1 an ca Asistent Medical in Anglia

Pe 14 ianuarie 2016 aterizam pentru prima data in viata in tara lui Shakespeare.
Pe 15 ianuarie mergeam la spital, primeam uniforma si cardul-ecuson de acces, pe 18 ianuarie aveam “corporate induction day“.
Pe 19 ianuarie terminam prima mea zi de lucru ca asistent medical.

Tot atunci am scris si primul meu post din seria despre viata de asistent medical in Anglia. Cu exceptia unor variatii date de share-urirea postarilor mele pe facebook de catre necunoscuti, blogul meu s-a stabilizat la cam 1000 de vizualizari pe zi (476.000 in total in 2016).

Ce pot spune dupa primul an in Anglia, combinat cu primul meu an din noua mea cariera de asistent medical?

In primul si primul rand – atata timp cat vii cu niste țeluri clare, deloc exagerate, perseverezi si nu te lasi doborat de dificultati, poti sa reusesti destul de multe lucruri aici. Desigur, cu anumite limitari.

Ce mi-am propus eu inainte sa plec din tara pentru primul an?

Sa strang cat mai multa experienta in cat mai putin timp, sa ma asigur ca-mi place meseria pe care mi-am ales-o, sa descopar in ce specialitate as vrea sa lucrez mai departe (la alegere din terapie intensiva, cardiologie si sala de operatie/chirurgie), preferabil sa ajung sa lucrez in sala de operatie, sa strang o suma de bani – facand overtime pe unde se poate, sa obtin un job in Elvetia.
La asta ma tot refeream eu cand ma refeream in 2016 la “planul meu pe termen lung”…

Am reusit in mare ce mi-am propus, mai putin punctul cel mai important (ultimul). Cel mai frustrant esec al meu din anul asta – in special pentru ca NU am primit un raspuns la intrebarea “de ce am mai fost chemat la interviu daca oricum nu aveam diploma necesara?“.

Poate unii se intreaba cum stiu ca imi place meseria mea? Cand m-am intors la munca dupa concedii nu am facut-o niciodata cu scarba, teama sau nervi.
Sau cu frustrari din alea ascunse “înapoi la scârbici”, “back to hell”, “I hate coming back to this place” samd.
Da, am si am avut motivele mele de nemultumire cu privire la multe lucruri in anul asta, dar rezolvarea a fost si ramane simpla: schimbarea sectiei de spital si/sau schimbarea spitalului. Nu m-am gandit niciodata ca as regreta decizia luata acum 5 ani “vreau sa devin asistent medical“.

Nici macar decizia de-a veni in Anglia nu o regret. Unica problema a fost si ramane faptul ca sotia mea nu a fost cu mine decat cateva luni – dar asta se va schimba in bine in curand, deci, precum zice poetul in Aferim!, “toate trece (sic!), chiar si ploaia cea mai rece“.

Ce pot sa zic e ca meseria asta te supraincarca cu mici intamplari de care iti aduci aminte mai tarziu, lucruri care te marcheaza sau te emotioneaza, dar de care inveti sa te descarci cat mai repede, altfel te scurtcircuitezi. Am si amintiri placute si neplacute, am avut si zile grele sau mai putin grele, am avut si zile usoare, mi-a murit primul pacient din cariera, apoi si al doilea. Nu pot sa uit greseala mare pe care am facut-o in timpul unei operatii – din cauza mea un om a avut nevoie sa fie operat din nou.

Nu stiu cate lucruri o sa mai retin peste 5 sau 10 sau 20 de ani, dar macar sunt scrise aici (sau pe facebook). 🙂

Ce as mai putea spune dupa un an in Anglia?
E mare nevoie de asistenti medicali, daca ai un pic de incredere in tine si competentele tale, sunt o gramada de moduri de-a munci pentru a castiga mai multi bani. De la banala munca in “in house bank” in spitale NHS (sau private), la agency work – fie in spitale NHS, fie la privati, fie in care homes, e cate ceva pentru fiecare.

La asta se adauga posibilitatea urmarii unor cursuri suplimentare la facultate, pe care unii angajatori se ofera sa le plateasca, in anumite conditii. Cursuri unde inveti multe, dar te si ajuta sa castigi mai mult – dandu-ti acces la posturi ceva mai bine-platite.

Este Anglia tara ideala unde sa emigrezi? Habar-n-am. Atata timp cat ai un job, e o tara destul de ok. Oamenii sunt fals-politicosi si fals-zambitori, dar sunt si destul de sociabili. Ierarhiile nu sunt la fel de apasatoare ca in Romania – o sa vezi mai rar persoane care au o oarecare autoritate ca abuzeaza de ea. Unele lucruri sunt un pic mai ieftine sau cam la acelasi cost ca in Romania (mancarea la supermarket, majoritatea serviciilor bancare, mersul la sala), altele sunt mai scumpe (transportul, telefonia, distractia), altele sunt foarte pana la incredibil de scumpe (chiriile / achizitia unui apartament). Multe servicii sunt de calitate indoielnica aici, birocratie exista si poate fi deranjanta si cate si mai cate. Au facut si o mare tampenie cu votul pentru Brexit – deci sunt multi tampiti si la ei. Vremea nu e ca in Romania, dar nu e mult mai rea. Avem mai multe zile innorate aici si verile sunt destul de capricioase, dar macar iernile sunt destul de blande fata de Romania.

 

Daca e ceva ce n-am zis pana acum despre emigrarea in Anglia, ar fi ca e o tara unde trebuie neaparat sa te adaptezi la cum fac ei lucrurile. E adevarat, “zi ca ei si fa ca tine” din Romania merge si-aici, dar cel mai bine merg lucrurile cand pur si simplu te obisnuiesti sa gandesti sau sa actionezi ca ei atunci cand trebuie.
Desigur, asta e un truism, se aplica in orice tara ai emigra. Ce vreau sa zic e ca ai parte de mult mai putine frustrari daca inveti sa faci lucrurile their way.

Nu in ultimul rand, dupa un an pot spune ca imi e si mai usor sa fiu chemat la interviuri – si agentiile de recrutare ma considera mai usor de plasat (si de spamat cu oferte pe e-mail). Timpul trece repede, acum pot usor trece la un spital privat in sala de operatie, ceea ce la mine in zona se traduce cu o marire de salariu de 5000 lire brut pe an (sau aproape 5 lire in plus pe ora). Trebuie doar sa ma conving ca fac miscarea potrivita.

Si ultimul lucru: mi-am stabilit deja noi obiective pentru anul asta si mi-am pastrat planul pe termen lung. Sa vedem ce voi reusi.

dropdamic.gif

Advertisements

4 Comments

  1. Dude ar trebui sa te gandesti sa iti publici autobiografia. Esti funny si captivant cand vine vorba de experientele tale de viata. Succes in tot ceea ce iti propui!

    Like

    1. Am publicat (pe blog) cam tot ce am considerat demn de impartasit incepand de la momentul inceperii scolii pentru a deveni asistent medical.
      Am incercat sa prezint si rele si bune. Inclusiv esecuri.

      De anul trecut, multe lucruri le-am scris doar pe facebook.

      Si multumesc. 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s