Altruist, altruist, dar pana cand?

Astazi a fost prima data in viata cand am insistat sa fie anulata o operatie. Mai precis, prima data in viata cand operatia unui pacient a fost anulata si din cauza refuzului meu (pentru ca decizia a fost luata oricum destul de democratic, toata lumea din teatru a zis ca nu are sens s-o mai facem azi).

Vinerea trecuta am lucrat de la 7:30 la 21:40.
Mi-au dat 3 ture lungi intr-o saptamana (luni/miercuri/vineri), pentru ca 1 ora e pauza neplatita, cele 3 ture sunt de 13 ore si jumatate, ca sa strangi cele 37,5 ore din contract.

Ca de obicei, m-au repartizat in teatrul care avea o lista de operatii de tip “twilight” sau “three sessions” – adica era preconizat sa se termine la ora 19:00, nu la 17:30. Mi-am terminat operatia de 4 ore la care am fost scrub la ora 19:00, am dus pacientul la post-op, am facut un pic de curat si la 19:10 intram mestecand un senvis in alt teatru, in care lista depasise cu mult timpul preconizat “de operat”.

Toate departamentele de chirurgie din spital au ca tinta setata de conducerea trustului sa opereze in fiecare luna calendaristica 85% dintre pacientii prezenti pe listele de operatii. Adica sa existe cat mai putine anulari de operatii – care duc la largirea listelor de asteptare – ceea ce produce dificultati in a reprograma listele in viitor – ceea ce forteaza spitalele sa plateasca o taxa de “breach” (daca 92% dintre pacientii cu operatii non urgente nu sunt operati in maximum 18 saptamani, sau 6 saptamani daca sunt suspecti de cancer).

Divizia de chirurgie maxilo-faciala este una dintre cele mai bune ale spitalului, aduce an dupa an profit spitalului (costurile diviziei sunt anual mai mici cu 1-2 milioane de lire decat veniturile). Ei au si o rata lunara de operare a pacientilor din listele te operatii de aproximativ 75%-76% (printre cele mai bune din trust). In martie erau la 84 si ceva la suta. Vineri a fost ultima zi a lunii martie, asa ca au insistat ca un chirurg sa faca 3 operatii in plus fata de cate avea initial rezervate, ceea ce ducea divizia la 85%.

Problema a fost ca in ziua aia, chirurgul respectiv avea o osteotomie bimaxilara, o operatie care poate dura intre 4 si 8 ore (sau mai mult, daca e un chirurg neexperimentat). Au fost mai multe probleme dimineata, au inceput cu intarziere, abia pe la 10 au avut “knife to skin”. Chiar si-asa, a terminat operatia la 14:20. Au luat o pauza. Dupa aia au avut alte probleme, a doua operatie a inceput abia la 15:10.

Cand am intrat eu mestecandu-mi senvisul in sala de operatie, erau la operatia numarul 5. Abia inceputa. Chirurgul tot insista ca o s-o termine in maxim 45 minute. Este foarte priceput la osteotomii si orice tine de oasele fetei, dar e mai lent la excizii si reconstructii faciale (excizii de carcinom de celule scuamoase sau carcinom de celule bazale). Evident c-a terminat-o dupa o ora si ceva. La 20:20 pacientul iesea pe usa teatrului, eu deja imi pregateam instrumentarul pentru ultima operatie. In mod normal, trebuia inceputa operatia de noi, terminata de cei din tura de noapte.

23 minute s-au certat cei din tura de noapte cu colega care era cu mine intr-o tura lunga de zi (tura care se termina la 21:00). Ca ei (tura de noapte) sunt aici doar pentru operatii de urgenta, nu pentru liste elective, ca pacientul trebuie trimis acasa si operatia anulata. Ca daca soseste vreo urgenta, ei nu vor putea face nimic, pentru ca vor fi “prinsi in capcana” in teatrul nostru.
“This is very unsafe practice” cica.

Singura solutie gasita de coordonatorul teatrelor a fost sa ma intrebe pe mine daca sunt dispus sa stau dupa ora 21:00, pana vine un scrub in plus (asa-numitul “on-call person”). Asta ar fi lasat 2 oameni disponibili pentru orice urgenta.

Am zis “da”, din principiu (mi se parea inuman sa trimiti un amarat acasa dupa ce a asteptat de la ora 12 pana la 20:30 o operatie) si din respect pentru chirurg (care e de treaba si care insista sa faca operatia – si el tot din principiu). Si pentru ca mi se pare stupid sa anulezi operatii cand ai pacientul acolo – ceva ce nu-mi place aici si am tot comentat pe tema asta.

Asta desi stiam ca a doua zi aveam tura overtime de la ora 08:00, deci nici macar nu puteam sa fiu platit pentru ca stateam peste program, pentru ca incalcam directiva europeana de pauza de minim 11,5 ore intre ture consecutive de munca.

Eniuei, pacientul a intrat in teatru la 20:40, operatia s-a terminat la 21:52. Colegele mele din tura de noapte au stat ca niste nesimtite de vorba 15 minute (nu aveau anestezist, deci oricum nu faceau nici o operatie in seara aia), apoi a venit si on-call person, se stransesera 4 oameni din tura de noapte in teatrul ala, oricare 2 putand sa preia operatia si sa ma lase sa merg acasa. Dar stateau si vorbeau ca vitele deoparte, in timp ce eu picam pe mine de oboseala. Am luat-o pe una deoparte, am zis ca eu muncesc a doua zi si ca sunt destule ca sa ma lase sa merg acasa.

Evident ca cea care era in charge era o negresa (atat de asemanatoare cu alte negrese cu care am avut nenorocul sa lucrez aici): lenesa, cu gura mare, care vroia sa-i faca altcineva munca. “What, you don’t want to finish the procedure?”. “No, it’s 21:20, there’s 4 of you and I am working again tomorrow morning”. I-a luat inca 10 minute sa-si gaseasca halat steril XXXL (nu glumesc, a refuzat sa foloseasca un XXL, cica era prea mic pentru ea). Dupa aia il intreba pe chirurg daca nu vrea sa termine operatia “without a scrub nurse”. Chirurgul i-a raspuns “a nurse would be useful, yeah!”. La 21:40 ieseam pe poarta spitalului.

Luni am facut o plangere la unit manager si la matroana, slabe sanse sa le faca ceva alora.

Si am ajuns la azi. Alta tura lunga. La 19:10 chirurgul ne-a intrebat (pe mine si pe colega mea din tura lunga) daca vrem sa facem ultima operatie, o timpanomastoidectomie care dureaza minim 2 ore de la “knife to skin”. Stiind foarte bine ca night staff vor refuza sa preia operatia, ceea ce ar insemna ca as fi fost blocat in teatru pana noaptea tarziu, am zis nu.

Imi pare rau pentru pacient, dar pe bune de mai am chef sa stau pana noaptea tarziu.

altruism

Sigur, daca as lucra doar 37,5 ore pe saptamana, poate nu m-ar deranja asa mult treaba asta, as sta un pic in plus din cand in cand. Dar stau in plus cam tot timpul cand e nevoie si mai si lucrez in medie 60 ore pe saptamana. Deci consider ca dau mai mult decat suficient de la mine.

Intr-un final, problemele vin de la supraincarcarea cu pacienti a spitalului, care duce la supraincarcarea cu pacienti a listelor de operatii. Ceva ce nu se va rezolva vreodata.

 

Later Edit: Pentru cine crede ca pacientul a suferit, pana la urma a fost operat a doua zi, iar eu am venit la munca (overtime) ca sa ajut la operatie, pentru ca nu exista personal. Deci si nu-ul meu are niste limitari 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s