Asistent medical in Anglia (12)

Lucrez aici de 1 an si aproape 2 luni. Timpul trece repede. Dupa ce am trecut de “pe sectie” in sala de operatie, am avut un mic soc – tot ceea ce invatasem pana atunci era aproape inutil in noul meu rol. Am luat-o de la 0. Am avut si interviul pe care mi-l planuisem de cand incepusem scoala postliceala – l-am picat, singurul motiv primit pentru respingere (daca a fost adevarat) fiind “lipsa diplomei de instrumentist de sala de operatie sau a experientei minime necesare (3 ani)“.
Planurile mele pe termen mediu au primit o lovitura serioasa. Mi-a luat o vreme sa imi revin, apoi mi le-am refacut.
Pentru moment am 2 noi teluri: evolutia profesionala (strang experienta si ori devin band 6, ori plec la privat) si obtinerea cursului de perioperative nursing (si absolvirea lui, evident). Pe termen mediu, telul initial ramane acelasi. Doar drumul catre el se lungeste. 🙂

Pentru ca NHS-ul functioneaza asa cum functioneaza, iar banii sunt putini, sansele sa mi se aprobe cererea (deci aloce fondurile) pentru cursul de perioperative nursing de anul asta nu sunt foarte mari. Exista principiul “you need to wait your turn“. E probabil sa trebuiasca sa mai astept pana la anul. Daca plec in alt trust, asteptarea pentru a-mi veni randul reincepe de la 0. Deci iarasi ar trebui sa astept 1-2 ani.
De asemenea, daca vreau sa obtin un job de band 6 la teatre, am sanse mult mai mari la mine in trust decat daca plec in alt trust. Pur si simplu ar fi mai greu sa ma creada cineva din afara spitalului meu ca sunt in stare sa “conduc” o lista de operatii dupa doar 9 luni la teatre.
Nu mi-e frica de interviuri, in decembrie am luat cu brio unul pentru un post de band 5 in alt trust, in alta zona a Londrei. Atata doar ca, daca pentru joburi entry-level am mai multa experienta decat e necesar, pentru joburi de band 6 nu am inca minimul de 1 an experienta. Si, realist vorbind, in afara ORL/MaxFax, as avea dificultati in a fi band 6 pentru Vasculara sau Ginecologie (totusi 2 specializari unde am ceva experienta). “Ceva experienta” nu e acelasi lucru cu a fi pregatit pentru orice. Si daca ies din zona mea de confort si merg la chirurgie generala (alt loc unde am tot asa “ceva experienta”), mi-ar fi si mai dificil. Ca sa nu vorbesc de ortopedie sau neurologie, unde am fost doar cate 1-2 zile pana acum si nu am fost niciodata scrub. Sau urologie sau chirurgie toracica – care nici nu exista la noi in spital.
Partea si mai enervanta e ca, si daca as vrea sa castig experienta peste tot si as cere sa fiu mutat la neurologie (de exemplu), atunci mi-as pierde avantajul pe care-l am la mine la ORL/MaxFax, unde nu am nici un alt contracandidat pe care sa nu cred ca-l pot “invinge” la vreun interviu corect pentru un viitor post de band 6.
In traducere libera, imi cunosc limitarile. Dar nici nu e usor sa le depasesc. Cel putin nu repede.

Orice as face, sunt oarecum condamnat la a ramane la mine-n spital pentru inca o vreme.

Pentru a testa totusi marea cu degetul, am mers la niste interviuri in decembrie. 1 a fost in alt trust NHS. Altul a fost la o clinica medie (un pic peste 100 de angajati) privata, care face si chirurgie ortopedica, orl, vasculara si plastica. Am luat ambele interviuri, apoi am fortat o discutie cu band 7-le meu, cu plecarea mea pe masa.
Interviurile le-am luat extrem de usor, pur si simplu am mers cu teancul cu hartii de overtime facut in ultimul an. Nimic nu pune mai multa emfaza pe “I am a very hard-working person and a very fast learner” decat un teanc de peste 50 de hartii de ture overtime.
In momentul in care ii vezi fata intervievatorului cand ii dai teancul respectiv, la momentul bine-ales, dupa ce te-ai laudat in toate felurile posibile (cu mare atentie, ca sa nu pari un laudaros), atunci stii ca ai luat interviul. Restul e rutina. 🙂

N-a mers totul chiar cum am planuit, desteptii de la HR de la trustul NHS i-au trimis un e-mail band 7-ului meu, in care ii cereau referinte despre mine atunci cand eu eram in Romania (in concediu). Asta desi ziceau ca vor trimite un e-mail la HR-ul trustului meu intai…
Eniuei, pana la urma discutia cu band 7-le a fost amicala, am ramas cu promisiunea ca va face tot posibilul sa ma ajute sa obtin cursul de perioperative nursing de anul asta (dar decizia nu tine de el, ci de matroana, care ia intotdeauna decizii de capul ei) si cu mentiunea ca, in opinia lui, in 6-12 luni as fi principalul lui candidat pentru prima pozite de band 6 disponibila la ORL/MaxFax. De atunci mi-a dat mai multe responsabilitati oricum, si mi-a aprobat fonduri pentru 2 mici cursuri, de cate 2 zile (1 pentru ORL, 1 pentru MaxFax).

Desigur, o discutie e doar o discutie, nu ma mai bazez de mult in viata pe promisiuni verbale.

Alternativa era sa plec oricum la clinica privata unde luasem interviul. Salariul anual era mai mare cu 6.000 lire decat ce castig acum (7.000 lire in plus fata de salariul meu de start de acum 12 luni). Imi promisesera ca imi vor da banii pentru cursul de Surgical Care Practitioner (care nu e acelasi lucru cu cel de Perioperative nursing, iti permite sa fii mana a doua pentru operatii) “after at least 12 months“.
Financiar vorbind, oferta era ok. Oricum e mai mult ca un salariu de incepator band 6 in NHS. 🙂
Nu-mi convenea prea mult felul in care ar fi trebuit sa lucrez (minim 1 tura de 13 ore in fiecare saptamana si 1 tura de sambata la fiecare 2 saptamani). Si iarasi asteptarea “sa-mi vina randul”.

Pentru a scurta o poveste prea lunga, am luat (cu greu) decizia sa raman la mine-n spital pentru moment, sa vad ce se intampla pana in vara. In iunie ar trebui sa aflu daca am fost acceptat sau nu la cursul mult-dorit, pana in august ar trebui sa aflu daca sunt cu adevarat luat in considerare pentru un post de band 6. Daca nu obtin nimic, cel tarziu in august imi dau demisia. Intre timp, o sa fac ture “bank” la clinica privata. Castig si ceva experienta in afara spitalului meu, castig si niste bani in plus (plata orara la privati e ceva mai buna decat in NHS, evident) si imi pastrez posibilitatea unui job unde pot pleca imediat.

Si uite asa am ajuns eu sa am (tehnic vorbind) 3 joburi in Anglia. Jobul meu full-time (37,5 ore/saptamana), turele suplimentare pe care le fac in spitalul meu (“in-house bank” nurse) si ture suplimentare intr-o clinica privata.

E obositor, desigur, dar am destul de multe zile de concediu. Cam 1 data la 2 luni imi iau 11 zile libere (aproape 2 saptamani). Pentru moment pare ca am suficienta energie.

 

De ce ma chinui asa? Sigur ca n-am plecat din Romania ca sa muncesc 60 ore pe saptamana.
Si nu ma forteaza absolut nimeni sa muncesc 6-7 zile pe saptamana. Sincer vorbind, nici nu-mi doresc sa fac chestia asta mai mult de cateva luni. Teoretic vorbind, cu salariul de band 6 sau cu cel de la clinica privata (full-time) vom putea trai 2 oameni destul de bine. Fara sa mai trebuiasca sa fac deloc overtime. Dar, pentru moment, sotia mea nu e inca aici. Pana in momentul in care va veni vreau sa-mi rezolv ce e de rezolvat pentru urmatorii 2 ani, iar asta, in acceptiunea mea, inseamna ceva mai multa munca pentru inca o vreme.

Desigur, se ridica intrebarea: daca vreau doar sa castig bani multi, de ce nu devin doar agency nurse si gata? Raspunsul e simplu: piata e foarte mica pentru agency scrub nurses, ca agency nurse lucrezi majoritar ori in sectii, ori in NH, iar pentru moment nu-mi doresc sa revin la munca “pe sectie”, am alte planuri.

Eniuei, sa trecem la munca, zic.

hard at work.gif

Advertisements

6 Comments

  1. Hello Cristi, nu ne cunoastem, am dat de blogul tau “din greseala” pe internet, dar m-am abonat la el si citesc cu mult interes si fascinatie ce scrii. Sa stii ca te respect mult pentru ceea ce faci, inclusiv pentru ca ne descrii atat de bine experientele si gandurile tale. Iti multumesc si iti doresc mult succes in continuare, si mai ales iti doresc sa iti duci familia cu tine cat de curand posibil.

    Like

  2. In primul rand felicitari pt interviul luat. 2 joburi inseamna mai mult decat unul: daca ai o problema intr-o parte, pici in picioare ca pisica.
    In al 2lea rand, 60 ore pe saptmana este mult. Eu am lucrat asa in Romania mai putin de 1 an, si desi eram tanara am cedat oboselii. E drept nu am avut nicio zi de concediu (duminicile imi ramaneau pt mine si eram franta de oboseala) . Zilele de 13 ore sunt crunte, ajungeam acasa si faceam dus si dormit (mai aveam si vreo 40min pe drum dus, plus intors pana in capatul Pantelimonului, unde stateam).

    Oricum ar fi, ai planuit bine amandoua directiile. Si un 6000 lire pe an extra la salariu e o reusita, dupa nici 2 ani acolo .

    Voiam sa te intreb de ceva timp: ai zis ca vrei sa faci un curs pt o anumita diploma ce iti deschide orizontul. Ai putea sa il faci si platesti privat, si sa decontezi costul din impozitul platit anual?

    Like

    1. Sa nu exageram, oricine poate lua un interviu, nu-i motiv de lauda. Iar marirea de salariu… privita in perspectiva, nu e mare lucru. Salariul ala e doar un pic mai mare decat castiga un asistent medical incepator intr-un nursing home…

      Partea buna e ca nu trebuie sa fac ture de 13 ore, strang 60/saptamana din 6 ture. Partea proasta e ca oboseala se acumuleaza. Partea buna e ca stau langa spital, deci nu pierd mai mult de 10 minute zilnic (in total) pentru drumul dus-intors. Partea proasta e ca spitalul privat e la 30 minute de mine (tren + mers pe jos), deci turele acolo sunt mai obositoare dpdv al navetei.
      Oricum, scopul meu pe termen scurt e sa scad la 4 ture overtime/luna, iar din august sa raman la maxim 1 tura in plus pe luna.

      Cat despre curs, nu, nu il pot face independent (am si propus spitalului sa il platesc eu, dar am fost refuzat).
      Cursul e de tip “postgraduate” si dureaza 12 luni. 12 luni daca vreau doar scrub nursing, inca 12 luni daca vreau anaesthetic nursing.
      Amandoua la un loc ofera cam acelasi lucru ca 2 ani de educatie comprimata pentru a deveni Operating Department Practitioner (o struto-camila, un specialist care nu e nurse, dar e pregatit pentru a face ori munca de scrub, ori cea de anaesthetic nurse), la nivel de facultate, terminat cu BSc (120 credite). Pot merge la facultate sa fac asta de capul meu, doar ca m-ar costa 18.000 lire (9000/an).
      Cursul asta de un an e platit de spital si imi ofera si salariul meu normal pe parcursul celor 12 luni, plus concediu normal. De asta ma chinui sa-l obtin.

      Like

  3. Buna! Te rog,imi poți spune daca in un pot face o scoala de amg? Eu sunt in uk acum,dar încă nu m-am interesat despre. Te rog,spune-mi tu,poate ai vreo idee.Multumesc!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s