Niste aspecte de luat in calcul cand emigrezi

Nu, nu sustin ca stiu vreun adevar suprem sau ca sunt cel mai in masura sa dau sfaturi.

Dar am observat niste lucruri in aceste 2 luni pe pamant strain si in timpul petrecut asteptand plecarea, cand citeam mai des povestirile altor colegi si colege care au plecat catre aceeasi tara-adoptiva ca si mine. Poate va fi de folos ceea ce scriu eu aici cuiva, poate nu.

Ce trebuie stiut in primul rand este ca inceputul e intotdeauna cel mai greu. Ai o tara noua, in care trebuie sa respecti si reguli noi, sa muncesti intr-o limba straina, alaturi de straini care nu intotdeauna vorbesc (sau scriu sau inteleg) limba respectiva corect. Ca orice alta tara, si Anglia are numarul ei de adulti analfabeti sau cu cunostinte reale scazute de a vorbi si a intelege limba lor materna (in 2011 se estima ca la nivelul adultilor in Anglia, cam 15%, aprox. 5 milioane, aveau cunostinte lingvistice la nivelul unui scolar de maxim 11 ani).

Multi asistenti romani pleaca din tara cu ideea ca DOAR in azile de batrani sau DOAR in spitalele de stat sau DOAR in spitalele private e de muncit. Eu mi-as permite sa mentionez ca nu cred sa existe un loc de munca ideal. Fiecare om vede lucrurile in felul sau. Cineva o sa mearga sa munceasca intr-un NH si va fi foarte multumit, altcineva o sa mearga in acelasi loc si o sa fie extrem de nemultumit. Cineva poate veni in spitalul meu si va pleca spre casa plangand (o fata din Portugalia, am aflat povestea ei ieri, la un curs) si altii vin si sunt super multumiti. Pentru a fi clar, eu nu sunt nici extaziat, nici nemultumit, cred ca totul s-a petrecut cam cum ma asteptam.

La problemele de la inceput, un rol important il are si locul unde esti cazat. Inainte sa plec, am facut tot posibilul sa gasesc poze cu cladirile unde urma sa stau (google maps e util), sa aflu opinii ale altora care stateau acolo (gasesti, cu greu) si am avut si cateva poze de la o colega care a plecat acolo cu ceva vreme inainte. Ideea este ca vei petrece (in cele mai multe cazuri) minim 1 luna in prima ta cazare. Oricat de grea ar fi munca, vrei sa te intorci undeva unde e cat de cat ok.

Ai pleca din tara daca ai sti ca ai sta intr-o camaruta care arata asa (si ar urma sa imparti o bucatarie/sufragerie cu 1-2-3 persoane)?

Dar daca ai sti ca arata mult mai rau?

Ce nu prea inteleg agentiile de plasare sau si angajatorii finali (fie ca sunt NH, fie ca sunt spitale) este ca nu toata lumea vrea sa plece “in orb“. Informatiile despre cazare sunt destul de putine, de multe ori. Asta si din cauza ca… nu toata lumea cere informatiile astea in avans. Am povestit faptul ca am avut mai multe interviuri si ca am renuntat la cateva oferte. La una dintre oferte, angajatorul a luat 19 romani (cu tot cu mine) dupa interviuri. Din toti aia 19, in afara de mine, doar 1 persoana a mai insistat sa afle detalii despre cazare. Lipsa de informatii venite de la agentie/angajator m-a si facut sa resping oferta lor.

Ce vreau sa spun cu treaba asta? Cand ajungi aici si afli ca stai intr-un loc nu foarte placut, mai stii ca esti si dator cu o suma de bani (in caz ca nu-ti place locul de munca si vrei sa pleci), mai combini asta si cu dificultatile inceputului… e foarte posibil sa fii dezamagit.
Pe scurt: INCEARCA SA AFLI CAT MAI MULTE DESPRE LOCUL UNDE VEI LOCUI (chiar si temporar).

Desigur, nu vreau sa sperii pe nimeni. Fiecare accepta sau nu anumite lucruri. Pentru mine, locul unde ma culc dupa 13 ore de munca este foarte important. Pentru altii, nu.

In continuarea ideii de mai sus, trebuie sa stii ca banii in UK se fac (oarecum) usor, dar se si cheltuiesc usor. Daca vrei sa scapi dintr-un serviciu care NU ITI PLACE DELOC, oricat de mult te-ai stradui sa vezi lucrurile pozitiv sau daca vrei sa te muti foarte repede “la casa ta”, trebuie sa pui deoparte niste bani. Multi romani vin aici cu niste pachete de relocare. Acestea includ bani (cash sau vouchere), bilet de avion, cazare platita. Cum e si normal, daca pleci de la angajatorul cu pricina mai devreme de 6-12 luni (sau chiar mai mult, in anumite cazuri), ti se vor cere banii inapoi.

Totul e bine si frumos cand primesti 1000-2000 lire plus cazare plus bilet de avion ca sa vii aici. Dar daca de fapt nu te poti adapta sau urasti locul de munca sau nu te intelegi cu colegii (se poate intampla), va fi dificil sa pleci daca nu ai toti banii aia pentru a-i da inapoi. Si asa intri intr-un cerc vicios al nemultumirii constante. Ma rog, se poate pleca odata si-odata. Dar ce vreau sa spun e ca AR FI BINE SA PASTREZI O REZERVA DE BANI la inceput, in caz ca nu-ti convine ceva la noul loc de munca.

Acum 1 luna am primit un e-mail de la un coleg care lucreaza intr-un NH. Ma intreba ce i s-ar intampla daca ar pleca de la locul de munca – pentru ca nu mai suporta colegii si atmosfera de acolo si vrea sa mearga in alta parte. Primise un pachet de relocare, dar nu mai avea nici un penny din el. Relatari de genul asta vezi aproape zilnic daca esti intr-unul din grupurile de asistenti medicali in UK. Si ai timp sa citesti.

Tot la categoria bani intra si managementul lor. Am o fosta colega de scoala care lucreaza pe un salariu un pic mai mare ca mine, plateste ceva mai putin la cazare si nu are alte cheltuieli decat grija transportului catre/de la spital pentru cele 13 zile muncite pe luna. Are prieten aici, nu plateste pentru mancare, nu prea plateste daca iese in oras samd. E adevarat, trimite bani in tara lunar. Dar chiar si-asa, se plange ca nu-i ajung banii. 2000 lire net/luna…

E greu sa treci de la 1000 lei lunar in Romania la 12.000 lei (sau mai mult) si sa fii si cat de cat cumpatat. Intr-un final, muncesti ca sa ai bani pentru a-i cheltui. Dar la inceput, precum ziceam si mai sus, vei avea nevoie de o suma de bani. Daca vrei sa scapi din cazarea aia nasoala unde ai ramas de la inceput, trebuie sa ai o suma maricica pentru a te muta (1-2 luni chirie + comisioanele agentiei pot ajunge la 1500-3000 lire, in functie de cat de mare e orasul unde lucrezi si unde vrei sa te muti). Asta ca sa nu mentionez faptul ca anumiti proprietari cer sa ai venituri maricele pentru a-ti inchiria ceva pentru mai mult de 1000 lire/luna (aici, in periferia Londrei, iti cer venituri proprii sau cu garantor de 27.000-30.000 lire/an pentru un apartament cu 2 camere+living, cu chirie de 1100/luna).

Nu in ultimul rand, multi vor sa plece din tara cu toata familia din ziua 0. Eram (gresit) convins ca e foarte greu sa faci asta. Dupa ce am mai vorbit cu cativa romani (sau alti emigranti), am mai si citit povestile altora, acum imi dau seama ca e doar dificil, dar deloc imposibil. Chiar si pentru cei care nu au pusi deoparte o suma mare de bani (3-4000 lire), se poate pleca cu familia din prima zi. Greu, dar se poate. Doar sa nu se astepte nimeni sa gaseasca oferte ale agentiilor de genul “oferim ajutor in relocarea impreuna cu familia” pe toate drumurile.

Inteleg aceasta dorinta si stiu foarte bine cat de greu e sa-ti lasi persoana iubita departe de tine o perioada. Dar nu stii niciodata cat de bine te vei integra in noul colectiv, la noul loc de munca. Nu zic ca e gresit sa pleci asa, dar ma gandesc ca unele probleme se pot evita daca iti iei cateva masuri de precautie. Pe de alta parte, emigrarea e si un fel de loterie. E treaba fiecaruia ce riscuri isi asuma.

In continuarea ideilor de mai sus (nemultumire, cazare, greutati la acomodare) o sa vorbesc un pic si despre intoarcerea in tara (ca vizitator). Unii oameni nu isi dau seama ca, odata plecati, nu mai au neaparat acelasi statut dinainte de plecare. Sau, mai precis, faptul ca nu sunt cu nimic speciali cand se intorc in tara. Viata merge inainte, prietenii si familia au aceleasi griji, trebuie sa mearga la aceleasi locuri de munca, nu isi pot face timp pentru tine cand vizitezi. Desigur, asta depinde foarte mult si de ce fel de oameni ai in cercul de apropiati, daca vii dintr-un oras mai mai sau mai mare (deci daca te intorci intr-o comunitate stransa sau intr-un loc in care esti o picatura intr-o mare de oameni). Asta e un lucru pe care l-am observat si la fostii mei prieteni si colegi de prin facultate, care au plecat din tara si se intorc din cand in cand.

Si uite asa, oricat de intelegator ai fi pentru faptul ca lumea nu are timp de tine, poti ajunge sa te simti oarecum ignorat. Unii incearca sa-si contacteze cunoscutii care au uitat de ei de mult. Altii incearca sa isi povesteasca problemele oricui face greseala sa-i asculte. Altii… incep sa comenteze pe internet. De parca plecarea in strainatate iti da acum un statut special (desi tu te simti nemultumit fix pentru ca nu esti special). Si uite asa apar tot felul de comentarii care debordeaza de frustrare pe facebook, pe forumuri, pe bloguri (au ajuns si la mine cativa), pe paginile de stiri etc.

Ca sa zic asa: NU DEVENI UN ASEMENEA OM.🙂

Si recomand citirea unui articolas ironico-realist scris de un bulgar pe tema asta, a emigrantilor (bulgari, dar se poate aplica la oricine) care revin in tara si cauta… nici ei nu stiu ce. Nu ca toata lumea face asta sau o face voit, dar e o capcana in care poti cadea foarte usor ca emigrant revenit in tara.

Cu concluzia:

Emigration is a quasi-permanent absence from a given reality and the fact of coming back to it for a week or two brings no particular pleasure to either the host or the guest. The summer return of the émigré remains, nonetheless, a ritual in which you are ordered to participate. Like in a theatre play in which you have been attributed a secondary, but nonetheless important, role for the full and total revelation of the principal hero – his majesty the émigré.

Desigur, si articolul recomandat de mine si tot ce am scris mai sus pot fi interpretate. Orice ai vrea sa scrii, intotdeauna cineva va interpreta efortul tau prin prisma experientelor personale.

O sa fiu cu siguranta DIN NOU categorisit drept frustrat sau ignorant sau infumurat de niste cititori. Le recomand si lor acelasi leac: apasa pe X-ul browserului si nu mai citi prostiile mele, ok?

10 thoughts on “Niste aspecte de luat in calcul cand emigrezi

  1. Salut…i-ti dau un sfat..daca vrei sa faci meseria asta si sa stai in meseria asta….America e locul unde da faci asta
    Sant plecat de 16 ani si sotia a lucrat ca asistent medical in Romania si asta face si aici.

    Like

  2. Cristian, fiecare om are dreptul sa isi exprime parerile personale, dar din punctul meu de vedere, din ce am citit pana acum , toate articolele tale exprima o bogata doza de realitate, si nicidecum infumurare sau frustrare. Oare de ce trebuie sa cautam mereu in vorbele sau actiunile cuiva pana credem ca am gasit ceva de care sa ne legam (si ma refer aici la “sa moara capra vecinului” ) La fiecare lucru sau gest bun facut, care va multumi pe cineva, se vor gasi si persoane care vor fi nemultumite.

    Dar pana una alta: Enjoy your holidays!🙂

    Like

    1. Hei, cine a zis ca as fi in vacanta. Am fost 6 zile in Romania (nu concediu, doar mi-am setat rota sa am pauza de 6 zile intre zile lucratoare), m-am intors, am muncit 2 zile si mai am 2 saptamana asta🙂
      Concediul e mai incolo un pic.

      Precum ziceam, orice scriem e interpretabil sau e ofensator pentru unii. Doar le ofeream un leac simplu pentru suparare celor care interpreteaza postarile mele gresit.🙂

      Like

  3. Fiecare intelege ce vrea. La inceput toata lumea face sacrificii, dupa aceea vin si satisfactiile; nimeni n-a dus-o bine din prima luna dar dupa cateva luni s-au vazut rezultatele; este universal valabil in orice tara vrei sa emigrezi; am citit zeci, sute de pagini de forum-uri pe tema aceasta + vizite facute in comunitati de romani din Germania si Italia; unii s-au adaptat, altii s-au intors cu “coada intre picioare” spunand ca aia nu le-au creat conditii (de parca numai ei ar fii pe pamant).
    Majoritatea dupa ce a trecut 1 an sau mai mult, spun: trebuia sa plec mai devreme “ce prost am fost ca n-am avut curaj”! Evident se plateste un pret: singuratatea si dorul de tara (familie, prieteni), dar iti poti face prieteni daca esti o fire sociabila; desigur am vazut reuniuni unde trebuia sa accepti la “pachet” persoane cu care in mod normal nu ai avea ce sa discuti daca ai fii in RO, daramite sa-i consideri prieteni si sa iesi/participi cu ei la anumite evenimente ca sa nu te simti singur.
    Si cum bine spunea bulgarul: Lesson 3: It’s time to choose a new vacation spot – any suggestions, folks? asta este cel mai important lucru de care iti vei aminti toata viata – ce traiesti🙂, nu masinile si alte bunuri cumparate…cu care se lauda multi romani care se intorc in RO.
    Repet si eu ce a spus o colega mai demult: Cristian suntem mult mai multi cei care te apreciem (pacat ca unii nu arata acest lucru printr-un like, desi citesc articolele pt. care Cristian dedica timp pretios din viata lui), decat cativa frustrati si pierde-vara care te agaseaza si n-au nimic in comun cu profesia de AMG. Multumim pt. realitatea vietii pe care ne-o transmiti prin intermediul acestui blog.

    Like

    1. Sunt de acord cu ceea ce ai adaugat la articol prin comentariu.
      Ce vreau sa mentionez e ca NU ii consider frustrati sau pierde-vara sau altfel pe cei care vin aici si apoi trag concluzii. Majoritatea sunt asistenti medicali, oricum. Macar un respect profesional am pentru ei. Mai multi mi-au zis ironic ca “le pare rau ca au deranjat cu opinia lor diferita fata de restul de cititori care doar ma lauda sau imi multumesc”. Ok, dar de cele mai multe ori ei ataca mesagerul (adica pe mine), nu mesajul.

      In traducere libera: sa spuna oricine ce vrea, cum vrea, chiar si aici, dar daca nu e de acord cu ce zic eu, sa combata mesajul meu, nu sa treaca la atacuri la persoana si la jignirea mea.
      Decat sa jigneasca aiurea un necunoscut, ar fi mai bine sa foloseasca butonul magic X🙂

      Like

  4. Salut, am tot citit postarile tale in ultima perioada deoarece m-am hotarat sa plec din aceasta tara….sunt asistent medical , profesez de cand am absolvit facultatea adica de vreo 4 ani si ceva, singura problema ar fi ca m-am hotarat cam tarziu deoarece de anul acesta cum bine se stie se cere EX. IELTS de catre NMC.
    Examenu nu este chiar usurel…cred ca cu o pregatire serioasa si cu motivatie zic ca poate voi reusi sa il iau,numai ca tot acest proces ma v-a intarzia , deoarece doream ca in vara sa reusesc sa plec pana imi faceam actele care dureaza ceva pana le aduni pe toate,le trimiti la NMC s.a.m.d…
    Imi dau seama ca plecarea,acomodarea intr-o tara straina,oamenii,loc de munca,este destul de greu ..si iti creaza o stare de anxietate insa atata timp cat esti platit corespunzator , si te poti descurca onorabil eu zic ca intr-un fel merita efortul. Planul meu este sa plec impreuna cu sotul meu s-au macar sa vina dupa 1-2 luni pana imi fac un mic depozit de bani pt a putea inchiria un apartament pt noi.Din pacate la noi in tara nu poti face mare lucru…orice vrei sa faci precum a-ti lua o casa la care vei plati 25-30 ani rata adik o viata intreaga sau absolut orice vrei sa iti iei nu il poti achizitiona decat cu imprumuturi…imi dau seama ca si in Anglia viata este scumpa insa pana la urma valorificarea lirei in Romania este incomparabila…adica daca vom munci amandoi in Anglia in aproximativ 3 ani iti poti cumpara un apartament in tara cu bani jos…pai la noi din salarii nu poti realiza asa ceva…Vroiam sa te intreb un lucru , pentru cineva care este la inceput unde ar fi bine sa lucreze,in spital sau camine de batrani?
    Mentionez ca eu lucrez de doi ani pe dializa si inainte am lucrat la un cabinet de medicina de familie.
    Mult succes si putere sa mergi mai departe

    Like

    1. “Din pacate la noi in tara nu poti face mare lucru” – ba da, poti! De exemplu, sa inveti sa scrii corect in propria limba, nu mizerii de clasa a treia, gen “s-au macar”.

      Like

    2. Buna ziua,Maria. Daca vrei sa ajungi aici,in UK,o poti face cu un minim efort. Putem lua legatura telefonic sau imi poti scrie pe adresa de mail.Astept raspunsul tau. O zi frumoasa.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s