Amalgam de ganduri

In scurta mea cariera, cea mai grava greseala am facut-o anul trecut in septembrie. Anul asta am fost parte (cu partea mea de vina) la doua incidente potential periculoase, amandoua in aceeasi saptamana, tot in septembrie. O fi ceva cu luna asta – ar trebui sa ma gandesc serios sa-mi iau concediu toata luna, ca sa nu se mai intample ceva grav in jurul meu.

Oricum, cele 2 incidente s-au intamplat pentru ca 2 colege au facut ceva robotic, fara sa verifice ceva in prealabil, iar eu am fost prins fix in unele dintre momentele din operatii in care trebuia sa fac 3-4 lucruri simultan si nu am avut prezenta de spirit sa le verific. Drept urmare, 2 pacienti (la ale caror operatii eu eram scrub nurse – deci eu trebuia sa am grija de ei) ar fi putut avea de suferit. Pana la urma nu s-a intamplat nimic cu pacientii in ambele cazuri, dar faptul ca ceva atat de grav se poate intampla si eu voi purta raspunderea pentru greselile altora m-a facut sa imi pun intrebari serioase despre meseria mea.

Concluzia la care ajunsesem la mijlocul lui septembrie, dupa mai multe nopti nedormite, a fost ca mi-e dor de munca pe sectie – unde purtam raspunderea pentru ce faceam eu, mai putin (si) pentru ce faceau altii.

Si ca ar trebui sa renunt la incapatanarea de-a astepta inca 2 ani pentru a avea POATE mai mari sanse sa-mi indeplinesc visul de-a lucra in sala de operatie in Ch., mai bine accept planul B si incep sa-mi caut job in spitale, pe sectie.

Eniuei, zilele astea m-am vazut in sfarsit cu colegele mele din scoala de nursing, cu care, desi lucreaza in Londra, m-am vazut 2 ori in 2 ani… Ele lucreaza pe sectie. Dupa ce le-am ascultat povestindu-si ispravile, brusc mi-a trecut mult din dorul dupa munca pe sectie. :))

Astazi am avut o zi ciudata. Dimineata era audit day. Audit day e o jumatate de zi pe luna cand chirurgii si/sau anestezistii isi evalueaza ultima luna, incearca sa invete din incidente si evalueaza cifre (cate operatii s-au facut, ce complicatii au fost, de ce au durat cat au durat etc.). De regula, jumatatea aia de zi nu se face nici o operatie (cu exceptia urgentelor), iar pentru toti cei care vin la munca sunt pregatite diferite cursuri sau prezentari utile (sau nu), de regula terminate cu cate un certificat de competente. Cursuri de BLS, manual handling, training pentru utilizarea cate unui echipament samd.

Era ziua mea libera, dar band7-le meu mi-a oferit 5 ore bank pentru a veni la audit day. Cum sa zic nu la 70 lire (net) pentru a nu munci, doar pentru a-i asculta pe unii cum vorbesc si/sau te instruiesc? Pana la urma mi-a scris ieri seara si m-a intrebat daca nu vreau sa stau pana la 6 (tot bank), ca sa ii ajut sa acopere lipsa unei colege. N-am zis nu.

Partea de audit a zilei a fost surprinzator de placuta/utila. Am avut un training in plus pentru lasere, ceva pentru transfuzii si ceva pentru ulcer de decubit, apoi am avut o simulare foarte interesanta “ce sa facem in caz ca la teatre soseste un pacient cu Anevrism Aortic Abdominal“. AAA-ul e urgenta cea mai mare pe care o putem avea, doar ceva traume (accidente, batai, injunghieri, impuscaturi) ar putea sa fie considerate urgente de gradul asta. E foarte bine sa stii ce trebuie sa faci – sau sa ai o oarecare idee despre asta, pentru ca majoritatea dintre cei care au mai putin de 4-5 ani de scrub nursing abia au vazut 1 caz de genul asta (daca l-au vazut si pe ala).

De cand au anulat listele suplimentare din week-enduri, majoritatea banilor mei suplimentari au venit din ore suplimentare facute dupa terminarea programului (2-3 ore pe ici, pe colo, cand cate o lista se termina mai tarziu decat e preconizat) si din ture suplimentare in timpul saptamanii – tot asa, pentru a suplini lipsa vreunei colege.

Problema e ca orele astea suplimentare din timpul saptamanii sunt mult mai stresante decat cele din week-enduri, ai probleme mult mai mari de rezolvat in timpul saptamanii. Imi tot zic ca trebuie sa fii cretin sa iti iei pe cap stres in plus, cand oricum poti fi platit mai bine in alta parte si aici chiar nimeni nu apreciaza munca ta suplimentara.

Astazi mi-am chestionat deciziile din nou cand am ramas blocat scrub pana la 8 si un pic – pentru ca nu avea cine sa ma inlocuiasca, pentru ca si alte teatre au avut operatii care au durat mult in plus. Asta in conditiile in care lucrez de suficient timp aici incat sa pot sa anticipez situatia asta, stiam foarte bine ca operatia de azi va dura 1-2 ore in plus peste program si presupuneam ca e foarte probabil sa nu aiba cine sa ma inlocuiasca si sa se intample fix asta.

Ideea e ca nu sunt dispus sa ma multumesc doar cu salariul de baza de-aici, mai ales in conditiile in care stiu ca am cheltuieli suplimentare mari programate pentru urmatorii 2 ani (facultatea) si mai stiu ca din ianuarie orice ar fi, o sa fac mai putine ture suplimentare – in sfarsit va veni sotia mea aici.

Eram dispus sa stau pana la 6, 6 e ok – daca pleci la 6 inca ai energie si timp sa mergi la sala, sa iti faci mancare, sa faci o gramada de lucruri. Plus ca de dimineata avusesem timp sa raspund la un e-mail de la o agentie de recrutare care ma anuntau ca ma vor suna pe la 6 pentru un pre-interviu telefonic.

Pana la urma am ramas pana tarziu, am plecat obosit si flamand de la munca, dupa ce am fost scrub pentru o operatie de fix 6 ore. Si am pierdut apelurile de la aia – deci a trebuit sa vorbesc cu ei la 20:30, nemancat, cand abia am ajuns acasa. De, la ei era si mai tarziu.

Dupa o zi din asta lunga, concentreaza-te sa iti gasesti frazele si sa ii raspunzi (in germana) unui neamt plictisit care iti sunt Schwäche und Stärke.
Si atunci cand te intreaba care iti sunt hobby-urile, nu-i spune (tot in germana) ca ai un blog pe care te plangi de ce ti se intampla zilnic in spital.

prea multe ganduri

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.