Cum a fost ziua mea in spital (2)

A patra zi de munca din ultimele 5. Meh. Nu e asa rau, atata timp cat ai o zi de relaxare intre ele. 3 la rand (sau mai multe) sunt obositoare. Asta e de tinut minte pentru cand mi se aproba cererea pentru ore suplimentare (Unit Manager-ul mi-a promis ca mi-o semneaza DACA fac eu rost de ea)*.

Azi rezidentii (anii 1-2 plus altii) au fost in greva. Am avut 4 doctori la 2 sectii de boli respiratoare. O asistenta nu a venit. Sectie plina, am fost 3 asistenti medicali (eu si 2 femei) + 1 sister-in-charge care tine locul Unit Managerului (care e in concediu), dar lucreaza doar zile scurte (7,5 ore) si nu ia pacienti (se ocupa de treburi extra).

La alocare, dimineata, m-am ales cu 10 pacienti. 1 a plecat acasa la pranz (SI cu ajutorul meu, am incercat sa grabesc lucrurile, deja a stat 1 zi in plus aiurea). 1 mi-a fost transferata imediat dupa. 10 pacienti mai usurei, teoretic. 1 cu Down, 1 nu vorbea o boaba de engleza (India), 1 nu prea vorbeste, are 90 de ani, e o manuta de femeie si are o fiica de sta cu o hartie si pix langa tine si noteaza tot ce faci si apoi se plange spitalului (a cerut sa i se retraga PIN-ul colegei mele din Spania, incepatoare ca mine, care a avut grija de mama ei ieri, pentru ca a fost nemultumita). 1 avea 2 stome (1 dintre ele cu un prolaps fascinant de mare).

Aveam 2 italieni (baieti de treaba, nu au PIN-ul, dar sunt inimosi) si o studenta. Desi am cerut sa-mi dea si mie unul, una dintre asistente a insistat sa-i primeasc pe toti, pentru ca ea are pacientii dificili (saloanele 5+6 si camerele separate). Asta e. Macar nu am mai pierdut vremea si cu medicamentele controlate (opioide samd).

Am terminat handoverul la 8:55. Am terminat runda de medicamente la 11:45.

Am dat peste un nou record personal la un pacient: 34 de pastile dimineata. Avea 2 drug charts expirate, au trebuit sa fie refacute de doctori. Alt timp pierdut. Medicamente lipsa, comanda la farmacie, medicamente lipsa de pe trolley, a trebuit sa le iau din alte parti.

Avem 3 seturi de chei (1 pentru fiecare 2 saloane + 2 camere). Fiecare set sta la cate 1 asistenta. 1 set nu are cheile care deschid dulapurile din camera cu medicamente. 1 nu are 1 cheie care deschide un tip de dulapuri cu medicamentele pacientilor. 1 nu are cealalta cheie care deschide un alt tip de dulapuri cu medicamente ale pacientilor. De cand am venit aici ma tot plang ca asta e aiurea si ne face sa pierdem timp. “It has been reported”. Azi am incercat sa iau o cheie (duplicat) care era in plus pe unul dintre seturile de chei si sa o mut pe setul meu. Mamaaa ce urat a facut, zici ca am vrut sa-i fur sufletul. You cannot do that. You cannot change things here. Asta venind de la una care nu respecta nici o regula (administrarea medicamentelor, prepararea medicamentelor iv, igiena inainte si dupa ce atingi pacientul etc.).

I-am intampinat pe cei 3 NOI italieni care vor incepe pe sectie saptamana viitoare. Atat de tineri, atat de wide-eyed la tot ce e nou in jurul lor. Parca mai ieri ma minunam de spital, ca ei. Le-am urat “good luck, you’re gonna need it“. Sper din tot sufletul ca n-au PIN-ul deja, altfel o sa fie cam nasol. Fara PIN e chiar usoara tranzitia de la shadow pana la full-time staff nurse. Cel putin la mine in sectie, unde se tem sa le dea celor fara PIN pacienti, cum fac alte sectii din spital (dar n-au nici o problema cu a face asta cu cei care-l au, ca mine). Atata timp cat nu trebuie sa completezi toata hartogaraia singur si nu dai nimic i.v. si nu ai 10 pacienti pe cap repede si nici nu ai dreptul sa semnezi multe chestii, e mult mai simplu.

La 12 vine iarasi nemtoaica sa-mi faca nu-stiu-ce verificare, nimereste fix cand dadeam morfina. A vazut ca nu am respectat protocolul (am semnat ca am dat si am verificat medicamentele INAINTE de-a le da pacientului). Ce conteaza ca nu ai timp sa te plimbi ca tampitul prin sectie dupa pacient cu cate o asistenta in plus dupa tine si cu agenda cu medicamente (tu si un alt asistent trebuie sa semnati in 2 locuri daca dai orice medicament controlat). Ne-a promis ca daca mai vede asta ne face raport. Cu zambetul pe buze. Ja, ja, Sauerkraut, cum zici tu.

Cumva gasesc timp sa curat stoma de care ziceam mai devreme, sa iau si o mostra de scaun (mai degraba de lichid, altceva nu iese din aia). Pacient tratat cu antibiotice la greu. Query C. diff. Great.

Intre timp gasesc timp sa vorbesc cu mai multe rude, sa pun pacientii pe commode, sa spal si schimb un pacient si sa aduc apa, aduc un fel de bautura energizanta (care se da pacientilor care nu pot manca mancare normala).

Si imi fac timp sa vorbesc frumos cu fiica dificila a pacientei confuze. Asta desi avea hartia cu ea si scria si scria…

O pacienta e diagnosticata cu FiA dupa un EKG, trebuie s-o cantaresc si sa-i dau Digoxin si Enoxaparin. Apoi sa caut doctorii sa le spun ce greutate are, ca sa-i ajusteze dozele.

Tot timpul esti contra timp si in intarziere. Fiecare ruda incearca sa iti spuna ceva si e important pentru ei. Dar trebuie sa ajuti pe cineva sa se duca la baie sau trebuie sa-i dai cuiva o perna sau trebuie sa pui o perna cu aer sau repose boots (tot cu aer) pacientilor cu Braden scazut… daca intri intr-o incapere sa iei ceva, sar pe tine toti. Si nu stiu inca cum sa le zic nu.

Se face 12:50 si nu apuc sa fac vreun set de OBS. Noroc ca aveam pacienti care erau majoritar cu EWS mic (sau cu COPD – ei au target sats 88-92 si sunt tot timpul pe un fel de oxigen, deci au tot timpul EWS mare “standard”).

Noroc ca HCA-ul meu e si de treaba si foarte organizat (filipinezii sunt in general organizati si profesionisti in domeniul medical, din ce am vazut aici), reuseste sa ii intoarca pe pacientii cu Braden mai scazut. Si sa schimbe si spele pe unii din ei si sa dea micul-dejun si pranzul. Si sa documenteze partea lui.

Incep runda de la 1 mai devreme. Mai aveam 2 antibiotice i.v. si cateva pastile (3 pacienti in total) cand suna alarma de cod. Las naibii troller-ul si ma duc.

Cardiac arrest. 41 ani. Evident, no DNAR. Pun intrebarile standard (a sunat cineva dupa echipa de Cardiac Arrest, de ce mai e nevoie?). Ma pozitionez in asa fel incat sa fac compresii cam al 3-lea (deja erau 5 persoane in camera – 1 doctor si cateva asistente senior). Vine echipa de Cardiac Arrest. In doar 8 minute (eram la a 4-lea set de verificari ale pulsului dupa 2 minute de compresii + BVM).

Eu sunt desemnat sa fiu dobitocul care documenteaza tot si tine socoteala timpului. Rahat. Timpul trece greu cand faci compresiile, dar trece si mai greu cand nu faci nimic altceva decat sa documentezi si sa te uiti la ceas cum trece timpul (si sa zbieri la 2 minute time, pulse check). ROSC in 20 de minute. Abord venos in 8 minute, adrenalina in 6, glicemie in 6, EAB in 8, abord osos in 12. Step-up to HDU. In total, am stat acolo 35 minute, dar cu niste explicatii suplimentare, mi-a mancat 50 minute. Am terminat medicamentele de la ora 1… la ora 3 si 15.

Ma duc sa mananc un senvis si sa beau apa. 1 dintre asistente a stat tot timpul alarmei de cardiac arrest in pauza (ceva ce e oarecum ilegal). Aceeasi care zbiera la mine ca nu am voie sa iau cheia ei in plus si s-o mut pe setul meu de chei.

Intre timp, vine alta pacienta. A primit o transfuzie, e super-batrana (94 de ani!) dar se misca. Incet, dar se misca. Si are dureri de burta. Si nu i-a verificat nimeni pressure areas. Si trebuie sa-i fac un set de OBS. Si trebuie sa vb. cu doctorul despre ea, ca sa-i cer sfatul in privinta durerii (nu are nimic prescris). Pana termin cu ea se face 4:20.

Ma duc la un pacient sa-i scot tubul in T cu nebulizatoare. O fac repezit (era 4:20 si nu facusem OBS deloc), reusesc sa-l lovesc cu tubul in T. Sunt un tampit cand imi dau seama ca sunt mult intarziere. Imi cer scuze in toate felurile, ii ofer posibilitatea sa faca o plangere la sister in charge (chit ca ea plecase acasa, ce mai conta?🙂 ), pana la urma il linistesc, il curat (era doar o zgarietura, dar tot e nasol sa ii faci ceva rau unui pacient). Dupa aia incepe sa faca glume pe seama asta. Fix atunci vine si o specialist nurse pe acolo. Alte discutii, alte explicatii.

Apoi alte discutii cu familiile, apoi incep OBS + o parte din medicamente. Era 5:20.

Termin medicamentele abia la 7:30. Mai am de verificat pielea pacientilor, ma limitez doar la pacienta noua, care a fost transferata fix cand eram la Cardiac Arrest. Apoi trebuie sa transfer pacientul cu Query C. diff.**

Evident, mi se strica o branula fix la ultimul tratament. La 7:30. Ce ciudat. In Romania as fi fost super-bucuros ca s-a intamplat asta, imi placea sa pun canule daca ma lasau asistentele. Acum, cand stiu cate trebuie sa completez si ca trebuie sa ma plimb cu un carut de colo-colo si sa respect procedura samd, am ajuns sa urasc procesu asta. Asta desi m-am luptat ca sa mi se faca cursul si evaluarea, pot s-o fac “legal” de saptamana trecuta.

Handoverul il termin la 8:25. Documentatia o termin la 8:55 (nu scrisesem mai nimic toata ziua si am avut si un booklet nou de inceput).

La final, cand semnam ultimele hartii, ma trezesc cu o pacienta de 70-80 ani care umbla hai-hui pe sectie (era in pijamale de spital), FARA bratara (cu nume sau cod NHS), care era vizibil confuza (zicea ca e din oras si ca ea a venit sa afle de tanarul care a fost injunghiat aici, a auzit ea la televizor. Dupa 5 minute de parlamentari, ii aflu numele si incep sa caut pe calculator (sa vad in ce sectie ar trebui sa fie) cand apare o asistenta de la sectia vecina “there you are, my dear, where did you run away?”.

Am plecat de acasa la 7:16. Am ajuns acasa la 21:29.

Am avut cam 15 minute de pauza (cat sa beau 0,5 l de apa, sa mananc 1 senvis, 1 pachet de biscuiti si un orez cu lapte) in total.

E suficient de zis ca daca am numai zile asa, nu voi avea un viitor luminos.

Din fericire, cred ca solutia pentru asta exista. Sa vedem ce-mi rezerva viitorul.

elmo
Elmo, out.
  • Precum ziceam mai demult, ca sa lucrezi ore suplimentare, trebuie sa fii acceptat ca “in-house bank nurse”. Apoi toate orele suplimentare (fata de standardul 13 x 12,5) sunt platite la 1,5 x rata normala sau 2 x rata normala. La mine in spital exista o politica sa NU fii lasat sa muncesti ca Bank Nurse in primele 6 luni. Pentru ca se presupune ca nu esti pregatit pentru asta inca. Dar daca insisti se poate. Intrebarea este daca MAI vrei cu adevarat asta.🙂

** Query ceva inseamna ca pacientul are semnele si simptomele clinice ale bolii ceva, se incepe tratamentul empiric si eventuala izolare a lui, dar nu a fost inca diagnosticat.

 

5 thoughts on “Cum a fost ziua mea in spital (2)

  1. Oau! Pare haotic si fara sens! Sfatul meu: incearca sa-ti creezi propria rutina/ ritm pentru a completa sarcinile , respecta protocoalele si aminteste-ti ca ingrijirea se acorda 24 de ore! Mult succes

    Like

    1. Nu pare. Asa este. Problema e ca de la inceput incerc sa gasesc un ritm, dar mi-l strica tot timpul diferite lucruri (chei, medicamente lipsa, rude care insista sa vorbeasca cu mine lucruri neimportante fix cand vad ca am ceva mai important de facut, lipsuri de diferite consumabile, cererea altor semnaturi pentru a da un medicament iv sau cd, foi de tratament expirate sau fara semnaturi samd).

      Like

  2. Buna Cristian, de un timp incoace citesc pe blogul tau, m-a ajutat enorm in unele zile cand eram ingrijorata de ce va fi si cum va fi cand incep si eu munca in NHS. Si eu lucrez in respiratorii, sunt mai la inceput decat tine, dar, scuza-ma ca iti spun asta, thank God, la noi e organizare mai buna, staff mai mult, 1nurse+i HCA/ 1 nurse cu awaiting pin la 1 bay si 1 side room, adica 6 bolnavi.
    Spiritul de echipa e fffff bine dezvoltat, toata lumea e prezenta daca sunt problem sau cineva are nevoie de ajutor.
    Daca suntem short, chiar si sister intra in bay, nu doar deputy sister.
    Consumabilele sunt puse la locul lor de housekeeper, care chiar stie ce are de facut. Etc, etc.
    Imi pare rau sa aud ca la voi in trust e altfel, sincer am avut emotii mari cand m-au “repartizat” pe respiratorii, dar m-am linistit acum cand vad ca in alte trusturi e muuult mai greu. Nu ma mir ca lumea vine si pleaca, e ceva putred in organizare.
    Iti multumesc ca iti faci timp sa ne impartasesti din experienta ta , e de mare ajutor.
    Keep going, you-re doing a great job!

    Like

    1. Multumesc pentru incurajare. Mult succes si tie mai departe.

      Stiu ca la noi e mai rau ca in alte parti. Altfel nu pierdeam 6 colege in 12 saptamani.🙂
      Oricum, nu ma ingrijorez, daca am rezistat aici, o sa ma descurc probabil oriunde.🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s