Cum a fost ziua mea in spital (1)

bad day

Handover prea lung.

Iar primesc pacienti din zona complicata a sectiei.

2 cu NIV, 1 traheostoma, 1 PEG. 2 diabetici. Amandoi au fost hipoglicemici (hypoglycemic = hypo) noaptea. Un pacient cu chest drain, empiem.

1 tanti e pur si simplu o punga cu fluid. In carnetelele pacientului ai o rubrica “Does the patient have oedema?” “If yes, where?”. Daca as fi gasit 10 secunde sa scriu acolo, as fi pus “all over the freaking body!“.

Ma plangeam acum 2 zile ca o pacienta avea 30 de pastile dimineata. Era nasol pentru ca trebuia sa i le pisez pe toate (si sa stau sa-i explic ca nu pot sa-i deschid capsulele, pentru ca sunt gastrorezistente si acid si malabsorbtie si distrugere etc). Astazi aceeasi pacienta e mult mai bine, dupa 2 zile de NIV. Atata timp cat ia singura cele 30 de pastile, e ok.

Atata doar ca am o a doua pacienta cu 30 de pastile. Vreo 6 au venit de acasa. Vreo 2 trebuiau comandate de la farmacie. O foaie de medicamente era expirata (adica se terminasera coloanele pentru zile – unde semnezi ca ai dat sau nu medicamentul – la 06/03) de ieri, asistentele din turele precedente au dat medicamentele asa (desi e ilegal, iar una dintre ele e mai e si sister). T2DM, tablet controlled. Hypo in timpul noptii. Confuza rau dimineata, refuza sa ia medicamentele. Refuza sa manance. Vrea sa mearga la baie, desi are cateter in situ. Merge la baie, nu face nimic. Adu-o inapoi, pentru ca are risc de a cadea. Pune-o in pat, convinge-o sa manance ceva. Refuza. Convinge-o mai bine sa manance niste biscuiti si suc de mere (pentru ca fusese mai devreme si arata a fi hypoglycemic). Apoi, imediat, vrea din nou la baie. Escaleaza la sister. Care vine si imi recomanda sa ii aduc o commode. Pierd inca 20 de minute ca sa nu faca nimic pe commode. Apoi zaharul din biscuiti si suc isi fac treaba si ea devine mai activa. ABIA APOI am primit codul pentru porcaria de aparat de masurat glicemia de la cineva si am putut sa-i verific BM (8,6, pfui, e bine). Abia apoi da-i cele 30 de pastile (printre care si Metformin si steroizi si Gliclazide).

Asta nu inainte de-a trece printr-o sperietura pentru ca imi spune ca ca e alergica la ou si avea un senvis cu OU in fata ei (din care eu, ca boul, i-am zis sa manance, pentru ca arata fix a hypo).

Apoi trec la pacienta a 4-a, care are la randul ei nevoie de munca de convingere de 15 minute ca sa ia niste amarate de pastile. Flush pentru tubul de dren. Apoi iau toata sectia la rand ca sa-mi gasesc duza de aspiratie din perete, pe care o colega desteapta a luat-o si a pus-o la alt pacient. DESI ERA CONECTATA LA UN TUB DE DREN CONECTAT LA UN PACIENT!

Abia apoi ajung la pacientul cu traheostoma si PEG. Din fericire, mama lui e acolo. Si e o asistententa medicala foarte ok. Din nefericire, ar fi trebuit sa am grija de el primul (e cazul cel mai dificil, ar fi trebuit sa aiba prioritate). Si stiu asta. Si ma simt vinovat.

Dupa ce ii dau toate medicamentele, verific BM. 3,7. Hypo. Cu PEG feed, fara sa aiba deloc insulina noaptea (o are prescrisa la 4 si la 16:00), pentru ca fusese hypo si atunci. Repede, suc de mere. Cer codul ca sa reverific glicemia fix cand se nimereste una dintre Practice Development Nurse pe acolo. “Nu ai voie sa ceri codul, ei nu au voie sa ti-l dea, vine colegul/colega si o face langa tine”. Cand ii zic ca pacientul e hypo, tace si-mi da codul. Dar insista sa vina imediat dupa aia la mine si sa-mi inchida aparatul (ca sa nu cumva sa il refolosesc). Mama lor de nemti (e nemtoaica), noroc ca respecta ea toate regulile, ca in rest spitalul e o oaza de ignorare a regulilor.🙂 Ma rog, pacientul a iesit din Hypo. Cer consult de la doctori. Pierd 10 minute sa le explic ca e al treilea episod de hypo (doctorul tinea una si buna ca “we didn’t follow the feed and insulin protocol”, desi “we” – adica noi, asistentele, am facut fix ce scria in hartiile semnate de doctori). Doctorul intelege, promite ca o sa schimbe prescriptia (si n-o face in urmatoarele 60 de minute). Cer consult de la asistentele medicale care se ocupa doar cu diabetul, era al 3-lea episod de hypo in 72 de ore.

Intre timp gasesc 1 minut sa beau niste apa si sa mananc niste biscuiti.

Mic interludiu de limba engleza.

A diabetic nurse este o asistenta medicala care sufera de diabet.

A diabetes nurse este o asistenta medicala specialista, care ofera consultatii (si are dreptul de-a schimba prescriptia de insulina) pe sectie pentru pacientii care au probleme cu diabetul.

Never-ever phone us and ask for a diabetic nurse, ok?

Apoi imi prescrie un doctor flush pentru tubul de dren toracic… streptokinaza in 20 ml de ser. Sa ma bata mama lui Stefan cel Mare de am auzit vreodata de asa ceva. Comand streptokinaza la farmacie. A ajuns abia la 16:00. Nimeni nu auzise de modul asta de administrare al streptokinazei. Durerea mea, o vazusem folosita dupa IMA, dar pentru curatarea unui dren? Nu scria nimic in prospect despre tipul asta de administrare. Sun la farmacie. Care ma pun sa sun la alti farmacisti. Care ma pun sa sun la alta farmacista, care se ocupa (toata ziua asta e jobul ei) de datul de informatii despre medicamente. Care citeste… pe net si imi zice ca nu a gasit decat cateva informatii si ca pot sa-l dau, dar sa fiu atent la efecte adverse ulterior (durere toracica, febra, reactii alergice, sangerari). 25 de minute pierdute degeaba.

Revenim la 12:00. Trebuie sa cantaresc 2 pacienti. Pe unul reusesc. Al doilea era diabetica de mai devreme, confuza. N-o mutam nici cu tunul din pat acum. Nu vroia. Intre timp, trebuie sa schimb alta pacienta, care mi-a cerut o olita de pat… cam cu 1 minut inainte de-a-si da drumul pe ea. Inca 20 de minute.

Abia acum gasesc 20 minute sa masor functiile vitale tuturor pacientilor mei. Sunt la limita (daca nu sunt in stare grava, le poti face la 6 h – dar e recomandabil sa le faci de minim 2 ori pe tura). Dar inca nu sunt “in urma”.

Apoi dau medicamentele de la ora 1. Pfui, a mers repede.

Mai putin cu Tazocin-ul iv. Mama lui de Tazocin, zici ca-l bem, asa de repede se termina. Si vine de la farmacie fix la finalul programului, desi facem comanda pentru el la ora 8:30-9:30. Deci ori coboara cineva sa il ia de la farmacie, ori incepi sa intrebi pe la sectiile alaturate. 1 sectie n-are. 1 sectie are handover la pranz (pentru ca ei sunt speciali), nu vor sa fie deranjati. 1 sectie imi recomanda placid sa ma duc la farmacie (serios, de asta vin la voi, sa-mi spuneti ca e soare afara si e durere pe pamant?). 1 sectie imi da… 2 Tazocin (avea nevoie si o colega de 1). Ma intorc, nu primesc nici macar un multumesc. Who cares? Administrez.

maimuta
WHY???

Pleaca in pauza 3 din cele 4 asistente. Eu raman ca boul singur cu sister-in-charge. Fix atunci apar cativa doctori si-mi transmit 10 chestii, 1 consult de la o asistenta medicala specializata pe ceva, 3 familii vor sa se planga de ceva, un pacient nu gaseste ceva, altul a facut pe el si nu stiu cine vrea sa-i dau un medicament.

E aproape 3. Mananc un senvis.

Vine nemtoaica inapoi “nu e asa ca vrei sa-ti faci trainingul pentru masina de masurare a glicemiei? Hai sa-l facem azi”. 40 de minute trec. Beau niste apa.

Apoi trebuie sa administrez insulina pacientului cu PEG. BM inainte (evident ca cer codul de la alta asistenta, desi abia cu 10 minute in urma mi s-a reamintit ca ASTA NU SE FACE NICIODATA, niemals, Deutschland uber alles, Schlagobers*).

Partea buna e ca voi primi codul meu propriu de maine-poimaine. Dupa doar 2 luni de la inceperea muncii aici.

Apoi trebuie sa drenez niste catetere, sa vorbesc cu niste rude, sa conving diabetica sa manance ceva, sa mai vorbesc cu niste rude.

Intre timp, am administrat si drenarea cu streptokinaza. Pacienta a fost ok. Nota mentala sa o urmaresc mai departe.

ABIA APOI gasesc niste timp sa fac un pic de documentatie. Inca e bine, e doar 5 si ceva.

Apoi incep medicamentele de la ora 6 pe la 5:45. Credeam ca termin repede. Pe naiba. Am terminat la 7. Abia la 7:00 am inceput sa amestec Teicoplanin-ul (Tergocid) i.v pentru ultimul pacient.

Prima data cand am amestecat Teicoplanin. REGULA: Niciodata nu amesteci Teicoplaninul cu putere (cum faci cu Tazocinul). Il faci praf (diluarea se face cu foarte putin ser, se face spuma multa, se pierde mult medicament).

Ok, am stricat un Teicoplanin. Sunt un bou.

Schimbam. Refac un nou Teicoplanin. Astept 10 minute, scriu in avans ca “l-am dat” si iau si contrasemnatura altui asistent ca am facut asta. Nu ma lasa sa-l dau bolus (desi in prospect zice ca se poate da). Revin, bag in 100 ml de ser. Merg la pacient. Flush pentru branula. E blocata. Inutilizabila. Reintroducere branula, intr-o pacienta fara vene. Conving asistentul care a contrasemnat sa ma ajute, monteaza o branula (dupa ce injur un pic faptul ca pierd din nou timp, nu gaseam setul de extensie pentru branula, pentru ca nu ne-au refacut stocurile si ne lipsesc o gramada de lucruri).

Abia apoi administrez Teicoplanin-ul. La ora 8.

Handover la 8:15.

Plec la 8:45, pentru ca atata mi-a mai luat ca sa termin documentatia. Maine sunt din nou acolo, tot ce nu am completat/documentat imi poate fi reprosat la handoverul de dimineata, si chiar m-ar deranja sa se intample asta.

 

In esenta, la sfarsitul zilei, am ajuns la concluzia ca sunt un fel de gaina fara cap, care alearga de colo-colo prin sectie ca un tampit.

Si ca sunt praf.

 

 

La * am scris niciodata, Germania peste toti, frisca nemteasca.

2 thoughts on “Cum a fost ziua mea in spital (1)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s