Obsedati de bani?

Sunt in cateva grupuri maricele pe facebook. Vreo 2 grupuri de asistenti medicali in Anglia, inca unul de asistenti medicali romani (si-atat), unul pentru ODP’s si theatre nurses (care e populat in proportie de 90% de britanici), plus altele.

In grupurile cu asistenti medicali romani nu e saptamana (era ceva mai des mai demult) sa nu apara discutii interminabile despre “cati bani castigi“, “unde se castiga mai multi bani“, sau variatii pe tema “eu castig 30-40-x lire/ora, ce tare sunt eu, ce prosti/fraieri/saraci sunteti voi“.

In grupul cu ODP’s si theatre nurses nu am vazut nici macar 1 singura discutie de genul asta in 12 luni de cand sunt membru. E adevarat, cele cu romani sunt mai mari (10.000+ membri, unul are chiar 30.000+ membri). Celalalt cu englezi are doar 5900 membri.

Nu sunt nici sihastru dar nici avar. Si nici nu sunt ipocrit.

Stiu valoarea si importanta banilor si muncesc foarte mult in special pentru a castiga mai mult.

Dar nu inteleg de unde vine obsesia asta la romani sa strige pe unde se poate cati bani castiga ei, ce bine o duc, ce pot face ei si nu pot face altii in situatii similare.

De nu stiu cate ori am citit raspunsul cinic “vrei bani, nursing home, vrei cariera si/sau meserie, du-te in NHS” la intrebarea unui nou-venit in cautarea unui job in UK “nu stiu ce sa fac ca asistent medical, ce ma sfatuiti?“.

Frate, ce s-a intamplat cu “fa ceea ce crezi tu ca ti-ar placea mai mult“, sau “fa ce te atrage“? Cati dintre aia care fac meseria asta pentru bani sunt multumiti de ceea ce fac? De meseria pe care si-au ales-o?

Bani poti face in multe feluri in viata. La naiba, cu un pic de noroc, poti castiga mult mai bine in uk si decat cel mai bine platit agency nurse ever, facand alte lucruri pentru care nu-ti trebuie minim 3 ani de scoala suplimentari dupa 12 clase absolvite.

Acuma, laudarosi exista de cand lumea. Nu sunt romanii cei mai laudarosi oameni din lume. Dar de unde vine obsesia asta pentru a discuta despre salarii si pentru a se lauda fiecare cu cat castiga in plus?

Cele mai enervante discutii sunt cele in care cate un incepator pune o intrebare timida despre salarii si imediat sare cate unul si altul si ii spun tot felul de tampenii.
Ca se castiga 17-20-25-30-35-xx lire/ora in NHS.
Ca in Nursing Homes oricine castiga usor cate 60-80.000 lire pe an.
Sau ca mori de foame cu salariul din NHS. Asta e preferata mea – salariul de pornire in NHS e doar cu 4000 lire brut mai mic decat media in UK, adica britanicul mediu ar fi la 200 lire net/luna distanta de a muri de foame? Asta venea de la o tanti din Romania care lucreaza aici de 4 ani doar in azile si e acum manager de nursing home. Formator de opinii, deh.

Cei mai tari sunt aia care mai fac cate un bank sau agency din cand in cand in NHS si ei spun ca salariul lor orar e ala normal din NHS (ceea ce e total eronat). Asta in conditiile in care RCN afiseaza anual veniturile pentru toata lumea din NHS.

baaani

Printre chirurgii cu care lucrez am cate unii care sunt hiperactivi.
Au un numar de ore de baza in NHS (o “baza”), au cabinetul lor privat propriu si mai si opereaza in cateva spitale/clinic private din zona.

Un exemplu de chirurg:
1 lista si jumatate de operatii in NHS in fiecare saptamana, 1 “clinica” (o jumatate de zi pentru a vedea 40-50 pacienti) in NHS, 2 liste si jumatate in spitale private si cel putin 1 sau 2 “clinici” (ceva mai scurte de jumatate de zi). 6 zile de munca pe saptamana, 43 saptamani pe an (presupunem 9 saptamani de concediu). Salariul pentru un consultant (full-time) NHS cu o gramada de ani de experienta, cu ceva excellency awards se invarte pe la 100.000 lire/an. Sa zicem ca lucreaza cam 40% dintr-o norma NHS cu ale sale 2 zile. La asta se adauga minim 500 lire/consultatie si minim 750 lire/operatie (minim-minim pentru ceva mic, dar ratele lui sunt mult mai mari pentru operatii mari). Sa zicem 40 consultatii la privat/saptamana, 20 operatii la privat/saptamana. 35.000 lire/saptamana x 43 saptamani = 1 milion jumatate de lire/an. Intr-un an bun, poate castiga 800.000 lire net/an (da, statul ii ia cam 700.000 lire in taxe). Plus maruntisul din NHS.
Aici vorbesc de un chirurg cu grad de profesor in UK, la 55-60 ani, cu 2 supraspecializari si titluri peste titluri. Si lucrez cu inca 2 similari cu el.

In timpul operatiilor sunt multe momente in care se fac activitati repetitive, se mai discuta vrute si nevrute.

Nici macar o singura data nu am auzit o discutie despre cat castiga, ce masini conduc, case, vacante samd.

La fel, printre colegii mei din NHS localnici, discutiile despre bani sunt rezervate in special printre healthcare assistants. In general se plang ca sunt platiti prost. Si se mira atunci cand afla ca un asistent medical band 5 castiga doar cu 100 si ceva de lire in plus/luna (cel putin in primii 4-5 ani).
Dar printre registereds (RN sau ODP), discutiile ajung la bani doar cand isi mai cumpara cate unul o casa. In rest… toata lumea stie cat ia toata lumea, cine e nemultumit face bank/agency, end of story.

Cateva cifre:

1700 asistente medicale (si moase) din Romania lucreaza in NHS

In tot NHS Anglia (deci fara Tara Galilor, Irlanda de Nord si Scotia), in iunie 2017 sunt sub 3700 angajati romani. 674 medici, 1700 asistenti medicali, restul sunt support staff si administrativ. Statistici complete in pdf-ul de la finalul articolului asta.

In tot UK-ul, in iunie 2015 erau inregistrate la NMC 4400 asistente medicale si moase din Romania.
Numere actualizate nu am gasit, dar intr-o comunicare NMC se arata ca aproximativ 1600 romani isi incepeau aplicatia pentru PIN la NMC in fiecare an (pana in octombrie 2016). Si ca din octombrie 2016 si pana septembrie 2017 si-au inceput aplicatia pentru PIN 216 romani.
Sa facem o aproximare bruta si sa zicem ca din iunie 2015 si pana in noiembrie 2017 au mai primit PIN-ul inca 2300 romani (1600 + 500 pentru perioada iun-oct 2015 + 216), desi nu toti cei care incep aplicatia la NMC chiar primesc PIN-ul.

In concluzie, in UK, in momentul de fata avem cam 6700 asistenti medicali (si moase) din Romania cu PIN. 1 din 4 dintre ei lucreaza in NHS Anglia.

Aproximatic 6700 asistente medicale (si moase) din Romania sunt inregistrate la NMC

Ce spun cifrele astea?

Ca multi dintre cei care sunt in grupurile alea nici macar nu au drept de a lucra in UK ca asistent medical (sau poate nici macar nu sunt asistenti medicali).

Si ca aproximativ 3 din 4 asistente medicale din Romania lucreaza in azile sau doar ca agency.

 

La final, stiu ca inclusiv postarea asta intra la categoria “discutie despre bani”. Vine dupa inca o intrebare de tipul “dar tu cat castigi, eu castig x“.

Pe calea aceasta anunt oficial ca nu voi mai raspunde niciodata, nimanui, in nici un fel, la orice intrebare legata de veniturile unui asistent medical.

Google it sau cauta in pagina mea.

Nimic nu te pregateste pentru asta

… dar te poti forta sa mergi mai departe.

dreams.metroeve_sadness-dreams-meaning

 

In timpul scolii citeam mult mai multe lucruri legate de medicina decat acum.
Multe dintre postarile mele de-atunci erau mult mai interesante dpdv teoretic (in opinia mea). Atata doar ca toata teoria din lume nu face anumite lucruri cu nimic mai usoare. Esti (poate) doar ceva mai bine pregatit pentru anumite situatii.

Tin minte ca am citit despre stagiile durerii la bolnavi/rudele lor cu mare interes dupa ce tata a murit (de cancer pancreatic). Si a fost interesant sa gasesc paralele intre ceea ce s-a intamplat in cazul lui si modelul respectiv.

Cand lucram pe sectia de boli respiratorii aveam destul de multi pacienti suferinzi de BPOC. Majoritatea stiau sau intelegeau cumva ca vor muri, mai devreme sau mai tarziu. Am avut si alti bolnavi in grija in faze terminale. La naiba, primul pacient care a murit in grija mea a fost un filipinez cu cancer esofagian – inca tin minte foarte viu momentul cand a murit. Dar niciodata nu a trebuit sa fiu de fata atunci cand li se explica prima data faptul ca sufera de o boala terminala.
Niciodata nu a trebuit sa dau eu vestea asta.

La teatre intri intr-o mica bula. Nursingul aici e extrem de specific, si interactiunea cu pacientul e mult diferita fata de cea de pe sectie. Multi sunt extrem de speriati – dar vorbesti cu ei doar cateva minute, mare parte din ele fiind ocupate doar cu intrebari standard legate de procedura, identitate, consimtamant, alergii etc.
In cazuri mai rare, isi mai “incearca mana” la a relaxa sau calma pacientii extrem de speriati fiecare dintr-un teatru.

Dar ce am facut azi, nu am mai facut niciodata pana acum.

Joia a devenit ziua in care fac ginecologie. Ginecologie-oncologica, deci majoritar histerectomii mari sau ceva histeroscopii care preced histerectomii. Acum 3 saptamani nu a venit o pacienta. O romanca. Saptamana trecuta m-a rugat doamna chirurg sa o sun pe pacienta (luandu-i telefonul din softul nostru de evidenta a pacientilor) sa aflu de ce n-a venit si sa ma asigur ca vine azi la operatie.
Pacienta avusese o consultatie si o mica biopsie in ambulatoriu (plus analize si un IRM). Medicul era sigura ca e vorba de cancer, dar pacientei nu i se spusese inca asta echivoc. Era nevoie azi de o histeroscopie/cistoscopie cu biopsii pentru stadializare, apoi PET-CT si apoi probabil histerectomie si radioterapie si/sau chimioterapie.

Am vorbit atunci cu pacienta, m-am asigurat ca intelege ca e important sa vina azi la operatie. Apoi azi am fost in sala de operatie pana a inceput operatia (apoi am fost trimis in teatrul de urgente pentru alt caz). Am incercat pe cat posibil sa calmez pacienta.

Seara, inainte sa plece acasa, chirurgul a insistat sa discute cu pacienta si sa-i explice ce se intampla mai departe.

Era vorba de o femeie la 35 ani, cu 2 baieti, unul de 9 luni si altul de 9 ani. Om simplu, cu cunostinte extrem de limitate de engleza. Stia ca s-a plans de niste simptome, a ajuns la spital, i-au facut teste si “radiatii” si acum “o operatie ca sa ia niste carne de acolo”.

Habar-n-avea ca are cancer de col uterin.

Intai i-am tradus asistentei medicale care ii explica externarea si ce are de facut in caz ca se intampla postoperatoriu ceva in urmatoarele 2 saptamani.

Apoi, chirurgul, impreuna cu rezidenta ei, s-a chinuit sa-i explice clar ce are, ce trebuie sa faca mai departe si sa se asigure ca merge la testele care urmeaza si vine apoi la consultul de peste cateva saptamani.
Desi si-a terminat operatiile la 5, a asteptat aproape 45 minute ca sa pot pleca eu din teatrul de urgente (unde eram blocat) ca sa vin sa o ajut sa-i explice lucrurile astea.

Tin sa mentionez asta si pentru toti desteptii care se plang ca in NHS te trateaza lumea doar cu paracetamol si-atata.
Sunt departe de-a-i canta osanale unui sistem cu multe probleme, dar multora dintre chirurgii cu care lucrez aici chiar le pasa de pacientii lor, si NU II TRATEAZA CA PE NISTE BUCATI DE CARNE CARE TREBUIE SA LE DEA SPAGA.

Eniuei, pentru mine a fost o experienta trista cand trebuia sa traduc intre pacient si doctor si vedeam cum romancei i se schimba expresia de pe fata si ii dau lacrimile si teama ii patrunde fiecare coltisor al mintii.
Reactia in care incet-incet s-a apropiat de partenerul ei, l-a luat de mana si s-a lipit strans, pana s-a “ascuns” in el a fost cireasa de pe tort.
Un gest care pentru mine e o exprimare clara a afectiunii in relatia mea – un gest instinctiv de protectie/dragoste, folosit intr-un moment in care ii explicam in putine cuvinte faptul ca are o afectiune extrem de periculoasa… mi-a facut pielea gaina.

Apoi au mai urmat cateva intrebari, chirurgii au plecat, am ramas eu si am mai petrecut 5 minute incercand sa ii explic tot felul de lucruri care pareau atat de goale de continut, tot timpul cautand sa nu folosesc cuvinte infricosatoare: ca e un moment neplacut, ca e normal sa fii speriat, dar ca trebuie sa lupte cu sentimentele de deznadejde, ca trebuie sa incerce sa isi pastreze o viata normala – pentru a putea sa lupte mai departe, ca trebuie sa incerce sa manance normal, pentru a avea energie, dar ca trebuie sa se gandeasca sa-si aduca ceva familie s-o ajute cu copiii in urmatoarele luni, pentru ca va avea multe drumuri de facut. I-am escortat apoi pana la iesirea din sectie, incercand sa le adaug ca sunt pe maini bune, ca vor primi cel mai bun tratament disponibil in momentul actual.

Oare am zis suficient? Oare am facut prea putin? Oare am zis tampenii?

Nu poti decat sa-ti imaginezi ce-i trece prin capul unei femei in situatia ei. Cu 2 copii. La naiba, e de-o varsta cu sotia mea.

N-am avut nici 5 minute sa ma gandesc la asta, a trebuit sa ma intorc in teatrul de urgente, unde aveam alte lucruri de care trebuia sa ma ingrijesc. 1 ora m-am ingropat in munca.

 

Primul lucru pe care l-am facut dupa ce m-am schimbat  la final de tura a fost sa-mi sun sotia sa-i spun ca o iubesc.

De ce nu reuseste NHS-ul sa pastreze si sa angajeze asistente medicale

Pe scurt: UK ramane o destinatie pentru emigranti, cu toate problemele lor, europenii tot isi doresc sa lucreze in sistemul lor medical – dar le e mai greu sa aiba acces acum IN SPECIAL din cauza testului IELTS, iar problemele de personal sunt mai degraba legate de incapacitatea NHS-ului de a se adapta la realitatile actuale si de-a-si plati mai bine angajatii. Si Londra e scumpa. 🙂
Brexit-ul a creat o sumedenie de probleme, dar pana nu ies fizic din UE, totul e inca pur teoretic, discutii despre drobul de sare care va cadea.

hoarde

 

Am primit un articol NY Times de la un fan al paginii mele de facebook (multumesc, Gabriel).

Articolul prezinta o realitate britanica destul de trista: marile trusturi NHS nu reusesc sa-si pastreze angajatii, unii angajati europeni pleaca sau se gandesc la a pleca si in special spitalele NHS din Londra au probleme majore in a-si acoperi posturile libere.
Apoi porneste de la niste cifre ale emigratiei care nu sunt deloc ingrijoratoare (in anul de dupa votul pentru Brexit migratia neta catre UK a fost de “doar” 246.000 oameni, versus 327.000 cu 1 an inainte), dar care arata o scadere majora in randul europenilor a interesului pentru a se stabili in Marea Britanie, si prezinta mai multe cazuri de angajati europeni din NHS care pleaca din insula catre alte zari. Si mentioneaza faimosul numar minuscul de noi asistente medicale inregistrare la NMC din ultimele 22 luni.
Desigur, fiecare trage ce concluzie vrea din articol, dar judecand dupa titlu si felul in care sunt structurate informatiile, ai putea trage concluzia ca fuge lumea mancand pamantul din NHS si, automat, din UK si majoritar din cauza Brexitului.

 

NY Times este un ziar cu o ideologie de stanga. Cei care doresc echitate sociala, colaborare mondiala, un stat care sa sustina cetateanul de rand si altele de genul. Cei care regreta o miscare retrograda precum Brexitul. Echivalentul lui de peste ocean (The Guardian) are cate un articol similar la cateva luni de cand cu Brexitul.

Ziarele din spectrul celalalt politic (dreapta) nu sunt la fel de interesate sa prezinte problemele din NHS din lumina asta. Ei sunt mai degraba interesati sa prezite problemele NHS-ului, mai mult pentru a ilustra (inca) un esec al statului sa administreze niste resurse imense. Sau (mai ales tabloidele – care sunt majoritar detinute de capitalisti de dreapta) prezinta numai cazuri nefericite, in care angajati europeni fac porcarii in NHS. Ceea ce nu face decat sa justifice (pentru unii) ideea ca “oricum e mai bine sa iesim din UE, uite, la noi vin toate ciurucurile“.

 

Realitatea e nuantata. Nu se rezuma totul la “Brexit e la baza tuturor rautatilor” sau “europenii sunt angajati prosti”. Asta se intampla cand vezi lucrurile cu ochelari de cal. Si cand formatorii de opinie se folosesc de fapte pentru a-si promova ideile lor.

 

In primul si primul rand, NHS-ul e un sistem medical public destul de bun. Orice fel de top mondial il include in primele 10, destul de des e pus pe primele locuri. Majoritatea britanicilor chiar sunt mandri de el. Unii prea mandri.
Inca il tin minte pe speaker-ul de la ziua mea de inceput in spital, la corporate induction, un avocat care a facut cancer, s-a lasat de meserie, a fost tratat la noi in spital si a scapat cu viata si acum lucreaza ca un fel de motivational speaker pentru trust (pe un car de bani, desigur).
A fost un moment patetic. Mai ales pentru un roman care, atunci cand era mic – pentru ca nu era cine sa aiba grija de mine acasa, era dus de tata la intalnirile de sindicat de pe vremea lui Ceausescu, si vedeam cum un cretin de la partid venea sa le spuna ce frumoasa e viata in comunism sindicalistilor care n-aveau ce mancare sa le cumpere copiilor lor. Meserie asta a venit sa ne arate noua the NHS Constitution, sa ne citeasca primele randuri din ea si sa ne puna sa spunem toti in cor “we love the NHS, louder, we love the NHS, I can’t hear you, WE LOVE THE NHS“. Un dobitoc.

Daca esti dispus sa te lupti, daca ai ceva noroc, daca esti ceva mai capabil decat media, poti, pe termen mediu si lung, sa faci cariera in NHS. Sunt o gramada de cursuri pe care NHS-ul ti le plateste, poti sa te specializezi si supraspecializezi in o gramada de lucruri. Poti avea un rol avansat in oncologie, poti fi un tip de Clinical Nurse Specialist care introduce SINGURA linii venoase centrale inserate periferic (PICC), poti fi Advanced Nurse Practitioner care are un rol avansat in trierea si tratarea pacientilor in A&E, poti fi Advanced Nurse Practitioner care se ocupa de Pain Management, de managementul pacientilor de Neurochirurgie, poti sa devii Surgical Nurse Practitioner – care poate face operatii chirurgicale minore singura (atata timp cat un consultant este prezent in spital) sau poate asista LEGAL la majoritatea operatiilor majore. Si cate si mai cate.
Dar asta inseamna ani buni de munca, scoala, munca si tot asa, pana ajungi sa faci toate astea. Desigur, totul vine si cu o avansare a salariului.

Daca iti incepi cariera intr-un spital de stat romanesc, unde crezi ca poti avansa in 10-15 ani? Poate, in cel mai bun caz, ajungi asistent(a) sef(a). Sau nu. Si iti creste salariul, probabil. Aici, de bine, de rau, stii ca, DACA te lupti si muncesti si esti printre putinii care ajung intr-un post din asta ultra-specializat, poti ajunge sa-ti dublezi salariul anual de baza in cam 12 ani. Daca esti dispus sa iti asumi responsabilitati mult mai mari si daca esti dispus sa depui eforturi mari.

Sau, mai ales in sudul Angliei, ai o solutie usoara de a-ti mari veniturile: strangi ceva experienta in NHS, apoi incepi sa faci din ce in ce mai multe ture agency sau bank, pana la un moment cand renunti total la NHS, pentru ca poti castiga mult mai mult in afara lui.

Dar, pentru toate astea, trebuie sa treci prin niste ani de strans experienta si de munca deloc usoara. Care pot fi foarte neplacuti si obositori fizic si psihic.

Si uite asa ajungi sa te gandesti sa pleci din NHS.
Ai atat de multe alternative: Privatii te platesc mai bine pentru a face munca poate ceva mai putin stresanta (nu neaparat mai usoara). Poti sa te “ingropi” pentru mai multi bani intr-un azil, dai medicamente si scrii hartii, te certi cu HCA-ii sa pastreze igiena pacientilor si te rogi sa nu aiba vreun batranel probleme, pentru ca atunci trebuie sa vina altii sa te salveze. Poti face doar bank in 1-2 spitale (daca esti dispus sa lucrezi oriunde, nu DOAR intr-o singura sectie). Poti face agency pe oriunde vrei (plata orara a tot scazut in ultimii ani, dar tot castigi minim 20-30% in plus fata de cat ai primi doar ca bank).

Si uite asa pierde NHS-ul personal: majoritatea oamenilor nu se gandesc ca vor nu-stiu-ce cariera, sau “aoleu, daca pleaca toata lumea din NHS intra sistemul in colaps” sau mai stiu eu ce. Daca la finalul lunii poti primi net 500-1000-2000 lire in plus, lucrand poate doar putin mai mult ca-n NHS, de ce sa faci aceeasi munca pe bani mai putini si pentru stres mai mult?

Apoi, multe ziare bat apa-n piua cu faptul ca NMC-ul prelucreaza un numar foarte mic de aplicatii ale asistentelor medicale europen pentru inregistrare, si ca totul a inceput din iulie 2016.
Obligativitatea trecerii testului IELTS Academic pentru PIN a fost introdusa in ianuarie 2016.
Ultimele persoane care au mai aplicat inainte de introducerea lui au avut 6 luni sa-si rezolve actele. De atunci, oricine vrea PIN trebuie sa aiba IELTS Academic luat cu minim 7.0 sau, de cateva luni, OET luat cu minim B.
E foarte simplu: cerintele sunt prea ridicate pentru nivelul de limba engleza al oamenilor dispusi sa-si paraseasca tarile lor europene pentru a lucra in UK. Sigur, probabil ca niste olandezi sau norvegieni sau danezi ar putea trece mai usor IELTS Academic cu 7.0. Dar asistentele alea nu au prea multe motive sa plece din tara lor ca sa lucreze in NHS – pot castiga ok si avea ceva cariera si in tara lor.

Apoi, vezi Doamne, de cand cu Brexitul, toata lumea se gandeste sa plece din UK. Nu e asa. Sigur, gandul sigur a trecut prin capul multora – dar atata timp cat ai un venit acceptabil, iti place munca pe care o faci si nu esti dat afara din tara, nu pleaca nimeni de buna-voie. Ai un venit acceptabil in NHS? Nu e rau, dar nici nu e cine stie ce. Iti place munca pe care o faci – poate ca da, dar stresul e foarte mare. Esti dat afara din UK dupa Brexit? Nimeni nu stie sa-ti raspunda la intrebarea asta, dar e improbabil (dar nu imposibil) ca vor deporta asistenti medicali, nu sunt CHIAR ATAT DE CRETINI britanicii.
Daca ai deja nemultumiri, evident ca un eveniment precum Brexitul si devalorizarea economiilor tale te vor face sa te gandesti sa te cari… Dar nu e motivul principal, nemultumirile sunt baza.

Apoi, spitalele NHS nu-si pot acoperi toate posturile libere si raman fara personal. E simplu: studentii isi fac practica in spitalele NHS. Daca vad ca stresul e asa mare, sigur se reprofileaza sau merg sa munceasca oriunde altundeva, nu in NHS, mai ales cand vad ca pot castiga minim 5000 lire in plus pe an la privat.
Si posturile libere nu se acopera si pentru ca majoritatea spitalelor nu ofera absolut nici o facilitate prin care sa devina mai atractive SI au angajati niste cretini pe la departamentele HR.
In 2 ani de zile am avut 8 interviuri in 6 spitale diferite londoneze (unul fiind privat). Unul singur a fost “picat”. Bai, deci oamenii de la HR sunt niste idioti. Iti verifica actele 2 saptamani si apoi realizeaza ca nu mai au o hartie pe care le-ai dat-o in prima zi. Le ceri ajutorul cu ceva, te trimit sa dai tu 10 e-mailuri si telefoane ca sa ajungi inapoi la ei, pentru ca, de fapt, tot ei se ocupa de ce iti trebuie tie.
Majoritatea angajatilor de nivel mai mare (matroane, band 7) din spitalele londoneze se comporta de parca ei iti fac un favor daca tu vii sa lucrezi la maretul lor spital care are 530 de posturi de asistent medical NEOCUPATE.
Refuza sa accepte ca, in situatia actuala, trebuie sa se lupte pentru a castiga si pastra noi angajati. Cheltuiesc apoi bani pe zile de recrutare in strainatate, in loc sa vada ce pot face cu aceiasi bani sa-si pastreze cumva angajatii pe care-i au.

Apoi, in Londra si in sudul Angliei exista o problema majora cu spatiile locative. Prea multa lume locuieste aici, iar chiriile sunt prea mari. Atunci cand chiria pentru un apartament amarat cu 1 camera + utilitati + council tax in zonele 2-3 din Londra costa 1350-1500 lire (sau mult mai mult), iar salariul tau lunar incepe pe la 1800 lire, evident ca te gandesti ca poti face asta si in alta parte, unde costurile vietii sunt mai mici.
Sigur, poti imparti apartamentul, dar e o viata mai grea si neplacuta, pentru niste oameni care ar trebui sa vina la munca si sa fie veseli si intelegatori cu pacienti extrem de amarati. De ce sa faci asta?

Apoi, statisticile arata ca cei mai multi europeni din NHS sunt polonezii, portughezii, spaniolii si italienii (romanii sunt mai jos un pic). Sa excludem est-europenii un pic. Cand vii tu din tarile alea insorite si frumoase mediteraneene si te trezesti in vremea asta imputita din UK, pai nu o sa te gandesti ca-ti bagi picioarele si pleci acasa dupa cateva sezoane ploiase la rand? Astepti doar un mic impuls. 🙂

Lipsa de respect

Am mai scris pe tema asta (sau aici) atunci cand eram doar un amarat de elev de postliceala in practica/voluntariat prin spitale.

Mi se pare foarte trist ca de obiceiurile astea nu ne debarasam si ca 5 ani nu au schimbat nimic.

M-am intors in tara pentru 11 zile.
Intoarcerea in tara e intotdeauna o experienta in sine. Pe langa faptul ca treci de la o organizare a lucrurilor (in general) la o stare de dezorganizare aranjata, te intalnesti tot timpul cu lucruri pe care le regreti si cu lucruri pe care sperai sa nu le mai vezi vreodata.

Faci cum faci si ajungi de multe ori sa fii contra-timp, ai prea multe locuri unde trebuie sa mergi, lucruri de rezolvat, oameni de vazut.

Eniuei, unul dintre lucrurile pe care vroiam sa le fac a fost sa imi iau niste sange pentru niste analize. Imi trebuie pentru a lucra ca agency nurse aici si pe bune de vad vreun motiv sa platesc 140 lire pe 2 analize in UK, analize care ma costa 60 lei in Romania (chiar 55 cu card de fidelitate 🙂 ).
Ma rog, analizele din Romania nu prea sunt recunoscute in Anglia, dar am un plan. Trecem peste.

Am ales o clinica privata mai mare, care ofera rezultatele si on-line si care era si oarecum aproape de casa. Unde imi faceam eu analizele inainte de-a emigra.
Am aflat ca s-au schimbat lucrurile, nu se mai recolta sange la clinica cea mai apropiata, dar puteam sa merg la un alt laborator al lor, situat intr-un spital care nici el nu era foarte departe de mine.

Pentru ca asa e sistemul in Romania, e un laborator privat care functioneaza intr-un spital de stat. Din ce am inteles, majoritatea clientilor laboratorului vin tot din spital, de la etajele superioare – pentru ca aici se fac majoritatea analizelor spitalului. Iar pentru cele care nu sunt decontate “de casa” trebuie sa plateasca pacientii.

Evident ca nu era nici o placuta care sa te ghideze catre laborator, a trebuit sa intreb un vanzator de la unul din chioscurile din spital. Cu tot sfatul lui, am ajuns intr-o casa a scarii prost luminata, cu niste echipamente medicale dezafectate zacand pe acolo. Noroc cu o asistenta care cobora cu niste analize, pe care am intrebat-o daca sunt unde trebuie si care m-a ghidat s-o iau la dreapta, pe alt coridor prost luminat.

Cam pe aici deja eram deranjat de alegerea mea, de ce naiba nu am mers eu la Synevo sau la alta clinica privata care era mai departe de mine? Comoditatea asta…

Pana la urma a trebuit sa stau la coada dupa 2 asistente din spital, care venisera sa lase niste sange/urina la analize.

Am avut o senzatie ciudata, asta e ceea ce faceam eu in timpul scolii (si uram fiecare secunda din drumurile astea la laborator).

La laboratorul spitalului meu ajung doar daca nu am chef sa astept dupa un porter: am vreun frozen section de dus la histopatologie de urgenta sau am sange de ridicat pentru vreun pacient (tot de urgenta).
Aici ar fi trebuit sa fac asta zilnic. Ha!

M-am amuzat in sinea mea de faptul ca ambele asistente aveau ceas, bratari, inele si lantisoare si duceau mostrele in cosuletele alea de plastic omniprezente in Romania. Doua chestii care nu prea-s permise in tara mea adoptiva.

Altceva, de data asta chiar deranjant, a fost faptul ca asistentele trebuiau sa vina cu plata pentru fiecare analiza in parte. Nu stiu altii ce cred, dar intr-un sistem medical cu atatea probleme ca cel de la noi, mi se pare extrem de deranjant sa pui o asistenta medicala sa se ocupe de plata unor analize.
Inteleg ca simbioza asta public-privat e inevitabila (oare?), dar trebuie sa existe alta solutie pentru a face ca banii aia sa nu trebuiasca sa treaca pe la asistentele medicale ci sa mearga direct de la pacient la laborator.
Eu unul, cand m-am facut asistent, am facut-o ca sa am grija de pacienti, nu sa ii pun sa-mi dea bani mie ca sa platesc eu niste analize. De plati ar trebui sa se ocupe o casierie, nu angajatii unei sectii medicale.

Oricum, ce mi s-a parut chiar enervant (de aici si titlul postarii) a fost felul in care doamnele de la laborator au vorbit cu cele 2 asistente.

nesimtita

La una au tipat pentru ca a lasat niste mostre, a plecat, apoi s-a intors peste 5 minute (pe ceas) cu altele.
“Nu se face asa ceva, e inacceptabil, nu ti le primesc, cum adica sa imi aduci astea in 2 transe?”
Fraticule, zici ca i-a aruncat cu sange infectat in ochi, nu ca i-a adus niste mostre pentru catalogare inainte de prelucrare…

La ailalta s-a rastit tanti de la casa/calculator/registratura (le facea pe toate la singurul calculator care functiona) pentru ca i-a adus asa multe. Apoi i-a vorbit urat cand i s-a spus ca “mai am cateva sa va aduc”.

Doua asistente medicale care doar au adus niste mostre la laborator – iar pentru asta au avut parte de tipete si cuvinte urate si nervi. Sigur, o sa para o prostie pentru multi asta, dar chiar m-am dezobisnuit cu asa ceva.
In cazurile in care nu mi-a convenit cum mi-a vorbit cineva in spitalul meu (si am facut plangere), de fiecare data am folosit o fraza “if I wanted people to yell at me in a hospital, I would have stayed in Romania“. Nu stiu de ce, dar speram ca nu mai e chiar asa…

Dupa ce am stat la coada asta pentru vreo 10-15 minute, mi-a venit si mie randul.

Mama, zici ca era alta persoana tanti de la calculator (o femeie la 50-55 ani). Mi-a zambit mieros, mi-a vorbit cu “dumneavoastra” (nu cu “ce vrei” si “ce vii cu astea aici” cum a vorbit cu colegele mele de meserie). I-am zis ce teste vreau si i-am dat o scuza partial adevarata, pentru ca n-aveam chef sa-i explic unde lucrez si pentru ce-mi trebuie. “Imi trebuie pentru ca am avut o intepatura cu un instrument medical dintr-un pacient si vreau sa fiu linistit”.
Am avut intr-adevar needlestick injuries in UK, dar m-au testat si testat si pacientii (deci era partial adevarat) – mie imi trebuie analizele pentru ca am nevoie de o varianta a lor din ultimele 3 luni pentru agency nursing, dar explica-i asta lui tanti “ce vrei“.

Vai, dar cand i-am spus de ce imi trebuie analizele, tanti a tras concluzia c-as fi doctor. “Vai, dar se poate, domnu’ doctor, cum s-a intamplat? Asteptati doar o secunda si va tiparesc asta si platim si gata, va rezolva coleguta mea acolo”. Dupa ce am platit analizele s-a si ridicat de pe scaun sa-mi arate unde sa merg sa mi se recolteze sangele.

Acolo era cealalalta colega a ei, care se rastise la prima asistenta medicala. Mie mi-a vorbit doar cu dumneavoastra, s-a aratat si empatica pentru mine cand a vazut ce analize-mi fac. Ma auzise mai devreme cand spuneam de ce-mi trebuie analizele, si ea m-a luat cu “vai, dom’ doctor, dar sa fiti atent pe viitor“.
N-a folosit manusi si nu s-a spalat pe maini, dar deja vroiam prea multe, nu?

De ce naiba mi-au vorbit mie asa mieros si cu asistentele asa urat? In conditiile in care ambele asistente au fost cat se poate de calme, nu au vorbit urat si nu au facut decat sa aduca niste sange/urina pentru teste…

De ce nu poti fi calm si politicos cu toata lumea (in masura in care o poti face cel putin pentru o persoana)?

Cum e sa iti reduci numarul de ore in NHS

S-a terminat prima luna in care am lucrat 34 ore/saptamana, in loc de numarul standard de ore, adica 37,5.

Calculele mele au fost… mai complicate decat ar parea.

La mine la teatre nu poti face ture de noapte (e o echipa separata, angajata DOAR pentru night shifts), iar in week-end, cand avem doar 3-4 teatre deschise pentru urgente=CEPOD (1 traumatologie, 1 neurologie, 1 chirurgie generala plus, daca e nevoie, unul in plus de ginecologie/orl/maxilo-faciala), nu poti lucra decat ture 8-21.*
Asta inseamna ca salariul meu de baza este luna de luna acelasi. Ceea ce e diferit fata de munca pe sectie, unde in fiecare luna imi crestea salariul cu 150-250 lire net, din cauza ca faceam 4-6 ture noaptea/in week-end.

La teatre la mine, programul normal este majoritar 8-18, cu o pauza de 30 minute neplatita. Asta inseamna ca 37,5 ore/saptamana se traduc prin 3 ture 8-18 si una 8-17:30 saptamanal. Pe parcursul unei luni trebuie sa faci minim 17 ture din astea, plus o a 18-a tura 1 data la fiecare 3 luni. Toate calculele astea duc la fel de fel de certuri anuale, pentru ca angajatii tot timpul raman datori cu un numar de ore, din cauza calculelor facute PE SAPTAMANA (nu PE LUNA). Si e destul de complicat de inteles totul, chiar si de manageri – pentru ca ei se bazeaza pe un soft care face rota, care face calculele pe 6 saptamani in avans

Eniuei.

Logica mea a fost urmatoarea: muncesc prea multe zile in fiecare luna, vreau sa gasesc o cale sa imi scad numarul de ZILE muncite, fara a imi influenta prea mult salariul net. Daca muncesc mai putine zile, asta inseamna ca pot in continuare sa lucrez ture suplimentare, dar voi fi mai putin obosit.

Cum la noi aproape in fiecare zi avem cate o lista de operatii care se termina mai tarziu decat e programat (“overruns“), am gasit intelegere destul de usor pentru ceea ce am propus: in calupuri de 4 saptamani, sa lucrez 3 saptamani cu cate 3 ture 8-19/saptamana (31,5 ore/saptamana, deci datorez 7,5 ore dupa 3 saptamani), plus 1 saptamana cu 4 ture 8-19 (42 ore/saptamana, cand le “platesc” 8 ore datorate). Recalculat la un an, asta inseamna ca trebuie sa lucrez 14 ture/luna.

Zis si facut, dupa o asteptare mai lunga decat s-ar crede.

Intai trebuie sa discuti cu band 7-le tau. Chiar daca el/ea zice ca e de acord, trebuie sa ai si acordul de la matroana. Deci band 7-le meu a discutat cu matroana, care a dorit sa aiba si o discutie cu mine pentru a-i spune de ce vreau o scadere a numarului de ore.

Dupa aceste discutii, mi s-a dat un formular de semnat, in care ceream scaderea numarului de ore si un orizont de timp dupa care va fi reevaluata situatia. Am cerut 8 luni, mi s-au oferit 6 luni. Desi discutiile au fost la finalul lui august, modificarea a fost pusa in practica de la 1 octombrie, pentru ca aveam deja facuta alocarea pana la inceputul lui octombrie. Deci in martie trebuie sa decid daca imi convine aceasta situatie si pot reveni automat la 37,5 ore sau raman la aceeasi situatie.

Trebuie sa mentionez ca mi s-a spus foarte clar ca exista posibilitatea sa nu mi se mai dea inapoi orele pierdute, pentru ca e posibil ca departamentul sa fie “fully-staffed” pana atunci (ceea ce acum nu e).
Am exemplul unei colege care lucreaza doar 20 ore/saptamana la Chirurgie Generala, care de 6 luni tot intreaba daca i se poate creste numarul de ore la 37,5 sau macar 30, dar la ei in departament au tot personalul necesar + 1 persoana in plus, deci e blocata la numarul ei redus de ore. Si ea e incapatanata si nu vrea sa faca orele alea la alt departament (la Special Surgery – unde suntem understaffed), dar asta e alta poveste.

 

Eniuei 2

Pentru a ilustra cat de reala este expresia “planul de-acasa nu se potriveste cu cel din targ“, din august si pana in octombrie situatia s-a schimbat De unde pana in august aveam prea multe ture suplimentare disponibile, la mine la teatre si in clinica privata unde mai lucram, din septembrie totul s-a schimbat brusc in rau.

Spitalul meu incearca sa economiseasca bani de peste tot de unde poate – deci a redus la minim numarul de liste suplimentare (din care castiga bani pe termen mediu – dupa cateva luni, dar pentru care trebuie sa cheltuiasca bani imediat – luna viitoare). Iar spitalul privat unde mai lucrez a avut niste probleme financiare, legate de un scandal in care a fost implicat, terminat cu niste despagubiri mari platite, ceea ce a insemnat ca au avut mult mai putina munca.

Ce a insemnat asta? Fix in luna in care am avut 4 zile libere in plus… am lucrat mai putine ture bank ca inainte. Iar salariul meu de baza, desi imi facusem niste calcule optimiste, in care pierdeam doar 5% din netul lunar, a scazut cam cu 9%.**

mai putini bani

Per ansamblu, sunt un pic dezamagit de ce s-a intamplat, dar la final de luna am fost mult mai odihnit si pot sa zic ca am avut mai mult timp pentru a ma relaxa, reincarca si chiar pentru a invata (pentru ca am inceput facultatea, din nou).

Ce pot sa mai afirm e ca zilele de tip 8-19 sunt mai obositoare decat cele 8-18, ca plecatul acasa mai tarziu decat restul lumii e un pic frustrant si ca in zilele in care lucrez pana la 19 e ceva mai dificil sa mai am timp pentru mine – fata de programul vechi, cand plecatul la 18 (sau mai devreme) imi permitea sa fac mult mai multe lucruri.

 

 
* Sigur, exista posibilitatea de-a face ture “bank”, inclusiv noaptea sau in week-enduri la CEPOD (cand e cineva bolnav si esti intrebat daca poti lucra), majoritar pentru liste suplimentare – programate in zilele de week-end. Dar un lucru este repetat de multa lume cu mai multa experienta: NICIODATA sa nu te bazezi pe turele suplimentare ca venit constant. Nu poti sa stii sigur cat si daca vei lucra in plus, nu iti poate garanta nimeni asta.

**Asadar, dpdv financiar, trebuia sa fiu atent cu cat imi scad numarul de ore. Sigur, daca lucrez mai putine zile, asta inseamna ca pot face mai multe ture bank (la mine in spital sau in alta parte). Dar trebuie sa imi pastrez un venit lunar “garantat”. Buuun.
Taxarea muncii in UK este progresiva, esti taxat mai mult daca lucrezi mai mult.
In practica, daca tu castigi intre 11.500 si 43.000 lire brut/an, platesti acelasi nivel de taxe – 20%, dar daca castigi pana in 11.500 lire/an, nu platesti deloc taxa pe venit.
Situatia e similara pentru National Insurance (nu platesti nimic pana la 8160 lire/an, apoi 12% intre 8.160 si 45.000/an, apoi 2% pe tot ce depaseste 45k).

Ce inseamna asta?
In Romania, daca tu lucrezi un numar de ore pe luna, orice scadere a numarului de ore lucrate se traduce intr-o scadere direct proportionala a salariului. Lucrezi 200 ore si esti platit cu 2000 lei net, daca vrei sa lucrezi cu 10% mai putin, adica 180 ore/luna, vei castiga cu 10% mai putin – adica 1800 lei net.
In UK situatia e mult mai complicata.
Daca ai un singur venit si vrei sa-ti scazi numarul de ore lunare lucrate cu 10%, nu vei castiga cu 10% mai putin decat daca castigi pana la 11.500 lire/an. Pentru orice venit mai mare de-atat diferenta la salariul net va fi ceva mai mica, din cauza felului in care  taxeaza ei  veniturile. Adica vei avea o scadere indirect proportionala.
In realitate, daca tu mai faci si venituri suplimentare lunare, din cauza sistemului mai complicat de taxare, e dificil sa stii exact cu cat iti scade salariul net lunar – pentru simplul motiv ca e influentat de cati bani in plus mai castigi in timpul lunii respective.
Daca tu castigi 1500 lire net lunar din salariul de baza, dar mai castigi suplimentar 500 dintr-un loc si 500 din alt loc, vei observa ca la veniturile suplimentare nu ti se retine corect National Insurance – deci la final de luna se face o retinere MAI MARE pentru National Insurance din salariul tau de baza.

Taxarea veniturilor in Anglia e un proces mai complicat decat pare – atata timp cat vrei sa-ti aproximezi veniturile viitoare cu o eroare mai mica de 100 lire. Partea buna e ca poti sa-ti urmaresti veniturile si sa faci calculele pentru lunile precedente daca iti faci un cont pe HMRC – iar apoi poti suna la ei ca sa ceri o recalculare, daca observi o neconcordanta.