Cum a fost ziua mea in spital (3)

Handover terminat la 8:45. Short-staffed cu 2 azi.

Short-staffingul vine de la oameni care “call in sick”. M-am uitat pe agenda sa vad cine a facut asta azi si ieri. 3 persoane cu care am lucrat marti si miercuri si nu aveau NIMIC. Bai, nimic-nimic. Cel care a called in sick ieri era super-bine miercuri dimineata, eram langa ward clerk cand a sunat sa spuna ca “cough, cough, I am sick, I cannot come tomorrow“. Cum zice vecinul italian “bastardo“.

Si uite asa esti short-staffed incontinuu. X calls in sick. Y munceste mai mult ca sa compenseze (pentru ca spitalul nu trimite niciodata pe cineva, nici nu e ca si cum au un rezervor cu… asistente de rezerva), Y calls in sick alta zi (“mama lor de nenorociti, lasa ca fac si eu asta”). Z munceste mai mult ca sa compenseze pentru lipsa lui Y. Z calls in sick la randul lui mai incolo, cand X munceste. Deci X se simte indreptatit sa call in sick.

Asta se poate si pentru ca NU trebuie sa aduca nici o scutire de la medicul de familie daca “boala” dureaza mai putin de 5 zile lucratoare => abuzuri. Si pentru ca spiritul de echipa la tura de zi cam lipseste (cei de noapte sunt mai ok unii cu altii). Am 1 coleg care are cursurile de venepunctura si canulatie, NU A ZIS NIMANUI – ca sa nu i se ceara sa ajute pe cineva (ca nu cumva sa piarda timpul). Am aflat asta de la un HCA/Ward clerk. Si sunt mai multi asa.

Mi-au fost atribuite saloanele 3 si 4 (plus 2 side-rooms), care sunt “nici prea grele, nici prea usoare”. 2 chest drains, 1 pac. cu C. diff si 2 stome, 2 care ar trebui sa mearga acasa azi-maine, 2 diabetici (1 a fost hipoglicemic noaptea), 5 dintre ei nu aud aproape deloc (chiar si cu aparat), 1 nu vorbeste engleza deloc.

Cand am ajuns la pacienti, am vazut cu stupoare ca m-am ales cu un +1, adica un al 11-lea pacient, bagat in mijlocul unui salon. Pana la 19:00 seara (cand mi-a plecat un pacient mie si unul din alt salon, deci am facut 2 mici schimbari) am avut 11 pacienti.

Am terminat runda de medicamente de la 8… la 10:45. De fiecare data te intrerupe cate un pacient care vrea pe commode, vrea la baie (si nu il lasi sa mearga singur daca e nesigur pe picioare), vrea doar unele medicamente, dar pe altele nu le vrea, vrea urinal – chestii cu care HCA-ul nu te ajuta, desi ar trebui sa ti le ia de pe cap. Trebuie sa verifici glicemia diabeticilor inainte sa dai hipoglicemiante, trebuie sa verifici si notezi pulsul inainte de-a da Digoxin samd. Intre timp te intrerup si doctorii, care iti cer sa schimbi un recipient pentru chest drain sau sa pui suctioning in el. Fiind sectie de respiratorii, avem suction machine pe toti peretii. Dar avem din alea care sunt gandite sa mearga pana la 100 kPa, nu pana la 10 kPa. Si la chest drains ni se cer presiuni de 1-2-3 kPa. Sa vad eu cum pui pe un cadran de la 0 la 100 o presiune de… 2. Deci trebuie sa vanezi unul dintre putinele ceasuri cu cadran pana la 10 kPa.

O mica bucurie e ca de acum pot face cu codul propriu (deh, am training) glicemiile. Nu mai trebuie sa stau dupa altii. Tot azi mi-a fost de ajutor si certificarea de canulatie, am putut sa montez o branula (din prima!) unui pacient cu TA de 90/60 care era evident din ce in ce mai rau, pe care l-am escalat la doctori si i-au prescris fluide (stat 250 ml si apoi prin infuzomat).

Pentru niste chestii destul de rezistente (nu poti sa le rupi, poti doar sa le tai), bratarile cu codul, numele si data nasterii pacientului dispar destul de des de pe mainile pacientilor. Le taie unii/altii pentru cate ceva, apoi uita sa le reprinteze si prinda. Si uite asa te trezesti cu un pacient care nu intelege engleza, nu stie sa-ti zica data nasterii, care are 2 nume diferite in dosarele noastre si… care nu are bracelet. Verificari, intrebari (rudele pacientului mi-au zis ca “indians don’t know their date of birth, don’t worry”).

Ce am aflat azi: multi indieni batrani au data nasterii pe 01/01/… De ce? Pentru ca nu stiu cand s-au nascut. Ma miram eu saptamanile astea cum de am asa de multi pacienti nascuti pe 1 ianuarie. Now I know.🙂

Oricum, imi plac indienii batrani. Sunt super prietenosi daca te porti frumos cu ei. Toata lumea ii ia repede sau nu le zice nimic. Daca le zambesti si ii iei incet si incerci sa gesticulezi ce faci si de ce… dupa aia sunt prietenii tai🙂 Or so it seems.

Se tot mira lumea cum de tot timpul nu am timp. Pai… desi avem oameni care se ocupa special cu aprovizionarea mai multor zone, de foarte multe ori avem tot felul de lipsuri din prostie (nu de lipsa de bani, cum era in Romania): consumabilele sunt aduse pe sectie undeva si trantite acolo (desi nici o asistenta nu are timp sa le sorteze iar HCA-ii refuza sa faca asta), comenzile pentru anumite consumabile sunt aiurea (seringi de tip gresit, prea putini saci pentru aspiratie, prea putine alte chestii) – pentru ca sunt facute de oameni care nu au treaba cu medicina, nu ai aparate (azi a trebuit sa vanez un infuzomat prin toata sectia si apoi sa iau unul de la sectia-sora), pentru ca lumea le ia si nu le aduce inapoi.

Sectie de respiratorii si NU avem kituri de nebulizoare sau narine – pentru ca tot timpul ne trimit prea putine martea (cand e zi de aprovizionare). Si tot timpul HCA (cand muta pacientii) sau pacientii in sine isi dau jos masca de nebulizare si o dau pe jos. Unele colege pun narina/masca la loc pe fata pacientului chit ca a fost pe jos. Eu nu pot face asta. Deci tot timpul ma duc sa pun una noua. Si nu gasesc si apoi trebuie sa vanez una pe unde se poate.

Anyway. Oricat de descurcaret as fi si oricat de mult as fi invatat de unde sa iau tot ce imi trebuie, orice mica schimbare imi mananca o gramada de timp.

Si nu stiu cum se face ca pe mine toti pacientii ma intreaba de ce le dam injectii cu clexane. Pacienti care sunt in spital de saptamani intregi (deci sunt injectati zilnic) fix pe mine ma intreaba “ce e asta si de ce il primesc”. Imi place sa explic cate ceva (mai ales atunci cand stiu poezia pe de rost (heparina LMW – proteine, factori de coagulare – cheaguri – pacienti care nu se mobilizeaza – risc – “blood thinner”). Dar cand faci asta la 6 pacienti din 11 (ca mine, ieri) iti mananca mult timp. Mai aveam si un pacient cu warfarina – fara INR verificat de 3 zile. Protocolul la noi e sa fie verificat la minim 2 zile in spital. Pana am convins doctorul sa verifice asta…

Ei, cu toate aceste intreruperi, am terminat munca mea la 7:45. Asta cu escalare la 7:30 pentru un EWS de 7 la pacientul cu fluide (TA ii scadea din nou), 2 EKG-uri facute de urgenta si prezentarea situatiei doctorului on-call.
Si am terminat documentatia 8:45. Am plecat de la munca la 8:50.

Pentru cei care cred ca ar fi doar vina mea (nu ca n-ar fi): in fiecare seara exista colegi si colege cu vechime in spital si educati in UK (deci care stiu sistemul mai bine) care pleaca la aceeasi ora ca mine. Hartogaraia in trustul meu este dureros de multa, pur si simplu nu ai cum s-o termini daca ai grija de pacienti. Cei care o termina la timp uneori ignora cererile de ajutor (de la pacienti sau de la colegi), uneori iau scurtaturi (dau tratamentul de la 6 la ora 5, pe cel de la 1 il dau la 12, la doar o ora, o ora jumatate de la terminarea intarziata a celui de la ora 8), uneori pur si simplu nu completeaza hartiile decat in bataie de joc.

Sistemul de lucru (hartii multe, verificari tampit implementate plus short-staffed all the freaking time) in trustul meu e cam stresant.

Colegul meu de apartament pleaca inapoi in Italia in curand, un alt italian si-a dat demisia dupa doar 1 luna aici, pentru ca a primit o oferta (pe perioada limitata) de la un spital de langa casa lui. Alti italieni ar pleca si ei – daca ar avea la ce sa se intoarca. Portugheza de la mine din sectie (care lucreaza in UK de 2 ani) si-a dat demisia ieri, a zis ca nu mai suporta. Au chemat-o oarecum fortat la munca de 2 ori in ultimele 10 zile. A venit, dar si-a dat demisia la sfarsitul saptamanii. Sa vad cat de bucuros e Unit Managerul care a insistat sa vina ea 2 zile pentru a acoperi “sickness”-ul altora. Una dintre sister-urile noastre pleaca (dupa 6 ani in spital). O englezoaica de a inceput anul trecut in vara aici (proaspata absolventa) a plecat in alta sectie (Neuro ITU) cu prima ocazie.

Ward clerk-ul nostru glumea ca daca iti iei concediu cam 3 saptamani, o sa dai numai peste fete noi in jurul tau, ca atunci cand lucrezi bank shifts pe alta sectie. Doar ca o sa fii tot pe sectia ta. Atat de mare e rata de schimbare a personalului. Cu toate acestea, nimic nu se schimba. Pur si simplu angajeaza altii noi.

Eu am inceput in ianuarie cu 1 romanca si 1 spaniola. Romanca ar pleca ieri, daca si-ar gasi curajul sa dea interviu in alta parte. In februarie au venit 3 italieni si o nemtoaica. Ei inca nu au PIN-ul, sunt mai relaxati (oarecum – nu prea le place ritmul muncii in sectia asta). Miercuri i-am intalnit pe cei 3 noi italieni (unul dintre ei… alt Cristian).

Rata de schimb a personalului e atat de mare incat ajungi sa faci training (tu, ca incepator) altor incepatori. Radeam cu unul dintre italieni care ar trebui sa primeasca PIN-ul zilele astea ca… pana ma intorc eu o sa fie RN cu PIN si o sa aiba proprii lui italieni pentru a-i train-ui in tainele sistemului din spital si sectie. A ras cu jumatate de gura🙂

Anyway, CONCEDIUUUUU

aproape.jpg

Ca ultima mentiune, am inceput ziua extrem de vesel cand am urcat in lift cu 2 portughezi tineri (el+ea), care stiam ca lucreza in sectii diferite (am mers de mai multe ori pe etaj sa iau una-alta, portughezii in general sunt foarte saritori, tii minte fata celui care te ajuta), cand am coborat ei au mai stat un pic mai mult ca sa se sarute in lift. Asta si pentru ca le fusese (probabil) rusine sa o faca cu liftul plin (la etajele superioare).🙂

2 thoughts on “Cum a fost ziua mea in spital (3)

  1. cristi, iti doresc mult succes in UK! am o intrebare: flowchart-ul se trimite la nmc? pe el scrie ca nu. tu cum ai procedat? crezi ca ne putem auzi la telefon cateva minute?

    Like

    1. Salut, multumesc.
      Nu, nu se trimite. Doar ce completezi tu si/sau doctorul/OAMMR trimiti. Flowchart-ul (foaia 1) plus foaia in care ti se explica cum se face plata si cum se legalizeaza actele sunt doar pentru a te invata ce sa faci.
      Toata experienta mea am descris-o aici.

      Sorry, pana saptamana viitoare nu prea ai avea cum sa dai de mine (concediu).
      Sfatul meu ar fi sa suni la NMC pentru orice chestie importanta. Dureaza un pic pana ajungi primul in queue, dar de la ei obtii un raspuns corect.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s