Cine mai citeste bloguri in ziua de azi?

Am un scurt mesaj pentru putinii abonati prin e-mail ai blogului meu.
In primul rand, e clar ca intr-o lume dominata de facebook/instagram/twitter, blogurile sunt oarecum invechite.

Nu cred ca blogurile vor disparea, doar ca sunt convins ca trebuie sa se repozitioneze.

Frecventa postarilor mele aici a scazut in principal din cauza lipsei timpului sau a oboselii. Dar si din cauza faptului ca e inutil sa scriu cate o postare la 2-3 zile care ar fi citita de maxim cateva zeci de oameni in prima saptamana, cand pot sa scriu o postare de facebook care ar fi citita de cateva sute de oameni intr-o zi. Sau mai multi – daca pagina de facebook va continua “sa faca pui” in ritmul ultimelor saptamani.

Nu in ultimul rand, o postare de facebook primeste reactii mai repede si mai simplu decat o postare de blog.

Pe scurt, blogul meu va avea de acum incolo mai putine postari, dar ceva mai lungi, iar pagina de facebook (e vizibila in partea stanga a blogului) va avea mai multe postari, dar mai scurte.

 

Blogul va ramane modul in care imi documentez “calatoria” prin viata, dar o voi face un pic mai rar, atat.

Cum sa evoluezi si sa castigi mai bine ca Asistent Medical in UK

Scurt ghid (ideal) de castigat bani lucrand in spital ca Asistent Medical in UK

  1. Gaseste-ti un job intr-o sectie de medicina generala. Nu Scrub nurse, nu Community Health, nimic care iti ofera experienta limitata. De regula, cu cat gasesti mai usor un job, cu atat e mai probabil sa fie o sectie mai grea (de unde angajatii pleaca pentru ca munca e prea multa/grea). Greu poate sa insemne des si foarte multa experienta, foarte repede. De ce Medicina Generala? Cu experianta de theatre nu faci nimic intr-o sectie de medicina – si pe theatres o sa primesti un numar oarecum limitat de bank shifts.
  2. Invata cat mai mult posibil, cat de repede posibil. Orice curs care iti ofera o hartie la mana ca ai invatat nursing specializat este buna. Insista sa le primesti – mai repede decat ar vrea ei, poate. Daca se poate, desigur. Incepi cu IV D.A., venepuncture and cannulation, blood transfusion, BLS, ALS (e bun), orice training pentru Point of Care machines (ABG, BM si orice alta masinarie). Apoi fiecare departament iti ofera niste cursuri suplimentare, dar pe unele le obtii mai greu (anumite lucruri le obtii doar la A&E, altele doar la Urologie, altele doar la Respiratorii – gen tracheostomy care, NIV nursing etc.). NU le poti face pe toate odata, dar poti sa te interesezi in spital, la departamentul de skills&training. Pe scurt, trebuie sa treci repede de la a nu sti prea multe la a sti multe lucruri.do not know.gif
  3. NU te folosi de modul usor in care poti sa-ti iei aici zile liber “pe sestache” – adica DO NOT CALL IN SICK decat daca chiar esti bolnav rau. Cel putin primul an. Atarna destul de greu la angajare.
  4. Nu pupa pe nimeni in fund, dar incearca sa-ti impresionezi colegii band 6 si pe unit manager (sau, mai greu, pe matroana). In esenta, “good work ethic” ar trebui sa fie suficient. Asta daca nu nimeresti sa ai niste nemernici ca superiori. Incearca sa fii prietenos cu Site Managerii sau orice Matroane apar pe sectia ta in verificarile care ii plimba prin tot spitalul. Multi se feresc de ele ca de ciuma – ceea ce poate duce chiar la plangeri (de genul “nimeni nu era pe sectie cand am venit, pacientii buzz-uiau, telefonul suna, eu nu am gasit pe nimeni“). Daca te arati interesat si le ceri ajutorul in situatii clare, de regula te ajuta si chiar te tin minte. Surprinzator – pentru ca spitalul are mii de angajati (al meu are 6800 – cam 4000 doar pe Nursing&Midwifery). Si la traininguri vei cunoaste fel de fel de oameni – de regula unii cu experienta. La mine in spital par destul de fericiti sa dea peste cineva care le cere ceva clarificari in plus.
  5. In completare la 4, daca trustul are vreo politica ce spune ca n-ai voie sa faci ture suplimentare (“In-house bank”) minim 6 luni, vorbeste cu unit managerul sau matroana ta si vezi daca ii poti convinge sa iti ofere suport catre departamentul care se ocupa de IHB, ca sa incepi sa lucrezi in plus mai repede. Odata intrat in IHB, daca esti sigur pe tine, incepe sa strangi experienta si pe alte sectii. Nu trebuie sa faci 30 de ture pe luna. 13 ale tale de baza plus 3-4 in plus iti ofera minim 12 zile in care sa te relaxezi intr-o luna.

    Atat castigi la noi pe ora pentru un bank shift. Si e un spital care plateste prost bank shift-urile.
    Atat castigi la noi pe ora pentru un bank shift. Si e un spital care plateste prost bank shift-urile.
  6. Deschide ochii, nu te duce intr-o sectie noua ca bank ca sa-ti faci munca in bataie de joc si cel mai probabil o sa fie multumiti de tine si pe acolo. Eu am primit o oferta de munca pe alta sectie azi (am facut un bank shift) doar pentru ca am raspuns corect la niste intrebari despre completarea nursing assesment booklet si pentru ca nu am raspuns la nici o intrebare cu “nu e treaba mea, nu sunt de aici, nu sunt nurse in charge, e treaba colegilor permanenti de pe sectie” la o vizita inopinata a unui unit manager.
  7. In principiu, daca reusesti sa rezisti pe un ward greu cam 10-14 luni si ti-ai facut treaba bine si stii ca unit managerul te considera ok, poti insista sa fii promovat pe un job de band 6 pe sectia ta. Mai multe responsabilitati, dar si mai multi bani. Si arata bine in CV. Daca nu ai succes la tine pe sectie, poti oricand incerca si in alte parti. Multe joburi de band 6 vazute de mine nu cer decat 12 luni vechime (unele si mai putin). Aici sunt de folos cunostintele pe care ti le faci daca esti cat de cat prietenos atunci cand vin pe sectia ta cei de la punctul 4.
  8. In momentul in care esti suficient de sigur pe tine ca te poti descurca in cam orice sectie la tine in spital, poti merge la o agentie care plaseaza RN in diverse spitale din zona. Vei primi bani mai multi ca in IHB pentru 1 tura. Iti trebuie niste evaluari de la fosti manageri, iar niste certificari (hartii doveditoare) ale unor traininguri (vezi 2.) nu strica. In Londra gasesti usor agentii care ofera 25 lire/ora sau chiar mai mult. Singura chestie e ca nu prea stii unde nimeresti (ofertele de ture sunt oarecum vagi pana le accepti si nimeni nu iti garanteaza ca o sa primesti oferte in aceeasi sectie unde ai mai fost). Un exemplu de agentie (pentru care lucrau 2 agency nurses de au nimerit la mine noaptea).
  9. Din punctul asta sau chiar mai devreme, poti cere sa fi trecut part time, la 25 ore/saptamana sau chiar doar 12,5-15. Asa iti pastrezi siguranta unui job in NHS (si venit sigur) si poti sa iti iei oricand 3-4 ture in plus/saptamana ca bank sau agency nurse.

 

Ideal vorbind, tot ce am descris mai sus poate fi facut de oricine are cat de cat vointa – si care nu nimereste un spital nasol. Cel putin in Londra si imprejurimi, unde sunt zeci de spitale cu deficit de personal, e mai usor de facut asta.

Daca ai ceva experienta lucrand in spital in Romania, totul ar fi mult mai usor. Mie mi-a fost mai greu fix pentru ca n-am avut asta.

Am scris acest mic ghid pentru ca am tot facut ture cu agency nurses si le-am intrebat cum au ajuns unde au ajuns, am 2 sisters pe ward care au promovat la band 6 repede acum ceva timp, am discutat cu cel putin un band 6 care a fost promovat dupa doar 16 luni in spital (si in UK) si pentru ca unit manager-ul meu, la pensionare, mi-a transmis ca as fi foarte usor pe fast-track pentru band 6, atata timp cat nu mi-as da demisia (cred ca a mirosit cumva faptul ca sunt pe cale sa plec).

Desigur, nu garantez ca rezutatele vor aparea in x luni (sau vreodata). Totul depinde si de om, de sectie, de spital si de alti oameni.

Dar e posibil.

P. S. Trebuie sa te tina si corpul si ori sa fii singur, ori sa ai intelegere din partea jumatatii tale. Pana la un punct, ce e descris in ghidul asta e destul de dificil.

Asistent Medical in Anglia (8)

S-au incheiat 2 saptamani in care am vrut sa testez anumite lucruri. Am facut primele ture suplimentare la mine pe sectie, am facut primul bank shift pe o sectie noua, am facut primele ture de noapte. In total, am avut 9 ture in 13 zile, 8 ture de noapte, 1 tura de zi.

Acum pot sa spun cum e o tura de noapte la mine in spital.

Incepe la 19:30. Handover-ul se termina la 20-20:30 (sau mai repede), in functie de sectie si de calitatea si cantitatea de informatii pe care ti le dau colegii.

Pana la 22:00 ai timp sa faci OBS, sa masori glicemia si sa escalezi orice problema a fost data mai departe de tura de zi. Daca ai pacienti care au investigatii ramase de peste zi nefacute sau ceva mostre de laborator de colectat si trimis, acum e momentul sa le faci.

In trustul meu tot dupa handover se face si o verificare suplimentara (pentru tura actuala) a medicamentelor controlate (Controlled Drugs). Din cauza ca au cam 25 de medicamente in dulapul cu CDs in orice zi, acest proces (numeri cate sunt, scrii, semnezi cu checked&correct), chit ca e facut in 2 oameni, mananca minim 15-20 minute.

In functie de sectie, noaptea pot fi ba 3 asistente (RN) + 2 HCA, ori 3 RN + 3 HCA, ori 4 RN + 2 HCA (la noi pe sectie). Daca ai pacienti cu dementa care sunt un pericol pentru ei insisi, unit managerul sau day sister-in-charge pot cere 1 HCA in plus care sa faca 1-on-1 pe parcursul turei (se asigura ca pacientul nu isi trage tuburile, branula, nu sare din pat, nu topaie ca apucatul etc.).

Trebuie sa te bazezi pe colegi ca-ti vor zice daca pacientul are medicamente la 20:00, pentru ca de multe ori colegii nu-ti spun si tu observi asta abia la 22:00, cand trebuia sa fi dat deja medicamentul. Unele colege incep tura de medicamente de la 22:00 ceva mai devreme, mai ales daca ai 10 pacienti si ai medicamente i.v.. Iti ofera posibilitatea sa termini pe la 23:00, cu un pic de noroc chiar mai devreme. Depinde foarte mult de ce pacienti primesti. Daca ai unul care refuza sa ia orice medicamente oral, oricat de mult te straduiesti, poti pierde o gramada de timp cu el (de regula le pisezi, sperand ca asa le va primi, dar uneori nici asta nu functioneaza). Daca ai ghinionul sa ti se decanuleze sau branula sa nu mai functioneze, mai pierzi si timp cu reinsertia branulei. Asta daca ai cursul de canulare facut. Altfel, depinzi de colegi, de on-call doctor sau de Site manager.

In principiu, cu exceptia unor cazuri exceptionale, la 00:00 (hai, 00:30, daca ai 10 pacienti si mai multi in stare grava sau fara branula etc.) ai terminat cu medicamentele si obs si hidratarea pacientului.

Daca termini mai repede si ai, ca mine, pacienti pe ventilatie non-invaziva, o (re)incepi cat de repede dupa administrarea medicamentelor si incepi s-o si monitorizezi (SpO2 + RR la fiecare ora, cu reevaluarea/titrarea volumului de O2, pentru a atinge tinta de saturatie de O2).

Se diminueaza luminile pana la aproape intuneric in saloane, se inchid luminile principale de pe coridoare si raman doar luminile de la cele 3 birouri unde ar trebui sa stea asistentele noaptea (cate 1 la capetele sectiei + 1 la mijloc). Acum ai timp sa iti faci documentatia.

Ai documentatie pentru fluide (input/output – in special la cei pe fluide i.v. sau cu cateter sau pe diuretice sau cu deficit de hidratare) ai documentatie pentru NIV, ai stool chart, food chart (asta e in general pentru cei de ziua, dar ar fi bine sa-l verifici, sa vezi cat a mancat pacientul), chest drain chart (daca pacientul are), tracheostomy chart si cate si mai cate (behaviour, dementia si alte nebunii). In mod normal, sunt facute pe 24h apoi reincepute. Daca colegul de peste zi le-a lasat necompletate in partea lui, problema lui, tu completezi de la ora ta (de la 20:00). Apoi ai booklet-ul cu evaluarea de nursing a pacientului (l-am mai pomenit, un catastif de 56 pagini).

Apoi trebuie sa te asiguri ca pacientii cu Braden scazut au saltele cu aer, repose boots si ca sunt intorsi la fiecare 2 ore (stanga 30 grade, dreapta 30 grade, sau pe spate). Daca nu au, faci comanda si/sau le pui sub pacient (repose boots are fiecare sectie in camera de consumabile).

Daca starea pacientului se inrautateste (EWS creste), esti obligat sa “escalezi” la doctorul de garda si/sau la site manager. Daca lasi un pacient cu ews 8 cu obs neverificate SI nu anunti pe nimeni SI pacientului i se intampla ceva, e rost de investigatie, suspendare sau chiar pierderea PIN-ului.

Daca ai pacienti diabetici, in special cei pe insulina sau cei care nu prea mananca in timpul zilei si au 1-2-3 hipoglicemiante orale, trebuie sa te asiguri ca gasesti timp sa le verifici BM 1 data pe la inceputul turei (sau macar pana in 00:00) apoi o data pe la 1 cel tarziu, apoi la inca 2 ore. Daca e in jurul teritoriului de hipoglicemie, faci BM, ii dai ceai cu zahar, fructe, biscuiti, ciocolata calda. Daca are hipoglicemie, avem Glucojuice, Glucogel, Glucotabs (in esenta, forme diferite de glucoza cu absorbtie rapida) apoi Glucagon in cutia de Hypo. Daca are branula chemi doctorul sa-i prescrie glucoza. In cazuri grave (BM de 1-2-2,5) poti suna doar la Site manager care te poate autoriza sa dai de urgenta glucoza i.v. (daca pacientul nu inghite nimic din varii motive) pana doctorul ajunge fizic la tine. In principiu, daca BM e stabil, 2, maxim 3 verificari pe tura sunt suficiente. Daca e mai rau… administrezi glucoza – il verifici cam la 15 minute – readministrezi etc.

Pana dimineata continui cu documentatia si raspunzi la buzzer-ul pacientilor. Daca ai noroc, dorm toti. Daca nu, te pot freca cu buzzerul pana iti ies peri albi 🙂 Eu n-am avut noroc pana acum.

Dimineata trebuie sa administram medicamentele i.v de la ora 08:00, pe motiv ca handoverul dureaza mult si pana ajunge tura de zi la pacient, trece prea mult timp si nu au cand s-o administreze. Daca le dai bolus, ai timp daca incepi sa le dai pe la 6:45 (si nu ai mai mult de 4 si toate branulele functioneaza).

Tot dimineata trebuie (in functie de sectie) sa ajuti HCA-ul sa iti curete pacientii. Cu ocazia asta vezi si pielea pacientului (trebuie sa faci verificarea pielii 1 data pe tura de 12,5 ore si sa documentezi ce vezi – daca vezi ceva rani, sa si tratezi).

Cam asta e tot. Multa hartogarie, munca efectiva mai multa la inceput si apoi dimineata. Altfel, totul depinde de noroc. Daca ai pacienti calmi, e liniste noaptea. Daca nu… nu.

Alta problema e ca poti primi handover cu paturi goale, ceea ce inseamna ca imediat ce se stabileste asta, poti primi un pat de la sectiile de primire temporara a pacientului.

 

Ce pot sa zic e ca e obositor sa lucrezi 2 saptamani doar de noapte DACA nu esti obisnuit cu asta. Eu clar nu o sa mai repet aceste 2 saptamani prea curand (sau vreodata, sper). Intr-una din nopti am lucrat cu un agency nurse, el zicea ca lucreaza intre 18 si 20 de nopti pe luna. Trecand peste banii pe care ii face (19 zile x 11,5 x 30 lire x 12 luni = 78.660 lire brut, asta daca primeste doar 30 lire in medie/ora – si se poate intampla sa primeasca mai mult, era specialist ITU band 6 la baza), parea sa se fi adaptat la stilul asta de lucru. Era fericit, nu parea obosit.

Pe forumuri si facebook vezi des intrebari ale unor asistente din Romania “pot face doar ture de noapte in spitalele NHS?“. Sincer, cred ca se poate daca unit managerul tau te crede in stare sa faci asta – deci dupa o perioada de acomodare si de castigare a increderii colegilor. Dar foarte probabil nu din prima luna, nu poti fi supernumerary noaptea, nu intelegi si nu inveti mai nimic.

Tehnic vorbind, spitalul nostru spune “fara ture de noapte si fara ture suplimentare (bank shifts) pentru primele 6 luni ale oricarui nou-venit in spital”. Practic, in in-house bank poti intra (teoretic) din prima saptamana, daca iti da un unit manager sau matroana o semnatura pe un formular. Dar nu stiu cat de multe lucruri vei fi in stare sa faci, daca esti incepator in sistem, e posibil sa esuezi lamentabil daca incepi bank prea repede (mai ales in afara sectiei tale de baza). Dar nu obligatoriu, desigur. Iar night shifts… eu am primit in luna a 3-a, o colega in luna a doua, alta in luna a 4-a in spital. Deci depinde de unit manager. Regulile lor sunt la fel de usor ocolite, in anumite situatii, ca in Romania 🙂

 

Si alta mentiune e ca orele de noapte nu sunt platite la 1 singura rata. Daca lucrezi sambata spre duminica, vei primi plata pentru primele 4,5 ore la rata de sambata si pt. urmatoarele ore la rata de duminica. Ceea ce bine. 🙂

 

Site Manager este, de regula, o angajata (sau 2) care face specific doar munca asta (e de band 8 sausite manager 9, de regula). In anumite situatii poate fi suplinita de echipe de 2 matroane, rareori 2 unit manageri care fac asta (in week-enduri, uneori si noaptea). Se ocupa de mersul bun al spitalului in timpul unei ture. Sunt de regula 2 pe tura pentru tot spitalul. Au tabele cu toate sectiile care au paturi libere (sau vor avea maine) si fac tot posibilul sa le ocupe cat mai repede (adica sa transfere pacientii din paturile “de mare valoare” de la A&E, MRU, ERU, HDU, ITU, CCU care pot fi transferati – in paturile libere). Daca e week-end/noapte/perioada dintre handover-urile medicilor, poti escala direct la ei/ele un pacient in stare grava, poate sa te ajute cu o decizie (“fa asta, suna la xxxx, asteapta etc.”). Tot ei/ele te pot ajuta cu montarea unei branule daca nu exista altcineva care poate s-o faca, pot veni sa ajute la un stop cardiac sau o alta urgenta, pot face managementul echipelor de urgenta (daca sunt mai multe urgente simultan, ele vor face alocarea echipelor, care noaptea/in week-end sunt reduse ca personal). Tot ei iti ofera numarul medicului on-call (la mine in spital, avem 1 SHO si 1 registrar pentru cateva sectii medicale in timpul noptii, fiecare medic cu un telefon intern la el, cu un interior care se schimba de la tura la tura).

 

 

Drepturi imagine healthcareers.nhs.uk

Balada lui W. J.

Moment liric scurt in 2 acte.

Actul 1 – Introducere

La ceas tarziu de noapte, cand pacientii adorm cu mana pe buzzer, ventilatoarele urla strident tot felul de alarme de hiflow/loflow sau deconectare, pacientii cu traheostoma horcaie mai abitir secretii si se apropie ora magica – cand prea multi pacienti in varsta mor – se face ca aveam un pic de timp liber.

hospital night

Nestiind ce sa fac cu timpul liber, mi-am intrebat colega de saloane cu pacienti dificili daca a avut grija de pacienta care a fost externata alaltaieri seara “fast track“, ca sa aiba un final linistit acasa. Pacienta respectiva era oarecum dificila, dar te puteai intelege cu ea (asta pana cand a incetat sa mai vorbeasca ). Cu fiica ei, asistenta medicala destul de tanara (<40 ani), nu te puteai intelege deloc. Chit ca aveai 10 pacienti, trebuia sa mergi la mama ei de 20 de ori pe tura pentru tot felul de lucruri minore si chiar si-atunci nu era multumita. Eu m-am descurcat cu ele, asta si pentru ca am reusit sa ii pun pacientei branula din prima si le vorbeam frumos oricat de demanding erau. Dar pe 2 colege au reusit sa le faca sa planga. Si pe mai multe le-au jignit intr-un fel sau altul. Si am mai pomenit despre alt pacient, care te tinea pe loc toata ziua, care nu auzea bine, nu vedea bine, era pe NIV toata ziua dar refuza sa-l tina cu masca inchisa (deci tot timpul era alarma pornita – nu poti s-o opresti) si care iti cerea tot timpul minim 10 lucruri pe jumatate de ora “nuuuurse, do…”.

Atunci colega mea m-a intrebat daca am avut grija la inceputul anului de W.J. NU am retinut numele, i-am zis ca nu. Mi-a zis ca pacienta asta si cu fiica ei erau mici copii fata de W.J. si fiica lui. Cel mai oribil pacient din cariera ei de 30 ani. Asta venind de la o asistenta medicala nigerianca, cu experienta la ea acasa, in Germania si in UK.

Atunci a trecut una dintre HCA-urile din tura noastra. O alta nigerianca, pe laold black woman 60 ani, trecuta prin multe.
Ganditi-va la o tanti mai in varsta, ridata, in ochii careia se citeste faptul ca she’s seen everything.

Si-ti raspunde foarte serios, dar si contemplativ.

“Hey, do you remeber W.J.?”

Oh, no, who told you about him? That was the devil. The BLACK devil.

Actul 2 – W.J.

Se face ca atunci cand W.J. a murit la inceputul anului (in sectia noastra sora de boli respiratorii), personalul din 2 sectii (de la HCA la medici, matroana sau unit manager) au trecut prin camera lui, numai ca sa se asigure ca e mort intr-adevar. De ce?

W. J. avea o placere aparte in a enerva oamenii.

W.J. avea COPD si diabet. A fost admis si externat din cele 2 sectii surori de respiratorii de atat de multe ori in ultimii ani incat era cunoscut de absolut toti angajatii de aici.

A descoperit ca are o putere speciala – se poate plange la serviciul nostru de protectie a pacientilor, poate inventa o poveste si poate s-o coroboreze o perioada dintr-o anumita zi si cu o inregistrare scoasa din context de pe telefonul lui iar spitalul o va suspenda pe angajata nefericita cu pricina. 3 sau 4 asistente /hca i-au cazut prada. Au fost suspendati pentru 2-3 saptamani sau mai mult.

W.J. avea o placere aparte in a incurca lumea. Era intrebat de mai multe ori pe parcursul a 24 h daca vrea sa fie spalat. De cele mai multe ori, raspunsul lui era “fuck you, NO”. Sau cu variatiunea “Fuck you, bitch, no”.

2 zile la rand a avut colega mea tura in care a avut grija de el. A facut aceeasi scena cand oamenii de la ambulanta trebuiau sa vina sa-l ia. Refuza sa fie spalat de mai multe ori si apoi, chiar cand stia ca ambulantierii sunt pe drum sau chiar au ajuns, cerea sa fie spalat. Si refuza sa plece daca nu i se facea. Evident, cei de la ambulanta nu puteau sa-l astepte, aveau un program. Incepea sa-i injure pe ei, sa injure personalul care-l spala, sa sune la matroana sau la site manager – sa-i injure si sa faca o plangere apoi.

W.J. injura pe toata lumea, fara discriminare, ca sa ii poata enerva si sa ii poata apoi vedea cum au probleme din cauza reactiei la injuraturile sale.

“Fuck you, bitch”, era salutul lui standard.

Intr-o zi, dupa multe internari si externari, o portugheza tanara (o stiu, e o manuta de om, are 1,55 m si 45 kg) a avut grija de el. I-a zis ca e o “stupid cunt”, “fucking immigrant that cannot suck a cock back home and comes here” si, evident, “fuck you, bitch”. Plus altele. Fata neobisnuita cu asa ceva si venita de curand in UK, a sarit la el. 3 alte angajate au trebuit s-o tina pe micuta portugheza care a sarit (fizic) la gatul lui si i-a zis ca “you cannot speak to me like that, I will kill you with my own bare hands”. A fost prima data cand W.J.  a fost mirat si speriat de reactia unui angajat. O vreme n-a zis nimic. A venit matroana, a venit site manager, au calmat-o pe portugheza. Apoi a inceput sa rada cu ranjetul lui standard. Si i-a injurat pe toti, de la portugheza (care iar a vrut sa sara pe el) pana la site manager.

Se zice ca, daca il vedeai zambind cu dintii albi larg descoperiti, sigur era ceva in neregula.

Atunci a facut plangere pentru toata lumea. Portugheza nu a patit nimic, deja era ultra-cunoscut cine e si ce face.

W.J. avea o placere aparte in a se duce la WC fix cand restul oamenilor mancau. Micul-dejun, pranzul si cina vin pentru toti pacientii la aceeasi ora. Cand venea mancarea, el cerea commode. Si fix atunci incepea sa se rahateasca – zi dupa zi dupa zi. Ditamai omul, cand se aseza pe commode, mirosul, volumul si zgomotele se simteau 2 saloane mai incolo.

Unele colege aveau curaj sa-l duca cu commode in WC. SI ii explicau ca el o face intentionat si ca il duc la baie sa faca ce vrea, dar acolo, ca sa nu ii mai deranjeze pe ceilalti pacienti. Evident, le inregistra si apoi facea plangere.

W.J. avea 2 fete, dintre care una era “carer”. Lua o gramada de bani pentru asta, dar nu facea nimic. De asta si ajungea la spital 1 data la cateva saptamani. Si cand venea sa-l vada, erau o echipa de neoprit. Ea cerea tot felul de porcarii pentru el, el te cronometra si inregistra, apoi facea plangere ca nu l-ai ajutat suficient de repede.

O data un alt pacient a avut stop cardiac in salonul lui. El a inceput sa traga de buzzer cand era lumea acolo, pentru ca vroia sa i se dea un snack atunci. Cand i s-a spus ca sunt ocupati cu alt pacient, a inceput sa zbiere si, evident, a facut plangere dupa. Cu fata drept martor pentru “abuz”.

Ditamai omul, familia ii aducea tot timpul cantitati imense de mancare. Manca aproape constant. Ca sa aiba combustibil pentru vizitele la commode la fiecare masa.

Era diabetic si manca numai gunoaie. All the freaking time. Si tot timpul glicemia era 27+ (aproape de limitele aparatelor noastre). Si tot timpul se plangea ca in spital nu este tratat corect diabetul lui si ca vrea sa fie vazut de doctor si de diabetes nurse ca sa i se dea noi doze de insulina. Pe care, ulterior, le respingea (cand venea vorba de administrare), evident. Presarat cu numeroase invective.

Avea COPD. Deci era pe NIV noaptea. Avea o placere aparte sa-si dea jos masca (e usor) ca sa sune alarma constant, sa vii sa o opresti si sa-i pui la loc masca, ca sa nu ii trezeasca pe toti colegii de salon. Daca n-avea somn, macar vroia sa fie sigur ca nimeni altcineva nu doarme.

 

Asadar… cum ar fi sa ai grija de un asemenea pacient de mai multe ori in cateva luni?

 

Oricum, dupa aceasta povestire, mi-am reevaluat gradul de dificultate al tuturor pacientilor mei “dificili” din ultimele luni.

It can always be much, much worse.

much worse