O actiune mica, dar cu efecte mari

butterfly effect

In primavara, la mine in spital s-a intamplat un “never event”.

Nu una, ci 2 fase mari (45×45 cm) au fost lasate fara sa se vrea intr-o pacienta la finalul unei histerectomii totale abdominale.

La team brief, dimineata, chirurgul a mentionat ca nu va avea un registrar pentru a doua jumatate a zilei. In sala de operatie erau alocate 3 asistente medicale plus o a 4-a asistenta medicala, care facea “theatre course” (deci era suplimentara). 1 band 7, 2 band 5 plus cea care facea theatre course (band 6). Nu va fi o problema, vor fi 2 asistente scrubbed, una va asista chirurgul, cealalta se va ocupa de instrumentar si consumabile.
La un moment dat pe parcursul diminetii, band 7-le a fost anuntat ca va trebui sa plece din teatru pentru o intalnire obligatorie candva la ora 16:30. Sigur nu ar trebui sa fie o problema asta – operatia se va termina mai devreme, lista nu era foarte “grea”.

La un moment dat, prima operatie a avut ceva neprevazut, ceea ce a prelungit-o cu aproximativ 30 minute. Pe cale de consecinta, ultima operatie a zilei, histerectomia, nu s-a mai terminat la 16:30, ci 17:30. Band 7-le a trebuit sa iasa din sala inainte de finalul operatiei, dar uterul era deja afara, chirurgul incepea sa coasa ce era de cusut, sigur nu urmau probleme.

Din varii motive, scrub nurse si-a pierdut concentrarea, numaratorile finale nu au fost efectuate, celelalte 2 asistente din sala au intrat si au iesit din sala de cateva ori in urmatoarea ora. Pacienta a iesit din sala cu 2 ditamai fasele, invartite “carnat”, in cavitatea abdominala superioara.

Daca se anula operatia de dimineata – pe motiv de lipsa de personal medical (registrar). Daca asistentele refuzau sa faca ceva pentru care nici una nu avea training recunoscut (sa asiste, activitate pentru care, daca nu esti junior doctor, iti trebuie curs de Surgical First Assistant). Daca band 7-le nu era chemata la o intalnire atunci. Daca refuza sa plece. Daca operatia de dimineata nu se prelungea inutil. Daca numaratorile erau facute corect.
Daca, daca, daca.

 

Saptamana asta am avut o pauza neprevazuta la inceputul unei zile de munca. Chirurgul a venit abia la 8:40 la spital, a avut o problema de rezolvat. Primul pacient a venit in sala de operatii abia la 9:15, in loc de 8:30, cum era prevazut. Asta desi era o lista cu operatii cu mult timp de operatie insumat. La ora 18:00, chirurgul trebuia sa fie prezent la consultatii (in acelasi spital), avea un numar de pacienti cu programari.

La asta s-a mai adaugat o intarziere cauzata de o discutie pe marginea sigurantei folosirii electrocauterului monopolar (“diathermy”) intr-un pacient care avea un piercing metalic in limba. E sigur, nu e sigur? Daca pacienta are o arsura in gura si nu ne dam seama (gura fiind inchisa)? Pana la urma au convins-o sa-si scoata piercingul.

Drept urmare, toata ziua toti am tras din greu ca sa recuperam timpul respectiv. Chirurgul respectiv e extrem de competent, dublu-specializat, profesor in chirurgie, extrem de calculat si nu l-am vazut niciodata sa-si piarda controlul, in orice situatie.

La un moment dat, in cursul penultimei operatii, cea care-l asista (nurse care a facut cursul de surgical first assistant) a incercat sa fie proactiva si sa ia un instrument care tine acul de sutura, in aproape acelasi timp cu chirurgul, care era in momentul ala foarte grabit. Si asa s-a ales (ea) cu un needlestick injury.
Asta inseamna stres in plus pentru ea – sigur, pacienta era sanatoasa, dar daca avea ceva boli infectioase? Pana primesti rezultatele analizelor tale, apoi pe ale analizelor pacientei, apoi te poti oricand gandi ca exista si rezultate fals-negative…

In acelasi timp, pacienta care era programata pentru ultima operatie a avut de asteptat cam 3 ore si ceva. Nemancata/nebauta (in caz ca i se administra anestezie generala), cu un copil mic si sotul dupa ea SI era insarcinata in primul trimestru*.
Cum nu era vorba de NHS, operatia era platita (privat), evident ca a inceput sa faca ceva scandal.

In timpul operatiei, cand mai avea ceva de munca pana sa inchida total pacientul de pe masa de operatie, chirurgul trebuia acum sa se ingrijoreze de un alt pacient care era extram de zgomotos in a-si manifesta nemultumirea. Stiu ca asta pare bizar pentru unii cititori obisnuiti cu sistemul romanesc, dar aici se incearca sa se pastreze o aparenta a ideii ca “pacientul e pe primul loc”. Intai asistentele si-au cerut scuze, apoi a venit managerul teatrelor, apoi chiar anestezistul a vizitat pacienta si i-a cerut scuze pentru intarziere. La finalul operatiei, cand totul era inchis, inclusiv chirurgul s-a dus sa calmeze pacienta.

Sigur, totul este oarecum frectie la picior de lemn, sunt doar niste cuvinte, nu-ti returneaza nimeni 3 ore si ceva pierdute, plus stresul preoperatie. Dar e mai bine decat nimic…

Eniuei, asa ne-am trezit cu o pacienta foarte agitata in camera de anestezie, drept urmare nici n-a mai primit anestezie generala, doar un pic de sedatie si toata operatia a fost facuta pe repede-inainte. Era o operatie minora, dar chiar si-asa, toata graba aia ar fi putut rezulta in greseli foarte usor.
Pana la urma nu s-a intamplat nimic, dar a fost o zi in care totul s-a derulat neobisnuit de stresant, totul din cauza unei banale intarzieri.

 

Anul trecut pe vremea asta (intre Craciun si Revelion) eram alocat in teatrul de ORL si am avut un incident extrem de evitabil. La miezul zilei urma sa se faca o stapedotomie, o operatie in care se face o micro-gaura in baza scaritei (stapes) si se insereaza un piston-proteza pentru a inlocui functia pe care osciorul nu si-o efectueaza corect. Pentru asta ne trebuia o asistenta medicala in teatru care a absolvit un curs pentru a manipula un laser in sala de operatie.
In ciuda obiectiilor mele si ale colegei mele din sala, ea a fost trimisa la o intalnire la miezul zilei, o alta colega a fost trimisa in locul ei la noi si s-a facut o intelegere cu o a 3-a colega, care urma sa vina sa porneasca/opreasca laserul pe durata scurta a operatiei cand va fi necesar.

Atata doar ca lucrurile nu s-au intamplat asa.

Anestezistul senior (consultant) a iesit din teatru pe la 1:30 ca sa-si ia pranzul si sa vada pacientii din lista de operatii de dupa-amiaza. Registrarul chirurgului a plecat pentru o intalnire de 1 ora si ceva.

Prima colega (cea care a fost trimisa la intalnire) a decis ca e mai important sa ia pranzul inainte sa vina inapoi in sala de operatie – desi intotdeauna luam pauza de pranz cu chirurgul ala, nu insista niciodata sa continuam fara pauza.

A doua colega era alocata sa lucreze doar pana la 1, operatia s-a prelungit, a plecat la 1:30 pana la urma, m-a lasat doar cu un Healthcare Assistant si cu ideea ca o vom suna pe cea de-a 3a colega cand vom avea nevoie de ea.

Chirurgul a tacut malc toata operatia, pana la 2 si ceva, cand brusc a zis “vreau laser, acum”.

Iar a treia colega era deja “scrubbed in” pentru o histerectomie totala abdominala la momentul asta, ea fiind convinsa ca o a patra colega ar fi disponibila (din alt teatru) sa ne ajute pe noi. In mod normal e o persoana foarte saritoare, m-ar fi ajutat, doar ca era in teatru cu o alta colega, care fix in ziua aia avea anumite… dureri feminine, ceea ce a determinat-o sa o roage sa fie scrub pentru procedura lunga in locul ei.

Acea a 4-a colega era la randul ei scrubbed-in, si mai era si o zi in care ne lipsea un om, deci erau doar 2 in echipa din teatrul ei, nu se punea problema sa plece de acolo.

HCA-ul meu era o tipa cu destula experienta, dar care se pierde cu firea daca ii ceri sa faca ceva mai repede. A iesit din teatru ca sa imi aduca pe cineva care e in stare sa opereze laserul, dar eu am ramas aproape singur.

Toate aceste lucruri se petreceau in afara teatrului, eu nu stiam nimic, eu eram doar scrubbed in, cu chirurgul, un anestezist-junior si ODP-ul nostru, care incerca si ea sa dea de coordinatorul teatrelor (care era, cumva, la masa, in momentul ala, si nu raspundea la telefon). Chirurgul a devenit din ce in ce mai nervos, pana la urma a inchis urechea si s-a carat din teatru, nervos nevoie-mare.

Au urmat aproape 2 ore de discutii, pana la urma un alt chirurg a preluat cazul si l-a terminat, nu inainte de-a ma intepa pe mine cu un instrument chirurgical care intrase in contact cu sangele pacientului.

Toate astea din cauza ca o persoana a fost luata din teatrul meu si o alta persoana nu s-a simtit bine pentru a fi scrub pentru o operatie majora.

 

In singurul incident cu adevarat major in care am fost implicat – cauzat in totalitate de mine, nimeni nu ar fi aflat ce s-a intamplat daca, printr-un concurs de imprejurari, nu insistam sa fiu scrub nurse pentru 2 operatii majore pe ureche la rand.

In prima operatie am facut prostia sa ofer in loc de un tip de material steril de umplere a unei cavitati, un burete pentru sters instrumente. Pacientul a iesit din sala de operatie bine-mersi. La urmatoarea am facut aceeasi greseala, dar de data asta am predat operatia unei alte colege. In mod normal, as fi continuat pana la finalul operatiei, nu predam operatia nimanui, dar in perioada aia era sotia mea aici, deci vroiam sa ma intorc acasa cat mai devreme.

Si uite asa, la ora 6, in loc sa plec acasa, am inceput un proces lung de asteptare, ca sa aflu ce se va intampla cu pacientul si ce se va intampla cu mine pana la urma. Pacientul a fost ok, a doua zi i-au scos buretele din ureche si totul a fost ok. Pe mine m-au exonerat pana la urma, dupa cateva luni de investigatie.

Dar totul a pornit de la faptul ca nu am verificat ceva despre care nu eram sigur, inainte de-a face acel ceva: Care e buretele de sters instrumentele, care e buretele care se dizolva si e folosit pe post de umplutura de cavitati?

 

Intotdeauna, cand privesti detasat la un eveniment din trecut, poti identifica mai multe elemente care au contribuit la sau declansat o intamplare nefasta.

Dar, daca te uiti mai atent, observi ca, de cele mai multe ori, e vorba de cele mai mici variatii care au efectele cele mai mari.

 

*Aparent, riscurile anesteziei generale in sarcina nu sunt chiar asa mari precum se credea.