Exercitiu de critica de ramas-bun

In clasa a 11-a, profesoara noastra de limba romana a facut un mic experiment cu noi. Ne-a rugat pe toti sa scriem pe o foaie ce credem despre fiecare coleg de clasa SI despre ea. La final puteam sa ne descriem si pe noi.

Cu plusuri si minusuri, cateva propozitii despre fiecare.

Ne-a indemnat sa ne semnam, dar daca vroiam s-o lasam anonima, ramanea asa.

Ne-a intrebat daca suntem in stare sa acceptam opiniile celorlalti despre noi, oricat de negative ar fi, pentru ca asta ne va ajuta sa ne cunoastem defectele si sa crestem ca oameni.

Am terminat ultima tura intr-o sectie de spital. Primul meu loc de munca in domeniul Sanatatii. Primul meu job in alta tara decat Romania. Prima data in viata cand a trebuit sa lucrez cu oameni de toate natiile. O sa imi descriu fiecare coleg de sectie, pentru mine, in primul rand. Peste ani de zile poate voi ramane doar cu aceasta amintire.

Here goes:

Caron – unit managerul care s-a pensionat in aprilie. Nu mi-a facut nici o observatie pe un ton ridicat, nu a facut scandal in public nici unui coleg pentru vreo tampenie, orice greseala sau problema a rezolvat-o cat mai discret si cat mai corect. Avea prostul obicei de-a lungi cu 15 minute handoverul dimineata cu lucruri care poate nu trebuiau comunicate zilnic si nu neaparat intregului colectiv, desi stia ca asta ne rapea din timpul pretios. A incercat tot timpul sa ofere concediile fiecaruia cum vroia, dar ne-a dat tuturor oarecum fortat (si fara sa ne anunte) incepatorilor 4 zile de concediu in aprilie/mai, ca sa fie sigura ca nu se vor strange MULTE zile de concediu mai incolo. Ceva cu care n-am fost de acord, dar ale mele au picat in mai, deci nu mai conta oricum.

Anette – unit managerul interimar, care a trebuit sa aiba grija de sectia noastra si de sectia-sora (al carei unit manager inca este). A reusit s-o faca bine in opinia mea, dar stilul ei mai direct de comunicare a creat ceva nemultumiri la mai multe colege. Mie mi se parea ok, atata timp cat observatiile ei erau corecte (de tipul “de ce nu ai dat medicamentul asta inca?”). De 1-2 ori a facut si niste observatii un pic aiurea, unor colege care au avut o tura de noapte chiar grea (“de ce nu are pacientul ala repose boots” – cand pacientul abia a fost tinut in viata in restul noptii). Pe de alta parte, daca stai sa analizezi cui si de ce ii facea observatii, de fapt iti dai seama ca a fost mai dura exact cu oamenii care aveau tendinta sa isi faca munca mai in bataie de joc. Adica era dura, dar corecta, in opinia mea.

Theresa – noul unit manager. M-a impresionat faptul ca a incercat sa ma pastreze in sectie, desi nu stia nimic despre mine decat ce i s-a zis. Alte asistente care au plecat au plecat cu urari de “drum bun, cale batuta”, eu macar am primit 15 minute in care a incercat sa-mi explice ca se vor schimba lucrurile si ca viata va fi mai buna in viitor. Nu stiu daca e mai buna, dar stiu ca a inceput sa faca schimbari care imi par de bun-simt. Nu mai exista ture de noapte in care o asistenta cu 10 ani vechime va lua 5 pacienti usori si un incepator va primi 10, acum avem 15 pacienti la 2 asistente (deci 7 sau 8/asistenta). Nu mai exista ture de zi in care nu iti iei pauza obligatorie (si neplatita), toata lumea stie cand are pauza alocata de la inceputul turei. Nu mai exista asistenti cu experienta care sa refuze sa te ajute – daca ii spui asta ei, le va cere celor care fac asta sa inceteze si sa faca “teamwork”. Bine, asta creeaza deja animozitati, dar, ca s-o citez, incearca sa aibe o sectie “in care toata lumea se ajuta, iar daca unora nu le place asta, sa plece”. Nu stiu unde va gasi suficienti asistenti pentru a acoperi toate posturile lasate libere de nemultumiti (deja sunt 6 posturi libere acum), dar ii urez succes.

Karen – band 6 cu care mi-a placut sa lucrez cel mai mult. Foarte competenta dpdv al nursingului, ca band6 nu e extraordinara, deoarece vrea sa faca totul ea insasi, nu stie sa se faca respectata sau ascultata, nu reuseste sa organizeze prea multe lucruri. Faptul ca, atunci cand se mai intampla sa fie pe tura simultan cu alt band6, prefera sa faca munca de band5 (nurse) spune ceva despre ceea ce vrea cu adevarat sa faca (si stie cel mai bine).

Fatmata – band6, dar era cea care organiza totul in sectie (chit ca aveam si band7). A plecat in alta sectie. Pana sa isi dea demisia, isi facea treaba foarte bine si tot timpul isi facea timp sa te ajute, sa-ti explice, sa te protejeze (pe cat posibil). Dpdv profesional, era “toba de meserie”. Apoi, in perioada de notice si-a luat o gramada de ture de noapte bank (deci venea mai obosita la munca), a lasat-o mai moale cu agitatia pentru munca si a devenit mai distanta si un pic mai dura cu colegii.

Jackie – intruchiparea imaginii de englez prefacut, lenes si egoist, care se ascunde in spatele colegilor sau regulilor pentru a masca incompetenta. Si-a dat demisia, dar in cele 8 saptamani de notice a tot sunat ca este bolnava (desi nu e). Si-a bagat picioarele, pe scurt. Surprinzator de competenta atunci cand isi dadea silinta (cand avea pacientii ei, de exemplu), dar tot timpul isi facea munca plangandu-se de cat de greu ii e (chiar si atunci cand avea o tura usoara).

Hanifa – perceptor-ul meu. Nu vrea sa faca nimic, delega totul altora. Atunci cand chiar trebuie sa munceasca, treaba si-o face bine sau foarte bine. Adica stie meserie, dar prefera sa n-o faca si sa ii puna pe altii s-o faca. Prefera sa stea toata ziua de vorba decat sa faca ward management. Dar e cel mai priceput om la a dezamorsa o situatie neplacuta sau a rezolva o plangere. Extraordinara la asta. Surprinzator, trebuie sa repet.🙂

Sue – Pfui. Intruchiparea a doua a englezului lenes, prefacut si egoist, care mai e si foarte putin competent, dar se poarta de parca le stie pe toate. Ahtiata dupa bani, a plecat injurand sectia, spitalul, sefii, peste 2 saptamani s-a intors ca bank nurse.

Alex – asistent foarte bun, om bun, dar s-a obisnuit sa fie mai egoist, ca sa se asigure ca isi termina munca la timp. Nu i se pare normal sa am eu 10 pacienti mai dificili si el 5, dar ii va lua pe cei 5, daca poate, de ce sa munceasca el mai mult cand altul o poate face. Nu refuza niciodata sa te ajute, dar o va face in asa fel incat sa piarda cat mai putin timp – adica te va amana pe cat posibil. Prefer 4 de Alex fata de 1 urmator coleg.

Raul – extraordinar de eficient, isi face meseria aproape robotic, tot timpul termina totul bine si la timp. DAR nu respecta asepsia si antisepsia. E alergic la manusile noastre standard (face o reactie nasoala cand si le pune, am vazut-o), deci nu le foloseste, si din alea speciale nu tine decat 1 pereche cu el in caz de urgenta. In rest, face totul fara sa se spele pe maini (eu foarte rar l-am vazut s-o faca). Si e extraordinar de uricios cand ii ceri ajutorul. O sa te ajute 1 data, a doua oara iti face observatie “why don’t you already know how to do this?”, sau refuza pe motiv ca e “busy”, chit ca e vizibil liber (sta de vorba cu alti colegi cu zecile de minute…).

Adeezee – Incearca sa te puna sa ii faci treaba, mascheaza in spatele unui spirit jovial o indiferenta mare fata de colegi sau pacienti. Minte des ca face anumite lucruri, desi nu le face (adica documenteaza ca ar fi facut chiar si ce n-a facut).

Joke – Asistent ok, capabila sa faca orice si sa te si ajute (daca are timp si chef). Un pic egoista, dar in asta te transforma sectia mea dupa ceva timp.

Irene – Cam ca Joke dpdv profesional, doar ca e mult mai putin atenta la munca ei, de multe ori lasa lucrurile praf la final de tura si pleca, nu pe motiv ca nu a avut timp ci pentru ca putea. Altfel coleg oarecum ok (cand esti cu ea pe tura, nu cand trebuie sa ii faci munca neterminata din tura ei).🙂

Stella – femeie in toata firea care sufera de ADHD. Practic, un fel de veverita hiperactiva. Ok dpdv al nursingului si a grijei fata de pacient. Un pic dezorganizata. Au facut-o band6. Cred ca o sa fie ok.

Georgina – asistent medical bun, grijulie cu pacientii, intotdeauna isi face treaba pana la final, nu o lasa nefacuta pentru altii daca poate. Incearca sa-si faca timp sa te si ajute daca poate.

Grace – Din cauza ei (si a lui Ade) am o impresie foarte proasta despre copiii de emigranti, nascuti si scoliti in UK. Lenesa, fara dorinta de-a-si face treaba bine ci doar repede, cu gura mare, nu recunoaste cand greseste, face greseli des, nu respecta regulile de igiena mai deloc, nu isi verifica pacientii, le vorbeste cu ingamfare pacientilor (si, mai nou, si colegilor si doctorilor – de cand si-a dat demisia). Vai de capul pacientilor din ITU (unde pleaca) care vor intra in mainile ei nespalate. Despre ea ziceam ca am vazut-o intrand prima la un cardiac arrest, dar plecand dupa 1 minut, fara sa faca absolut nimic pacientului, pentru a se duce in pauza (pe motiv ca venise restul echipei).

Ade – La fel de lenesa ca Grace. Desi e la fel de tanara si de noua in spital (a inceput anul trecut, dupa ce a terminat facultatea, la fel ca Grace), a uitat cum a fost sa fie incepatoare si se purta chiar naspa cu noi, incepatorii. Intr-o seara i-am cerut ajutorul pentru ca era 23:00 si abia incepeam sa dau medicamente pacientilor mei (10), pentru ca am primit 2 transferuri la ora 22:00. Mi-a zis ca e ocupata (desi avea 5 pacienti). S-a dus sa faca e-learning pe calculator si atat.

Marta – A inceput in aceeasi zi cu mine. Nu stiu daca e pur si simplu nesimtita sau nu ii place munca aici sau viata in Uk, dar isi face treaba prost, in mod repetat i s-au facut observatii, in mod repetat face greseli si tot continua sa lucreze prost. Nu am incredere in ea deloc. Chit ca vorbeste engleza bine, eu cred ca pur si simplu e o asistenta proasta, care nu cred c-a invatat cine stie ce vreodata.

Alina – romanca, a inceput in aceeasi zi cu mine si Marta. Sectia asta e prea nasoala pentru ea, pur si simplu incarcatura nervoasa e prea mare pentru cineva atat de tanar – am vazut-o plangand de minim 5 ori in lunile astea. Daca va mai sta in sectia asta o sa clacheze nervos, cred. Dpdv al interactiunii cu pacientul si a documentatiei, sta probabil ceva mai bine ca mine. Dar are cunostinte mai putine de teorie, proceduri, terminologie (dar invata).

Lorenzo – Aproape cel mai priceput dintre italieni, daca s-ar forta sa invete engleza mai bine si daca ar vorbi-o mai corect, ar fi mai usor inteles si ar avea mai putine probleme. A deprins prostul obicei de-a pune din burta RR si temperatura la obs. L-am prins de 2 ori facand asta cand l-am rugat sa-mi ia obs unor pacienti de-ai mei pe care ii stiam cu temperatura scazuta si cu RR crescut… Nu respecta regula care spune ca nu faci injectii sc fara sa tragi perdeaua. Pleaca inapoi in Italia, si-a gasit un job acolo.

Luca – Cel mai capabil dintre toti italienii de pana acum, desi era super speriat cand a inceput, s-a adaptat cel mai bine la munca aici si este foarte, foarte tare in ceea ce face. Isi face treaba corect si fara bataie de joc. O singura data l-am vazut sa faca ceva gresit (administrarea de medicamente si feed pe NGT), dar altfel am numai cuvinte de lauda pentru el. Daca si-ar imbunatati un pic engleza si ar renunta la nesiguranta are toate sansele sa ajunga band 6 repede. Asta daca incidentul de saptamana trecuta nu-l va costa PIN-ul (a dat Oramorph i.v. – pentru ca a folosit seringa gresita pentru a trage un medicament oral, acum e investigat iar tot trustul a primit un e-mail in care ni se cere sa fim siguri ca nu repetam greseala lui).

Nicola – E ok ca asistent, dar se multumeste cu putin si vrea sa-si faca treaba doar la limita lui corect/suficient. Nu stiu daca a deprins obiceiul asta aici sau asa a venit, dar nu-i pasa. Se plangea tot timpul ca lumea nu se spala suficient pe maini aici, dar nici el n-o face mai des ca altii (sau cat de des ar trebui).

Irene – E inimoasa, dar engleza ei e proasta si nu intelege multe lucruri pe care pacientii sau colegii i le spun. Daca va schimba sectia o sa se descurce ok, zic eu.

Cristian – Sau “skinny Cristian”, cum ii ziceau unele colege ca sa-l deosebeasca de mine. Baiat foarte inimos, asistent ok, daca n-ar avea o engleza oribila, s-ar descurca mult mai bine. Cred ca o sa se descurce bine in sistemul britanic de sanatate.

Fabrizio – Nu am lucrat niciodata cu el. Nu mi-am format o idee pertinenta despre el

Leslina – Are cunostinte lipsa de anatomie/patologie. Dar are cunostinte bune de nursing. Ce scoala de nursing fac ei in Germania… nu stiu. A deprins obiceiuri proaste aici (e neatenta in prepararea medicamentelor, documentatia o face pe repede inainte si in bataie de joc, nu respecta anumite reguli de baza). Pe de alta parte, e destul de ok in grija de pacient.

Plus mai multi HCA decat as putea mentiona: Flora, Kristine, Charlotte, Adde, Mary, Ahmed, Cosmos, Nuggeeta, Cherwen, Arty, Sue, Susan, Daisy, Stephen. Unii sunt foarte ok (filipinezii), isi vor face treaba bine sau foarte bine, altii vor incerca sa te faca sa le faci si munca lor, altii pur si simplu nu vor face mai nimic, se vor plange daca le ceri sa faca ceva si vor incerca sa stea tot timpul in pauza.

La astia se adauga farmacisti, doctori, rezidenti, plus vreo 8 asistente care au plecat in aceste 5 luni si am lucrat prea putin cu ele ca sa-mi formez o opinie.

Cat despre mine:

Cristian: prea neincrezator in altii, incerc de prea multe ori sa fac totul singur, fac urat atunci cand nu imi iau pauzele deloc si sunt supraincarcat cu munca toata ziua, cand cate o problema de sistem de lucru apare, de multe ori ma enervez si devin agresiv in ton daca sunt acuzat de ceva in mod eronat sau mi se propune ceva absurd, ceea ce iese in evidenta atunci cand toata lumea tace si inghite aici. Intrerup interlocutorii des (pentru ca trebuie sa spun si eu ceva). Uneori nu ascult ceea ce interlocutorul spune, sau ignor evident (desi dau din cap a “da”). Pun prea multe intrebari, verific si reverific orice, ceea ce duce la pierdere de timp. (Si) Din cauza asta nu reusesc sa termin runda de medicamente de dimineata la timp, tot timpul sunt in urma. Inca nu stiu tot ce e de stiut si se vede in scapari mai mici sau mai mari (in documentatie, proceduri, utilizarea diverselor echipamente). Foarte des nu gasesc timp sa ma uit pe planul pentru pacient (cel scris de doctori). La plusuri as pune rezistenta la stres, usurinta in adaptare la situatii noi, grija pentru pacienti si sete de a invata lucruri noi tot timpul.

 

Bye-bye Respiratory Ward.

Oricate plusuri ai avut si oricat de multe lucruri am invatat aici, n-as mai veni inapoi nici macar pentru o tura de duminica (adica o gramada de bani)🙂

bye

4 thoughts on “Exercitiu de critica de ramas-bun

  1. Buna! Iti urmaresc blog-ul cu mare interes. Am venit si eu in UK cam in aceeasi perioada cu tine si as vrea, in primul rand, sa iti multumesc pentru ca informatiile postate de tine m-au ajutat foarte mult in toata acesta perioada. Deasemenea tot procesul pentru obtinerea PIN-ului a fost extrem de simplu datorita explicatiilor postate aici.

    Acum as vrea sa te rog, daca poti, sa ma ajuti cu un sfat. De curand mi-am dat si eu demisia de la spitalul unde lucrez. Perioada de preaviz s-ar termina pe 14 iunie, dar managera mea este in concediu in aceasta perioada. Cand i-am dat scrisoare de demisie (care a fost acelasi model ca cel poatat de tine🙂 ) ea a fost de acord, dar nu mi-a dat vreun nr. de inregistrare la ea, nici nu a semnat pe ea.

    Deasemenea, pana acum nu mi-a dat nimic sa semnez, vreo hartie prin care oficial sa incetez colaborarea cu spitalul. As vrea sa te intreb daca e normal si dupa data de 14 iunie, pur si simplu sa nu mai vin la serviciu. Sau ar trebui sa ma duc sa vorbesc si la HR? Sper sa imi poti da un raspuns. Multumesc anticipat si iti doresc numai bine!

    Like

    1. Buna.
      Nu exista numar de inregistrare, scrisoare de incetare a colaborarii sau alte lucruri pe care le intalnesti in Romania.

      Daca managerul a primit scrisoarea de demisie in ziua X (si ai, in cel mai rau caz, macar un martor care sa zica acelasi lucru), atunci in ziua X + 4 saptamani (sau cat scrie in contractul tau ca e preavizul) ai terminat munca in spital.
      Mai ramane sa primesti:
      – salariul pentru luna in curs (care vine in ziua normala, nu in avans)
      – banii pentru turele “unsocial hours” (sambata/duminica/noptile/sarbatorile legale), daca si spitalul tau le plateste ca al meu cu intarziere de 1 luna
      formularul P45, care iti va trebui la noul loc de munca (ca sa nu fii suprataxata).

      Eu am si un sistem electronic de rostering (e-rostering) in spital care ma arata clar ca booked doar pana pe 29 mai, fara ture in iunie.

      Daca cumva ai primit vreun pachet de relocare (bonus in bani sau cazare sau bilet de avion), spitalul ti le va retine automat din ultimul salariu…

      Like

  2. Mi-a placut tare articolul si am realizat (inca o data) cat de mult conteaza cum te comporti cu cei din jur. Sper ca la noua sectie unde lucrati sa fie mult mai bine asa ca vai doresc mult succes !

    P.S. Ati putea sa imi spuneti cam ce ar insemna “scrub nurse” la spitalele din Londra si cu ce se ocupa? Multumesc

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s