI cu ajutorul meu, am incercat sa grabesc lucrurile, deja a stat 1 zi in plus aiurea). 1 mi-a fost transferata imediat dupa. 10 pacienti mai usurei, teoretic. 1 cu Down, 1 nu vorbea o boaba de engleza (India), 1 nu prea vorbeste, are 90 de ani, e o manuta de femeie si are o fiica de sta cu o hartie si pix langa tine si noteaza tot ce faci si apoi se plange spitalului (a cerut sa i se retraga PIN-ul colegei mele din Spania, incepatoare ca mine, care a avut grija de mama ei ieri, pentru ca a fost nemultumita). 1 avea 2 stome (1 dintre ele cu un prolaps fascinant de mare).

Aveam 2 italieni (baieti de treaba, nu au PIN-ul, dar sunt inimosi) si o studenta. Desi am cerut sa-mi dea si mie unul, una dintre asistente a insistat sa-i primeasc pe toti, pentru ca ea are pacientii dificili (saloanele 5+6 si camerele separate). Asta e. Macar nu am mai pierdut vremea si cu medicamentele controlate (opioide samd).

Am terminat handoverul la 8:55. Am terminat runda de medicamente la 11:45.

Am dat peste un nou record personal la un pacient: 34 de pastile dimineata. Avea 2 drug charts expirate, au trebuit sa fie refacute de doctori. Alt timp pierdut. Medicamente lipsa, comanda la farmacie, medicamente lipsa de pe trolley, a trebuit sa le iau din alte parti.

Avem 3 seturi de chei (1 pentru fiecare 2 saloane + 2 camere). Fiecare set sta la cate 1 asistenta. 1 set nu are cheile care deschid dulapurile din camera cu medicamente. 1 nu are 1 cheie care deschide un tip de dulapuri cu medicamentele pacientilor. 1 nu are cealalta cheie care deschide un alt tip de dulapuri cu medicamente ale pacientilor. De cand am venit aici ma tot plang ca asta e aiurea si ne face sa pierdem timp. “It has been reported”. Azi am incercat sa iau o cheie (duplicat) care era in plus pe unul dintre seturile de chei si sa o mut pe setul meu. Mamaaa ce urat a facut, zici ca am vrut sa-i fur sufletul. You cannot do that. You cannot change things here. Asta venind de la una care nu respecta nici o regula (administrarea medicamentelor, prepararea medicamentelor iv, igiena inainte si dupa ce atingi pacientul etc.).

I-am intampinat pe cei 3 NOI italieni care vor incepe pe sectie saptamana viitoare. Atat de tineri, atat de wide-eyed la tot ce e nou in jurul lor. Parca mai ieri ma minunam de spital, ca ei. Le-am urat “good luck, you’re gonna need it“. Sper din tot sufletul ca n-au PIN-ul deja, altfel o sa fie cam nasol. Fara PIN e chiar usoara tranzitia de la shadow pana la full-time staff nurse. Cel putin la mine in sectie, unde se tem sa le dea celor fara PIN pacienti, cum fac alte sectii din spital (dar n-au nici o problema cu a face asta cu cei care-l au, ca mine). Atata timp cat nu trebuie sa completezi toata hartogaraia singur si nu dai nimic i.v. si nu ai 10 pacienti pe cap repede si nici nu ai dreptul sa semnezi multe chestii, e mult mai simplu.

La 12 vine iarasi nemtoaica sa-mi faca nu-stiu-ce verificare, nimereste fix cand dadeam morfina. A vazut ca nu am respectat protocolul (am semnat ca am dat si am verificat medicamentele INAINTE de-a le da pacientului). Ce conteaza ca nu ai timp sa te plimbi ca tampitul prin sectie dupa pacient cu cate o asistenta in plus dupa tine si cu agenda cu medicamente (tu si un alt asistent trebuie sa semnati in 2 locuri daca dai orice medicament controlat). Ne-a promis ca daca mai vede asta ne face raport. Cu zambetul pe buze. Ja, ja, Sauerkraut, cum zici tu.

Cumva gasesc timp sa curat stoma de care ziceam mai devreme, sa iau si o mostra de scaun (mai degraba de lichid, altceva nu iese din aia). Pacient tratat cu antibiotice la greu. Query C. diff. Great.

Intre timp gasesc timp sa vorbesc cu mai multe rude, sa pun pacientii pe commode, sa spal si schimb un pacient si sa aduc apa, aduc un fel de bautura energizanta (care se da pacientilor care nu pot manca mancare normala).

Si imi fac timp sa vorbesc frumos cu fiica dificila a pacientei confuze. Asta desi avea hartia cu ea si scria si scria…

O pacienta e diagnosticata cu FiA dupa un EKG, trebuie s-o cantaresc si sa-i dau Digoxin si Enoxaparin. Apoi sa caut doctorii sa le spun ce greutate are, ca sa-i ajusteze dozele.

Tot timpul esti contra timp si in intarziere. Fiecare ruda incearca sa iti spuna ceva si e important pentru ei. Dar trebuie sa ajuti pe cineva sa se duca la baie sau trebuie sa-i dai cuiva o perna sau trebuie sa pui o perna cu aer sau repose boots (tot cu aer) pacientilor cu Braden scazut… daca intri intr-o incapere sa iei ceva, sar pe tine toti. Si nu stiu inca cum sa le zic nu.

Se face 12:50 si nu apuc sa fac vreun set de OBS. Noroc ca aveam pacienti care erau majoritar cu EWS mic (sau cu COPD – ei au target sats 88-92 si sunt tot timpul pe un fel de oxigen, deci au tot timpul EWS mare “standard”).

Noroc ca HCA-ul meu e si de treaba si foarte organizat (filipinezii sunt in general organizati si profesionisti in domeniul medical, din ce am vazut aici), reuseste sa ii intoarca pe pacientii cu Braden mai scazut. Si sa schimbe si spele pe unii din ei si sa dea micul-dejun si pranzul. Si sa documenteze partea lui.

Incep runda de la 1 mai devreme. Mai aveam 2 antibiotice i.v. si cateva pastile (3 pacienti in total) cand suna alarma de cod. Las naibii troller-ul si ma duc.

Cardiac arrest. 41 ani. Evident, no DNAR. Pun intrebarile standard (a sunat cineva dupa echipa de Cardiac Arrest, de ce mai e nevoie?). Ma pozitionez in asa fel incat sa fac compresii cam al 3-lea (deja erau 5 persoane in camera – 1 doctor si cateva asistente senior). Vine echipa de Cardiac Arrest. In doar 8 minute (eram la a 4-lea set de verificari ale pulsului dupa 2 minute de compresii + BVM).

Eu sunt desemnat sa fiu dobitocul care documenteaza tot si tine socoteala timpului. Rahat. Timpul trece greu cand faci compresiile, dar trece si mai greu cand nu faci nimic altceva decat sa documentezi si sa te uiti la ceas cum trece timpul (si sa zbieri la 2 minute time, pulse check). ROSC in 20 de minute. Abord venos in 8 minute, adrenalina in 6, glicemie in 6, EAB in 8, abord osos in 12. Step-up to HDU. In total, am stat acolo 35 minute, dar cu niste explicatii suplimentare, mi-a mancat 50 minute. Am terminat medicamentele de la ora 1… la ora 3 si 15.

Ma duc sa mananc un senvis si sa beau apa. 1 dintre asistente a stat tot timpul alarmei de cardiac arrest in pauza (ceva ce e oarecum ilegal). Aceeasi care zbiera la mine ca nu am voie sa iau cheia ei in plus si s-o mut pe setul meu de chei.

Intre timp, vine alta pacienta. A primit o transfuzie, e super-batrana (94 de ani!) dar se misca. Incet, dar se misca. Si are dureri de burta. Si nu i-a verificat nimeni pressure areas. Si trebuie sa-i fac un set de OBS. Si trebuie sa vb. cu doctorul despre ea, ca sa-i cer sfatul in privinta durerii (nu are nimic prescris). Pana termin cu ea se face 4:20.

Ma duc la un pacient sa-i scot tubul in T cu nebulizatoare. O fac repezit (era 4:20 si nu facusem OBS deloc), reusesc sa-l lovesc cu tubul in T. Sunt un tampit cand imi dau seama ca sunt mult intarziere. Imi cer scuze in toate felurile, ii ofer posibilitatea sa faca o plangere la sister in charge (chit ca ea plecase acasa, ce mai conta? πŸ™‚ ), pana la urma il linistesc, il curat (era doar o zgarietura, dar tot e nasol sa ii faci ceva rau unui pacient). Dupa aia incepe sa faca glume pe seama asta. Fix atunci vine si o specialist nurse pe acolo. Alte discutii, alte explicatii.

Apoi alte discutii cu familiile, apoi incep OBS + o parte din medicamente. Era 5:20.

Termin medicamentele abia la 7:30. Mai am de verificat pielea pacientilor, ma limitez doar la pacienta noua, care a fost transferata fix cand eram la Cardiac Arrest. Apoi trebuie sa transfer pacientul cu Query C. diff.**

Evident, mi se strica o branula fix la ultimul tratament. La 7:30. Ce ciudat. In Romania as fi fost super-bucuros ca s-a intamplat asta, imi placea sa pun canule daca ma lasau asistentele. Acum, cand stiu cate trebuie sa completez si ca trebuie sa ma plimb cu un carut de colo-colo si sa respect procedura samd, am ajuns sa urasc procesu asta. Asta desi m-am luptat ca sa mi se faca cursul si evaluarea, pot s-o fac “legal” de saptamana trecuta.

Handoverul il termin la 8:25. Documentatia o termin la 8:55 (nu scrisesem mai nimic toata ziua si am avut si un booklet nou de inceput).

La final, cand semnam ultimele hartii, ma trezesc cu o pacienta de 70-80 ani care umbla hai-hui pe sectie (era in pijamale de spital), FARA bratara (cu nume sau cod NHS), care era vizibil confuza (zicea ca e din oras si ca ea a venit sa afle de tanarul care a fost injunghiat aici, a auzit ea la televizor. Dupa 5 minute de parlamentari, ii aflu numele si incep sa caut pe calculator (sa vad in ce sectie ar trebui sa fie) cand apare o asistenta de la sectia vecina “there you are, my dear, where did you run away?”.

Am plecat de acasa la 7:16. Am ajuns acasa la 21:29.

Am avut cam 15 minute de pauza (cat sa beau 0,5 l de apa, sa mananc 1 senvis, 1 pachet de biscuiti si un orez cu lapte) in total.

E suficient de zis ca daca am numai zile asa, nu voi avea un viitor luminos.

Din fericire, cred ca solutia pentru asta exista. Sa vedem ce-mi rezerva viitorul.

elmo
Elmo, out.
  • Precum ziceam mai demult, ca sa lucrezi ore suplimentare, trebuie sa fii acceptat ca “in-house bank nurse”. Apoi toate orele suplimentare (fata de standardul 13 x 12,5) sunt platite la 1,5 x rata normala sau 2 x rata normala. La mine in spital exista o politica sa NU fii lasat sa muncesti ca Bank Nurse in primele 6 luni. Pentru ca se presupune ca nu esti pregatit pentru asta inca. Dar daca insisti se poate. Intrebarea este daca MAI vrei cu adevarat asta. πŸ™‚

** Query ceva inseamna ca pacientul are semnele si simptomele clinice ale bolii ceva, se incepe tratamentul empiric si eventuala izolare a lui, dar nu a fost inca diagnosticat.

 

Cum a fost ziua mea in spital (1)

bad day

Handover prea lung.

Iar primesc pacienti din zona complicata a sectiei.

2 cu NIV, 1 traheostoma, 1 PEG. 2 diabetici. Amandoi au fost hipoglicemici (hypoglycemic = hypo) noaptea. Un pacient cu chest drain, empiem.

1 tanti e pur si simplu o punga cu fluid. In carnetelele pacientului ai o rubrica “Does the patient have oedema?” “If yes, where?”. Daca as fi gasit 10 secunde sa scriu acolo, as fi pus “all over the freaking body!“.

Ma plangeam acum 2 zile ca o pacienta avea 30 de pastile dimineata. Era nasol pentru ca trebuia sa i le pisez pe toate (si sa stau sa-i explic ca nu pot sa-i deschid capsulele, pentru ca sunt gastrorezistente si acid si malabsorbtie si distrugere etc). Astazi aceeasi pacienta e mult mai bine, dupa 2 zile de NIV. Atata timp cat ia singura cele 30 de pastile, e ok.

Atata doar ca am o a doua pacienta cu 30 de pastile. Vreo 6 au venit de acasa. Vreo 2 trebuiau comandate de la farmacie. O foaie de medicamente era expirata (adica se terminasera coloanele pentru zile – unde semnezi ca ai dat sau nu medicamentul – la 06/03) de ieri, asistentele din turele precedente au dat medicamentele asa (desi e ilegal, iar una dintre ele e mai e si sister). T2DM, tablet controlled. Hypo in timpul noptii. Confuza rau dimineata, refuza sa ia medicamentele. Refuza sa manance. Vrea sa mearga la baie, desi are cateter in situ. Merge la baie, nu face nimic. Adu-o inapoi, pentru ca are risc de a cadea. Pune-o in pat, convinge-o sa manance ceva. Refuza. Convinge-o mai bine sa manance niste biscuiti si suc de mere (pentru ca fusese mai devreme si arata a fi hypoglycemic). Apoi, imediat, vrea din nou la baie. Escaleaza la sister. Care vine si imi recomanda sa ii aduc o commode. Pierd inca 20 de minute ca sa nu faca nimic pe commode. Apoi zaharul din biscuiti si suc isi fac treaba si ea devine mai activa.Β ABIA APOI am primit codul pentru porcaria de aparat de masurat glicemia de la cineva si am putut sa-i verific BM (8,6, pfui, e bine). Abia apoi da-i cele 30 de pastile (printre care si Metformin si steroizi si Gliclazide).

Asta nu inainte de-a trece printr-o sperietura pentru ca imi spune ca ca e alergica la ou si avea un senvis cu OU in fata ei (din care eu, ca boul, i-am zis sa manance, pentru ca arata fix a hypo).

Apoi trec la pacienta a 4-a, care are la randul ei nevoie de munca de convingere de 15 minute ca sa ia niste amarate de pastile. Flush pentru tubul de dren. Apoi iau toata sectia la rand ca sa-mi gasesc duza de aspiratie din perete, pe care o colega desteapta a luat-o si a pus-o la alt pacient. DESI ERA CONECTATA LA UN TUB DE DREN CONECTAT LA UN PACIENT!

Abia apoi ajung la pacientul cu traheostoma si PEG. Din fericire, mama lui e acolo. Si e o asistententa medicala foarte ok. Din nefericire, ar fi trebuit sa am grija de el primul (e cazul cel mai dificil, ar fi trebuit sa aiba prioritate). Si stiu asta. Si ma simt vinovat.

Dupa ce ii dau toate medicamentele, verific BM. 3,7. Hypo. Cu PEG feed, fara sa aiba deloc insulina noaptea (o are prescrisa la 4 si la 16:00), pentru ca fusese hypo si atunci. Repede, suc de mere. Cer codul ca sa reverific glicemia fix cand se nimereste una dintre Practice Development Nurse pe acolo. “Nu ai voie sa ceri codul, ei nu au voie sa ti-l dea, vine colegul/colega si o face langa tine”. Cand ii zic ca pacientul e hypo, tace si-mi da codul. Dar insista sa vina imediat dupa aia la mine si sa-mi inchida aparatul (ca sa nu cumva sa il refolosesc). Mama lor de nemti (e nemtoaica), noroc ca respecta ea toate regulile, ca in rest spitalul e o oaza de ignorare a regulilor. πŸ™‚ Ma rog, pacientul a iesit din Hypo. Cer consult de la doctori. Pierd 10 minute sa le explic ca e al treilea episod de hypo (doctorul tinea una si buna ca “we didn’t follow the feed and insulin protocol”, desi “we” – adica noi, asistentele, am facut fix ce scria in hartiile semnate de doctori). Doctorul intelege, promite ca o sa schimbe prescriptia (si n-o face in urmatoarele 60 de minute). Cer consult de la asistentele medicale care se ocupa doar cu diabetul, era al 3-lea episod de hypo in 72 de ore.

Intre timp gasesc 1 minut sa beau niste apa si sa mananc niste biscuiti.

Mic interludiu de limba engleza.

A diabetic nurse este o asistenta medicala care sufera de diabet.

A diabetes nurse este o asistenta medicala specialista, care ofera consultatii (si are dreptul de-a schimba prescriptia de insulina) pe sectie pentru pacientii care au probleme cu diabetul.

Never-ever phone us and ask for a diabetic nurse, ok?

Apoi imi prescrie un doctor flush pentru tubul de dren toracic… streptokinaza in 20 ml de ser. Sa ma bata mama lui Stefan cel Mare de am auzit vreodata de asa ceva. Comand streptokinaza la farmacie. A ajuns abia la 16:00. Nimeni nu auzise de modul asta de administrare al streptokinazei. Durerea mea, o vazusem folosita dupa IMA, dar pentru curatarea unui dren? Nu scria nimic in prospect despre tipul asta de administrare. Sun la farmacie. Care ma pun sa sun la alti farmacisti. Care ma pun sa sun la alta farmacista, care se ocupa (toata ziua asta e jobul ei) de datul de informatii despre medicamente. Care citeste… pe net si imi zice ca nu a gasit decat cateva informatii si ca pot sa-l dau, dar sa fiu atent la efecte adverse ulterior (durere toracica, febra, reactii alergice, sangerari). 25 de minute pierdute degeaba.

Revenim la 12:00. Trebuie sa cantaresc 2 pacienti. Pe unul reusesc. Al doilea era diabetica de mai devreme, confuza. N-o mutam nici cu tunul din pat acum. Nu vroia. Intre timp, trebuie sa schimb alta pacienta, care mi-a cerut o olita de pat… cam cu 1 minut inainte de-a-si da drumul pe ea. Inca 20 de minute.

Abia acum gasesc 20 minute sa masor functiile vitale tuturor pacientilor mei. Sunt la limita (daca nu sunt in stare grava, le poti face la 6 h – dar e recomandabil sa le faci de minim 2 ori pe tura). Dar inca nu sunt “in urma”.

Apoi dau medicamentele de la ora 1. Pfui, a mers repede.

Mai putin cu Tazocin-ul iv. Mama lui de Tazocin, zici ca-l bem, asa de repede se termina. Si vine de la farmacie fix la finalul programului, desi facem comanda pentru el la ora 8:30-9:30. Deci ori coboara cineva sa il ia de la farmacie, ori incepi sa intrebi pe la sectiile alaturate. 1 sectie n-are. 1 sectie are handover la pranz (pentru ca ei sunt speciali), nu vor sa fie deranjati. 1 sectie imi recomanda placid sa ma duc la farmacie (serios, de asta vin la voi, sa-mi spuneti ca e soare afara si e durere pe pamant?). 1 sectie imi da… 2 Tazocin (avea nevoie si o colega de 1). Ma intorc, nu primesc nici macar un multumesc. Who cares? Administrez.

maimuta
WHY???

Pleaca in pauza 3 din cele 4 asistente. Eu raman ca boul singur cu sister-in-charge. Fix atunci apar cativa doctori si-mi transmit 10 chestii, 1 consult de la o asistenta medicala specializata pe ceva, 3 familii vor sa se planga de ceva, un pacient nu gaseste ceva, altul a facut pe el si nu stiu cine vrea sa-i dau un medicament.

E aproape 3. Mananc un senvis.

Vine nemtoaica inapoi “nu e asa ca vrei sa-ti faci trainingul pentru masina de masurare a glicemiei? Hai sa-l facem azi”. 40 de minute trec. Beau niste apa.

Apoi trebuie sa administrez insulina pacientului cu PEG. BM inainte (evident ca cer codul de la alta asistenta, desi abia cu 10 minute in urma mi s-a reamintit ca ASTA NU SE FACE NICIODATA, niemals, Deutschland uber alles, Schlagobers*).

Partea buna e ca voi primi codul meu propriu de maine-poimaine. Dupa doar 2 luni de la inceperea muncii aici.

Apoi trebuie sa drenez niste catetere, sa vorbesc cu niste rude, sa conving diabetica sa manance ceva, sa mai vorbesc cu niste rude.

Intre timp, am administrat si drenarea cu streptokinaza. Pacienta a fost ok. Nota mentala sa o urmaresc mai departe.

ABIA APOI gasesc niste timp sa fac un pic de documentatie. Inca e bine, e doar 5 si ceva.

Apoi incep medicamentele de la ora 6 pe la 5:45. Credeam ca termin repede. Pe naiba. Am terminat la 7. Abia la 7:00 am inceput sa amestec Teicoplanin-ul (Tergocid) i.v pentru ultimul pacient.

Prima data cand am amestecat Teicoplanin. REGULA: Niciodata nu amesteci Teicoplaninul cu putere (cum faci cu Tazocinul). Il faci praf (diluarea se face cu foarte putin ser, se face spuma multa, se pierde mult medicament).

Ok, am stricat un Teicoplanin. Sunt un bou.

Schimbam. Refac un nou Teicoplanin. Astept 10 minute, scriu in avans ca “l-am dat” si iau si contrasemnatura altui asistent ca am facut asta. Nu ma lasa sa-l dau bolus (desi in prospect zice ca se poate da). Revin, bag in 100 ml de ser. Merg la pacient. Flush pentru branula. E blocata. Inutilizabila. Reintroducere branula, intr-o pacienta fara vene. Conving asistentul care a contrasemnat sa ma ajute, monteaza o branula (dupa ce injur un pic faptul ca pierd din nou timp, nu gaseam setul de extensie pentru branula, pentru ca nu ne-au refacut stocurile si ne lipsesc o gramada de lucruri).

Abia apoi administrez Teicoplanin-ul. La ora 8.

Handover la 8:15.

Plec la 8:45, pentru ca atata mi-a mai luat ca sa termin documentatia. Maine sunt din nou acolo, tot ce nu am completat/documentat imi poate fi reprosat la handoverul de dimineata, si chiar m-ar deranja sa se intample asta.

 

In esenta, la sfarsitul zilei, am ajuns la concluzia ca sunt un fel de gaina fara cap, care alearga de colo-colo prin sectie ca un tampit.

Si ca sunt praf.

 

 

La * am scris niciodata, Germania peste toti, frisca nemteasca.