Nimic nu te pregateste pentru asta

… dar te poti forta sa mergi mai departe.

dreams.metroeve_sadness-dreams-meaning

 

In timpul scolii citeam mult mai multe lucruri legate de medicina decat acum.
Multe dintre postarile mele de-atunci erau mult mai interesante dpdv teoretic (in opinia mea). Atata doar ca toata teoria din lume nu face anumite lucruri cu nimic mai usoare. Esti (poate) doar ceva mai bine pregatit pentru anumite situatii.

Tin minte ca am citit despre stagiile durerii la bolnavi/rudele lor cu mare interes dupa ce tata a murit (de cancer pancreatic). Si a fost interesant sa gasesc paralele intre ceea ce s-a intamplat in cazul lui si modelul respectiv.

Cand lucram pe sectia de boli respiratorii aveam destul de multi pacienti suferinzi de BPOC. Majoritatea stiau sau intelegeau cumva ca vor muri, mai devreme sau mai tarziu. Am avut si alti bolnavi in grija in faze terminale. La naiba, primul pacient care a murit in grija mea a fost un filipinez cu cancer esofagian – inca tin minte foarte viu momentul cand a murit. Dar niciodata nu a trebuit sa fiu de fata atunci cand li se explica prima data faptul ca sufera de o boala terminala.
Niciodata nu a trebuit sa dau eu vestea asta.

La teatre intri intr-o mica bula. Nursingul aici e extrem de specific, si interactiunea cu pacientul e mult diferita fata de cea de pe sectie. Multi sunt extrem de speriati – dar vorbesti cu ei doar cateva minute, mare parte din ele fiind ocupate doar cu intrebari standard legate de procedura, identitate, consimtamant, alergii etc.
In cazuri mai rare, isi mai “incearca mana” la a relaxa sau calma pacientii extrem de speriati fiecare dintr-un teatru.

Dar ce am facut azi, nu am mai facut niciodata pana acum.

Joia a devenit ziua in care fac ginecologie. Ginecologie-oncologica, deci majoritar histerectomii mari sau ceva histeroscopii care preced histerectomii. Acum 3 saptamani nu a venit o pacienta. O romanca. Saptamana trecuta m-a rugat doamna chirurg sa o sun pe pacienta (luandu-i telefonul din softul nostru de evidenta a pacientilor) sa aflu de ce n-a venit si sa ma asigur ca vine azi la operatie.
Pacienta avusese o consultatie si o mica biopsie in ambulatoriu (plus analize si un IRM). Medicul era sigura ca e vorba de cancer, dar pacientei nu i se spusese inca asta echivoc. Era nevoie azi de o histeroscopie/cistoscopie cu biopsii pentru stadializare, apoi PET-CT si apoi probabil histerectomie si radioterapie si/sau chimioterapie.

Am vorbit atunci cu pacienta, m-am asigurat ca intelege ca e important sa vina azi la operatie. Apoi azi am fost in sala de operatie pana a inceput operatia (apoi am fost trimis in teatrul de urgente pentru alt caz). Am incercat pe cat posibil sa calmez pacienta.

Seara, inainte sa plece acasa, chirurgul a insistat sa discute cu pacienta si sa-i explice ce se intampla mai departe.

Era vorba de o femeie la 35 ani, cu 2 baieti, unul de 9 luni si altul de 9 ani. Om simplu, cu cunostinte extrem de limitate de engleza. Stia ca s-a plans de niste simptome, a ajuns la spital, i-au facut teste si “radiatii” si acum “o operatie ca sa ia niste carne de acolo”.

Habar-n-avea ca are cancer de col uterin.

Intai i-am tradus asistentei medicale care ii explica externarea si ce are de facut in caz ca se intampla postoperatoriu ceva in urmatoarele 2 saptamani.

Apoi, chirurgul, impreuna cu rezidenta ei, s-a chinuit sa-i explice clar ce are, ce trebuie sa faca mai departe si sa se asigure ca merge la testele care urmeaza si vine apoi la consultul de peste cateva saptamani.
Desi si-a terminat operatiile la 5, a asteptat aproape 45 minute ca sa pot pleca eu din teatrul de urgente (unde eram blocat) ca sa vin sa o ajut sa-i explice lucrurile astea.

Tin sa mentionez asta si pentru toti desteptii care se plang ca in NHS te trateaza lumea doar cu paracetamol si-atata.
Sunt departe de-a-i canta osanale unui sistem cu multe probleme, dar multora dintre chirurgii cu care lucrez aici chiar le pasa de pacientii lor, si NU II TRATEAZA CA PE NISTE BUCATI DE CARNE CARE TREBUIE SA LE DEA SPAGA.

Eniuei, pentru mine a fost o experienta trista cand trebuia sa traduc intre pacient si doctor si vedeam cum romancei i se schimba expresia de pe fata si ii dau lacrimile si teama ii patrunde fiecare coltisor al mintii.
Reactia in care incet-incet s-a apropiat de partenerul ei, l-a luat de mana si s-a lipit strans, pana s-a “ascuns” in el a fost cireasa de pe tort.
Un gest care pentru mine e o exprimare clara a afectiunii in relatia mea – un gest instinctiv de protectie/dragoste, folosit intr-un moment in care ii explicam in putine cuvinte faptul ca are o afectiune extrem de periculoasa… mi-a facut pielea gaina.

Apoi au mai urmat cateva intrebari, chirurgii au plecat, am ramas eu si am mai petrecut 5 minute incercand sa ii explic tot felul de lucruri care pareau atat de goale de continut, tot timpul cautand sa nu folosesc cuvinte infricosatoare: ca e un moment neplacut, ca e normal sa fii speriat, dar ca trebuie sa lupte cu sentimentele de deznadejde, ca trebuie sa incerce sa isi pastreze o viata normala – pentru a putea sa lupte mai departe, ca trebuie sa incerce sa manance normal, pentru a avea energie, dar ca trebuie sa se gandeasca sa-si aduca ceva familie s-o ajute cu copiii in urmatoarele luni, pentru ca va avea multe drumuri de facut. I-am escortat apoi pana la iesirea din sectie, incercand sa le adaug ca sunt pe maini bune, ca vor primi cel mai bun tratament disponibil in momentul actual.

Oare am zis suficient? Oare am facut prea putin? Oare am zis tampenii?

Nu poti decat sa-ti imaginezi ce-i trece prin capul unei femei in situatia ei. Cu 2 copii. La naiba, e de-o varsta cu sotia mea.

N-am avut nici 5 minute sa ma gandesc la asta, a trebuit sa ma intorc in teatrul de urgente, unde aveam alte lucruri de care trebuia sa ma ingrijesc. 1 ora m-am ingropat in munca.

 

Primul lucru pe care l-am facut dupa ce m-am schimbat  la final de tura a fost sa-mi sun sotia sa-i spun ca o iubesc.

Viata intr-un spital universitar (2)

Un fel de continuare la o postare veche de aproape 1 an.

In spitalele englezesti intalnesti o gramada de tipuri diferite de personal fata de ierarhiile spitalicesti din Romania.
As putea spune ca totul e mult mai simplu in Romania. Avem medici (rezidenti, specialisti si primari) avem asistente medicale (pe sectii, pe sectii specializate, plus asistente-sefe), fizioterapeuti, farmacisti si mai multe tipuri de personal auxiliar si administrativ.

In UK avem foarte multe variatiuni la fiecare dintre categoriile de mai sus.
Pe partea de nursing avem impartirea pe responsabilitati (nurse, nurse in charge, line manager, specialist nurse), avem diferite roluri ultraspecializate, care au o denumire cu advanced si practitioner (advanced care practitioner, advanced surgical practitioner), sau PICC nurses, second assistant nurses samd. La asta adaugam si roluri care sunt similare cu cele de nursing, dar care sunt limitate in anumite zone si care au alte organisme care le reglementeaza (nu Nursing and Midwifery Council): Radiographers, Operating Department Practitioners.
Pe partea medicala, avem mult mai multe roluri. Ce am numi noi medici rezidenti (sau medicii care nu sunt specializati intr-o anumita categorie medicala inca) sunt aici impartiti in multe căprării.
Avem medicii care abia au terminat medicina (sau house officers) – care sunt in “foundation years” (1 si 2). In al doilea an s-ar putea numi SHO (senior house officer) – dar de cele mai multe ori toti sunt apelati la fel (SHO). Ei au rotatii de cate 3 (sau 6) luni in acesti 2 ani. La jumatatea anului 2 trebuie sa se hotarasca in ce vor sa se “specializeze”. Daca se hotarasc sa devina GP (General Practitioner, echivalentul medicului de familie roman), au inca 3 ani de Specialty Registrar, General Practice (SRGP) pana sa devina GP. Daca se hotarasc sa devina orice alt tip de medic, au inca minim 6 ani de specialty training (de Specialty Registrar SpR).
Specialitatile medicale (non-chirurgicale) au (minim) 2 ani de core training, urmati de minim 4 ani de specialty training. CT1/CT2, apoi ST3-6
Majoritatea specialitatilor chirurgicale au specialty training de 8 ani (CT1-2, ST3-8), cu exceptia celei de Chirurgie Orala si Maxilofaciala, care are doar 6 in total (dar ei trebuie sa aiba si training in stomatologie, nu doar facultate de medicina).
La toate astea se adauga cazurile speciale, care au training-ul facut in mai multi ani decat cei standard (din varii motive, gen nastere, boala, probleme familiale etc.).
Apoi ai medicii care au lucrat in alte tari (ca medicii nostri specialisti/primari), dar nu au primit echivalarea automata a diplomelor si certificarilor – ceea ce le confera pozitii inferioare in sistemul britanic.
Asa aveam eu la medicina respiratorie un SHO de 50 ani, care in Afganistan era medic specialist. Asa am la ORL cativa medici cu experienta mare inclusiv in sistemul britanic, dar care nu au facut niciodata specialty training, sunt pe pozitii echivalente unui registrar cu posibilitati extinse, dar sunt numiti “staff grade” sau “associate doctor”.
Sau am o colega la ORL care in Romania isi terminase rezidentiatul, dar aici a ramas la gradul de SHO – si nu intentioneaza sa intre prea curand in specialist training.

Eniuei, toata introducerea asta a fost pentru a explica o mica parte dintre cei cu care interactionezi des in spital. Consultants sunt cei care stau tot timpul in spital (foarte rar pleaca ei din spital – cel putin in NHS), dar pe care ii vezi mai rar sau cu care vorbesti mai rar atunci cand esti pe sectie. De cele mai multe ori interactionezi cu SHO’s, mai rar cu registrars.

Ca asistent medical, cel mai des trebuia sa cer diferite lucruri (fluide, medicamente, sau sa “escalez” situatia unui pacient) de la SHO on-call. Pentru ca problemele cel mai des se intamplau dupa ora 17:00, atunci cand consultants plecau acasa. 🙂
Anumite situatii mai grave trebuie intotdeauna escalate la registrar on-call (sau consultant), dar 90% dintre interactiunile nurse-medic vor fi cu SHO’s.

In sala de operatie, situatia se schimba radical. Lucrezi cu consultant-ul cam 70% din timp (cateodata isi lasa registrar-ul sa faca ori operatiile mai usoare, ori parte dintr-o operatie), orice problema ai, o poti adresa direct consultant-ului.

Pe de alta parte, atunci cand exista registrar in sala de operatie, de cele mai multe ori mergi la ei, pentru ca sunt mai abordabili si pentru ca (uneori) au mai putine lucruri de care trebuie sa se ocupe ca in cazul consultantului (care simultan poate raspunde la telefon, la e-mail, cere ceva pentru o operatie viitoare samd). Daca nu e ceva scris pe OP notes, mergi la registrar. Daca nu sunt prescrise medicamentele pentru pacient, mergi la registrar. Daca iese tubul de dren, prima data te adresezi registrar-ului. Samd.

In afara de asta, registrars sunt in general mai tineri. Au 27-30 ani (sau mai mult), sunt mai prietenosi si mai sociabili. Cu ei vei glumi mai des inainte si dupa operatii (sau, mai rar, daca se poate, in timpul operatiilor). Cu ei vei discuta verzi si uscate. Pe scurt, sunt mult mai abordabili decat majoritatea consultants-ilor.

In specialitatile chirurgicale, daca registrars fac training-ul in modul standard, vor sta in spital 12 luni. Schimbarea de “garda” se face in prima miercuri a lunii octombrie.

Atunci te trezesti cu un nou lot de doctori entuziasti, mai mult sau mai putin pregatiti, care aproape sigur nu au mai vazut spitalul in care lucrezi pana atunci. Si incet-incet incepi sa construiesti o relatie de incredere si respect cu ei.

La inceput, mai ales daca sunt in primii ani de specialist training (ST3-5), vor fi ceva mai rezervati. Isi vor asuma mai rar riscuri si vor intreba mai des “ce prefera consultant-ul aici, ce foloseste aici, cum face el asta etc.”. Dupa o vreme ii vezi cum cresc si devin din ce in ce mai siguri pe sine.
In mod normal, in prima saptamana a lui aprilie isi schimba consultant-ul cu care lucreaza, pentru a vedea mai multe tipuri de operatii si mai multe abordari diferite ale aceleiasi situatii.

E amuzant (sau trist, depinde cum privesti lucrurile) sa vezi apoi ca trebuie sa convinga un nou consultant ca sunt capabili sa faca una si alta – cand abia reusisera sa-l convinga pe cel din rotatia precedenta.
O problema pe care (la un alt nivel) o aveam si eu atunci cand schimbam sectiile in practica – sau chiar si acum, cand merg de la o specialitate unde sunt foarte sigur pe mine (ORL) la una unde am mai putina experienta (Ginecologie).

E fascinant sa vezi cum evolueaza si cum se adapteaza la anumite situatii. Felul in care iau cunostinte de la unul si de la altul si apoi le incorporeaza in stilul propriu de a lucra. Si apoi poti face paralele cu orice alt incepator din orice alt domeniu – ceea ce e interesant, pentru ca aici nu vorbim de incepatori-incepatori, ci oameni care invata sa faca ceea ce fac de minim 6+2 ani (facultate + foundation years).

Ii vezi cum sunt ignorati de superiorii lor, ii vezi cum sunt certati de anestezisti, ii vezi ca se imprietenesc usor cu cei in aceeasi situatie cu ei (registrars/sho), dar stau la o oarecare distanta de consultants. Asta desi aici nu am intalnit inca vreun chirurg cu mare experienta care sa se comporte ca unii din Romania, care se credeau zei si nimic mai prejos – si nimeni nu putea (in opinia lor) discuta cu ei de la egal la egal.

Si uite asa, de unde acum un an ii vedeai cum incep oarecum nesiguri o rotatie intr-un spital nou, in ultima saptamana din septembrie ii vezi ca pleaca mai increzatori, cu noi cunostinte si cu o abordare un pic diferita asupra vietii.

Anul asta a fost ceva mai special pentru mine, pentru ca am crescut in cunostinte si incredere in skill-urile mele aproape odata cu ei. Am inceput in iunie, dar primele 4 luni au fost mai degraba de acomodare cu o situatie total noua.

Am avut 3 ST4, oameni cu personalitati diferite, toti 3 de varste apropiate cu a mea (31-32 ani). Cu unul dintre ei m-am inteles mai bine, am fost la sala de cateva ori impreuna, am fost si la baschet 1 data. Din intamplare, era si cel mai talentat dintre cei 3. Desi aveau cunostinte teoretice similare, el a fost cel care a evoluat cel mai rapid si cel mai mult anul asta. Pe de alta parte, era si cel care era predispus la a-si pierde rabdarea daca ceva nu se petrecea cum trebuie (si multe lucruri sunt aiurea in NHS si in spitalul meu). Cu toate ca era talentat, era si predispus la a deveni prea increzator, ceea ce l-a facut sa faca anumite greseli (nu neaparat importante) in cateva operatii la care eu am asistat.

Anul trecut am lucrat cu 3 alti registrars, care erau mai experimentati (un ST6, un ST7 si un ST8). Era interesant sa vad diferenta de talent intre ei atunci. ST6-le era toba de carte (absolvent de Cambridge), dar era mult mai rezervat in timpul operatiilor. ST7-le era extrem de bun in operatii, dar taciturn si mai dificil in relationare. ST8-ul era o tipa care lucra doar cu unul dintre otologi, care era foarte priceputa pe otologie, dar care era ciudat de lipsita de incredere in sine pentru cineva care era pe cale sa devina consultant.

Eniuei, indiferent de ce se intampla in acest an, invariabil oamenii astia pleaca.
Si aproape sigur nu ii vei mai revedea vreodata in viata, pentru ca pleaca la un spital situat la 1 ora – 2 ore sau mai mult distanta.

Si, in viata reala, asta inseamna o distanta enorma.

ramas bun

Si revin la ideea mentionata in postarea precedenta. Viata intr-un spital universitar presupune si o combinatie bizara de construire de relatii sociale si distrugerea lor brusca.

Ce am vrut sa descriu cu toata postarea asta?

Faptul ca munca intr-un spital nu se rezuma doar la ingrijirea bolnavilor ci si la crearea unor relatii de incredere intre colegi, cateodata si la amicitii (sau prietenii), dar si multe despartiri. Altceva la care nu prea m-am gandit in timpul scolii de nursing.
Asta desi scoala te pregateste pentru asta intr-un mod aparte: faptul ca esti rotat prin spitale diferite si prin sectii diferite te face sa experimentezi aceasta senzatie ciudata foarte devreme.

Si mi-am adus, in mod surprinzator, aminte de primii asistenti medicali cu care am stat de vorba (ca elev), la prima mea perioada de practica din timpul scolii. Si de prima sonda nazogastrica introdusa de mine intr-un pacient alcoolic sau de prima data cand am vazut un cateter vezical introdus intr-un alt pacient.

O operatie in Anglia (din perspectiva unui pacient)

Am povestit cum ajungi la ziua operatiei si cat ai de asteptat. Ce mai e de facut? Operatia. 🙂

Voi prezenta doar ce se intampla la operatii elective de zi, daca e vorba de pacient internat, pregatirile sunt similare – dar facute pe sectie, cu diferentele date de faptul ca pacientul e deja in spital…

Majoritatea spitalelor NHS au ziua de operatii impartita in dimineata/dupa-amiaza. Daca totul decurge conform cu estimarile initiale, dimineata se fac x operatii care insumeaza 4 ore – 4 ore si jumatate de timp de operatie, apoi dupa-amiaza se fac alte operatii, care insumeaza inca 4 ore – 4 ore jumatate. La mine in spital asta inseamna 8:30-12:30 (maxim 13:00), apoi 13:30-17:30 (maxim 18:00). In spitalul privat unde mai lucrez programul e mai flexibil, deoarece multi chirurgi au doar cate o jumatate de zi de operatii, mai vin dupa consultatii in NHS (daca lucreaza si la stat si la privat). Alte spitale NHS (cum ar fi viitorul meu loc de munca) incep prima operatie a zilei la ora 08:00 (si termina de regula cu 30 minute mai devreme).

Asta inseamna ca pacientului i se spune sa vina ori dimineata (la mine in spital, la ora 7:30) ori dupa-amiaza (12:30). Ca pacient, nu stii al catelea esti pe lista de operatii, ti se spune doar sa vii nemancat de minim 6 ore si sa nu bei nimic cu minim 2 ore inainte de operatie. Asta e scris in scrisoarea de programare. Ti se mai spune sa nu mananci nimic “greu”, daca bei lichide, sa fie doar lichide limpezi (apa, ceai), NU lapte, sucuri cu pulpa sau cafea. Nu ti se spune ca asta e pentru a minimiza riscul de aspiratie la anestezie, dar… macar ti se spune ce sa nu faci. 🙂

Ajungi la Day Surgery Unit, anunti o secretara ca ai venit, numele si operatia si esti invitat sa iei loc. De aici mai departe rudele nu au voie sa vina cu tine (cu exceptia pacientilor pediatrici sau a celor cu nevoi speciale). Daca e vorba de cineva care are nevoie de transport special (pacient bariatric sau foarte batran), se ocupa spitalul sa-ti bookuiasca o ambulanta.

Dupa o perioada de asteptat (mai scurta sau mai lunga), cineva vine si te cheama inauntru. Noi avem 2 incaperi (una pentru general population, alta pentru gynaecology). Aici exista o asistenta medicala la aproximativ 4-5 posibili pacienti si 2 HCA (healthcare asssistant) in fiecare incapere (pentru aproximativ 16 pacienti).

HCA-ul te duce la patul tau (un “trolley”, un pat mobil mai ingust si deloc confortabil), unde ai pijama, perna, patura si cearceaf. Ti se recomanda sa te schimbi (pastrezi doar chilotii) si sa astepti pana esti checked-in.

Apoi vine asistenta medicala, care-ti verifica identitatea, ce procedura urmeaza sa ai, verifica daca ai vreo alergie, iti da un wrist band si ankle band, iti masoara functiile vitale si dimensiunea gambelor (ca sa-ti dea ciorapi de compresie = TEDS, ThromboEmbolism Deterrant Stockings). Te intreaba daca ai nevoie de bilet de concediu medical (daca nu e deja pus in dosar de la ziua consultatiei, sau daca s-a pierdut – ca in cazul meu). Esti intrebat si cand ai mancat/baut ultima data, daca esti alergic la ceva, daca ai implanturi dentare, coroane, dinti care nu sunt ficsi, ti se explica ce presupune utilizarea electrocauterizarii (diathermy) – daca e cazul, esti indemnat sa mergi la toaleta. Daca esti diabetic, ti se verifica glicemia.

Eu am avut o procedura ORL, la noi nu se pune problema de clisme sau altele. Daca as fi avut ceva facut pe tractul digestiv inferior, mi s-ar fi dat o clisma pe baza de fosfor (phosphate enema).

Apoi vine chirurgul (de regula, registrar-ul, adica rezidentul specialist) care-ti ia consimtamantul si-ti explica riscurile operatiei, verifica daca ai vreo alergie si-ti raspunde la orice intrebare ai avea. Aici mi-au adaugat mie o examinare a urechilor, pentru ca ma plangeam de o acumulare de ceara deranjanta… In mod normal, consimtamantul e semnat la prima consultatie, dar se intampla destul de des sa se piarda (ca in cazul meu). Daca exista deja formularul semnat, iar consimtamantul a fost luat cu mai mult de 1 luna in urma, daca se adauga sau elimina ceva din el sau daca starea de sanatate a pacientului a suferit modificari de la consult si pana atunci, chirurgul care vine sa te vada trebuie sa il semneze pentru “verificare”. Esti intrebat si de istoric de DVT (deep vein thrombosis) in familie sau de orice probleme de coagulare si ti se prescriu TEDS – si Clexane, in cazurile rare cand e nevoie.

Apoi vine sa te vada anestezistul (ordinea poate fi inversata). Iti verifica identitatea, intreaba ce istoric medical ai, daca ai mai avut anestezie, daca cineva din familia ta a avut anestezie si a avut probleme (e rar, dar se poate intampla sa scape neintrebat cate cineva cu istoric de Malignant Hyperthermia la preassesment). In mod normal, te intreaba si de greutate/inaltime (desi informatiile astea sunt si in carnetelul de preassesment). Daca e nevoie, i se prescrie pacientului un medicament preop, pe care il va lua cu o inghititura mica de apa. Daca e femeie (14-56 ani), i se face Urine Pregnancy Test.

Apoi vine asistenta si-ti da TEDS. Daca e nevoie, te ajuta sa ii pui, daca nu, ii pui singur.

Apoi astepti.

Cand iti vine randul pe lista, teatrul suna la receptie, receptia suna la DSU si le spune ca vine un porter (brancardier) sa te ia. Timpii astia sunt introdusi in softul de management al operatiilor, ceea ce permite observarea eficientei utilizarii salilor de operatie. Raportari se fac apoi la nivel lunar/trimestrial/anual, cu modificari facute in caz de nevoie. Ma rog, asta n-are importanta directa pentru pacient.

Porter-ul te duce apoi in holding bay, unde se face a doua verificare a identitatii, esti intrebat din nou cand ai mancat/baut ultima data, daca esti alergic la ceva, daca ai implanturi dentare, coroane, dinti care nu sunt ficsi, ti se explica ce presupune utilizarea electrocauterizarii (diathermy) – daca e cazul, esti indemnat sa mergi la toaleta (iarasi). Se adauga in dosarul tau un formular Safe Surgery Checklist (WHO form), se verifica prezenta tuturor hartiilor (consimtamant, op notes, discharge notes, drug chart, care plan, EKG si analize – daca e cazul) si e anuntat teatrul ca pacientul a sosit. Vine cineva de la teatru sa te duca in camera de anestezie (sau direct in sala de operatie, in functie de preferintele anestezistului).

In teatru (camera de anestezie sau inauntru) este facuta prima parte a Safe Surgery Checklist (Sign in), cu anestezistul si ODP-ul prezenti. Se verifica numele pacientului/data nasterii/hospital number, se verifica ce operatie stie pacientul ca i se va face, e intrebat daca are alergii la ceva si se confirma scorul ASA cu anestezistul. Daca e vorba de o femeie, se confirma ca UPT e negativ.

Apoi anestezistul (sau ODP-ul) pune branula, ti se pune un pulsoximetru pe un deget, mansonul de la tensiometru si electrozii pentru EKG. Apoi ti se administreaza medicamentele de inductie.

Aici am inceput eu sa fiu ametit, nu ma mai puteam concentra si tavanul se invartea un pic. Apoi a venit masca de oxigen pe fata si s-a rupt firul.

masca anestezie

 

Apoi m-au intubat orotraheal, s-au asigurat ca tubul e in plamani (apare EtCO2 pe monitorul ventilatorului), apoi m-au mutat in sala de operatie. Aici au facut a doua etapa a Safe Surgery Checklist (Time Out). Au reverificat identitatea, daca sunt alergic la ceva, daca s-a facut profilaxia anti trombolism venos, daca am ceva care sa ma incalzeasca pe mine (patura sau Bair hugger), daca e nevoie de epilare, de administrare de antibiotice, daca sunt diabetic (si nivelul ultimei glicemii – daca era cazul), daca s-au verificat investigatiile imagistice (daca era cazul) si daca scrub nurse-ul e sigur(a) de sterilitatea instrumentelor.

Se termina operatia, scrub nurse-ul face Sign out (ultima parte a Safe Surgery Checklist) ultima numaratoare a instrumentelor, faselor cu runnerul si anunta chirurgul ca sunt ok, confirma numele operatiei facute, confirma etichetarea corecta a eventualelor probe medicale, mentioneaza eventualele probleme cu echipamentele (daca e cazul) si apoi intreaba chirurgul sau anestezistul daca exista ceva potentiale probleme pentru recuperarea postop a pacientului.

Intre timp anestezistul se ocupa de oprirea anesteziei, de mutarea pacientului inapoi pe trolley (sau pe pat, daca pacientul e internat peste noapte in spital), apoi ori se asteapta pana pacientul se trezeste si respira singur (si este extubat), ori se merge direct la recuperare postop, unde este extubat pacientul cand incepe sa respire independent.

Apoi incepe o perioada de ameteala si (posibil) greata si somnolenta pentru pacient. Daca e recomandat (sau, mai precis, NU e contraindicat), i se da incet sa bea cate ceva. Apoi, in functie de operatie, este tinut o vreme aici si apoi e transferat la DSU, de unde e trimis acasa (discharged), sau e contactat Bed Manager, ca sa i se gaseasca un pat pentru a fi internat pe o sectie.

Daca e o operatie care se termina prea tarziu, pentru ca DSU se inchide la ora 20:00, de multe ori pacientii sunt mutati la “zona linistita” a salii de recuperare Postop. Asa a fost cazul meu. Am ajuns in sala de operatie abia la 15:35, eram in recovery la 16:50, m-au externat la 21:35. Chirurgul ceruse initial externarea dupa 6 ore, dar l-am intrebat daca se poate sa plec la 21:00 si a zis da.

In recovery mi-au mai dat niste morfina (nu mi s-a parut ca m-a ajutat cu durerea, doar m-a ametit si m-a facut incet in a rationa) si un antiemetic dupa ce am vomitat un pic seara. Nu m-ar fi externat daca mai eram ametit seara (deci n-am mai cerut morfina dupa ora 18:00), daca nu as fi urinat (anuria postoperatorie e periculoasa), daca functiile vitale erau anormale.

La externare am primit o copie dupa formularul de consimtamant, formularul de concediu medical si o copie dupa formularul de externare (Discharge Form). Plus medicamentele prescrise de medic (TTA’s = to take away). Si ceva sfaturi suplimentare (ce sa mananc, ce sa nu fac, ce sa fac daca sangerez etc.). Daca era cazul de consult postoperatoriu (follow-up), este mentionat asta in Discharge Form.
Daca nu aveam pe cineva care sa ma duca acasa, ar fi trebuit sa fiu internat pana a doua zi sau ar fi trebuit sa semnez un formular de externare pe cont propriu, impotriva sfatului medicilor.

 

Toata ziua a fost foarte bizara. Sa trec de la scrub nurse la postura de pacient in spitalul meu, sa relationez cu colegi/colege ca pacient si sa fiu operat chiar in teatrul unde mi-am inceput cariera… a fost extrem de ciudat.

 

drepturi imagine: alamy stock

Cateva scurte, de week-end

Pentru cine nu-mi urmareste pagina de facebook, la mine-n spital am avut 1 “never event” si un “serious event” in ultima luna. In esenta, diferenta e mai degraba de semantica, never events sunt erori medicale total evitabile, pentru care exista proceduri clare de verificare, iar serious events sunt erori medicale pentru care nu exista un set de reguli care ar trebui sa le elimine 100%.

Ambele probleme s-au intamplat la ginecologie. 1 data au fost lasate doua fase mari in abdomenul unei paciente dupa o histerectomie totala abdominala, 1 data a fost lasata o fasa mica in vaginul unei paciente dupa o operatie de excizie de sept vaginal. Daca pentru prima greseala vina e impartita de chirurg si scrub nurse (scrub-ul si runner-ul NU au facut corect numaratoarea faselor la finalul operatiei), pentru a doua vina e 100% a chirurgului – care a luat o fasa de pe masa cu instrumente si fase folosite, dupa ce operatia fusese terminata si dupa ce toate numaratorile fusesera facute. A facut asta fara sa-l vada nimeni, si fara sa se asigure ca l-a auzit cineva zicand (in varianta lui) ca “exista o fasa in vagin, sa fie scoasa in sala de recuperare postop”. Nimeni din sala de operatie nu l-a auzit (1 scrub, 1 runner, 1 in-charge, 1 anaesthetist nurse, 1 medic anestezist).

Pentru ambele probleme reactia a fost de tip “mana de fier” fata de asistente. Toate au fost suspendate (cu plata) pana la terminarea investigatiei. 1 din primele 2 si-a dat demisia deja (investigatia continua la nesfarsit). In cazul al doilea, au suspendat inclusiv asistenta (band 6) care era in charge pentru sala aia de operatie, pentru ca era prezenta in sala cand s-a intamplat tarasenia, desi nu ea a fost cea care a facut numaratoarea cu scrub nurse…
Interesant e ca in cazul celalalt, persoana in charge (band 7 de la ginecologie) nu a patit nimic, “pentru ca NU era in sala de operatie”.

Evident, viata la teatre a fost perturbata serios de evenimentele astea. E destul de greu sa ai o discutie fara sa fie mentionate. Dar multe alte lucruri au fost date peste cap.

In primul rand, daca scoti 5 oameni din schema de personal pentru ginecologie (care mai faceau din cand in cand si maxilo-faciala, orl sau dermatologie), imediat ai o problema.

Exemplu simplu: avem dificultati in a gasi oameni dispusi sa lucreze pana la ora 9 in fiecare zi. In mod normal, avem 2 de la chirurgie speciala care fac ture lungi in fiecare zi. Iar in week-end avem 1 care lucreaza long-day (8-21) si 1 care lucreaza zi normala (8-18). De cand le-au suspendat pe primele 2 (1 dintre ele era cu experienta si facea tot timpul doar long days), rota-ul nostru e praf. Dau long days si celor mai putin experimentati, iau oameni de la chirurgie generala si ii pun sa faca long days si cate si mai cate. Acum, dupa ce ne-au mai scos 3 oameni din schema, plus ca 2 tocmai acum s-au nimerit sa plece (1 italian a demisionat si pleaca si el acasa, fara legatura cu evenimentele, iar o filipineza se duce la chirurgie generala), suntem foarte subdimensionati.

 

Exemplu de problema de personal: maine sunt alocat in teatrul de orl (ca de obicei). Chirurgul o sa aiba o operatie pe care o face rar, de reparatie transsfenoidala a unei scurgeri de lichid cefalo-rahidian. In 10 luni de cand sunt eu aici a facut-o 1 singura alta data. Din fericire, eu am fost scrub atunci si am retinut cate ceva. Din nefericire, pentru ca suntem short-staffed, m-am trezit alocat cu 1 HCA de la ortopedie (un mosulica ce stie mai putine lucruri despre orl decat stiu eu despre ortopedie – si eu nu stiu deloc ortopedie) si italianul pe cale sa plece, care a inceput sa munceaca la teatre… in februarie. E o operatie combinata cu neurologia (alta specialitate unde nu stiu mai nimic), folosim un StealthSystem pentru ghidare – numai setup-ul pentru nebunia aia dureaza 30-40 minute -, avem nevoie de introducerea unui dren lombar (pentru introducerea intratecala a

giphy-tumblr
scrub nurse extrem de bine NEpregatit pentru orice situatie

unei substante de contrast – Fluoresceina), se face si recoltarea pregatirea si implantarea de fascia lata si altele.
Si un geniu s-a gandit ca nu e nici o problema sa ma lase pe mine (care am vazut si facut doar 1 singur alt caz) cu un incepator si un hca.
Am pregatit tot ce am putut pregati, i-am frecat la cap pe aia de la neurologie sa-mi spuna ce imi trebuie de la ei si am primit si promisiunea ca vine un band 6 de la neuro sa ma ajute la setup.

 
Evident ca mi-am manifestat nemultumirea oricum si pentru repartizarea de personal, mi s-a promis ca rezolva ei cumva… Altfel, maine voi arata fix asa cand imi va cere ceva chirurgul:

 

 

 

Ieri am stat overtime si am ajutat la teatrul de urgente, pentru ca desteptii au suspendat-o pe cea care trebuia sa lucreze sambata si nimeni nu a gasit un inlocuitor (evident). Band 7-le de la ORL (care era cealalta scrub person de la specialist medicine) m-a luat deoparte intr-o pauza si mi-a spus
“Cristian, during the next weeks the matron will be coming to the theatres to check how we do things. I don’t like how things happen in the ENT theatre, I just want to make sure that if she asks, you just know that I told you how you should actually do things”.
A facut o fata foarte ciudata cand i-am raspuns franc:
“You know, mr. X (chirurgul ginecolog) said the same thing yesterday, he said he told the nurses to take out the swab from the woman’s vagina, it’s not his fault they didn’t do it“.
Nu mi-a mai zis nimic despre cum vrea ea sa schimbe lucrurile restul zilei. Oricum nu am mai avut pauze dupa aia, am avut o gramada de munca.

 

Acum 2 saptamani am lucrat fix cu echipa (band 6, band 5 si band 2) care a fost suspendata vineri. Operatii mici, de excizii de leziuni canceroase de pe fata/gat. La o operatie am facut numaratoarea cu band 2, dar aia a uitat sa semnze si a semnat band 6-le. I-am atras atentia ca aproximativ acelasi lucru s-a intamplat si cu cateva saptamani in urma, cand italianca a semnat fara sa faca numaratoarea si acum e suspendata.
Mi-a raspuns senina:
“Cristian, if they suspend me with pay for this, I don’t care. I’ll just stay home and relax for a month or so”.
Cand au dat-o afara vineri din sala de operatie (lucram din nou cu ea) si i-au zis ca e suspendata… nu mai era deloc senina. Arata ca o persoana care habar-n-avea ce i s-a intamplat. Pe buna dreptate.

 

Singurul punct oarecum pozitiv a fost faptul ca, la masa rotunda la care colegele mele au fost suspendate, matroana a facut scandal si a insistat ca vrea o noua round table cat mai curand si rezolvarea investigatiei rapida, pentru ca nu accepta sa i se suspende toate asistentele doar pentru ca chirurgii fac greseli – in timp ce chirurgii opereaza bine-mersi. Asta a apucat sa mai zica colega suspendata (band6) inainte sa plece.
Bine, pe de alta parte, la sedinta saptamanala de vineri dimineata, matroana a zis ca “it is unacceptable to have this serious event so soon after a never event, you are all too complacent”.
Nu e ok sa ne acuzi pe toti la gramada de automultumire si delasare.
Matroana e o tanti la aproape 60 ani, harsaita prin sistem, pe care toata lumea o stie de frica si o acuza ca e foarte dura. Eu zic ca e destul de corecta si abordabila – pana la un anumit punct, cand gresesti.
Cand eu am facut greseala mea majora in septembrie si eram stresat ca naiba, si-a luat aproape 20 minute doar ca sa ma incurajeaze…

 

E surprinzator de greu sa admiti o greseala

Tura overtime (bank). ORL. Lucrez cu singurul chirurg care a strigat (mai degraba ridicat glasul) la mine in sala de operatie, acum vreo 5 luni. Asta s-a intamplat cand i-am atras atentia* asupra unei tiroide inca “atasata” la pacient care sangera copios intr-un loc pe care nu-l putea vedea din cauza pozitiei in care opera.

Pe cale de consecinta, intotdeauna cand lucrez cu el incerc sa supracompensez si sa pregatesc totul cat se poate de bine. Astazi totul a mers bine pana la final.

Ultima operatie era o tiroidectomie totala, eu am pregatit seturile de instrumente, eu am pregatit chestiile extra asa cum ii place lui, totul a mers foarte bine pana la momentul in care si-a dat jos manusile si si-a lasat chirurgul asistent sa inchida incizia. Imi facusem toate numaratorile, imi facusem timp sa imi numar inclusiv instrumentele, curatasem troliul de lucruri inutile, ramasese doar sa il ajut pe chirurgul ramas sa inchida, sa conectam tuburile de dren, sa mutam pacientul pe pat si gata. Eram mandru de mine.

Atunci am observat ceva ce nu mai observasem pana atunci. In chirurgie folosim niste forceps-uri (un fel de pensete supradimensionate, pentru profani 🙂 ). Vin in mai multe dimensiuni, cu mici “dinti”, zimtate, cu un sant in mijloc, sub forma de baioneta etc.

forceps
Forcepsul din stanga nu are “garda” de sus, cel din dreapta (cel “cu dinti”) o are.

Unele dintre ele au un mic tamburus in treimea de sus, care opreste supra-apasarea celor doua laterale ale forcepsului. O “garda“. Setul meu de instrumente avea 2 forcepsuri mari, 1 cu dinti, 1 fara dinti. Am observat ca cel cu dinti avea garda respectiva (o bucata de 1,5 cm de metal), cel fara dinti nu o avea, dar avea o gaura care arata ca e probabil sa fi avut o garda candva, intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat. In mod normal, tipul ala de forceps ARE garda. Dar se intampla sa se piarda in procesul de curatare si sterilizare.

Singura problema e ca nu vrei sa fi fost “garda” in instrument la inceputul operatiei si apoi sa cada / sa se piarda IN PACIENT.

Am proaspat in minte un incident din decembrie, cand s-a gasit in maxilarul unui pacient o jumatate rupta de burghiu (3 cm!), lasat acolo acum 1 an, care ii cauza infectii repetate pacientului.

Cateva minute m-am luptat cu mine sa deschid gura si sa le spun chirurgilor de ce am observat. Nu pica bine faptul ca nu am observat de la inceputul operatiei instrumentul si li l-am dat sa il foloseasca asa, iar acum le atrag atentia abia la final. Abia eram si eu mandru de munca mea si iarasi calcam in strachini cu chirurgul asta.

Asta ca sa nu uit ca am fost deja intr-un incident serios in scurta mea cariera la teatre, nu poti obtine prea multa incredere de la superiori daca tot esti implicat in incidente.

Oricat de mult as fi eu un om cu principii, trebuie sa recunosc ca nu mi-a fost usor sa recunosc ce s-a intamplat. Ce mare lucru, e o chestie de 1 cm si ceva, care e probabilitatea sa fi picat in pacient? Si daca e acolo, cine o sa stie vreodata ce e si de unde a aparut? Si care e probabilitatea sa i se intample ceva pacientului? Nu mai bine sa tac eu si sa nu ma ingrijorez de ceva posibil in viitor, ba mai bine sa ma bucur de un final de tura linistit?

Scurta batalie orgoliu vs. principii din capul meu s-a terminat prapastios. Chirurgul-asistent a inceput sa inchida rana, daca urmau sa pipaie pe acolo dupa bucatica de metal, acum trebuia sa le atrag atentia.

Deci am facut-o. Am insistat pe langa band 6-le care era cu mine in teatru sa escaleze asta la theatre coordinator, care apoi a urmat procedura de verificare pentru “possible foreign body left in situ” – consultare cu chirurgii plus radiografie simpla in zona respectiva.

Radiografia n-a aratat nimic. Gatul arata curat-curat.

Oricum, chirurgul a facut un pic ca trenul, “your instruments are very cheap, low-quality, give me better instruments from now on!“. De parca pot eu sa fac ceva ca sa-i inlocuiesc seturile de instrumente vechi de 20+ ani.

Ei au facut incident report. Eu am facut incident report. Mi-am facut handover-ul si cu asta basta.

Oricum, mandria asta e greu de batut. Mi-am tot adus aminte de scena din Pulp Fiction. 🙂

  • Explicatie: N-a fost mare incident, mi-a zis rastit “you are very annoying, it is bleeding, don’t worry, I know everything about the patient, you just worry about your instruments“. Eu mi-am cerut scuze pe loc, el mi-a zis la final sa nu ma ingrijorez, nu era o ceva personal, doar ca era concentrat pe ce facea. Oricum, de atunci am ramas cu un gust amar in gura si tot timpul cand lucrez cu el, sunt crispat si mai predispus la a lucra mai prost decat lucrez cu toti ceilalti chirurgi. Nu mi-a mai zis niciodata nimic, nu e ca si cum are ceva vizibil cu mine, dar nu imi place sa lucrez cu el. Asta e exacerbat si de faptul ca e printre putinii chirurgi care e predispus sa faca urat daca nu are prostii gen manusile de tipul nu-stiu-care sau sutura nu-stiu-care pe care o foloseste doar el pentru o operatie unde toti ceilalti chirurgi sunt multumiti cu orice, care face urat daca nu are teatrul mare de ORL (considera ca e teatrul “lui”, desi este doar unul dintre alti 10 chirurgi de ORL)… Genul de chirurg de moda veche, care refuza sa inteleaga ca nu putem sa ii oferim tot ce vrea el pentru ca avem probleme care nu tin de noi (asistentii medicali) ci de spital. Desi lucreaza de decenii aici si stie prea bine asta.

De ce sunt anulate operatii la mine in spital

Astazi am terminat o lista suplimentara de operatii de ORL la ora 19:40. 2 ore si 10 minute de overrun.
In mod normal (“pe hartie”) trebuia sa fie o lista de operatii de la 08:30 la 17:30. Asta inseamna 8 ore si 30 minute de operat, cu o pauza de 30 minute. Listele noastre au tot timpul si timpi medii de operatie, bazati pe statisticile tinute pe calculator ale operatiilor asemanatoare ale chirurgului din ultimele 6 luni.
Daca a facut 30 de amigdalectomii in ultimele 6 luni, calculatorul face o medie si spune cam cat ar trebui sa dureze amigdalecotmia respectiva in lista de azi.

In mod normal, cele 6 operatii din lista de azi, puse cap la cap, ar fi trebuit sa totalizeze 8h30m. Dupa statisticile calculatorului ieseau 10h45m. Adica cine se ocupa de alocarea de operatii pe listele de operatii a considerat ca chirurgul va termina in 8h30m 10h45m de operatie. Din cate stiu eu, inca nu s-a inventat o masina care sa comprime timpul, iar magie pentru asa ceva, ca-n Harry Potter, nu exista.
Chirurgul s-a plans “mai sus” de asta cand i-am zis saptamana asta ca duminica are o lista supraincarcata. I s-a spus franc “in week-end avem multe operatii la care pacientii nu vin sau vin si refuza operatia, deci o supraincarcam ca sa ne asiguram ca se opereaza cat mai multi pacienti”.
“Bine, dar ce se intampla daca vin toti?” a intrebat. “Atunci veti lua decizia voi sa anulati operatiile suplimentare, daca e cazul”.

Si uite asa astazi, la ora 16:30 chirurgul negocia cu anestezistul daca sa ramana sau nu sa mai faca o ultima operatie, de aproximativ 3 ore. Pana la urma s-au pus de acord, ne-au intrebat si pe noi (cei 3 + 1 asistenti medicali din sala), noi am fost de-acord sa stam in plus, am escalat asta si la coordinatorul teatrelor, pana la urma am facut operatia.

De ce tot preambulul asta? Acum mai multe luni am vazut cum a fost anulata (cu acelasi chirurg, tot pentru ultimul caz) o operatie doar pentru ca era o operatie de aproximativ 3 ore, era ora 15:15 iar pacientul nu putea fi operat mai devreme de ora 16:00.
Asta pentru ca bause lapte la ora 10:00 dimineata, iar politica trustului e sa nu se faca operatii elective sub anestezie generala daca pacientul a mancat cu mai putin de 6 ore in urma.

In opinia mea, atunci a fost o exagerare din partea colegilor mei. Anestezistul nu prea vroia sa stea, chirurgului nu-i pasa, eu si anaesthetist nurse eram dispusi sa stam, celelalte 2 asistente au refuzat sa stea dupa ora 18:00. Pe motiv ca e lista de week-end, e overtime, in mod normal trebuie sa se termine la 18:00, au altceva mai bun de facut acasa, e vina pacientului oricum etc.

Dar a fost un moment in care am vazut ca personalul din teatre are ceva putere (si ca alege sa si-o foloseasca aiurea).

Am 9 luni in sala de operatie acum (ce repede trece timpul). Ma gandeam sa enumar ce alte motive de anulare de operatii am mai vazut in timpul asta.

  • O operatie sub anestezie locala a fost anulata pentru ca pacientul (persoana cu un inceput de dementa) si-a dat consimtamantul cu cateva luni in urma pentru operatie, dar in ziua operatiei era “neclar in exprimare”. Era 16:50, consimtamantul de tip 4 (pentru persoanele fara capacitate) ar fi durat 10 minute, iar operatia dura minim 1h30m. Plus transfer inca 10 minute. Programul nostru se termina la 18:00. Anulat. “Better safe than sorry”. Mkay.
  • In vara am avut o pacienta care a venit pentru o procedura de ginecologie (nu urgenta majora, dar ceva necesar la ordin de zile) la teatre fix de la fosta mea sectie. Ce cauta o pacienta de chirurgie/ginecologie intr-o sectie de boli respiratorii/medicina generala? Lipsa paturi. Evident ca asistentul medical italian care mi-a facut transferul habar-n-avea ca trebuia sa aiba operatie pacienta in ziua respectiva, nu stia cum s-o pregateasca pentru operatie, a venit cu ea aiurea la noi in holding bay. Printre altele, nu-i oprise PEG-feed-ul la ora 08:00 (ca sa poata fi operata dupa pranz). Nimeni nu facuse handover. Il oprise la 11:00. Desi ar fi fost timp (teoretic) pentru operatie, ar fi durat aproximativ 1 ora, anestezistul a anulat operatia, pe motiv ca nu are sens sa mai faca operatia la ora aia, “daca dureaza mai mult? nu stam peste program din cauza greselii unui asistent medical”. Anulat.
  • De nenumarate ori am avut “anulati” pacienti cu proceduri de grafturi arteriale care necesita paturi de terapie intensiva. Paturile sunt rezervate cu 2 saptamani inainte si sunt reverificate cu 2/3 zile inainte de operatie. Cu toate astea, de multe ori HDU sau ICU (high dependancy unit sau intensive care unit) nu pot elibera paturi la timp. Nu pot face “stepdown” (mutarea pacientului pe sectie), deci nu au pat liber. Asa se anuleaza operatia. Am avut un pacient care avea mare nevoie de graft aorto-femoral, fusese anulat 4 saptamani la rand. La 2 dintre ele am fost si eu de fata… Anulat.
  • Intr-un week-end am avut anulat un pacient care avea apnee obstructiva de somn care era operat pentru altceva. Pacientii cu OSA (obstructive sleep apnoea) au nevoie de pat de HDU postop, politica trustului. Exista pat de HDU. Anestezistul a refuzat sa il anestezieze, pe motiv ca e week-end, “daca se intampla ceva, nu exista suport la nivel de teatre si nici la nivel de HDU”. Ok, la teatre avem personal redus in week-end, dar HDU si ICU functioneaza 24/7. E adevarat, cu mai putini consultants (mai multi on-call) in week-end fata de in timpul saptamanii, dar restul personalului e la fel. Nu, nu, nu, nu e sigur sa-l operezi pe asta acum. Anulat.

  • Am avut un chirurg care a anulat intr-un week-end un pacient programat pentru o tiroidectomie, pe motiv ca nu avea “mana a doua”. Nu era nici un alt medic (junior) booked sa il ajute in timpul operatiei de tiroidectomie, deci n-a facut-0. Nu conteaza ca face operatiile respective singur la privat – si de multe ori si in timpul saptamanii. Sau ca e responsabilitatea lui sa isi ceara un chirurg-ajutor de la cei care se ocupa de staffing levels la ORL. Anulat.

  • Am avut o pacienta a carei operatie a fost anulata pentru ca a baut lapte de cocos la ora 07:00, ceea ce insemna ca nu putea fi operata prima pe lista (sau a doua). Nu stia nimeni exact daca laptele de cocos are consistenta si timpul minim petrecut in stomac ca laptele de animale. Dar au zis “minim 6 ore”, apoi au trebuit operate alte persoane de pe lista, pana la urma ea a ramas ultima pe lista, pe la 15:00 au facut calcule si au zis ca “o trimitem acasa, nu o mai operam pe la ora 16:00, data viitoare va sti sa vina fasted“. (cu repaus alimentar). Asta desi era timp si oricum ii cerusera sa stea atata pana atunci. Anulat.

  • Motiv bun de anulare a fost cand o pacienta pe la 36 de ani a venit la spital linistita, i s-a facut un test de sarcina care a iesit pozitiv si au trimis-o acasa. A fost extrem de nemultumita de vestea primita (nu neaparat de operatie, ci de faptul ca era insarcinata).

  • Acum 1 an am avut in spital un pacient cu probleme genetice cunoscute in familie, care dupa niste testari (si anamneza) a fost considerat la risc major pentru hipertermie maligna (informatii aici, foarte interesant). Pacientii la risc pentru MH pot avea anestezie generala, doar ca nu se folosesc anestezice gazoase (izofluran, sevofluran) sau succinilcolina. Li se face anestezie totala iv (TIVA), in care li se da o cantitate de anestezic constant iv, prin pompa.
    Acelui pacient i s-a administrat propofol ca parte din TIVA, doar ca insuficient. Drept urmare, a avut ceea ce se numeste awake anaesthesia, a fost paralizata si a avut analgezie tot timpul operatiei, dar a fost treaza tot timpul. Prea putin anestezic (teoretic). De atunci, politica trustului este ca se face TIVA numai prin pompa, la doza calculata de pompa, nu la o doza introdusa manual de anestezist.
    Ei bine, un pacient a fost anulat de curand pentru ca avea 5 ani, era la risc pentru MH, dar pompele noastre de infuzie nu functioneaza pentru Propofol pentru pacientii sub 16 ani. Nu calculeaza doza decat daca introduci o varsta peste 16 ani, nu functioneaza pentru mai putin. Incident Report. Operatie anulata.

  • O operatie a unei paciente din India a fost anulata pe motiv ca pacienta nu vorbea engleza suficient de bine pentru a intelege ce i se intampla. I s-a luat consimtamantul prin Language Line (telefonic, printr-un serviciu specializat de traduceri), dar n-a fost rezervat nici un traducator pentru a fi prezent si in sala de operatie. Dupa investigatii telefonice, am aflat ca, de fapt, Outpatients Booking (cei care fac rezervarile preop) nici nu au buget pentru a face rezervare pentru interpreti. Operatia era sub anestezie locala. Anulata.

  • O operatie tot facuta la final de tura (16:30) a fost anulata pe motiv ca nu exista nimeni, absolut nimeni dispus sa stea peste program pentru a fi runner pentru operatie. Eu m-am oferit sa fiu scrub, dar in 14 teatre, din (14 x 3 – eu, – 3 – 3  -2 – 2 alti colegi care oricum stateau peste program si aveau alte operatii care urmau sa se prelungeasca dupa 18:00) 39 de oameni, nimeni nu a vrut sa stea 1 ora, maxim 1 ora si un pic pentru o operatie care trebuia sa inceapa un pic inainte de 17:00 si sa se termine in aproximativ 1h45m.
    Ce e cu cei 3 + 3  + 2 + 2 de mai sus? In fiecare zi avem 3 oameni de la neurochirurgie care stau pana la 21:00, 3 oameni de la chirurgie generala (teatrul de cepod), 2 oameni de la traumatologie/ortopedie si 2 oameni de la specialist surgery.

  • Am povestit despre pacientul care avea epistaxis major, nu putuse sa semneze consimtamantul pe motiv ca avea sange pe maini, a fost anesteziat si abia apoi ne-am dat seama ca nu semnase pe formularul de consimtamant. Daca ne luam dupa 1 anestezista, trezeam pacientul si amanam operatia pentru a doua zi pe motivul asta. Noroc ca celalalt anestezist si chirurgul au stat stramb si au judecat drept si au continuat operatia.

  • La asta se adauga mai multi pacienti care vin la spital la timp, fac repaus alimentar asa cum au fost instruiti, stau si asteapta sa li se reia consimtamantul si apoi se razgandesc si zic ca nu mai vor operatia. Sau se razgandesc inainte de-a fi trimisi catre noi cu un brancardier.
    Cel mai tare exemplu a fost un pacient de azi, care a fost in sfarsit operat pentru ce avea nevoie:
    Acum un an a ajuns in sala de operatie, i s-a montat branula, i-au pus electrozi si toate cele, cand sa ii faca inductia anesteziei… si-a smuls toate de pe el, a zbierat “fuck this” si a luat-o la fuga cu halatul de spital desfacut in spate, in chiloti si ciorapi pe holuri, pana a iesit de la teatre. A revenit dupa o vreme la day surgery doar ca sa-si ia catrafusele si sa plece acasa. Asta in conditiile in care e si aproape orb (are dioptrii imense la ochelari).

fuga

Alta “drama” inutila

De cand am inceput sa muncesc in sala de operatie am avut o problema majora cu turele lungi. Da, sunt un mod usor de-a avea 4 zile libere pe saptamana (lucrezi 3 zile de la 7:30 la 21:00 si apoi ai liber restul saptamanii). Dar esti prea obosit la sfarsitul zilei, nu prea ai chef si nu prea poti sa faci nimic dupa aia.
Bine, sunt sigur ca majoritatea oamenilor care lucreaza luni-vineri se vor gandi “ce prost, poate munci doar 3 zile pe saptamana si se plange”. 🙂

Aniuei, pentru ca pot cere asta, eu nu fac ture lungi decat atunci cand vreau cu tot dinadinsul sa economisesc ore de concediu. Lucrez 2-3 ture lungi (luni-marti sau luni-miercuri) si apoi am liber pana lunea sau martea cealalta, 11-12 zile libere dar folosesc doar 37,5 ore din cele 247,5 ore la care am dreptul intr-un an.

Cand faci ture lungi la mine la teatre, toata lumea se asteapta de la tine sa vii sa ii “schimbi” daca operatiile lor dureaza mai mult decat timpul alocat in mod normal (pana la ora 18:00 la majoritatea teatrelor, cu exceptia celui de urgente, celui de traumatologie si unuia dintre cele de neurologie).
Cum eu sunt la Specialist Surgery, daca vine o urgenta din partea noastra (ORL, MaxFax, Ginecologie sau Vasculara), cei din teatrul de urgente se asteapta ca noi sa fim scrub nurse pentru operatia respectiva. Pe principiul “daca esti specializat in ceva, e normal sa faci tu operatia, nu sa te astepti sa o fac eu, care fac chirurgie generala”.

Asa se face ca intr-una din serile in care faceam eu long day si asteptam concediul, atunci cand a fost adaugata o urgenta de ORL pe lista de operatii “de facut in teatrul de urgente”, am fost anuntat ca ar trebui sa ma pregatesc pentru ea.
Zis si facut. Mi-am luat Kardex-ul, am vazut ce prefera chirurgul respectiv (irakianul libidinos, pentru cine mi-a mai citit povestirile de pe facebook), am pregatit tot, m-am spalat si imbracat si am inceput sa imi aranjez campurile sterile.

Era vorba de un batran cu cancer esofagian, care la cateva zile dupa o sedinta de radioterapie a inceput sa sangereze din nas. Si nu s-a mai oprit pana a ajuns la spital a doua zi dimineata. Pe lista de urgente a fost adaugat la ora 18:30, a ajuns in sala de operatie la 19:25.
Ligaturarea de artera sfeno-palatina este una dintre putinele urgente majore ORL, o operatie fara de care un pacient nenorocos poate muri, uneori destul de repede (daca nu se face nimic).

Pacientul nostru avea 65 de ani, dar arata de 80. Pierduse deja destul de mult sange, in timpul operatiei a primit 2 unitati de sange si 1 de trombocite si a mai primit 2 unitati in urmatoarele 24 ore.

Am mai povestit de cateva ori ca in Anglia folosim variante modificate ale WHO Safe Surgery Checklist ca instrument de a ne proteja de erori sau scapari.
Avem 3 seturi de intrebari puse in 3 momente diferite inainte si dupa operatie, intrebari care ne forteaza sa ne asiguram ca e pacientul corect, cu consimtamantul semnat pentru procedura corecta, ca stim ca e/nu e alergic la ceva, daca e nevoie de ceva in plus pentru a duce operatia la bun sfarsit si sa comunicam intre noi la final in legatura cu finalizarea cu bine a operatiei (fara nimic lasat in pacient) si despre planul de ingrijire imediat postoperatoriu.

In afara de asta, avem un plan de ingrijire (Surgical Care Plan) in care pacientul este verificat inainte de-a fi trimis catre holding bay si apoi din holding bay catre sala de operatie.

Suntem o mare echipa si avem proceduri implementate pentru a ne asigura ca, daca un membru al echipei nu-si face treaba corect, altcineva va fi in stare sa-l corecteze si sa rezolve situatia.

Pacientul nostru (vom afla ulterior) a venit la spital sangerand violent din nas. Orice masuri de oprire a sangerarii incercate de paramedici si apoi la primire urgente nu au functionat. Abia la primiri urgente a fost vazut de un chirurg ORL, care i-a montat in nari 2 catetere Foley si le-a umflat maxim. Abia asa s-a oprit temporar sangerarea.
Problema este ca dupa ce a facut asta, pacientul tot avea mainile si fata pline de sange. Ce s-a gandit medicul rezident care trebuia sa-i ia consimtamantul pacientului:
Nu am timp sa il las aici o vreme ca sa poata sa se curete pe maini (abia apoi ar fi putut semna consimtamantul).
S-a uitat in formularul nostru de consimtamant si a vazut ca acolo scrie negru pe galben ca “A witness can sign for the patient if he has expressed his consent verbally.
Hop-asa. A convins o asistenta medicala de pe sectia noastra de chirurgie (unde am lucrat si eu bank) sa semneze consimtamantul la partea cu “A witness”. Si asa a fost trimis pacientul la operatie, fara semnatura sa pe formularul de consimtamant.

20161230_160017-1
Asa arata formularul de consimtamant simplu la noi in trust.

Cand a fost adus in holding bay de la teatre, colega de acolo nu a observat ca pacientul n-a semnat pe formularul de consimtamant. Nu a pus intrebarile standard.
Colega mea din teatrul de urgente (una dintre italienele care abia au inceput la teatre, a carei engleza oricum nu e stralucita) a preluat pacientul din holding bay, dar nu s-a gandit sa il intrebe numele, data nasterii si sa verifice ca e semnatura lui pe consimtamantul lui. Cine a invatat-o, nu a invatat-o bine…

A adus pacientul in sala de operatie de urgente, a facut Sign In-ul si l-a intrebat abia atunci pe pacient numele, data nasterii, daca e alergic la ceva si daca e semnatura lui pe consimtamant. El a zis ca nu e, ca a semnat asistenta pentru el, pentru ca nu putea s-o faca atunci. Cei 2 anestezisti de garda erau fix langa pacient atunci, dar nu erau atenti. Colega mea a crezut ca totul e in regula asa (doar anestezistii erau acolo si nu au dat vreun semn ca ar avea o problema cu consimtamantul).
Mi-a aratat formularul de consimtamant si mie, eu am vazut ca semnatura era pusa la “witness”, dar stiam ca chirurgul irakian isi ia consimtamintele foarte aiurea, am mai vazut des semantura pacientului pusa la “witness”. Nu m-am gandit sa ma uit ce nume era scrijelit la “semantura”, altfel ar fi sarit in evidenta asta…
Totul ok.

Anestezistii au purces cu anestezia. Chirurgul a inlaturat cele 2 catetere foley din nasul pacientului si asteptam partea a doua a WHO checklist (Time-out) pentru a incepe. La citirea pasilor WHO Checklist am observat ca semnatura pacientului nu era nicaieri pe formularul de consimtamant. Cum nu stiam de ce arata asa consimtamantul (rezidentul nu i-a spus chirurgului, asistenta care a semnat nu a documentat nicaieri un motiv pentru faptul ca semnatura ei apare pe formularul de consimtamamt si a pacientului NU), am avut brusc un moment tensionat.

Pacientul sangera profund, chirurgul striga sa ii “summon my SHO” (telefonic), apoi a zis sa trezim pacientul, apoi a vazut ca sangereaza prea mult si ca nu poate fi trezit si apoi reoperat mai devreme de maine dimineata. Asa ca a decis sa il opereze asa.

Actiunea descrisa in paragraful de mai sus a durat 15 minute. Pana a fost sunata sectia ca sa aflam cine a semnat, pana am dat de SHO, pana a venit SHO-ul, a durat.
In esenta, chirurgul a asteptat 15 minute pana sa faca operatia doar ca sa zbiere un pic la rezidentul lui, apoi a continuat neperturbat.

In tot acest timp, doctorita anestezist ne-a facut pe toti asistentii medicali din sala in toate felurile (fiind atenta sa jigneasca cu limita, ca sa nu ne putem plange de ea) “nepriceputi, nu stiti ce faceti, de ce o lasati pe asta sa aduca pacientul daca nu stie ce face, de ce va mai numiti inregistrati – doar nu sunteti in stare sa puneti o intrebare simpla, o sa fac plangere impotriva voastra” samd.

Saraca italianca era praf. Chestia era ca aveam 2 alti asistenti medicali cu experienta in sala (2 Band 6), nici unul nu i-a luat apararea fetei.

Iar operatia a fost chiar dificila, a durat 1 ora si 45 minute, timp in care i-au tot administrat sange. Italianca a plecat acasa inainte de final (am aflat de la colegul ei de camera) fiind convinsa ca o sa moara pacientul si o sa dea toata lumea vina pe ea si o sa mearga la inchisoare. 🙂

Cam asta se intampla cand tot auzi povesti cu PIN luat si asistente pedepsite, povesti scoase din context si prezentate ca un fenomen generalizat, nu ca exceptiile care sunt cu adevarat.

Aniuei, in raportul incidentului pe care l-am facut dupa operatie am spus ca anestezista a fost foarte “verbally abusive” si ca exista o problema cu formularul de consimtamant. Daca e incorect sa semneze “a witness” pentru un pacient lucid care nu poate semna dar isi manifesta consimtamantul, atunci sa scoata acea fraza de  acolo

Oricum, pana la urma pacientul a semnat pe consimtamantul sau… la cateva ore dupa operatie. “Ca sa fim toti acoperiti”. Iar band 7-le care a citit incident report-ul l-a inchis fara a face nici un fel de investigatie, toata agitatia a fost clasificata drept un exces de zel inutil. Si ne-a recomandat tuturor sa fim siguri pe viitor ca semnatura exista acolo si ca verificam pacientul cum trebuie in Holding bay si la intrarea in sala de operatie.

Am discutat apoi cu alti 2 band 7, amandoi mi-au zis ca pe viitor ar fi bine sa ne asiguram ca pacientul semneaza daca e capabil – chiar si in sala de operatie. Cu mentiunea ca in caz de urgenta regulile sunt mai laxe.

Cat despre italianca, la final de operatie eu i-am dat un mesaj colegului ei de apartament, spunandu-i ca pacientul a supravietuit si ca o sa semneze consimtamantul cand e treaz oricum, sa nu se ingrijoreze. Mi-a zis ca s-a linistit, pentru ca era f. speriata…

Obsesia englezilor pentru hartogaraie e de multe ori mai puternica decat bunul-simt. Mai puternica si decat cunostintele despre dreptul medical in caz de urgenta – cand se pot face (si se fac) operatii pentru binele pacientului de multe ori fara consimtamant.

Drama inutila, iarasi.

SHO = senior house officer, medic rezident nespecializat (spre deosebire de Registrar, care e un medic rezident care va deveni medic specialist intr-o anume specializare).

Astazi au murit 2 romani in Londra

Citesc ca prim-ministrul tarii (presupun ca nu crede cineva ca neica-nimeni ala de la Palatul Victoria e altceva decat o paiață) plange ca a murit un infractor roman bogat. Un motiv in plus sa elibereze infractorii din inchisorile romane si sa dezincrimineze multe infractiuni, pentru ca asta e prioritatea noului nostru guvern.

Hai sa povestesc si eu cum au murit 2 romani azi-dimineata in Londra. 2 romance, una sub 50 de ani, alta de aproximativ 30 de ani…

Preambul:
Eu lucrez in sala de operatie. Sunt ceea ce ar putea fi numit “asistent medical instrumentist” in traducere libera (“scrub nurse” in engleza). In sala de operatie avem si asistenti medicali (“operating department practitioner” = ODP in engleza) care se ocupa doar de partea de anestezie (asista anestezistul). Cu randul (pentru cate o saptamana) unul dintre asistentii medicali de anestezie cu experienta trebuie sa fie “de garda” pe tot spitalul. Trebuie sa fie disponibili sa ajute oricand anestezistul de garda pe spital la orice interventie pe caile respiratorii. Asta inseamna ca sunt chemati oriunde in spital este nevoie de o intubatie de urgenta. Prin natura sectiei, asta inseamna ca vor fi chemati cel mai des la primiri urgente.

Azi dimineata am ajuns la munca, m-am schimbat, am schimbat cateva vorbe in vestiar cu ODP-ul de garda saptamana asta, apoi m-am dus in sala de operatii unde sunt arondat, mi-am facut verificarile si pregatirile standard pentru operatiile zilei.
Chiar cand mi-am terminat verificarile si asteptam team brief-ul preoperator (o mini-sedinta in care chirurgii, anestezistul si noi discutam despre orice ar fi nevoie in cursul zilei), ODP-ul de garda vine la mine si ma roaga sa cobor cu el la urgente majore, unde un grup de romani care nu vorbeau deloc engleza au fost adusi.
Am primit acordul colegei care era responsabila de sala respectiva de operatii azi sa plec ceva timp sa ajut cu traducerea jos, la urgente.

Pe drumul scurt pana acolo am aflat ca a fost vorba de un incendiu intr-o casa unde locuiau mai multi romani (familii?), ca e vorba si de niste decedati si ca nici unul dintre romani nu vorbeste o boaba de engleza.

Am intrat la urgente, unde erau mai multi politisti, cativa ambulantieri, mai multi doctori (urgentisti si 2 anestezisti), mai multi asistenti medicali italieni (cunoscuti de-ai mei toti, unul chiar colegul de apartament), care erau mobilizati pentru a preda/prelua niste pacienti, a ii stabiliza, lua un minim istoric medical si recolta sange.

3 adulti (2 erau sot-sotie) erau acoperiti de funingine pe fata si haine, unul avea parul partial ars si 2 copii (de 5 si 6 ani, voi afla ulterior) plangeau de mama focului undeva intr-un lateral. Asta in conditiile in care in zona de urgente majore erau si alti 4 pacienti localnici, oarecum stabilizati deja.

Urmatoarea ora am fost traducator ad-hoc pentru ambulantieri, doctori (mai multi, multi punand aceleasi intrebari mecanic din nou, desi ala dinainte abia intrebase acelasi lucru), politisti, asistenti medicali si radiologi.

Incet-incet, cu cat de multa blandete am putut, am reusit sa aflu si sa transmit mai departe ca familia (sot, sotie si 2 copii mici) impartea o casa de 5 camere cu alti 7 oameni, ca focul a pornit de la un radiator electric care a luat foc in camera familiei, ca sotul impreuna cu un alt roman, abia treziti, au incercat sa stinga focul, ca femeia si copiii au fost scosi afara primii, apoi, cand s-au intors sa incerce sa opreasca focul cumva, era prea tarziu si totul ardea iar tavanul se prabusea.
Totul a durat mai putin de 20 de minute de cand s-au trezit, ambulanta a sosit, dupa spusele sotului, in aproximativ 20 minute de la inceputul focului. Ambulanta i-a adus la spital pe la 8 si 10, drumul a fost de aproximativ 15 minute, deci totul s-a produs pe la ora 7 dimineata.

Adultii erau in stare de soc. Dupa ce au fost un pic stabilizati am incercat (la cererea politistilor) sa aflu numele vecinilor de casa. Desi erau 11 romani care imparteau aceeasi casa de ceva timp, cei 2 adulti nu stiau decat un singur nume intreg (nume si prenume), al romanului din separeul celalalt, cel care inchiriase casa si le subinchiriase lor camera respectiva. Ceilalti erau doar niste prenume, fara nume de familie, fara orice fel de alte informatii despre ei. Politia nu avea (evident) nici un fel de informatii despre cine altcineva locuia acolo, habar-n-aveau daca a mai ramas cineva in casa si tot ce stiau era ca 2 femei murisera.
Una dintre ele era consoarta celui care le subinchiriase casa, care nu stia ce se intamplase cu ea.
Despre 4 dintre ceilalti romani politistii nu stiau cine erau si unde erau. Primul roman (sotul) presupunea ca plecasera deja la munca la ora aia. Dar nu stia. Nu stia unde lucreaza exact (doar ca lucreaza in “curatenie la hoteluri” sau “in betoane”), nu stia ce masini aveau, numere de inmatriculare sau orice altceva.

Cel mai trist era faptul ca nici unul dintre cei 2 (sotul si sotia) nu avea pe nimeni in Anglia pe care sa anunte despre ce li s-a intamplat, doar sotul avea un frate aici, dar al carui numar de telefon nu il stia, nu ii stia adresa si cu care nu mai vorbise de 1 an.
Nici unul dintre cei 2 nu avea pe nimeni din Romania pe care sa anunte de ce li s-a intamplat.

Cel mai aiurea e faptul ca cei 2 adulti vor ramane in spital peste noapte, dar copiii se simteau mult mai bine, deci vor fi trimisi temporar la asistenti maternali (foster care). Este, evident, o masura de siguranta pentru copii, nu e normal sa stea singuri prin spitale, cand parintii le sunt bolnavi.

Dar ma gandeam la drama lor. Singuri printre straini. Fara sa stie o boaba engleza. Tocmai si-au pierdut tot ce detineau in tara asta, mai aveau doar hainele de pe ei. Nici macar incaltari nu aveau, femeia avea niste papuci, el era in picioarele goale. Niste straini ii intepau peste tot si amandoi tuseau si aveau dificultati in a respira.

Si urma sa li se ia copiii. Chiar si temporar, tot e o drama suplimentara.

Cu ajutorul unei politiste si a unei asistente (mai “senioara” – band 7) le-am explicat ca vor primi cazare temporara din partea primariei locale, ca serviciile de asistenta maternala sunt profesioniste (as far I know – in mintea mea), ca au inhalat multa funingine si monoxid de carbon si ca de asta trebuie sa stea in spital pentru a fi monitorizati cel putin 1 zi, ca stiu ca le e greu, dar nu vor fi aruncati in strada cand vor fi externati de la spital.

Din ce am inteles de la politisti in pauze, cele 2 femei au murit in paturile lor. Celalalt roman nu stia ca i-a murit consoarta, iar doctorii nu ii spuneau inca asta, deoarece era inca in stare destul de grava si nu l-ar fi ajutat aceasta veste – dar urmau sa ii spuna asta un pic mai incolo.

 

Ce m-a mai impresionat a fost faptul ca primul roman imi povestea ca ceilalti care au plecat la munca… fusesera si ei in casa cand a inceput focul, dar au iesit si apoi au plecat pur si simplu la munca, de frica sa nu-si piarda locul de munca. Tocmai isi pierdusera tot ce aveau aici (casa ardea cu valvatai si au evacuat 6 case din stanga si dreapta ei), dar primul lucru la care s-au gandit a fost “sa nu imi pierd jobul”.

Si pe primul roman il rodea faptul ca maine trebuie sa mearga la munca, nu poate sa stea la spital peste noapte, isi pierde munca. I-am explicat ca va primi un bilet de concediu medical, abia atunci s-a mai linistit un pic.

 

Romani simpli, dar muncitori, care au ales calea pribegiei, pentru ca in judetul lor din sudul Romaniei nu aveau nici o speranta.
Romani imbatraniti inainte de vreme. Barbatul avea 31 de ani, femeia 24, amandoi aratau de 40.
Din ce am inteles, cele doua femei moarte erau venite din aceleasi conditii din tara.

De moartea lor nu s-a plans si nu se va plange nici un politician preocupat cu furtul.

Un alt probabil share sec pe facebook “X a murit in Anglia si familia nu are bani sa ii repatrieze corpul, doneaza la…

death

Drama inutila

Calmul nu e intotdeauna punctul forte al unor chirurgi. Desi e o meserie in care calmul se invata (vrei, nu vrei), nu stiu cum se face ca mai dau din cand in cand si peste agitati.

Astazi am avut un incident in sala de operatie. Incident care, privit in retrospectiva, era total evitabil, dar care a fost exagerat inutil de un chirurg nemultumit (pe buna dreptate nemultumit, dar chiar si-asa). Incident inutil dramatizat, intr-un final.

1 ora am stat ca tampitul scrubbed langa pacientul anesteziat, fara chirurg in sala de operatie, si tot timpul ma gandeam ca totul e pur si simplu dramatizat pana la caricatura, ca intr-o comedie americana.
Asteptam sa apara un personaj exagerat care sa zbiere dramaaaaaa, apoi totul sa se rezolve.

 

Ma rog, totul chiar s-a rezolvat, am terminat toate operatiile din lista zilei, ba chiar la timp (am plecat de la spital la 17:50), dar totul ar fi putut fi mult, mult mai simplu.

Ce s-a intamplat?

 

In ORL (si nu numai) avem anumite operatii care necesita laser (sau se pot face mult mai eficient cu laser). La noi in spital la ORL avem 2 tipuri de laser, unul cu CO2 (folosit in special pentru microlaringoscopii), altul cu potasiu-titanil-fosfat (KTP, folosit pentru operatii in otologie).
Desi am cerut training de mai multe ori de la band 7-le meu si am atras atentia asupra faptului ca nu avem asistente medicale suficiente care sunt laser-trained, de cand am inceput eu aici si pana acum am avut de mai multe ori problema “who can we get to operate the laser, who is laser-trained?“.

Acuma, totul suna foarte Star Wars, dar totul este destul de lipsit de complicatii. Setarile laserului sunt cerute si verificate de chirurg, tot ce trebuie sa faca asistenta “laser-trained” este sa conecteze aparatul la priza speciala, sa ii dea drumul cu o cheie speciala, sa se asigure ca tot teatrul are ochelari de protectie si ca nu poate intra nimeni direct in incapere fara a fi avertizat in prealabil de faptul ca laserul functioneaza si apoi sa porneasca si opreasca un intrerupator care permite folosirea laserului in burst-uri. Trainingul dureaza 20-30 minute, cel mai important e sa ai certificatul de “laser-trained“, atat.

In momentul asta mai avem doar 3 asistente care sunt “laser-trained“. Pana acum 1 luna erau 4, dar 1 s-a pensionat. Problema e ca doar aia care s-a pensionat (fosta band 7 de la ORL) si inca una fac des operatii cu laser, restul fac cam 1 la cateva luni. La ORL avem cam 1 operatie cu laser la fiecare 2 saptamani (cateodata ceva mai des).

Long story short, astazi ni s-a spus de la team briefing-ul de dimineata ca vom avea nevoie de laser pentru operatia a doua a zilei. Drept urmare, colega mea de azi (cea mai experimentata dintre cele laser-trained) a fost scrub pentru prima operatie, urmand ca eu sa fiu pentru a doua, iar ea sa actioneze laserul. La 11 vine un band 7 si ii zice colegei mele ca trebuie sa mearga la o porcarie de intalnire pe la 12, intalnire care va dura 1 ora, maxim. I-am atras atentia ca ne trebuie cineva laser trained pentru operatia a doua, a zis ca va rezolva.

A rezolvat pe naiba.

La 12 m-am trezit ca suna sa ne zica sa plece colega mea mai repede, operatia de dimineata tocmai se termina, noua colega care a venit ne zicea ca habar nu are laser si nu a fost trainuita niciodata pentru asta, cea de-a 3a colega se plangea ca vrea sa mearga la masa atunci, colega mea care era scrub imi cerea sa ma scrub repede si sa termin eu operatia.

Pana la urma am scos-o la capat. Am sunat alta colega (laser trained) care era in alt teatru azi, i-am zis ca vom avea nevoie de ea pe la 1 si ceva pentru laser, colega de dimineata a terminat operatia si a fugit direct la intalnire, lasandu-ma pe mine sa fac handover, cea de-a 3a colega s-a dus la masa.

Dupa ceva asteptari (pentru ca cineva de la receptie nu a chemat pacientul din sectia de ambulatoriu, desi i-am cerut s-o faca), am inceput operatia.

Chirurgul ne-a spus de minim 5-6 ori in timp ce pregateam operatia ca va avea nevoie de cineva care sa opereze laserul “soon”. O colega a sunat-o pe la 13:00 (la cam 15 minute dupa ce a inceput operatia) pe cea care trebuia sa ne ajute, care ne-a zis ca abia si-a luat pauza de masa, sa o sunam cand avem nevoie de ea si vine in 2 minute.

1 ora apoi chirurgul a operat, in stilu-i caracteristic (cere multe instrumente unul dupa altul, te pune sa deschizi seturi dupa seturi pentru cate un instrument mic, pe care il foloseste 1 secunda si atat si tot timpul te grabeste sau te repede daca nu i-ai dat microinstrumentul x la 1 secunda dupa microinstrumentul y).

La 14:05 imi zice “I will need the laser soon, Christian”. Am terminat o verificare pentru care abia atunci am gasit timp (desi trebuia s-o fac la inceputul operatiei, dar n-a fost timp atunci, imi cerea sa tot deschid seturi noi de instrumente), apoi i-am cerut colegei ramase sa o cheme pe cea laser-trained.

Colega a sunat, a aflat ca respectiva colega era deja scrub pentru o histerectomie, pentru ca nu era cine altcineva sa fie scrub pentru o operatie atat de complicata…

Cand a auzit asta, chirurgul a explodat. A inceput sa urle (la propriu) ca ne-a tot zis de mai mult de o ora ca va avea nevoie de laser, de ce nu e nimeni acolo atunci, de ce nu e prima colega in teatru, de ce a doua e scrub in alta parte cand el are nevoie de ea, de ce nu avem pe nimeni altcineva laser-trained, de ce avem nurses care nu au trainingurile necesare, de ce nu este ascultat cand cere ceva.

Nu a injurat (macar atat), dar a urlat cam 10 minute ca va inchide operatia atunci, va trezi pacientul si ii va spune ca nu a avut personal pentru a face operatia.

La 14:20 intra pe usa colega de dimineata, proaspat revenita de la intalnire, cu mancarea in gura, inca mestecand-o, si muta laserul ca sa poata fi folosit. Chirurgul continua sa urle ca e prea nervos, nu mai poate face asta, inchide operatia si isi arunca manusile. Apoi scrie in op notes ca nu are nurses pentru operarea laserului, apoi iese pe usa afara zbierand “I am to upset to do this, wake up the patient”.

Anestezistul (consultant, echivalentul unui medic primar din Romania) nu a fost in sala de operatie in timpul asta, am avut doar rezidentul lui, care habar-n-avea ce sa faca. Am escalat situatia la theatres coordinator, care a escalat la matroana, care a escalat la divisional leader (teatrele tin de anaesthetics, divisional leader e o anestezista foarte infipta). Au fost sunati seful clinicii de ORL, un alt otologist care era in spital atunci, a fost implicat si seful clinicii de maxilofaciala (habar-n-am de ce), impreuna, toti sefii si sefuletii astia au stat si negociat 40 de minute ce sa faca. Timp in care pacienta a stat anesteziata degeaba pe masa de operatie.

Pana la urma s-a decis ca operatia va fi terminata de celalalt otologist (dupa ce a reusit sa vorbeasca la telefon cu primul chirurg, care a plecat la nu-stiu-ce-intalnire si el, intre timp).

La 15:30 noul chirurg a redeschis operatia, la 16:20 a terminat. Pacienta a fost trezita, era bine-mersi in postop pe la 17:45, cand ne-am dus ultimul pacient acolo.

Inainte de a termina, chirurgul nou a reusit sa ma intepe pe mine cu un microinstrument care arata ca un ac lung (care fusese deja folosit in pacienta). La finalul operatiei m-am spalat si am cautat orice urma de sange sau de intepatura (fara succes). Dar intepatura e intepatura, trebuie sa ma duc la Occupational Health. M-am dus acolo, de acolo m-au trimis la A&E.
La A&E m-a plimbat un idiot de la un ghiseu la altul (desi tot el era cel care mi-a raspuns si la al doilea ghiseu). Desi i-am spus clar ca sunt angajat al spitalului care a avut un needlestick injury in sala de operatie si ca lucrez aici de 1 an de zile, i-am dat inclusiv badge-ul meu cu poza si nume, el m-a luat la interogatoriu “de cand esti in tara, ce etnie esti, care e adresa ta, de ce nu ai numar NHS, ai GP, de ce nu ai GP, trebuie sa anuntam Home Office ca locuiesti aici de 1 an si nu ai GP, Home Office care te va contacta ulterior si te va pune sa platesti pentru orice servicii vei primi acum“. Colac peste pupaza, trebuia sa mai si astept 4 ore pentru ca un asistent supraincarcat cu munca sa imi ia sange pentru analize (pe care boul anterior imi zisese ca urma sa le platesc).

Mi-am pierdut cumpatul, i-am zis ca n-am sa mai fac asta daca au de gand sa imi ceara bani, desi platesc taxe mai mult decat el si m-am intors la mine la teatre, urandu-peste umar boului sa fie si el interogat la fel cand va veni vreodata la spital.

La teatre mi-am terminat lista pentru ziua de azi, am facut un incident report despre needlestick injury, apoi am plecat acasa.

 

Pentru oricine o mai fi vreodata in situatia mea, citez de pe site-ul NHS UK:

Hospital treatment is free to people classed as ordinarily resident in the UK. This is not dependent on nationality, payment of UK taxes, National Insurance contributions, being registered with a GP, having an NHS Number, or owning property in the UK. 

To be considered ordinarily resident, you must be living in the UK on a lawful and properly settled basis for the time being – you may be asked to prove this.
ordinarily resident” e descris in Guidance on overseas visitors hospital charging regulations, Chapter 3 page 27

(i) is lawfully in the UK … EEA nationals are almost always here lawfully
(ii) is here voluntarily – it will be rare for a person not to be in the UK voluntarily; and
(iii) is properly settled here for the time being… there is no requirement for any person to actually be living here permanently or indefinitely in order to meet the ordinary residence test. There is no minimum period of residence that confers ordinarily resident status.

 

Maine ma duc sa fac o plangere impotriva boului respectiv si nu ma opresc pana nu primesc un raspuns oficial de la cineva de la A&E.

Drama inutila cere drama inutila!

De la teorie pana la practica te mananca… bacteriile

Printre principalele atributii ale jobului meu ar fi cea de a fi “avocatul pacientului“, sa fiu cel care incearca sa actioneze pentru binele pacientului pe cat posibil.

In spitalul meu (si presupun ca in tot NHS-ul) se fac cursuri peste cursuri pentru tot felul de lucruri, multe dintre ele trebuie repetate la 12/24/36 luni. Unele sunt doar pe calculator, altele sunt doar in sala de curs, altele sunt o combinatie de calculator + curs. Unele dintre cele care trebuiesc repetate 1 data la 12 luni sunt cele despre Infection Control.

In afara de cursuri, avem afise peste tot in sputal cu tot felul de mentiuni “de retinut” despre preventia si controlul infectiilor. Avem un departament special de Infection Control. Avem controale inopinate ale unor angajati de la IC care vin si fac observatii daca cineva incalca regulile de baza de preventie a infectiilor. Sunt destul de stricti, dar si destul de corecti. Se iau de toata lumea, fie vizitatori, asistenti medicali sau medici.

La intalnirile cu band 7 (“line manager”) sau band 8 (matroana), destul de des ni se aduce aminte sa “challenge” pe cei pe care ii vedem ca vin in haine de afara in teatru, ca nu se spala pe maini, ca nu folosesc manusi, ca fac septic proceduri care ar fi trebuit facute in conditii de asepsie samd

 

Singura problema e ca am vazut de mai multe ori chirurgi sau anestezisti intrand in sala de operatie cu hainele de afara, chirurgi care doar isi pun manusi sterile si apoi pun mana (cu instrument) pe pacient (fara sa aiba halat steril), chirurgi care distrug sterilitatea unei proceduri daca se grabesc si nu vor sa astepte cateva minute pana runner-ul aduce cate ceva ce nu avem in interiorul teatrului si ne-ar permite sa continuam operatia steril.

Din fericire, sunt cazuri mai rare, de cele mai multe ori sunt in proceduri de ORL (la ORL se poate dezbate pe marginea inutilitatii sterilitatii in proceduri facute in gura sau in nas, dar nu si la operatii in urechi sau gat), as putea fi acuzat ca sunt mai catolic decat papa. Dar asta nu se intampla doar la ORL.

Dar ideea e ca tot personalul din partea de nursing nu vine cu haine si incaltari din afara spitalului IN teatre, de ce doctorii isi permit sa incalce politica spitalului in privinta asta? Si de cele mai multe ori inclusiv band 7-ii carora le arat ce fac doctorii respectivi nu prea au ce sa le faca. Le fac observatii si doctorii le ignora.

 

Astazi am facut o tura in sala de operatii de urgenta (CEPOD). Am avut 3 operatii mari si late toata ziua. O laparotomie evacuatorie pentru o sarcina ectopica rupta, o curatare si inchidere a unei laceratii masive pe o frunte si o procedura Hartmann’s.
La sarcina ectopica am fost runner pentru band 7-le de la Ginecologie (care a fost scrub nurse pentru operatie), asistenta medicala cu zeci de ani de experienta, band 7 aici de ceva ani buni.

Am pregatit (steril) masuta pentru cateterizare urinara, doctorita rezident de ginecologie a zis c-o cateterizeaza ea (la noi la teatre nu lasa barbati sa cateterizeze femei si viceversa), s-a spalat, a pus manusi sterile si apoi astepta sa termine anestezistii intubarea. Intre timp am continuat sa dau consumabile sterile catre scrub nurse.
Cand am vazut ca anestezistii au terminat intubarea si inductia anesteziei, ma intorc s-o ajut pe doctorita cu pregatirea pacientului.
Sa imi pice fata cand vad ca aia pune manusile sterile pe patura si cearceaf si le da la o parte.*

Ii atrag rapid atentia scrub nurse-i, care imi zice sa-i ofer niste manusi sterile noi doctoritei. Fac asta, o intreb politicos ce masura de manusi are.

Doctorita face pe ofuscata, imi zice ca manusile ei sunt sterile, care e problema. Ma intorc spre band 7, aia ii zice din nou ca ii dam noi manusi sterile noi, “untouched”. Doctorita ignora asta si pune direct mana pe cateter si pe fasele (care ERAU sterile) si incepe sa curete meatul urinar si continua cu cateterizarea.

Nu ma asteptam sa ii tranteasca un policy in fata doctoritei, dar chiar ma asteptam sa aiba ceva mai multa autoritate in fata ei in situatia data.

challenge

Toate astea se petreceau fara presiunea intensa a timpului, era o urgenta chirurgicala si minutele contau, dar nu atat de mult incat sa faci o procedura sterila… nesteril.

Acuma, chestia e ca mi s-au facut 3 observatii pana acum deja (din partea unui chirurg si a 2 anestezisti) cum ca “I do not know my place in the operating theatre“. De fiecare data au fost cazuri asemanatoare, in care mi-am manifestat nemultumirea cu anumite lucruri. De data asta a fost de fata un band 7, care a avut si mai putina autoritate ca mine.

 

Ulterior am discutat cu ea, mi-a zis ca am facut foarte bine ca i-am zis, ca a fost foarte gresit ce a facut doctorita, ca nu aveam ce sa mai facem pe moment, ca macar am insistat sa i se dea antibiotic pacientei si ca in viitor sa fac un Incident Report daca vreun doctor mai face asta.
Sincer, as fi facut asta de azi, atata doar ca IR1-urile ajung tot la band 7… Ce era sa zic in raport, “I escalated this to the band 7, who did nothing”?

Pentru un spital care face mare tam-tam pentru posibilitatea oricui de a trage semnale de alarma in orice situatie, realitatea e ca ai foarte putine posiblitati de a schimba ceva.

Oricum, deloc intamplator, de cand mi s-au facut acele observatii mi-a scazut placerea de-a mai veni la munca si au inceput sa ma deranjeze niste lucruri care pana atunci erau usor de ignorat.

La ultima discutie cu band 7-le meu (cel de Maxilo-Faciala/ORL), cand i-am zis problemele astea si mi-a zis “sa nu o iau personal”, pentru ca doctorii nu sunt obisnuiti sa fie luati la intrebari (oricat de indreptatite ar putea fi), i-am zis ca daca vroiam sa urle un doctor la mine cand el greseste, puteam foarte bine sa raman in Romania.

Data viitoare cand o sa mai am discutia asta cu el o sa fie cu alta fraza “prefer sa fac asta in alt spital, cu alti doctori“. Chit ca o sa se poarte la fel sau mai rau, macar o sa fie unii noi. 🙂

 

  • Mentiune: pentru cine nu stie, contaminarea cateterelor urinare in momentul inserarii lor sau nerespectarea principiilor de asepsie si antisepsie la cateterizare este unul dintre principalele motive pentru dezvoltarea de infectii urinare asociate cateterelor urinare.

Cum sa te prefaci ca muncesti in Anglia

Sau cum sa mimezi ca esti un profesionist.

Sau, in traducere de Ferentari (sa ma scuze cititorii mei mai crestini), cum sa fii un bulangiu imputit si sa scapi basma curata tot timpul.

In sala de operatie, echipa de nursing e formata din 3 oameni. Saptamana asta am avut inca 2 cazuri (dintr-o serie lunga) in care persoana a 3-a (diferita, de fiecare data cineva cu experienta mare in sistem) se fofila de la munca fix cand aveam nevoie de ea. Si am ramas eu, cu 6 luni vechime in teatre si 11 luni ca asistent medical sa rezolv niste situatii complicate, care presupuneau o serie de activitati de echipa.

In aceste doar 11 luni de munca in strainezia, am observat surprinzator de multe moduri in care niste colegi si colege (altfel auto-declarati megaprofesionisti (sic!) ) se feresc de la a munci prea mult, ca nu cumva sa isi si merite salariile.

In caz ca nu e clar, nemunca ma enerveaza, mai ales cand ma afecteaza direct. Ca sa ma descarc, le voi scrie aici. Desi e vorba de activitati facute de cateva zeci bune de persoane diferite, le voi atribui pe toate unui personaj generic, megaprofesionistul (fara majuscula). Majoritar sunt lucruri care mi s-au intamplat mie, adica sunt interactiunile mele cu megaprofesionistul.

megaprofesionistul va invata rapid cu cine isi permite sa faca scandal si cu cine nu. Va observa cine e nou sau nu are autoritate sau cine nu e inclinat spre a cere mai serios ajutorul, si va abuza de acest lucru. Daca un fraier munceste vizibil mai mult, inseamna ca e fix asta, un fraier, deci poate fi abuzat oricum. Asta am observat in special la infirmieri (healthcare assistants). Daca fraierul prinde curaj si face plangeri sau cere asta si asta, megaprofesionistul va fi cu gura mare. Daca vede ca nu merge sau se ajunge la superiori, cateodata se calmeaza, cateodata nu.

megaprofesionistul se va arata des fals-interesat de faptul ca fraierul munceste de ii sar capacele. “Y’alright?” va fi pe buzele lui, alaturi de “oh, that’s terrible” sau “bless you”. Dar nu o sa-l auzi “can I help you” sau “do you need a helping hand?”

lazy

megaprofesionistul stie sa se apere cu reguli, regulamente, legi si alte lucruri care au fost introduse ca sa ne protejeze de abuzuri. Dar care invita la abuzuri. megaprofesionistul e de multe ori tampitel, daca ii ceri sa-ti dea rest la 10 lire pentru 2 lucruri care costa 1,55 lire, o sa-ti dea 2 hartii de 5 lire si ceva maruntis in plus. Dar daca ai nevoie de el, va invoca paragraful x din regula y, care zice ca el nu trebuie sa faca asta in momentul ala. Nici ala care a scris regula y nu mai stie paragraful x, dar il stie megaprofesionistul… Exemple:
– la programul 08:00-18:00 ai dreptul la 2 pauze platite de 15 minute si una neplatita de 30 minute. megaprofesionistul stie ca, daca isi ia pauza la 12:00 (“ca sa fie pregatit sa te ajute”, daca e nevoie sa continue lista dupa 12:30, cand ar trebui sa luam pauza de masa toti, si ar trebui sa se termine operatiile de dimineata), ulterior, cand ceilalti 2 fraieri ramasi in sala de operatie vor termina singuri operatia pe la 12:40 (megaprofesionistul nu se oboseste sa revina la timp din pauza), cei 2 fraieri vor merge la randul lor la masa. Adica 30 minute nu se va intampla nimic in sala de operatie. Adica megaprofesionistul se va alege cu o pauza totala de minim 1h si 10 minute. Super, nu?
– La programul 08:00-21:00 ai dreptul la 2 pauze platite de 15 minute si 2 neplatite de 30 minute. megaprofesionistul stie ca e nevoie de el musai intre 17:30 si 19:30, in majoritatea cazurilor atunci se termina listele, inclusiv cele care “overrun”. Ca om care lucreaza pana la 21:00, e obligat sa ofere ajutor oricarui teatru care nu termina munca a 18:00. Pe rand, nu trebuie sa fie in 3 teatre deodata. Dar, invariabil, termina pana la 19:30, apoi poate sa frece menta platit 1 ora, urmat de plecarea acasa nu mai tarziu de 20:40. megaprofesionistul stie toate aceste lucruri, dar va insista sa-si ia pauza a doua de 30 minute fix pe la 17:20. Ca sa se intoarca la 18:00 (evident), sa ajute sa se termine 1 (hai, 2, daca e marinimos sau are timp) operatii in teatrele care n-au terminat la timp, apoi sa frece menta cu succes. Problema e ca in teatrul unde lucreaza megaprofesionistul raman 2 oameni sa termine o operatie, care de multe ori e una mai complicata si mai lunga (de asta nu s-a terminat la timp, evident). megaprofesionistul se alege cu aproape 3 ore de pauza pe ziua lunga de munca, la care adauga minim 2 mersuri “to the loo” de cate 10-15 minute. Munceste de se speteste, sarmanul.
– pe sectii, megaprofesionistul va stii intotdeauna sa isi ia pauza primul. Sau “cand trebuie”. Pe principiul “daca nu mi-o iau repede, fraierul o sa-mi ceara ajutorul cu ceva, daca sunt in pauza il pot flitui”. De nenumarate ori imi cautam colegele sau infirmierii sa ma ajute cu ceva ce nu puteam face singur. Ia-i de unde nu-s. De multe ori mai plecau si cu cheile dupa ei, stateam ca vita si luam medicamente din alta sectie pentru ca megaprofesionistul era in pauza.

megaprofesionistul stie sa-si ascunda egoismul sub masca profesionalismului. Am mai povestit exemplul (deloc singular) al colegei care a fost prima in rezerva unui pacient cu stop cardiac, numai pentru a iesi imediat cum au mai intrat 2 fraieri (colegi) acolo, ca sa se duca in pauza ei de masa. Timp in care eu, un coleg, plus band 6, 2 medici si echipa de Resus am dus pacientul cu puls 0 in ROSC (return of spontaneous circulation).

megaprofesionistul va documenta tot ce face si ce nu face. Nu pe principiul “if you didn’t document it, it didn’t happen“, ci pe cel invers “even if it didn’t happen, if you document it, nobody can easily prove it didn’t happen”. Daca te uiti pe nursing notes ale megaprofesionistului pe la ora 16:00, vei vedea ca pacientii lui deja sunt stabili si cu medicamentele de la ora 18:00 administrate, cu pielea intacta (manca-i-ar mama pe ei, nu conteaza ca sigur au cate o escara) si in stare perfecta de sanatate (cu NEWS 0), zici ca nici nu au nevoie sa mai fie in spital. Apoi face handover “skin intact, no changes”. Si te apuci sa faci primul set de OBS si vezi ca ai 2-3 cu NEWS 7, 1 diabetic cu glicemie 2 (adica aproximativ 50 pentru romani) si ca antibioticele i.v. pe care le-a dat megaprofesionistul erau doar agatate, dar nu curgeau, pentru ca branula era mai veche decat pestele vandut la restaurantul de la parter.

megaprofesionistul va escala toate rahaturile posibile si imposibile. Ca sa fie acoperit. Dar va escala 1 data si apoi nu mai face nimic 4 ore, daca doctorul nu vine, nu ii pasa ca-i crapa pacientul.

megaprofesionistul va delega orice poate. Am mai povestit de nenumarate ori ca in tara asta exista asistente medicale care se pensioneaza si nu au recoltat sange niciodata in viata si nu au pus vreo branula. Si nu au cateterizat vezical vreun barbat, pentru ca “asa zice policy-ul”. Care policy, atunci cand i-l arati (e pe toate calculatoarele), scrie negru pe alb ca oricine e competent poate cateteriza orice pacient, atata timp cat e capabil sa isi dea seama ca trebuie sa ceara ajutor specializat in cazuri speciale (tumori de prostata sau alte nebunii). Sa nu vorbim de ingrijirea pacientilor cu traheostoma, recoltare de sange arterial pentru EAB, ventilatie non-invaziva, transfuzii de sange, montare de tub NG sau multe alte lucruri pe care o asistenta medicala din Romania le face vrand-nevrand. Daca megaprofesionistul poate sa invoce vreo clauza obscura dintr-un policy, o va face. Chestia asta am vazut-o la agency nurses, care de multe ori vin noaptea doar ca sa administreze medicamente, sa faca documentatie aiurea si sa doarma. “I am not trained to do this“. Sa mori tu ca in 30 de ani de nursing nu ai invatat sa bagi un tub de plastic intr-o traheostoma ca sa aspiri niste secretii.

megaprofesionistul va ignora aceleasi legi si regulamente atunci cand vine vorba sa-si faca viata usoara. De ce sa inceapa administrarea medicamentele aproximativ la timp. Ce, medicul a prescris un medicament la niste ore exacte? E un fraier si ala. megaprofesionistul va administra medicamentele de la 8 la 9, de la 13:00 la 11:30 (sau mai devreme) si pe cele de la 18:00 la ora 16:30. Asepsie in prepararea medicamentelor i.v.? Ete na, nu te vede (de cele mai multe ori) nimeni in camera de preparare a medicamentelor. In Romania ma plangeam ca nu am manusi, aici avem manusi sa ne imbracam in ele, dar lumea nu le foloseste. megaprofesionistul face tracheostomy care fara manusi, intoarce pacientii incontinenti fara manusi, nu se spala pe maini (sa nu cumva sa i se usuce pielea) dar apoi da medicamente orale, pe care pune aceleasi maini.

megaprofesionistul va ridica in slavi calitatea educatiei primite de el in scoala lui. Fie ca e cel din tara lui (fie ca e Nigeria, Gana, Romania, Bulgaria, Portugalia, Italia, India sau mai stiu eu de unde), fie ca e chiar cel local. Bai nene, mataluta tocmai mi-ai demonstrat ca nu stii sa faci ceva de baza in meseria ta dupa ani buni sau chiar zeci de ani de munca si indraznesti sa imi zici ca scoala care te-a “produs” e exceptionala? Really?

megaprofesionistul va rupe usa in doua la ora terminarii programului. Daca e vorba de munca pe sectie, va face scandal daca un fraier face handover mai detaliat decat mincinosul “all patients are fine, no problems”. Daca e in sala de operatie, megaprofesionistul va face ca maimuta daca trebuie sa plece (Doamne fereste) la ora 17:50 (cand programul se termina la 18:00).

megaprofesionistul va face minimul necesar pentru functionarea sectiei sau a salii de operatie. Asta inseamna si aprovizionarea cu anumite consumabile. megaprofesionistul va lua cateva chestii generale, dar nu o sa-l vezi facand o aprovizionare profunda, ca sa aiba teatrul de toate. megaprofesionistul va fi acel care, apoi, va face scandal cand merge in alt teatru si vede ca alti megaprofesionisti ca el n-au facut aprovizionarea.

megaprofesionistul va sti sa isi ia laudele atunci cand ceva merge bine si sa paseze responsabilitatea pe altii atunci cand ceva merge prost.

megaprofesionistul va sti sa paseze pe altii nemultumirile sale, atunci cand cineva ii face orice fel de observatie. Exemplu banal: din 16 teatre, doar 3 au conector pentru laser. Anumite operatii de ginecologie, chirurgie generala/vasculara si de orl se fac cu laser. Automat, teatrul 13 e de ginecologie, 1 e de vasculara si 2 e de orl. Astea sunt cele 3 teatre cu conector de laser. Operatia cu laser de orl este una in care avem nevoie de mai multe echipamente voluminoase, printre care si un microscop. Teatrul 1 e cel mai mic dintre cele 3, teatrul 13 e des ocupat de ginecologie. Daca indraznim sa mutam o lista care nu are nevoie de laser din teatrul 2 in alta parte, un chirurg batran face tot timpul scandal, pentru ca el considera ca teatrul 2 e “al lui”. De 2 ori batranul i-a facut scandal unei colege band 6. Nu era vina ei. Dar nici vina noastra ca aveam nevoie de teatrul mai mare. Doar acolo aveam acces la laser si spatiu pentru operatie. De fiecare data megaprofesionista mea colega a venit si ne-a facut noua scandal, pentru ca, nu-i asa, daca cineva urla la tine si esti nevinovat, trebuie sa urli si tu la altii.

megaprofesionistul va sti cum sa faca sa para ca face totul “cu acordul tau”. Cand stie ca urmeaza munca mai multa, va intreba “cand I have my break, I need it now”. Si uite asa ramai sa pregatesti o operatie complicata in 2. Si megaprofesionistul revine fix cand totul e gata si poate sa stea pe scaun 2 ore.

megaprofesionistul stie sa identifice cand e cazul sa faca niste alegeri importante, care ii permit sa frece menta mai mult. Daca exista o operatie cu 3 operatii mici (nr. 1, 2 si 3) si una mare (nr. 4), megaprofesionistul se va oferi sa inceapa lista. Asta inseamna ca el isi ia pauza dupa ce e scrub la prima operatie, apoi tu iti iei dupa ce o faci pe a doua, apoi el o face pe a 3a, apoi ta-dam, cui ii vine randul sa faca operatia de 3 ore dupa 3 operatii de 30-40 minute? Sigur nu megaprofesionistului.

megaprofesionistul se va plange tot timpul ca e ocupat, chiar daca nu face nimic. Vine fraierul si vrea ajutor pentru ca pacientul lui are 150 de kg si a facut pe el si trebuie curatat si nu exista nici un HCA prin sectie? Mars, ma, de-aici, nu vezi ca fac documentatie? Daca fraierul face scandal mai sus, megaprofesionistul se va arata foarte afectat de aceasta indrazneala. Doar era ocupat. Vine tura de seara mai devreme si nu face nimic si un fraier din tura de zi zice ca are nevoie de ajutor pentru ceva? I se zice intr-un cor megaprofesionistic sa se duca sa ceara ajutor de la colegii de la tura de zi. Dupa aceea aceiasi megaprofesionisti se vor plange ca aia din tura de zi nu fac nimic toata ziua.

lazy-2

 

Desigur, unii vor citi randurile de mai sus si vor zice “hmmm, nu stiam ca pot sa frec menta atat de barbar pe meleaguri straine si sa am succes, ia sa fac si eu asta si asta si asta“. Cred ca stiti ce va urez. 😉

Cum a fost ziua mea in spital (4)

O zi in care totul s-a terminat pe dos si a fost inutil complicat. Daca era ceva ce putea sa mearga gresit, a mers gresit. Totul a fost total dezorganizat (iar la teatre lucrurile sunt de regula destul de bine organizate). Genul de zi in care ajungi la concluzii bizare.

perpetuum mobile.gif

Tura lunga. 7:30 – 21:00.
Cum am lucrat ieri/alaltieri, mi-am zis “Da-i incolo, oricum nu fac nimic pana la 8”, am ajuns pe la 7:50 in teatru. Nu e chiar corect ce fac, dar nici sa vin la spital si sa stau ca dobitocul 30 minute nu am chef.

Mi-am programat pentru azi la 10 de acum cateva saptamani un curs de “cateterizare urinara”.
Trustul nostru si-a schimbat politica in privinta cateterizarii (in octombrie 2016) si acum zic ca personalul nou in spital ar trebui sa fie evaluat drept “competent” in montarea cateterelor urinare de catre cineva care este in masura sa faca evaluarea.
Pana acum politica era “te auto-evaluezi si introduci cateva sub supravegherea unui coleg senior, apoi esti liber sa montezi cate vrei”. Problema e ca ambele politici sunt similare in cat de vag descriu “personalul in masura sa faca evaluarea”. Iar trustul are o singura urology nurse (la 2 spitale), iar spitalul mai mare (unde lucrez eu) NU are sectie de urologie propriu-zisa (dar are o struto-camila numita “renal ward”, unde vin in general pacienti cu insuficienta renala sau dializa).
Pentru a adauga confuzie la poveste, inainte se recomanda sa se ceara ajutorul echipei de urologie (care, cea din spitalul-sora?) pentru cateterizarea tuturor pacientilor-barbati care sunt suspecti de probleme de prostata. Problema e ca prostata incepe sa se largeasca pe la 40-50 ani la toti barbatii, asta inseamna ca nu cateterizez pe nimeni niciodata? Plus, toti pacientii-barbati cateterizati de mine erau in sepsis (asa sunt eu, norocos). Si batrani. Si se intampla asta noaptea. Ia consult de urologie atunci. Acum nu-ti mai recomanda asta, dar spune ca trebuie sa ceri ajutorul echipei de urologie oricand ai probleme in cateterizarea oricarui pacient (o recomandare la mintea cocosului).

Aaaaniuei. Am fost alocat in teatrul meu de baza (7), ORL. Inainte de curs, trebuia sa fiu scrub pentru o operatie. O amigdalectomie. Au anulat-o (mama pacientei nu se simtea bine). Nu mai puteam fi scrub la nimic altceva, celelalte 2 operatii ale zilei erau de 4 ore si ceva fiecare si nu are sens sa incepi o operatie pe care nu o poti termina.
1 ora si ceva mi-am facut cate ceva treburi. M-a trimis band 7-le sa organizez un pic si o magazie cu echipamente care tine de specialist surgery.

Apoi am avut cursul, care a durat mai mult decat am crezut. Am avut si o pauza de 45 minute, in care am mancat si mi-am rezervat niste overtime in week-end si am aflat ca dupa ce termin cursul, va trebui sa merg in teatrul de chirurgie generala (3).

Mi-am facut si partea de evaluare pe manechin a cateterizarii. Si am aflat ca restul colegilor-barbati erau acolo din acelasi motiv ca mine “sa aiba o acoperire legala”, pentru ca toti cateterizau barbati de multa vreme. Si m-a amuzat faptul ca aproape toate (cu 1 exceptie) colegele femei nu cateterizasera nici o data un barbat, desi erau asistente cu ani buni de vechime.

Asta desi politica trustului nu zice absolut nimic despre females catheterise only females, males catheterise only males.

 

Buun. Apoi ma intorc la teatre.

Teatrul 3. Faceau chirurgie generala. Aveau doar 2 angajati full-time, plus 2 studente plus 1 supernumerary. Ceea ce e impotriva politicii trustului (care zice minim 3 angajati full-time/teatru alocati in orice moment intre 08:00 si 18:00).
Ma ofer sa fiu eu scrub pentru urmatoarea operatie, un VNUS. Am mai facut-o (ca scrub) de mai multe ori la mine in teatru, o stiam.

Pregatesc troliile (seturi si echipamente) asteptam doar chirurgul sa spuna ca poate fi indusa anestezia… cand ne spune ca anuleaza operatia. Pacientul trebuia sa aiba un doppler scan facut in ultimele 2 luni (sau mai nou). Ultimul facut era de acum 3 ani. A fost vazut in clinica, i s-a luat consimtamantul pe o procedura, a fost adus in teatru si erau pe cale sa il anestezieze, dar nimeni nu avea un doppler mai nou al picioarelor lui.

Buuun. I se cere scuze pacientului, e trimis acasa, dar i se face programarea pentru un scan.

Schimbam planul, urmeaza sa fiu scrub pentru o hernie. Am mai vazut doar una pana acum. Ma descurc destul de bine, zic eu.

Dupa ce fac handover, mi se spune ca sunt chemat in teatrul 2 (cel mare de ORL). Urmau sa faca o parotidectomie (programata pentru) 4 ore, era deja ora 4, eu oricum faceam tura lunga, trebuia sa fiu scrub pentru ea.

Mananc ceva, ma duc si vorbesc una alta cu band 7-le meu, ii spun ca am fost scrub pentru general surgery. Si ca imi dau demisia de la specialist surgery, ma duc la general, e mai usor. 🙂 Instrumente mai mari, setup mult mai simplu, nu tu miscroscoape, nu tu drill, nu tu monitoare de nervi. A inceput sa rada.

Ajung in teatrul 2, ma spal ca sa fiu scrub, si aici anuleaza operatia. Pacientul era confuz, nu stia unde era, nu stia ce i se intampla. Cum l-au adus in teatru si nu l-au oprit in holding bay sau pe Day Surgery, nu stiu.

Aaaaniuei, nu mai au nevoie de mine in 2. Fac curat un pic aici, apoi ma intorc in 3, unde ramasese acum o singura asistenta full-time. Studentele plecasera. Supernumerary-ul nu stiu unde disparuse. Iar a doua asistenta plecase in pauza. Si pacientul era pe masa (si era anestezie generala, nu o procedura mica sub anestezie locala).

Ajut la operatia asta, se termina lista. Merg “la mine” in teatrul 7 (“casa mea”), ajut si acolo sa termine o operatie.

Anestezistul-indian-care-se-crede-mai-amuzant-decat-e s-a gasit sa faca o gluma pe seama faptului ca am facut training pentru cateterizare.
“Oh, so now you have training to touch other males’ penises. You remember you played with that man’s hoohoo and you made it big, you are an expert at this, now you want to do it some more?”.
“Eh, I just did my job, it’s his problem that he liked it”
“Nooo, it is your problem”
“I’d say it was your problem, you were just standing there, watching while a male was touching another male’s penis. Out of the 3 of us, I was doing my job, the patient was asleep (and liking it), you were actually a voyeur”

A tacut si a inceput sa rada.
Apoi intercomul din teatru a bazait, “could Cristian go to theatre 8, please”. Hop, inca un teatru. Aici se face chirurgie vasculara in general (sau urgente, mai rar).

Faceau tot varice, dar EVLT, de data asta se facea ablatia cu laser plus avulsii. Si abia incepusera. Si era abia 17:30. Si aveau doar 2 oameni full-time ramasi.

Terminam operatia in 2 (eu ca runner, scrub a ramas scrub pana la final). La final m-au pus sa tin piciorul cat faceau curatarea si pansarea tuturor avulsiilor, plus bandajarea. Pfui, cred ca avea 150 kg pacientul (nu exagerez). 10 minute de mers la sala, izometrie. 🙂

La final, nu gaseam o fasa. E evident ca nu lasasera o fasa (era si una mare, de 30×30 cm) in interiorul pacientului, dar daca nu gasesti o fasa trebuie sa faci incident report, sa chemi radiologia, apoi sa dai declaratii, sa mergi la masa rotunda, o porcarie. Pentru o fasa lipsa. 15 minute am cautat-o, pana am gasit-o invartita in halatul unui doctor, aruncat in cos.

Apoi am stat un pic la receptie, am rezolvat niste chestii administrative (avem un panou cu personalul din fiecare zi, trebuie updatat la final de zi pentru ziua de maine). Apoi am ajutat niste apartinatori sa isi gaseasca ruda (operata si acum in ITU). Apoi a bazait intercomul ca au nevoie de ajutor in teatrul de urgente (CEPOD).

Si asa am ajuns sa dau o mana de ajutor pentru o apendicectomie pentru aproape 1 ora si in teatrul 5 (CEPOD). 5 teatre intr-o zi, plus un curs enervant.

Am ajuns acasa abia tarandu-ma.

urs alb.gif

3 luni in sala de operatie

Iunie, Iulie, August au trecut foarte repede. Am facut primele ture lungi (13 ore la spital, 08:00-21:00), am facut ture suplimentare (bank shifts), am ajuns cam prin toate salile de operatie (mai putin trauma si oftalmologie).

Departe de-a ajunge la concluzia ca gata, stiu multe, acum sunt intr-un punct in care imi dau seama ce praf eram la inceput si cat de praf inca sunt si cat de multe mai am de invatat.
E usor sa iti dai seama de asta in momentul in care vezi o scrub nurse cu experienta facand aceeasi operatie pe care ai facut-o si tu, dar cu mult mai multa usurinta si mult mai eficient.

Precum am mai zis, eu sunt la specialist surgery. Cand fac ture lungi (long days, 8-21), dupa ce termin lista cu operatii din sala unde sunt alocat pana la 18:00, trebuie sa verific fie pe calculator, fie cu coordonatorul de amiaza, in ce teatre se fac in continuare operatii si sa le iau pe rand sa ii intreb daca au nevoie de mine sa ii inlocuiesc.
Daca e vorba de un teatru in care se face o operatie de specialist surgery, norocul lor. Pot sa ma scrub in direct si sa inlocuiesc scrub nurse de acolo (care va pleca acasa). Daca e un teatru de chirurgie generala sau trauma (ortopedie) sau neurologie – ghinionul lor. Daca nu exista alta asistenta care face tura lunga (una cu mai mare experienta, eventual cu cursul de theatre practitioner facut), cine e scrub nurse ramane acolo si eu pot inlocui doar runner-ul.
Uneori nu e nici o operatie dupa ora 18:00, atunci pur si simplu merg in teatrul de urgente (CEPOD), ii ajut doar pe cei de acolo.scrub nurse

Zilele lungi la teatre sunt oarecum frustrante din 2 motive:
– nu imi place sa vad ca nu am cum sa ii inlocuiesc pe cei care sunt scrubbed, pentru ca pur si simplu nu stiu operatiile lor si nu stiu toate instrumentele sau ce trebuie sa fac. Cateodata nu stiu nici macar de unde sa le iau consumabilele (in cazul destul de des intalnit in care le trebuie ceva in plus fata de ce pregatisera initial pentru operatie). Asta se intampla in general la operatiile cu instrumente laparoscopice si la cele de neuro, unde se folosesc instrumente multe si consumabile multe.
– unul din avantajele muncii la teatre este ca termini inainte de ora 18:00. Desigur, exista si cazuri cand termini dupa 18:00 (altfel nu ar fi nevoie de oameni care sa lucreze long days). In 3 luni am lucrat aproximativ 45 ture normale (am avut 5 days off, pe care le scad din 50 zile in total). Am avut 4 dupa-amieze in care am stat overtime platit (intre 18-20 sau 18-21) pentru a ii inlocui pe altii din alte teatre. Dupa 18:00 am terminat lista in teatrul unde lucram eu doar in 2 dati. 2 din 45 nu e rau deloc, mai ales cand in restul timpului pleci la 17:15-17:45. Ei bine, in zilele lungi iti termini lista ta, iei o pauza (neplatita) de 20-30 minute, apoi trebuie sa te duci sa ajuti pe unde e nevoie. Nici o problema, oricum esti platit sa stai pana la 21:00, dar e neplacut sa stai la munca atunci cand toti ceilalti pleaca.

Multi lucreaza doar 3 zile lungi pe saptamana si se bucura de 4 zile libere. Mie nu imi place sistemul asta, mi se pare mai obositor.

Aniuei. Ce alte lucruri am mai retinut din aceste luni:

Cand faci check-in-ul pacientului (il ridici din holding bay si il aduci in teatru) trebuie sa fii atent la anumite lucruri.
E important sa pui intrebarile standard inca o data (cum se numeste, daca stie ce operatie i se face, daca a semnat foaia de consimtamant, daca e alergic la ceva, daca e diabetic, daca a mancat/baut in ultimele 4/2 ore).
E important sa pleci din teatru cu numele pacientului. Unii vin in holding bay si habar-n-au pe cine trebuie sa ridice… Am avut un scandal acum 1 luna jumatate, cand 2 asistente diferite au adus 2 pacienti diferiti in acelasi teatru (1 era evident programat pentru alta operatie, in alt teatru), pentru ca nu au facut verificarile necesare.
E important sa te asiguri ca orice femeie fertila (care a avut menstruatie in ultimele 60 zile) a facut un test de sarcina (urinary pregancy test = UPT, sau urinary hcg pregnancy test). Daca nu e facut, e scaparea sectiei de unde a venit. Poti sa le faci incident report (sau nu), dar e important sa nu o aduci in teatru fara sa stii daca e posibil insarcinata. Acum 3 saptamani chiar am avut o tanti de 30 si ceva de ani care a fost descoperita drept insarcinata in Day Surgery Unit. Se intampla mai des decat ai crede.
E important sa te asiguri ca pacientul sau parintii unui pacient minor stiu ce presupune anestezia generala. Chit ca pare imposibil, multi nu stiu ce li se va intampla. Daca le explici in 5 propozitii (they will put in a cannula in a vein, give some fluids and medication through that, give some gas through a mask and then you’ll be asleep and then you will wake up in the recovery area), te salvezi de surprize neplacute. Am avut o mama de copil care a inceput sa faca foarte urat cand si-a vazut copilul adormind brusc dupa Propofol. Chit ca anestezistul sustinea sus si tare ca i-a explicat asta, chit ca a fost vazuta de chirurg, care i-a explicat ceva inainte sa-i ceara consimtamantul scris pentru asta, nu strica sa re-explici ceva simplu.
Trebuie sa te asiguri ca ai majoritatea consumabilelor generale (fase, bandaje, ace, suturi, adrenalina, parafina, manusi, halate, dezinfectante, campuri sterile, ser etc.) DIMINEATA. Nimic nu e mai enervant decat sa incepi o operatie si sa vezi ca nu ai cate ceva si trebuie sa te invarti prin 16 teatre ca sa gasesti acel ceva. Desigur, nu poti sa te pregatesti chiar pentru orice.
Daca ai operatii peste 2 ore, trebuie sa intrebi intotdeauna chirurgul sau anestezistul daca vor montarea unui cateter vezical. La mine in trust pun femeile pacientilor femei si barbatii pacientilor barbati. Si da, eu, ca asistent, am voie sa pun cateter barbatilor. Important de tinut minte. 🙂
Daca ai o operatie de excizie de ceva, chit ca chirurgul uita, e de datoria ta ca scrub nurse sa-l intrebi daca vrea sa trimita tesutul sau organul excizat la histopatologie.

 

Am incercat sa obtin cursul de theatre practitioner, mi s-a spus ca trebuie sa astept minim un an. Well, nu o sa-mi para rau cand o sa plec de-aici. Un motiv in plus pentru a pleca (daca mai era nevoie). 🙂

 

Ca alte observatii personale dupa munca aici: cu siguranta nu e locul de munca ideal. Exista si avantaje si dezavantaje ale muncii in sala de operatii. Dar e important sa-ti gasesti ceva ce-ti place in ceea ce faci, altfel devii foarte repede frustrat. Si e plin sistemul lor de sanatate de frustrati care muncesc fara placere. Asta pentru cei care-mi citesc blogul – dar nu au fost niciodata intr-o sala de operatii.

Niste mici observatii cosmetice: statul in picioare cateva ore pe zi nu e foarte placut (dar nici in sectiile generale nu prea stai jos) si microclimatul de sala de operatie e destul de nasol cu pielea, mai ales cu cea a mainilor (pe care oricum le tot speli, deci le usuci) si cu cea a fetei. Gasirea unor creme de maini si de fata e importanta. 🙂 A, da, bonus: orice zi la teatre e o bad hair day. 🙂

La final, pentru ca aspectul financiar e si el important: fara week-enduri si nopti pierzi destul de multi bani la salariul de baza. Pentru mine diferenta e de minim 200 lire (net) fata de lunile de pe sectia de respiratorii. Pe de alta parte, esti mai putin stresat. Dar daca vrei sa lucrezi overtime, poti face destul de multe ture in plus aici – si sunt platite cu 30% mai mult decat overtime-ul normal. Atata doar ca singurul mod de-a-ti mari salariul este sa faci overtime. Poate in oraselele mai mici nu conteaza, dar in Londra, 200 lire in minus conteaza la final de luna, cand chiria e cat e aici.

 

Drepturi imagine: nursection.com

Nemultumirea depinde intotdeauna de perspective

Anglia in general da impresia unei natiuni de oameni care se plang, de cele mai multe ori din motive neitemeiate. Daca te uiti pe tripadvisor, review-urile cele mai stupide sunt facute de englezi (se plang ca nu au ceainic in camera, ca nu au british breakfast la un hotel cu specific loca, ca nu au lift in hotel de 1 etaj, ca nu au nu-stiu-ce si asa si pe dincolo). Daca e cat de cat cald (cum au fost ultimele saptamani, cand am avut temperaturi de 27-32 grade mai multe zile la rand), se plang ca e prea cald. Si asa mai departe.
La mine in salile de operatii se pleaca in 80% din zile cam cu 30 minute mai devreme. In 10% din timp pleci chiar si cu aproape o ora mai devreme. In restul de 10% trebuie sa mai stai peste program. Cateodata 10 minute, cateodata 30 minute. De cele mai multe ori vine cineva sa te inlocuiasca inainte de ora 6:30 (exista 3 asistente si 1 HCA in fiecare zi care fac ture lungi, de la care se asteapta sa preia orice cazuri in care lista de operatii nu s-a terminat pana la 6). Cateodata nu e nimeni sa te inlocuiasca – atunci primesti plata de overtime pentru timpul in plus stat la munca (19 lire/ora in timpul saptamanii). Mama, mama, cum se mai plang cand se intampla asta. Sa mearga ei/ele frumos pe sectiile de medicina (ca tot sunt asistenti medicali) si sa vada acolo viata grea si overtime neplatit.
Si din cauza faptul ca sunt o natiune de “moaners” este documentatia in nursingul din UK atat de stufoasa. Suficient de stufoasa incat sa pierzi de multe ori mai mult timp completand hartii decat facand efectiv nursing CU pacientul.

Astazi am facut o tura bank la mine la teatre. Lista de ORL, cu unul dintre putinii chirurgi mai uriciosi. Eram in echipa cu o alta asistenta cu care n-am mai lucrat vreodata, plus un HCA mai lenes. Chirurgul asta il tin minte din a doua mea saptamana, cand abia fusesem scrub pentru cateva operatii si m-a pus band 7-le meu sa scrub in pentru o miringotomie cu insertie de tub (grommets insertion), o operatie minora. Toata operatia l-a luat peste picior pe band 7-le meu pentru ca incerca sa-mi explica cum sa fac lucrurile si cum sa ii dau chirurgului instrumentele si ii tot zicea ca se chinuie degeaba sa ma invete ceva. Ca si cum nu existam.
Pe langa ca e uricios, tot timpul are liste cu multe operatii si tot timpul ne grabeste pe toti, inclusiv vine in holding bay sa ia pacientul cu tine, ca sa nu i se mai faca preop checks, care mai dureaza 5 minute. Tot timpul vrea sa plece acasa devreme (si reuseste).

Ma rog. Credincios principiului “respectul se castiga si se ofera, nu se cere”, astazi m-am chinuit sa fiu cat mai util in timpul operatiilor. Dimineata am avut un ritm foarte alert. La 12:25 terminasem 6 (sase!) operatii, desi toate au fost pe copii – la care inductia si trezirea din anestezie dureaza ceva mai mult decat la adulti. Dar combinatia de chirurg + anestezist de azi e fericita cu terminarea muncii mai devreme.
Singura treaba e ca a fost oarecum obositor ritmul pe care ni l-a impus, tot timpul trebuia sa ne impartim in 4 locuri deodata (pregateste pacientul, ai grija de parintele care era cu el pana la inceperea anesteziei, pregateste documentatia, pregateste instrumentele si ajuta in timpul operatiei)… Bine, totul e relativ, nu cerea chiar imposibilul, se putea face totul asa, doar ca de fiecare data comenta ca nu-i convine asta, ca vrea altceva, ca sa se faca, sa se dreaga, chit ca toata lumea se chinuia sa faca totul ultra repede si bine.

Iar observatiile si comentariile si reprosurile facute atunci cand tu nu-ti vezi capul de treaba te fac sa iti faci treaba mai prost. Am mai scris despre asta (de parca nu e ceva evident). Asta ca sa nu vorbim de faptul ca te fac sa nu iti mai placa ceea ce faci.

Din cele 3 operatii ramase pentru dupa-masa, am avut oarecari probleme la penultima operatie.

Eu am mers sa iau pacienta din holding bay. Era o copila (6 ani) cu miringotomie bilaterala + insertie de tub. Copilul era foarte ok, foarte curajoasa inainte de operatie. Mama ei era de genul ultra-prezent in suburbia mea a Londrei: englez din clasa muncitoare, cu scoala putina, imbracata ca o tzoapa si cu gura mare. Si se certa cu HCA-ul care a adus pacienta din sectia de pediatrie, pentru ca ea (mama) nu isi mai gasea “partenerul de viata” si nu avea semnal la telefon sa-l sune (“because he was supposed to be going with her in the theatre”). Am intrebat-o daca o pot ajuta cu ceva, a zis ca nu. I-am facut check-in-ul fetitei preop (desi asta ar fi trebuit s-o faca asistenta de la receptie, care, ca de obicei, nu era acolo), eu am incercat s-o linistesc pe fetita si sa-i explic mamei cate ceva despre procedura si ca va fi totul ok.

La noi, copiii pana la 14-16 ani sunt insotiti de unul dintre parinti pana la anestezie (cel putin pentru operatiile de tip ORL, Maxilo-Faciala, Ortodontie). Pentru operatiile de ortopedie sau neurologie sau vasculara sau urgente… asta nu ar fi posibil. Dupa ce pacientul tanar isi pierde cunostinta, parintele este acompaniat pana in sala de asteptare a teatrelor, unde este anuntat de cineva de la recovery cand operatia s-a terminat si poate veni sa-si vada odrasla.

Cand am ajuns in sala de operatie, ca pana atunci, a trebuit sa ma impart in 3 locuri deodata (fa documentatie, ajuta scrub nurse cu instrumentarul, ajuta cu pacientul). Fix atunci s-a nimerit HCA-ul nostru sa plece din sala sa duca ceva nu-stiu-unde. I-a cerut voie celeilalte asistente (care era scrubbed), care e si band 6 (deci “theatre leader”), asta i-a zis sa mearga. Apoi theatre leader mi-a cerut sa o ajut cu instrumentele si consumabilele sterile. In acelasi timp, anestezistul inducea anestezia.

Atunci a inceput mama pacientei sa planga de mama focului si sa urle ca este “disgusting” ce se intampla, pentru ca copila ei vorbea si apoi brusc nu mai zicea nimic si avea ochii deschisi in continuare. Si tipa ca nimeni nu i-a spus ca “this disgusting thing will happen”, altfel nu venea, ci il trimitea pe partener. Eu eram cu niste consumabile sterile in mana, ma chinuiam sa le deschid mai repede ca sa pot pleca cu mama copilei, s-o calmez un pic in afara teatrului.

Asistenta scrubbed in incepe sa imi spuna pe un ton ridicat sa ies cu mama din sala, anestezistul striga si el ca de ce nu merg cu aia mai repede afara. Arunc pana la urma ce aveam in mana pe trolerul de operatie (pastrand sterilitatea), ies si ma chinui 15 minute sa o calmez, sa ii explic ce se intampla si ca fata o sa fie ok, apoi sa calmez tatal copilului, care era si ala nervos pentru ca nu era nimeni la receptie sa ii spuna ce sa faca si unde sa mearga, asta dupa ce s-a pierdut prin spital si s-a chinuit 1 ora sa ajunga la sala de operatie si nimeni nu l-ar fi ajutat (asta desi salile de operatie sunt printre putinele locuri din spital unde se ajunge usor, pentru ca sunt excelent semnalizate). Ca sa fie totul perfect, salile de operatie sunt in renovare, ceea ce inseamna ca 4 din 16 sali sunt inchise, receptia e inchisa, holding bay-ul e mutat la recovery, iar personalul de la receptie pleaca in week-end la 2. Ceea ce inseamna ca e putina lume in teatre duminica la 2:30, deci chiar a fost un concurs de imprejurari nefericite.

Oricum, totul a pornit fie de la anestezist, care nu i-a explicat cum trebuie ce inseamna anestezia, ori de la faptul ca mama respectiva chiar nu a inteles ce i-a explicat anestezistul (asta ca sa nu mentionam ca avea 30 de ani, nascuse un copil deja – dar nu stia ce se intampla cu un om la o anestezie generala).

Dupa ce m-am chinuit sa-i calmez pe amandoi, pana la urma mi-au zis ca e ok si ca nu e vina mea si ca sistemul e de vina si ca imi multumesc pentru ajutor, ma intorc in sala de operatie, unde chirurgul si scrub nurse incep sa zica ca era vina mea, ca ce faceam, ca de ce nu faceam ceea ce trebuia. Dupa aia toata operatia a fost chirurgul foarte nemultumit la orice faceam, oricum faceam. Dupa aia s-a dus personal sa vorbeasca cu parintii, impreuna cu anestezistul.

Ultima operatie a fost mai linistita, ritmul a fost unul normal, nu au mai fost strigate sau pufnete de nemultumire ale chirurgului. A durat cu totul cu 5 minute mai mult decat cealalta, cand totul fusese grabit prea mult. In 4h55m de munca efectiva am avut 9 operatii (toate cu anestezie generala) in total.

 

Intr-un final, mare chestie nu s-a intamplat, a fost doar o zi in care chiar nu mi-a placut deloc sa lucrez cu chirurgul cu care am nimerit. Sunt sigur ca de-acum incolo o sa refuz sa fiu scrub pentru el si ca daca mi se mai ofera ture bank pentru el, o sa le refuz.

Daca o compar cu oricare dintre zilele mele execrabile din cele 5 luni in sectia de respiratorii, a fost o gadilatura insignifianta. Am terminat la 3:35, de platit oricum sunt platit pana la 4:00, am reusit sa ajung si la sala, la un pic de euro training. 🙂

 

In esenta, tot postul asta a fost o mare lamentare a mea pentru ca m-a lovit cineva in singura chestie care ma poate enerva: mi s-a spus ca nu sunt in stare sa-mi fac treaba. Singura insulta cu care ma scoate cineva din pepeni.
If you emmigrate to a country of moaners, it is only normal to become a moaner yourself.

Cea mai grea zi a mea in spital (pana acum)

Handover “usurel”, s-a terminat “doar” la 8:30. Primesc 10 pacienti. 2 nu vorbesc o boaba engleza (1 turc, 1 indianca), 1 va avea 1 transfuzie azi, 1 e pe feed prin NGT, alta are hiperglicemie (deci va trebui sa-i iau glicemia des si sa-i dau Actrapid PRN), altul are C. difficile si nu e in side-room.
Ca ajutor, o studenta in anul 1, care stie 2 lucruri (si nici alea bine): sa faca obs si sa scrie o parte din documentatie.
2 colege care au cativa ani vechime (una era chiar bank azi) primesc cate 5 pacienti si cate o nurse awaiting pin (care sa le ajute). C-asa-i la mine.
La 8:40 ieseam cu carutul sa dau medicamentele (studenta mea dadea mancare). Cu primul termin repede. Pacienta 2: trebuia sa primeasca fluide i.v. si un antibiotic i.v, nu au fost date de tura de noapte. Nu mi-a fost spus la handover. Nu avea branula. Da-i si canuleaz-o, chit ca e o babuta grasuta, cu 0 vene vizibile. Pun una intr-o vena in diagonala de pe mana. Termin pe la 9 si un pic.
Pacientul 3 avea 3 drug charts. 28 pastile + Levemir.
Pacientul 4 avea NGT. Totul trebuia pisat. Nu ar trebui sa dai tratament pana nu scoti aspirat si ii verifici pH-ul. Chit ca tubul a fost in situ mai multe zile, chit ca nu exista dovezi vizibile ca a fost dislocat, chit ca toti colegii de pana atunci au dat medicamentele fara sa verifice pH-ul, politica trustului este sa iei aspirat intai, inainte de orice administrare. Teoretic, poti da tratamentul pana la pH de 4.
Sau, ca sa citez nutritionista care ne-a facut training (si care l-a vizitat mai tarziu si care si-a adus aminte de mine din induction si m-a intrebat daca e mai buna viata la mine pe sectie fata de ce descriam acum 2 luni) “if you can live with yourself, you can give anything and say you checked his aspirate. But that would not make you a nurse, or a human being anymore“. 15 minute m-am chinuit sa-i scot ceva aspirat, ba cu niste apa (2-3 ml), ba cu niste aer. Pana la urma am scos ceva, dar avea pH 4,5. Asteptam, reincercam.
Dau medicamentele lui 5 si 6 (cu greu, fiecare inghitea cate o capsula la 1 minut – erau capsule, deci nici nu puteam sa le pisez). Reincerc sa iau ceva aspirat de la 4. Tot 4,5. Astept.
Trecem la 7,8,9,10, termin pe la 10 cu toate. Intre timp, a trebuit sa discut cu farmacista, cu doctorii, cu sister, cu alte asistente, sa semnez pentru niste medicamente etc.
Reincerc sa scot aspirat. De data asta isi tot clatise gura si, desi stie ca nu trebuie sa inghita nimic, sigur a inghitit, pentru ca am scos destu de mult lichid si avea pH 5,5-6. Wait.
Intre
Verificam glicemii. O pacienta are hiperglicemie. Actrapid PRN.
Diebetes nurse referral pentru asta.
Pentru pacientul cu NGT fac referral la Nutritionist, pt ca e MFFD si asteptam doar r/v de la Nutritionist si District Nurse referral (pe care sister refuza sa-l fac si insista sa-l fac eu, dar eu n-am timp).
Pacienta care ar trebui sa aiba transfuzie azi nu are branula (si doctorii imi aduc aminte de transfuzie). Hai s-o canulez. Am reusit sa sparg o vena superba (inainta plasticul prin piele de parca incercam sa il bag in metal, nu sa-l inaintez in lumenul unei vene). Reincerc, reusesc de data asta. Dupa asta pun o canula si pe babuta unei colege.
Pana la finalul zilei am terminat toate infuzomatele sectiei si pe cele ale sectiei vecine. Adica la 20:40, cand am plecat, aveam nu mai putin de 14 pacienti pe fluide i.v. prin infuzomate. Intr-o sectie de medicina generala, e destul de mult. Si toata sectia a avut o zi naspa.

Acum trebuie sa rezolv o problema cu un Tramadol, care a fost gresit administrat ieri (nu mai avem Tramadol normal, colega de ieri a dat un Tramadol MR unei paciente de-a mea, am observat, i-am intrebat pe farmacisti, care au zis ca trebuie sa faca IR1). Explicatii, porcarii. Fa comanda de Tramadol (nimeni nu s-a obosit ieri). Ia Tramadol normal de la sectia-sora. Acolo du-te dupa fiecare asistenta “do you have the CD key?”.
Inainte de asta, a trebuit sa fac acelasi lucru prin sectia mea. La mine am avut cam 15 minute pierdute plimbandu-ma de colo-colo pentru a intreba unde e cheia pentru controlled drugs. Nici una dintre asistente sau sister nu stiau. Cere-ti scuze de la pacienti. Pana la urma cheia era la unit manager.
Un pacient poate pleca acasa. Scot branula, mazgalesc ceva note si ii aduc un scaun cu rotile (porteri nu avem, noroc ca aveam un scaun ratacit pe acolo).
Gasesc 10 minute sa ma duc sa mananc ceva.
Apoi incerc sa fac district nurse referral, dar trebuie sa iau niste date din computer si merge infect. Ma suna cineva, trebuie sa ma duc la telefonul din mijlocul sectiei. Aparent, CDU (unde se fac endoscopiile) vor sa ii faca o sigmoidoscopie pacientului cu C. diff. Care tocmai manca fericit ceva. Vor sa ii fac clisma de urgenta si sa-l pregatesc pentru a-l trimite jos. Nu avem phosphate enema in sectie sau in main storeroom. Mai incolo.

Dupa, incep sa fac district nurse referral. O italianca, nurse awaiting pin, se ofera sa ma ajute, ma vede ca alerg de colo colo si ea statea. O intreb daca stie sa ia aspirat din tubul NGT ca sa fii sigur ca poti da medicamentele. “Yes, yes, of course“. Dupa 5 minute vine la mine fericita si zice ca a tras aspirat, totul e ok. Mai sa fie. Ma duc la pacient, acolo vad ca eu am stat ca nebunul si nu i-am administrat medicamentele toata dimineata pentru ca nu am avut aspirat acid, deci exista riscul potential de a-i baga aluia tratamentul in plamani, iar asta i-a bagat 60 ml de apa pe NGT. Asta credea ea ca trebuie sa faca. Partea buna e ca acum reusesc in sfarsit sa aspir si acid (pH 2,5) dupa ce scot cei 60 ml de apa ai italiencei din pacient.
Noroc ca nu s-a mutat din loc NGT-ul (pacientul oricum nu parea sa traga de el, toate “ancorele” erau intacte).
Incep medicamentele de la 1. O pacienta se plangea de SOB, du-te la doctor. Muta pacientul cu C. diff in side room. Multe alte porcarii de rezolvat, multe drumuri inutile (nu aveam ace pentru injectii cu insulina, nu aveam lantete pentru glucometru, nu aveam seringi pentru NGT – si toate se nimereau sa se termine doar la mine).
Parca tot timpul cand rezolvam ceva, altceva trebuia reparat sau rezolvat. La foc continuu.
pat.gif
Apoi verifica daca branula pacientei cu transfuzie mai functioneaza, fa-i baseline obs si du-te sa iei sangele. Dar dupa ce fac baseline obs, ia de unde nu-s imprimanta si PDA-ul care tiparesc etichetele fara de care nu poti lua unitatea de sange de la Laborator si nu poti nota OBS.
Plimba-te ca boul prin toata sectia, du-te la sectia vecina, ia PDA-ul de la ei, cu imprimanta noastra. Merg la pacient, ma chinui sa-mi scaneze porcaria de PDA badge-ul (pierd o gramada de timp cu scanarile astea), cand sa tiparesc eticheta, ciu-ciu etichete in mini-printer. Dupa aia am intrebat toata lumea din sectie unde gasesc etichete din alea. Nimeni nu stia. Ward clerk-ul nostru merge la ward clerk-ul vecin, care ii zice sa caute la noi, “I thought you had them“.

In momentul asta imi fac 5 minute sa iau un template de pe net de scrisoare de demisie, o redactez si printez, o semnez si i-o dau Unit Managerului, care a aparut pe acolo din intamplare. “Why?“. “If I have another day like today, I’ll die”. “What’s the problem?“. Ii explic cam cum mi-a fost ziua, apoi iau miniprinterul nostru, pe care cineva l-a gasit pe undeva, tiparesc eticheta1, o pun pe formularul de blood pick-up si ma duc sa iau sangele de la laborator. Apoi ma intorc, refac baseline obs, incep transfuzia. Era 15:30.
Pe la 4 vine un porter sa-mi duca pacientul la CDU. Nu i-am facut clisma, sorry, no time. Anuleaza sigmoidoscopia. Vine doctorul si-mi face observatie. Ii zic ca n-am avut timp si ca n-am stat pana acum.
Nu gasesc feed-ul pentru pacientul cu NGT. Nu avem niciodata feed-urile care imi trebuie mie (fie ala de urgenta – Nutrison normal), fie cate unul mai exotic (acum era Nutrison Energy Multi Fiber). Great, trebuie sa cobor la main kitchen sa-l iau, pentru ca nu se duce nici dracul sa il ia (toti HCA sunt prin pauze, italienii abia se descurca sa ajunga la sectia noastra dimineata, iar nemtoaica chiar nu stie nimic). Ca sa fie totul perfect, nu mai avem in sectie sau in main stores giving set pentru infuzomatul de feed.
Il pornesc pe restul ramas in punga de ieri, cu ideea de a cobori cu hartia de regim la main kitchen (altfel nu-mi dau aia Nutrison-ul), apoi ma voi duce sa mananc ceva.
Apoi incepe cea mai de rahat ora din ziua asta.

Primesc 1 pacient nou, trebuie sa ma cert cu HCA-ul care il aduce ca sa-i verificam pielea, care NU, nu era intacta (cum zicea ea ca e), apoi, cand pleaca, vad ca am primit un alt pacient, trantit in mijlocul bay-ului, in timp ce pacientul meu “vechi” a fost mutat pe un scaun (urma sa plece candva in urmatoarele ore). Habar-n-aveam ca urmeaza sa primesc vreun pacient, nu tu handover, nimic. Si primesc 2. Repet, unul a fost pur si simplu adus acolo si lasat ca un rahat in drum.
Primul pacient primit are EWS 7. L-au trimis la noi cu EWS 6. Asta FARA oxigen. “CCOT are aware“, dr. de pe MRU n-a avut nici o problema sa-l transfere asa. Asta scria in notes, pe care a trebuit sa-mi fac timp sa le citesc.
Escaleaza la doctori, care habar-n-au ce sa-i faca. In timpul asta, o pacienta tocmai isi termina transfuzia, o alta pacienta tocmai pleca acasa iar ala cu NGT si feed incepea sa horcaie prin baie (a fost alarma falsa, n-avea nimic, isi clatea gura).

In acelasi timp, porterul se intoarce si zice ca CDU a hotarat sa ii faca aluia cu C diff. sigmoidoscopia si asa, doar ca insista sa-i fac eu clisma. Ii zic ca n-am timp si ca e liber sa le zica alora de la CDU asta. L-a luat asa, cumva.
Termin transfuzia. Intre timp, nici n-a plecat bine pacienta aia ca am primit una noua din bay 6. Fara nici o informatie, nimic. O primesc si vin doctorii apoi sa ii puna chest drain.

La 17:25 am coborat la Main Kitchen, unde un nesimtit a refuzat sa-mi dea 2 pungi de feed, desi tot el sambata mi-a dat. “That’s the procedure, sorry“. Cand i-am zis ca tot el mi-a dat 2 pungi sambata din alt feed si l-am intrebat daca s-a schimbat procedura in 3 zile, a repetat “that’s procedure“. L-am intrebat cum se numeste, i-am notat vizibil numele, i-am promis ca o sa-i fac o plangere, am plecat injurand. Victor, iti promit ca o sa scriu ceva despre tine, curand.
Apoi am mancat ceva. M-am relaxat 10 minute. I-am scris 3 cuvinte sotiei. Inapoi in sectie.
Am inceput medicamentatia de ora 18:00.
Nu mai avem Clexane in spital. Trebuiau sa ne aduca noul stoc azi, dar n-a venit nimeni. Ciuciu Clexane de 40 mg, ciuciu Clexane exotic (100 sau 150 mg). Du-te la sectia vecina. Timp pierdut.
Trebuie sa pornesc niste fluide unei paciente. Nu mai avem infuzomate. Du-te la sectia vecina. Timp pierdut. Infuzomatul tot bazaie ca “air bubble in giving set”, desi nu e nici o bula de aer, in durerea mea. Timp pierdut (opreste alarma, verifica tubul, inchide infuzomatul, porneste infuzia, alarma, opreste alarma, verifica tubul etc.).

How many beeps can an IV pump beep if an IV pump could beep? Beep?
How many beeps can an IV pump beep if an IV pump could beep? Beep?

Mi se intoarce pacientul de la sigmoidoscopie. Da-i medicamentele si mancare.
Se intoarce si pacienta careia i-au pus chest drain mai devreme. A fost la CXR. Vomita. Da-i medicamentele normale + ceva antiemetic (Cyclizine PRN).
Pune un pacient imens pe commode.
Discuta cu o pacienta care e din aia care crede ca moare desi respira normal (“moare” din ianuarie, cand am vazut-o prima data, si n-are nimic, de fapt). Asa-s unii pacientu cu COPD. Ia-i vital signs, explica-i ca e bine. Ea refuza explicatia ta. Du-te si zi-i doctorului on-call sa vina. E prea tarziu, refuza sa vina, va trece asta turei de noapte.
Apoi, in sfarsit, faci handover.
La final de tura, mai pierzi 25 minute cu mazgalitul unor porcarii prin booklet-uri (o parte din lucruri le-a scris deja studenta, altfel mai stateam inca 30 minute).

Am plecat la 20:41.

Nici macar n-am simtit oboseala zilei a 4-a la rand in spital. Pur si simplu nu am avut timp de asta.

La final, una dintre colegele care a avut 5 pacienti azi imi zicea:

“I heard you put in your resignation today. I think you should reconsider this. I know it was an off day and it seems you had a lot of off days, but rethink this.”

Give me one single reason I should stay in this ward.

A tacut.
aplauze

Balada lui W. J.

Moment liric scurt in 2 acte.

Actul 1 – Introducere

La ceas tarziu de noapte, cand pacientii adorm cu mana pe buzzer, ventilatoarele urla strident tot felul de alarme de hiflow/loflow sau deconectare, pacientii cu traheostoma horcaie mai abitir secretii si se apropie ora magica – cand prea multi pacienti in varsta mor – se face ca aveam un pic de timp liber.

hospital night

Nestiind ce sa fac cu timpul liber, mi-am intrebat colega de saloane cu pacienti dificili daca a avut grija de pacienta care a fost externata alaltaieri seara “fast track“, ca sa aiba un final linistit acasa. Pacienta respectiva era oarecum dificila, dar te puteai intelege cu ea (asta pana cand a incetat sa mai vorbeasca ). Cu fiica ei, asistenta medicala destul de tanara (<40 ani), nu te puteai intelege deloc. Chit ca aveai 10 pacienti, trebuia sa mergi la mama ei de 20 de ori pe tura pentru tot felul de lucruri minore si chiar si-atunci nu era multumita. Eu m-am descurcat cu ele, asta si pentru ca am reusit sa ii pun pacientei branula din prima si le vorbeam frumos oricat de demanding erau. Dar pe 2 colege au reusit sa le faca sa planga. Si pe mai multe le-au jignit intr-un fel sau altul. Si am mai pomenit despre alt pacient, care te tinea pe loc toata ziua, care nu auzea bine, nu vedea bine, era pe NIV toata ziua dar refuza sa-l tina cu masca inchisa (deci tot timpul era alarma pornita – nu poti s-o opresti) si care iti cerea tot timpul minim 10 lucruri pe jumatate de ora “nuuuurse, do…”.

Atunci colega mea m-a intrebat daca am avut grija la inceputul anului de W.J. NU am retinut numele, i-am zis ca nu. Mi-a zis ca pacienta asta si cu fiica ei erau mici copii fata de W.J. si fiica lui. Cel mai oribil pacient din cariera ei de 30 ani. Asta venind de la o asistenta medicala nigerianca, cu experienta la ea acasa, in Germania si in UK.

Atunci a trecut una dintre HCA-urile din tura noastra. O alta nigerianca, pe laold black woman 60 ani, trecuta prin multe.
Ganditi-va la o tanti mai in varsta, ridata, in ochii careia se citeste faptul ca she’s seen everything.

Si-ti raspunde foarte serios, dar si contemplativ.

“Hey, do you remeber W.J.?”

Oh, no, who told you about him? That was the devil. The BLACK devil.

Actul 2 – W.J.

Se face ca atunci cand W.J. a murit la inceputul anului (in sectia noastra sora de boli respiratorii), personalul din 2 sectii (de la HCA la medici, matroana sau unit manager) au trecut prin camera lui, numai ca sa se asigure ca e mort intr-adevar. De ce?

W. J. avea o placere aparte in a enerva oamenii.

W.J. avea COPD si diabet. A fost admis si externat din cele 2 sectii surori de respiratorii de atat de multe ori in ultimii ani incat era cunoscut de absolut toti angajatii de aici.

A descoperit ca are o putere speciala – se poate plange la serviciul nostru de protectie a pacientilor, poate inventa o poveste si poate s-o coroboreze o perioada dintr-o anumita zi si cu o inregistrare scoasa din context de pe telefonul lui iar spitalul o va suspenda pe angajata nefericita cu pricina. 3 sau 4 asistente /hca i-au cazut prada. Au fost suspendati pentru 2-3 saptamani sau mai mult.

W.J. avea o placere aparte in a incurca lumea. Era intrebat de mai multe ori pe parcursul a 24 h daca vrea sa fie spalat. De cele mai multe ori, raspunsul lui era “fuck you, NO”. Sau cu variatiunea “Fuck you, bitch, no”.

2 zile la rand a avut colega mea tura in care a avut grija de el. A facut aceeasi scena cand oamenii de la ambulanta trebuiau sa vina sa-l ia. Refuza sa fie spalat de mai multe ori si apoi, chiar cand stia ca ambulantierii sunt pe drum sau chiar au ajuns, cerea sa fie spalat. Si refuza sa plece daca nu i se facea. Evident, cei de la ambulanta nu puteau sa-l astepte, aveau un program. Incepea sa-i injure pe ei, sa injure personalul care-l spala, sa sune la matroana sau la site manager – sa-i injure si sa faca o plangere apoi.

W.J. injura pe toata lumea, fara discriminare, ca sa ii poata enerva si sa ii poata apoi vedea cum au probleme din cauza reactiei la injuraturile sale.

“Fuck you, bitch”, era salutul lui standard.

Intr-o zi, dupa multe internari si externari, o portugheza tanara (o stiu, e o manuta de om, are 1,55 m si 45 kg) a avut grija de el. I-a zis ca e o “stupid cunt”, “fucking immigrant that cannot suck a cock back home and comes here” si, evident, “fuck you, bitch”. Plus altele. Fata neobisnuita cu asa ceva si venita de curand in UK, a sarit la el. 3 alte angajate au trebuit s-o tina pe micuta portugheza care a sarit (fizic) la gatul lui si i-a zis ca “you cannot speak to me like that, I will kill you with my own bare hands”. A fost prima data cand W.J.  a fost mirat si speriat de reactia unui angajat. O vreme n-a zis nimic. A venit matroana, a venit site manager, au calmat-o pe portugheza. Apoi a inceput sa rada cu ranjetul lui standard. Si i-a injurat pe toti, de la portugheza (care iar a vrut sa sara pe el) pana la site manager.

Se zice ca, daca il vedeai zambind cu dintii albi larg descoperiti, sigur era ceva in neregula.

Atunci a facut plangere pentru toata lumea. Portugheza nu a patit nimic, deja era ultra-cunoscut cine e si ce face.

W.J. avea o placere aparte in a se duce la WC fix cand restul oamenilor mancau. Micul-dejun, pranzul si cina vin pentru toti pacientii la aceeasi ora. Cand venea mancarea, el cerea commode. Si fix atunci incepea sa se rahateasca – zi dupa zi dupa zi. Ditamai omul, cand se aseza pe commode, mirosul, volumul si zgomotele se simteau 2 saloane mai incolo.

Unele colege aveau curaj sa-l duca cu commode in WC. SI ii explicau ca el o face intentionat si ca il duc la baie sa faca ce vrea, dar acolo, ca sa nu ii mai deranjeze pe ceilalti pacienti. Evident, le inregistra si apoi facea plangere.

W.J. avea 2 fete, dintre care una era “carer”. Lua o gramada de bani pentru asta, dar nu facea nimic. De asta si ajungea la spital 1 data la cateva saptamani. Si cand venea sa-l vada, erau o echipa de neoprit. Ea cerea tot felul de porcarii pentru el, el te cronometra si inregistra, apoi facea plangere ca nu l-ai ajutat suficient de repede.

O data un alt pacient a avut stop cardiac in salonul lui. El a inceput sa traga de buzzer cand era lumea acolo, pentru ca vroia sa i se dea un snack atunci. Cand i s-a spus ca sunt ocupati cu alt pacient, a inceput sa zbiere si, evident, a facut plangere dupa. Cu fata drept martor pentru “abuz”.

Ditamai omul, familia ii aducea tot timpul cantitati imense de mancare. Manca aproape constant. Ca sa aiba combustibil pentru vizitele la commode la fiecare masa.

Era diabetic si manca numai gunoaie. All the freaking time. Si tot timpul glicemia era 27+ (aproape de limitele aparatelor noastre). Si tot timpul se plangea ca in spital nu este tratat corect diabetul lui si ca vrea sa fie vazut de doctor si de diabetes nurse ca sa i se dea noi doze de insulina. Pe care, ulterior, le respingea (cand venea vorba de administrare), evident. Presarat cu numeroase invective.

Avea COPD. Deci era pe NIV noaptea. Avea o placere aparte sa-si dea jos masca (e usor) ca sa sune alarma constant, sa vii sa o opresti si sa-i pui la loc masca, ca sa nu ii trezeasca pe toti colegii de salon. Daca n-avea somn, macar vroia sa fie sigur ca nimeni altcineva nu doarme.

 

Asadar… cum ar fi sa ai grija de un asemenea pacient de mai multe ori in cateva luni?

 

Oricum, dupa aceasta povestire, mi-am reevaluat gradul de dificultate al tuturor pacientilor mei “dificili” din ultimele luni.

It can always be much, much worse.

much worse

 

Asistent Medical in Anglia (6)

Tehnic vorbind, s-au terminat primele mele 6 saptamani de munca in spital.

Saptamana asta am lucrat 3 zile la rand, ca sa pot pleca in tara cateva zile fara sa-mi iau concediu platit. Sunt asistent medical independent 100% (deci nu shadow=supernumerary) de 2 saptamani (desi am fost oarecum independent cam din ziua a 3-a in spital si desi saptamana trecut trebuia teoretic sa fiu inca supernumerary). Primul meu salariu “sta sa vina“.

Cum pot descrie cel mai bine inceputul meu? Cu tabloul asta, vazut de mine in The National Gallery.

the ugly duchess

In esenta, exista multe aspecte urate ale inceputului ca asistent medical in Anglia, dar si lucruri ok si detalii stralucitoare sau scumpe, care iti pot lua ochii sau iti arata ca exista o oarecare frumusete si in urat.

Moment poetic incheiat. Sa revin.

• In primul si primul rand, in momentul in care ti se dau 4-6 (sau mai multi, fereasca sfantul) pacienti pe mana pentru 13 ore, primul soc este cat de repede trece timpul. Da, ca shadow ai stat dupa o alta asistenta si ai vazut ce face, ai ajutat-o, ai avut grija de cativa pacienti, ai completat si o parte din hartii. Dar cand trebuie sa faci totul SINGUR, mai ales daca nu ai HCA sa te ajute sau ai un HCA lenes sau nesimtit, trebuie sa inveti sa faci management al timpului. Nu exagerez si nu mint, am exemplul pe care il tot repet, de acum 2 veri, cand la o tura de voluntariat intr-o sectie de oncologie din Bucuresti am ajutat o asistenta care avea doar 2 infirmiere cu ea sa dea medicamente (majoritar i.v.) la 60 de pacienti (6 saloane mari, 4 saloane mici plus 2 camarute). Fata de asa ceva, ce mama naibii poate fi asa de greu sa ai grija de 4 pacienti, atunci? E simplu, aici faci multe lucruri pe care nu le faci in Romania si exista multe verificari si mecanisme de protectie pe care trebuie sa le faci sau sa le indeplinesti ca sa termini munca cu bine. Asta daca iti pasa de PIN-ul tau si nu mergi pe principiul “nimeni nu o sa ma verifice vreodata, fac ce pot”.

• In fiecare seara am stat si m-am gandit inainte de-a adormi ce am facut gresit si ce pot schimba ca sa eficientizez munca. Pana acum, singura miscare ce mi-a salvat 1 ora a fost sa sacrific cele 90 de minute de pauza (60+15+15) si sa le scurtez la 5+5+5+15 (sau 20). Suficient timp sa mananc 1-2 senvisuri, sa beau 1 l de apa si sa mananc 1 masa calda. E adevarat, nu ma pot relaxa suficient. Dar la naiba, cand oi fi in stare sa fac lucrurile mai repede, atunci o sa mai adaug minute la pauze. Pana una-alta, nu a fost nici o zi pana acum in care nu am mancat deloc, si in singura zi in care n-am mancat ceva cald, o tanti de la bucataria sectiei mi-a dat un senvis (din ala dublu, ambalat) si lapte si biscuiti. Oricum, prefer sa dau 4 lire, 4,2 lire pentru o mancare calda de genul asta: pui/peste (1 data miel) simplu plus o garnitura de legume fierte, simple (nu vreau sosuri).

Ce iti mai salveaza timpul? Sa stii tot timpul ce medicamente iti vor trebui in carutul tau, sa nu trebuiasca sa mergi la vecini sau in camera cu medicamente. Sa iti pregatesti inainte de-a pleca spre pacienti carutul cu niste seringi, ser (fiole de 10 ml), ace, mojar pentru zdrobirea medicamentelor, o rola de adeziv, un tegaderm in caz ca ai un pacient cu un pansament de branula praf, manusi prin toate buzunarele, niste tifon steril si altele, pe care le prinzi dupa mai multe zile pe cont propriu. La mine avem 90% pacienti cu narine, masca, nebulizare, ventilatie non-invaziva, masti venturi, aer umidifact (nu in barbotor simplu, ca la noi), traheostome si altele. E esential sa stii de unde naiba iei toate porcariile astea, pentru ca aproape sigur le vei schimba 1 data in tura (vine cineva, pacientul le da jos sau cineva le da jos, apoi nu faci porcaria sa le pui la loc pe pacient DE PE JOS). Daca ai pacient cu alimentare pe NGT sau PEG trebuie sa te asiguri ca ai seringi oral/enteral suficiente inainte sa te apuci sa faci ceva, altfel iesi si intri din salon ca bezmeticul. O foarfeca pastrata in buzunare e esentiala.

• Nu in ultimul rand, chit ca iti mananca timp, daca ai grija de pacientii tai, le rezolvi problemele cand apar (nu ii amani, daca poti) si vorbesti cu rudele cand esti intrebat de ceva, VEI fi recompensat in ceruri. :)) Trecand peste sarcasm, cu exceptia unui pacient dificil (care are oricum dementa) si a unor nenorociti care exploatau un pacient, in 6 saptamani nu am avut inca o problema cu pacientii sau rudele atata timp cat m-am purtat ok cu ei si le-am aratat ca ma straduiesc sa ii ajut. Si am avut si muncitori si forbalisti si pensionari si morfinomani si tigani de-ai nostri si gangbangers s.a.. Cand ai un pacient a carui stare se inrautateste si stii ca va muri in sectia ta, te ajuta sa ai o relatie ok cu familia lui. Spre deosebire de Romania, aici plangerile si acuzatiile pot provoca multe probleme personalului medical, chit ca sunt nefondate.

• Daca e sa mai observ ceva, mult timp se pierde cu orice incident (considerat) major. Ok, ai stop cardiac sau IMA sau PE sau AVC (rar in spital) care sunt acolo sus ca importanta daca apar. Nu ai ce sa faci, se intampla. Dar daca iti pica un pacient pe jos la baie sau oriunde sau daca descoperi orice fel de escara, documentatia si intrebarile la care raspunzi imediat dupa iti mananca lejer 1 ora sau mai mult din timpul tau. Am avut o pacienta cu 2 escare mici pe zona interna a feselor. Cu istoric de diaree, cu diabet, sangerari anale, batranica (92 ani!). Umiditatea a creat roseata care a creat cate o escara (in opinia mea, asistenta medicala de la TVN mi le-a categorisit ca “moisture damage”) pe fiecare fesa. Cu tot intorsul nostru la 2-4 ore. Pana am primit alte 2 opinii, pana am facut documentarea, pana am completat si printat Incident Report, am cerut TVN consult si Medical Photography, am raspuns la intrebarile unit managerului, 1 ora jumatate s-au dus. La sfarsitul zilei m-am considerat norocos ca am scapat la 20:40. O colega (cu 16 ani experienta aici) a avut o cadere a unui pacient in baie. Hop cu documentatia, radiografie imediat, crash cart (dus la loc, nu a fost cazul) samd. Hop cu 1 ora pierduta. Avea 10 pacienti. A plecat la 21:00 de la munca. Cand tin minte ca eram in practica si a picat un pacient la cativa m de mine si abia s-a miscat alta eleva sa ma ajute si apoi verificarile facute au fost minime… tot nu imi e dor de Romania.

• De bine ce sunt RN cu PIN si nu mai sunt supernumerary, acum m-am ales cu cate un italian pe cap. Vorbareti, amuzanti, zambitori, nu au retineri in a munci (inclusiv in a sterge pacientii la fund). Si intotdeauna le place sa mi se planga ce aiurea e sistemul aici, care iti mananca timp cu tot felul de timpi morti pentru verificari si reverificari si documentari, in loc sa te lase sa ai grija naibii de pacient. Deh, ei nu au blog sa se defuleze, ca mine. Ma straduiesc din tot sufletul sa le spun toata bruma de porcarii pe care le-am retinut eu in astea 6 saptamani, sa le fie mai usor decat mie cand le-o veni timpul sa aiba pacientii lor. M-am ales si cu cate o studenta localnica. Sunt ok, atata timp cat le arati ca ai incredere in ei/ele. Si sunt foarte multumitori daca ii lasi sa pregateasca medicamente sau sa administreze – nu prea ii lasa sa faca asta ceilalti. Fuck that, decat sa ajunga RN si sa nu aiba habar sa dilueze un Tazocin, mai bine imi rup 5 minute in plus din timpul meu sa le explic ceva si sa ii las sa faca ceva.

• Alta lectie invatata pe pielea mea: NU TE INCREDE IN CE ITI ZIC ALTII cand e vorba de pielea pacientului (zonele la risc pentru escare). Daca un HCA sau student iti zice ca e piele intreaga, tot faci tu verificarea asta macar 1 data pe tura. Escarele alea care erau moisture damage nu le-am vazut de mai devreme pentru ca o HCA si o studenta mi-au zis ca pacienta n-are nimic, doar “some moisture damage”. 5 minute de munca facuta de mine luni ma salvau de 110 minute pierdute marti plus inca vreo 30 azi pentru incident report + TVN visit si documentare. Iar la alt pacient mi s-a adeverit inca o data ce stiam: chit ca pacientul e cat de cat tanar si se misca prin sectie si se spala singur, daca e bolnav acut si doarme pe o parte in pozitii aiurea, face escara grad 1 foarte rapid.

• O chestie care e foarte ok aici e faptul ca nu te repede nimeni pentru greseli. Ori ti se zice luat deoparte ce ai gresit si sa schimbi asta, ori ti se atrage atentia public la handover “this hasn’t been done, why, do it from now on, don’t do what he/she did“. Daca nu esti nesimtit (ca unii de pe aici), sa ti se spuna in public ca ai gresit e foarte deranjant. A doua oara o sa tii minte. 🙂

• La fel, imi place faptul ca poti merge la doctori cu orice problema si iti vor raspunde, atata timp cat e legat de pacient si nu le spui tampenii. Nu mi-a zis nici un doctor “de ce vii la mine cu pacientul asta, nu vezi ca e bine” atunci cand am escalat un EWS peste 4 la ei. Chit ca doar i-am anuntat ca pacientul are scorul asta DAR e ok, nu m-a repezit nimeni. Inca. 🙂 Iar rezidentii sunt foarte ok, stau sa-ti explice chestii de patologie, daca ai chef sa-i intrebi si vrei sa inveti ceva. Si nu se supara daca le atragi atentia ca ti-au spus sa faci ceva gresit. De consultanti (medicii lor specialisti) nu comentez, ii vad prea rar ca sa am o opinie clara.

 

Alte observatii (nu mai stiu daca am scris asta deja): NINO am din ziua 10 de la sosirea din tara, DBS-ul mi-a venit MIE cam la 4 zile dupa ce a trimis (si platit) spitalul cererea completata electronic de mine. Cardul si contul mi-au fost active (cu e-banking si tot) cam la 8 zile de la sosirea in UK (la 5 zile de la deschiderea contului). Telefon local am avut cam la 4 zile de la sosire. Se cheama ca sunt asimilat. Oare? 🙂

Din calculele mele, cu salariul pentru ianuarie+februarie as fi putut sa ma mut intr-un studio pe aici, daca vroiam. Pentru moment nu o sa fac asta, dar asta e din motive personale. Ideea e ca poti sa iti rezolvi mutarea cu salariul pe 1 luna si ceva, poate si mai repede, daca ai ceva bani din tara. Asta in Londra, unde chiriile sunt foarte mari. Intr-un orasel mic, situatia ar fi mult mai roz. Timp si noroc de agentie imobiliara (sau proprietar) ok sa ai.

Ultima mentiune despre bani: am venit cu 480 lire plus 30 lire pe oyster card. Mi-am facut abonament la sala (platit pe 2 luni si jumatate), mi-am cumparat si niste incaltari si haine, plus o gramada de chestii pentru casa (oale, tigaie, vase, tacamuri – refuz sa le folosesc pe alea folosite de unul dintre colegii mei). Am mancat zilnic la spital 1 masa calda (cu 1 sg. exceptie), am mancat ok in fiecare zi (fructe proaspete, legume, carne, lactate, NU m-am infometat sau ceva de genul), am fost de 2 ori in Londra si am platit si pentru transportul Londra-aeroport de acum (si pentru cand ma intorc). Mai am aproximativ 25 lire si 15 lire pe oyster card. Asta pentru cine se intreaba cam cati bani ar trebui sa iei cu tine cand pleci din Romania. Daca nu vrei sa-ti inchiriezi casa din primele saptamani si nu vii in Londra, cu 500 lire o sa traiesti foarte ok. In Londra… nu o sa traiesti rau. 🙂

Oricum, daca nu esti in stare sa traiesti 1 luna cu 500 lire in UK, eu cred ca n-ai ce sa cauti aici ca RN intr-un spital. Niciodata n-o sa ai suficienti bani, atunci.

Dupa 6 saptamani tot nu am toate cursurile necesare, dar sunt aproape gata (mai am nevoie doar de cel pentru masurarea glicemiei si de o evaluare scrisa pt. IVDA).

Intre timp mi-am facut timp sa vorbesc si cu matroana de la Chirurgie si sa primesc o promisiune ca as putea face voluntariat sau extra shifts in salile de operatie, cu posibilitatea sa schimb sectia in 2-3 luni.

Iar atunci cand ma intorc, daca o sa am o saptamana fara incidente, o sa fac cerere pentru a intra in In-house bank, sa fac ture suplimentare la mine pe sectie (si, fara sa stie ai mei, si la Chirurgie). Aparent, se poate, cu recomandare de la Unit Manager si Matroana.

 

 

ULTIMUL LUCRU:

La mine in spital si in altul din Londra, primesti inapoi diferenta de bani intre salariul de HCA si cel de RN pentru lunile in care ai lucrat ca HCA pentru ca asteptai PIN-ul.

Deci cand vine PIN-ul, faci cerere pentru a primi banii aia (back-pay). Trebuie sa faci niste cereri, dar SE POATE. Nu vei primi banii instantaneu, daca nu ii ceri nu ii vei primi automat.

DAR se poate.

NU ZIC CA SE POATE IN TOATA ANGLIA, dar poti intreba.

 

Si, evident, oricine citeste asta trebuie sa nu uite ca astea sunt experientele mele si doar ale mele. In alte spitale si in alte sectii poate fi mai bine sau mai rau. Nu le luati drept litera de lege. Si italienii mei erau speriati de moarte din ceea ce intelesesera ca se petrece la mine pe sectie (din lucrurile pe care le spuneam la inductie). Dupa ce au inceput, au inteles ca nu e dracul asa negru. 🙂

Experiente in Spital (2)

Acum 4 ani, in vara in care am inceput scoala de AMG, am avut 1 luna de tratament ambulatoriu intr-unul din spitalele de recuperare si fizioterapie din Bucuresti pentru tendinita bilaterala. Tin minte cat de bucuroase erau asistentele (si singurul asistent) de faptul ca aveau un pacient tanar – pentru ca majoritatea celor care veneau acolo pentru un “sejur” aveau cam de 2-3-4 ori varsta mea de-atunci.

Abia acum am ajuns sa inteleg oarecum bucuria lor. Trecand peste faptul ca erau cam de-o varsta cu mine, deci era mai usor de gasit un subiect de conversatie ca sa treaca timpul (si procedeele terapeutice), dupa ce ai grija zi dupa zi doar de persoane in varsta, parca exista o oarecare diferenta in felul in care lucrezi atunci cand ai grija de cineva care are o varsta apropiata de a ta. Nu zic am vreo problema cu batranii, daca era asa, nu imi alegeam meseria asta, nici nu e ca si cum imi tratez pacientii diferit (incerc sa fiu la fel cu toata lumea).Ruud_Gullit_1988

Dar, repet, e altceva cand ultimii tai 50-100 de pacienti aveau varstele intre 60 si 90 de ani si dai peste unul in putere si la 25 de ani. Care a facut pneumotorax pentru ca a tras ca idiotul de fiare, dar chiar si-asa, I can relate to that :))

M-a bufnit rasul la reactia lui cand i-am explicat ca trebuie sa aiba grija de banii (si alte lucruri valoroase ale) lui, pentru ca se poate intampla sa dispara si trustul nu-si asigura nici o raspundere daca asta se intampla. Negru, vizitat de his “gang”, cu frizura a la Ruud Gullit in 90, solid, cu ditamai bratele, cand aude ca cineva i-ar lua banii exclama “he will live to regret doing that for the rest of his life“.

Parca ii auzeam pe cocalarii nostri, din salile (de forta, de karate) pe unde mi-am petrecut tineretea.

Alta chestie pe care ma straduiesc din rasputeri sa n-o fac este sa am pacienti preferati. Pentru ca se vede imediat daca te ingrijesti doar de-o persoana si ii aduci aia si ii faci aia si ailalta si stai mai mult timp cu el/ea. Plus ca… data fiind natura sectiei mele, au sanse mari sa moara foarte repede. Si e nasol sa tot moara oamenii de care iti place si de care ai grija cu drag. Dar tot se intampla sa am pacienti pe care sa ii simpatizez mai mult.

Una dintre pacientele mele simpatice era o batranica slabuta (adica numai pielea si osul) extrem de speriata si care tot timpul isi cerea scuze daca imi cerea ceva sau daca nu reuseam eu sa fac ceva – desi era vina MEA. Tot timpul o salutam cand veneam pe sectie, chit ca nu lucram in salonul ei.

Intr-o zi, a fost trimisa la o radiografie cord-pulmon. Cand s-a intors, locul ei in salonul de pacienti cu stare ceva mai grava a fost luat de alta pacienta, ea a fost mutata cu 2 saloane mai la inceput. Nu lucram in salonul ei, dar m-a vazut peste vreo 20 de minute si m-a strigat. Era speriata de moarte si tremura, la doi pasi sa planga. M-am chinuit sa o calmez. Am aflat ca, de fapt, nimeni nu-i zisese de ce e mutata ci doar ca i-au dat locul ei altei paciente. Era trista pentru ca sotul ei o vizitase dimineata si era intr-un salon, daca venea acum se va duce la alta femeie si n-o s-o mai gaseasca. Mi-am cerut eu scuze in locul colegei care n-a avut cand sa-i explice ce se intampla si i-am promis ca ii duc sotul personal la pat cand va veni. Si mi-am tinut promisiunea.

_

E amuzant sa ii vad ca ma simpatizeaza si ei.

Un pacient imi tot oferea orezul lui cu lapte (desi il tot refuzam pe motiv ca n-avem voie sa primim nimic de la pacienti). Intr-o seara muream de foame, nu mai aveam nimic de rontait si nu mai aveam cand sa cobor sa-mi iau ceva de jos, mai aveam 1 ora jumatate pana la handover (deci 2 ore pana plecam spre casa, aproape 3 pana sa si mananc). Mama, mama, ce bine mi-a prins orezul ala cu lapte. To hell with regulations.

Alt pacient ma intreba zilnic ce imi place sa mananc si apoi imi zicea ca poate sa-mi comande asta din meniul zilei (au asa ceva aici, nu au de ales intre branza cu paine si… iaurt cu branza, ca in alte parti) pentru cina, pentru ca el oricum mananca doar ce-i aduce familia. Asta desi am avut grija de el doar 1 zi.

O pacienta (o tanti diabetica durdulie din Bangladesh) ma lauda si ma ridica in slavi de fiecare data cand era familia ei cu ea, vai ce bine aveam grija de ea. Pana si familia ma lauda. Asta in conditiile in care familia era genul care comenta la tot si nu erau niciodata multumiti de nimic (chiar se luasera la cearta cu o sister intr-o alta zi). Tot timpul zicea ca nu vrea asta, nu vrea asta, nu vrea ailalta. Dupa ce ma rugam un pic de ea si o luam cu frumosul, accepta totul.

Am avut o pacienta romanca. Din nationalitatile conlocuitoare. Saraca a facut pneumotorax in sarcina (daca e sa ai ghinion, aparent se poate intampla). Ultimele 4 saptamani de sarcina le-a petrecut intr-o sectie de boli cardiorespiratorii. N-am avut grija de ea decat de vreo 4 ori in luna asta. M-am chinuit sa-i explic ce se intampla, ii traduceam ce-i zicea echipa de doctori. M-a intristat faptul ca era de 30 de zile in spital si habar-n-avea ce avea exact sau de ce i s-a intamplat. E nasol sa fii bolnav intr-o tara straina si sa nu stii limba.

Cu sotul ei n-am vorbit niciodata (venea seara, dupa ce dadeam medicamentele de la 6, deci dupa ce-i faceam Clexane-ul). Bai, de fiecare data cand venea, se chinuia sa imi faca cu mana si sa ma salute.

Nu ma laud, nu sunt eu cine stie ce Asistent Medical, nu am rescris vreo regula a ingrijirii pacientilor. Doar vroiam sa spun ca genul asta de interactiuni te fac sa iti placa meseria ta. In opinia mea.

_

Partea proasta e cand ai un pacient care e simpatic, dar vezi ca i se inrautateste starea. Si faci tot ce poti, anunti doctorii, ii prescriu lucruri, e investigata, dar tot e din ce in ce mai rau.

Tanti aia cu care pana la pranz radeai si faceai glume, care era anxioasa, dar foarte lucida, care se plimba prin salon singura… vezi ca respira foarte repede si e si tahicardica. Si vezi ca nebulizatoarele nu o mai ajuta. Dar speri ca va fi mai bine.

Si pleci. Si apoi afli ca a murit.

Simti ca munca ta e in van.

Azi am aflat ca mi-a murit pacienta descrisa mai sus, dar mi-am adus aminte de cea de-acum 3 saptamani.

Am lucrat 5 zile din 7. In ziua a 5-a eram praf. Luni dimineata, dupa 2 zile de munca obositoare, cascam si mi se inchideau ochii la handover. Primesc un bay impreuna cu o sister (short-staffed), dar “help a sister do a bay” s-a tradus pentru mine din ziua a 2-a de munca prin “ia 5 pacienti si ai grija de ei 99%, vino la mine daca ai o problema grava”.

Dau medicamentele la 2 paciente, ajung la a 3-a, vad ca este inconstienta, fac OBS: low BP, high HR, high RR, low SpO2 (75%!) desi era pe O2 (4l NC).

Stii cum te trezeste un pacient cu EWS 12?

Gandeste-te la cea mai mare cana de cafea pe care ai baut-o vreodata (sau sprint de dimineata, sau 100 de flotari, sau cearta, sau ce or mai folosi oamenii ca sa se trezeasca) si multiplic-o cu cat vrei tu.

Anunta medicii, anunta sisterul, pune NIV, fa scandal ca nu-ti da nimeni codul pentru aparatul de masurat glicemia, masoara glicemia, refa OBS, ajuta la ABG, refa OBS, ai grija si de ceilalti pacienti, refa OBS etc.

La 18:00 a inceput sa vorbeasca, cand am plecat avea EWS 4. Familia era entuziasmata, dupa ce plansesera toata ziua. Score one for the team!

La tura mea urmatoare (peste 3 zile) am aflat ca a murit cu o seara inainte.

Rahat.

_

La un moment dat aveam 3 paciente gravide internate pe sectie. 2 au fost externate rapid (au avut infectii respiratorii). Oricum, cand a fost transferata a 3-a deja se glumea ca trebuie sa transformam sectia in obstetrica/ginecologie.

Unit manager-ul ne-a recomandat sa invatam urgent cum se asista la nasterea unui copil, pentru ca ne cresteau sansele sa sa se intample asa ceva pe sectie.

Am intrebat daca exista cursuri de e-learning pentru asta pe intranet 🙂

(Descrierea cea mai corecta pentru e-learning-ul astora este ca te pregateste extraordinar de bine pentru a trece cursul de e-learning. Si cam atat)

_

Asta a fost in contrast cu death.gifziua in care am fost numiti Trust-Wide “the Ward of DEATH“, pentru ca ne-au murit 4 pacienti in 24 de ore (1 inainte de-a incepe handover-ul, 2 in tura mea, 1 imediat dupa).

_

Am facut prima mea transfuzie. Si pe-a doua. Nimic spectaculos, in Romania poti face asta din anul 1, daca dai peste o sectie cu oameni care au nevoie de ajutor si care prind incredere in tine.

Atata doar ca, aici, in mediul steril de training, era super usor sa scanezi punga, badge-ul, sa printezi eticheta si gata. Cand ai o pacienta de 92 de ani care nu aude si tu trebuie s-o intrebi de minim 5 ori numele pana termini transfuzia si de multe ori daca simte ceva dureri, se duce naibii trainingul.

Ca sa nu vorbim ca iti moare imprimanta (no charge, evident). Sau ca, daca are charge, cateodata nu vrea sa printeze.

Sau ca porcaria de scanner nu iti scaneaza badge-ul sau codul QR de pe wristband-ul pacientei.

Sau ca poti avea norocul ca pacienta sa aiba nevoie sa mearga la toaleta fix in timpul transfuziei si sa iti ofere un cadou de 7 pe Bristol Stool Scale, cu o aroma delicata.

_

Orice zi in spital e o posibilitate de-a vedea si ceva nou si interesant. vp-shunt

Fie ca e ceva despre care doar citisei (cum arata picioarele unui pacient care a fost “recoltat” de vene ca sa i se faca un bypass coronarian de 4 artere), fie ca e ceva ce pare atat de SF incat trebuie sa fie scris gresit – si intrebi, si afli ca nu e gresit (shunt ventriculo-peritoneal facut unui pacient cu hidrocefalie post comotie cerebrala).

Trebuie doar sa iti faci timp sa deschizi ochii si sa pui intrebari.

 

 

 

Asistent Medical in Anglia (5)

Clic pentru partile 1, 2, 3 si 4.
S-a dus prima luna intr-o noua tara, intr-un nou sistem medical, intr-un nou spital, intr-o noua sectie. Suna mai dramatic decat a fost.

Dupa cele 6 zile (platite) de inductie m-a prins o oarecare frica. De ce? Pentru ca stiu ca n-am facut anumite lucruri corect.

Dat fiind faptul ca nu exista timp sa mi se explice totul pe sectie, unele lucruri care tin de documentarea grijii pentru pacient le-am facut cam cum am vazut ca erau facute de alti asistenti pana la mine. Care e problema? Pai ei au facut-o gresit. Majoritatea colegelor (pentru ca pana saptamana trecuta aveam doar 1 coleg RN pe sectie) cu care am lucrat merg dupa principiul “oricum nu trebuie sa completezi chiar totul in booklet-ul pacientului“. Unele duc asta mai departe si semneaza tot ca primarul, inclusiv lucruri pe care nu le-au facut. Adica nu conteaza ca ai traininguri si experienta in spate, asta nu inseamna ca o sa completezi hartiile corect. Si nu tine totul numai de lipsa timpului.

Trebuie sa intorci pacientul la 2, 4 sau 6 ore, ca sa nu dezvolte escare (in functie de scorul Braden) si sa-l verifici. Dar e dificil sa gasest timp sa faci asta (si imposibil s-o faci singur, mai ales la pacientii supraponderali). Asa ca multe semneaza acolo ca ar fi facut-o. Problema este ca DACA NU GASESTI TIMP SA INTORCI PACIENTUL, cu siguranta NU O SA GASESTI TIMP SA BANDAJEZI ZILNIC O ESCARA de gradul 2-3 (sau, doamne fereste, 4). Unele fac asta chiar prosteste – pun aceeasi ora la 10 pacienti “intorsi” si “verificati”. 10 pacienti intorsi fix la ora 10. Mai sa fie, nu e nimic in neregula la asta, nu? 🙂

Trebuie sa verifici pe calculator ce proceduri are programat pacientul tau (nu doar sa astepti asta la handover). Trebuie sa gasesti timp sa speli pacientul (daca nu refuza) 1 data pe zi (deci in tura de zi) si sa-i dai jos ciorapii de compresie.

Si cate si mai cate verificari pe care ar trebui sa le faci. Pentru unele chiar nu stiu cum gasesti timp: ni se recomanda sa luam 1 data pe saptamana (la schimbarea booklet-ului) tensiunea pacientilor in picioare si stand jos (pentru a ii verifica de postural drop).

Daca ai ghinionul sa nimeresti 3-4 (sau 6, ca mine acum 10 zile) pacienti care au booklet nou (proaspat sositi) sau proaspat expirat (deci trebuie sa incepi unul nou), ti-ai mancat din start minim 20 minute x 3 – 4 IN PLUS in conditiile in care atunci deja ai o gramada de hartii de completat IN PLUS fata de ce faci zilnic: obs, BM, medicamente, intors pacienti si verificare integritate tegumente, ventilatie non-invaziva, ingrijire traheostoma, administrare alimente pe sonda NG sau PEG, ajutat pacientii sa mearga la toaleta/sa foloseasca comoda/olita etc. Plus ajutat la schimbat si spalat. Plus vorbit cu pacientii, plus luat pacientii de la proceduri, plus admisie sau externare. Ora aia pur si simplu nu ai de unde s-o scoti. Deci nu faci asta. “Oricum nu trebuie sa completezi chiar totul in booklet-ul pacientului”. Si speri sa nu te verifice vreodata cineva strict.

Asta ca sa nu vorbesc despre faptul ca, in esenta, am incalcat regulamentul intern al spitalului, care zice ca n-am voie sa administrez tratamente i.v. sau sa ma ating de infuzomate sau ventilatoare fara cursuri. Dar daca ei nu-mi ofera cursurile (cu raspunsul “we will get right on it” = la sfantu’asteapta), cat sa stau si sa pun pe altcineva sa faca o activitate simpla? Altcineva care n-are timp. Faptul ca am facut-o oarecum “supravegheat” imi ofera o mica protectie. Problema este ca, daca se intampla ceva cu vreun pacient de-al meu si se fac investigatii, o sa fie dificil de demonstrat ca am facut totul supravegheat (unde am doar o semnatura, a mea, pe hartii).

Ma rog, incet-incet strang cursurile necesare, in cam 1 luna de-azi sper sa scap de senzatia ca sunt asistent medical de mana a doua (pentru ca n-am voie sa fac niste lucruri pe care le faceam in Romania inca din anul 1 de scoala).

Oricum, macar de-acum stiu ceva mai bine anumite lucruri si cum trebuiesc facute ele in trust.

Inductia a inclus cursuri despre: booklet si completarea lui, administrarea medicamentelor, grija fata de pacientii cu dementa, preventia VTE (venous thromboembolism), information government (cand, cum si cui ai voie sa dai informatii despre pacient), fire prevention, protectia persoanelor la risc (adulti cu dementa, adulti in coma etc.), ingrijirea pacientilor cu dificultati in a se dezvolta intelectual (i.e. s. Down), grija si preventia escarelor, infection control, BLS, patient handling, cursuri despre cele 3 softuri importante (Medway – managementul pacientilor, iFit – managementul si urmarirea dosarelor cu informatii ale pacientilor si Cyberlab – managementul testelor de sange si al transfuziilor, mentionat in postul cu transfuzia) plus cateva prostii (un proiect intern de urmarire al proaspetilor angajati, care te forteaza sa gasesti cumva timp pentru 5 cursuri chiar inutile de 3 ore in primele 6 luni) si e-learning (care iti ofera informatii utile, dar intrerupte si de niste prostii de genul… curs despre “mandria de-a fi angajat al trustului“).

6 zile (plus 1 in ianuarie) platite. A fost amuzant sa ma duc la spital si sa fiu platit pentru… a invata.

Concluziile inductiei?

  • nu completa hartogaraia in bataie de joc, se poate intoarce impotriva ta foarte usor. Esti verificat din cand in cand doar de spital, dar poti fi investigat. Si investigatiile sunt nasoale si vin dupa ani multi de la momentul investigat.
  • nu administra ceva ce nu cunosti. Verifica intotdeauna sa existe semnatura si codul doctorului pe prescriptia unui medicament inainte de-a fi administrat. Daca o colega l-a administrat asa, asta nu te absolva de vina. Verifica numele pacientului pe fiecare fisa cu medicamente, se intampla surprinzator de des sa te trezesti cu fisa altui pacient in dosarul pacientului tau. Nu din rautate. Daca administrezi medicamentul gresit pacientului gresit ai 2 strike policy: la a doua eroare de genul asta, ti se retrage dreptul de-a mai administra medicamente fara supervizare (asta daca ai noroc si nu a patit nimic pacientul respectiv – caz in care esti investigat).
  • nu lua cu tine foile de handover – intotdeauna le arunci in cutia cu acte confidentiale. Nu da informatii despre pacient oricui fara de-a cere voie pacientului. Nu lasa date ale pacientului aiurea prin sectie. Daca dispar si ajung oriunde unde nu trebuie, e motiv pentru desfacerea instantanee a contractului de munca (la mine in trust, cel putin).
  • nu uita sa verifici daca i s-a facut pacientului evaluarea pentru riscul de VTE de catre un doctor (si daca i s-a prescris LMWH sau are alte anticoagulante). TOTI PACIENTII TREBUIE SA AIBA evaluare de VTE (si MRSA swab si verificare daca are sau nu dementa).
  • foloseste echipamentul disponibil in manipularea pacientului, nu face totul singur – spitalul nu te acopera daca te accidentezi din manipularea incorecta a pacientului. Ai la dispozitie slide sheets, pat stand (foarte inteligent), pat slide si hoist (de care am mai scris acum 1 luna).
Patslide
Patslide
Zimmer frame
Zimmer frame
Pat stand
Pat stand – cu chestia asta ridici (aproape) orice pacient si il muti de colo-colo fara sa iti fortezi spatele. Un design mai inteligent decat alte dispozitive despre care citisem (si am scris) eu
slide sheets, always use 2!
slide sheets, always use 2!
  • Majoritatea asistentelor am vazut ca iau informatiile doar din notele scrise. De fapt, multe lucruri poti afla de pe calculator, din softurile mentionate mai sus. Daca ai timp si rabdare sa cauti. 2 lucruri rare.
  • Nu am problema cu a invata softuri noi. Cele 3 softuri de mai sus au avut o profesoara foarte ok si am putut experimenta pe un modul de test. Cu toate astea, ne-a explicat atat de multe incat am avut impresia la un moment dat ca clipeam si apoi tocmai ne-a spus 100 de lucruri noi. Adica combinatia de documentatie scrisa + pe calculator este destul de dificil de pus in practica cand trainingul abia te pregateste pentru niste chestii de baza si informatiile sunt foarte multe.
profesor
cam asa a fost trainingul despre softuri

Mi-au prelungit perioada de supernumerary cu inca 1 saptamana, adica 4 saptamani in care nu ar fi trebuit sa am “pacientii mei” (ci ar fi trebuit sa fiu shadow pentru alte asistente). Atata doar ca am avut pacienti de care am avut grija mai mult sau mai putin cum am putut cam din saptamana a doua. Cu toata aceasta “prelungire”, astazi a fost prima zi in care oficial am primit 4 pacienti de care am avut grija 100% singur de dimineata pana la handover. Cum deja facusem asta pana acum – chit ca ziceam ca “ajut pe altcineva”, de fapt completam eu hartiile si administram, persoana respectiva (sister, de regula) ma ajuta sau supraveghea doar daca n-avea altceva de facut (ceva rar intalnit pentru o sister).

Oricum, astazi, dupa ce am facut handoverul si am plecat, ma gandeam razand ca, daca as avea doar 4 pacienti ca cei de azi (si-atat) tot timpul, ar fi chiar usoara viata de RN aici. Pacat ca asta nu se va mai intampla prea curand.

So, ce mai am eu de mentionat dupa 1 luna aici?

E bine sa iti faci prieteni rapid. Nu stiam ca perioada de concedii este intre 1 aprilie si 31 martie. Dar mi-au spus colegii, asa mi-am asigurat concediul pe martie (5 zile platite!). Daca nu iti ceri concediu pana prin februarie si trece 31 martie fara sa iti iei concediul datorat, il pierzi. E datoria ta sa-l ceri, nu a lor sa-ti aduca aminte. Si NU, NU sunt recompensate zilele de concediu neluate (pierdute).

De multe ori, cel mai bine se vor purta cu tine fix emigrantii sau cei care au inceput de mai putina vreme munca in spital (proaspat-absolventi). Pentru ca si ei au trecut prin problemele tale, sunt mult mai dispusi sa te ajute, desi au la fel de putin timp la dispozitie ca tine. E amuzanta aceasta fraternitate a oropsitilor.

E bine sa completezi booklet-ul ala corect. Cand iti vine un pacient, il verifici de escare, chit ca cei de la sectia care l-a transferat zic ca “skin is intact”. Vei fi surprins cate chestii scapa nedocumentate pana ajung sa ti se sparga tie-n cap. 🙂

Cand primesti un pacient nou, faci si inventarul bunurilor valoroase si ii spui sa nu-si pastreze nimic de valoare cu el (portofel, bani, carduri, bijuterii) ci sa le duca intr-un seif al spitalului (contra unei chitante) sau sa le trimita acasa. Spitalul nu-si asuma nici o responsabilitate pentru lucrurile de valoare pierdute. ATATA TIMP CAT A FOST DOCUMENTAT ASTA.

Acum 2 saptamani, intr-o duminica, un pacient dificil m-a vazut pe mine pe coridor si m-a chemat sa-mi spuna ca i-a disparut portofelul si ca vrea sa i se anuleze cardurile. Initial credeam ca vorbea confuzia din el (era pacient terminal, era genul care te chema pentru 100 de lucruri in 10 minute, tot timpul nemultumit, nu auzea cu o ureche, nu vedea bine, o mana nu o putea utiliza prea bine, un picior nu il putea misca). Am verificat booklet-ul, nu scria nimic de bani (sau alte lucruri valoroase). Dar nu era semnat de pacient (pacientul trebuie sa semneze ca intelege ca spitalul nu-si asuma responsabilitatea. Anunt sister-ul. Dupa cateva ore am aflat ca, de fapt, i-a disparut portofelul cu 200 lire, cateva carduri si ceva maruntis. A fost completat un Formular de Incident Report, au fost discutii cu Site Manager. La inductie ni s-a spus ca trebuia contactata si echipa de oameni care au grija de adulti vulnerabili – doar ca ei nu lucreaza in week-end, cand s-a intamplat totul.

Chestia e ca in ziua aia avea grija de el un asistent medical bank (venit de la o agentie, nu din spital). Si avea langa el si niste oameni care erau “his care team” – unii care ii luau banii “sa aiba grija de el” si nu il ajutau cu nimic, dar erau cu gura mare prin spital (si vorbeau in auzul tuturor cum urmau sa ii imparta banii).

Deci o gramada de circumstante nasoale. Pana la urma, totul s-a incheiat fara anchete, pentru ca pacientul a murit la 48 ore si fratele lui (care a aparut doar in ultima zi) n-a fost interesat sa faca vreo plangere.

 

In general, in week-end-uri vezi problemele sistemului.

Da, esti platit mai bine (o duminica e platita ca 2 zile normale la un loc), dar:

nu ai stoc de medicamente (farmacia lucreaza program redus),

nu ai stoc de consumabile (trebuie facut din timpul saptamanii – dar nu tot timpul tine lumea minte asta),

daca un pacient de-al tau are vreo problema NON-urgenta, nu ai doctori sa te ajute (sunt 2 la 2 sectii),

esti des short-staffed,

cei care lucreaza bank sunt mai dificil de integrat, te ajuta dar te si incurca. Si multi se poarta urat cu ei pentru ca “vai, sunt platiti mult mai bine ca noi”.

nu poti face discharge rapid decat foarte rar. s. a.

 

Ultimul lucru de care voi vorbi este diversitatea etnica la mine in spital.

Am mai zis ca majoritatea doctorilor (consultants) sunt fie pakistanezi, fie indieni, fie generatia a 2-a sau a 3-a (copii sau nepoti de emigranti) de indieni sau pakistanezi. Si sunt chiar ok. Nu am intalnit inca un doctor care sa ma usuiasca sau sa-si permita sa-mi vorbeasca urat pentru ca sunt “doar un asistent medical” (ca in Romania).

Asistentele medicale britanice sunt foarte putine (si mai degraba in varsta). Multe filipineze (venite de mai multi ani aici si care se ajuta reciproc mai mult), multe venite din Africa (fie de 5-10-15 ani, fie generatia a doua). Unit managerii sunt majoritar britanici albi (am intalnit vreo 5 unit manageri si 3 matroane pana acum), totusi. Asistentele medicale specializate (CCOT, TVN, Infection Control, Transfusion, Palliative, Practice Development Nurse) sunt majoritar emigrante (Irlanda, Germania, India, Pakistan, Filipine) – ambitia e puternica la emigranti. Apoi urmeaza valurile de asistenti medicali veniti in ultimele 12 luni: intai din Spania, apoi Portugalia, acum (si in viitorul apropiat) Italia. Si, peste 2 luni cica va veni un grup mare din Romania. Si in noiembrie inca 100 de filipineze. Foamea de asistente e ATAT de mare. 🙂

Perioada de induction am facut-o simultan cu un grup de asistenti medicali italieni proaspat sositi din Cizma aici. Zgomotosi, prietenosi, majoritar baieti (4 fete din grupul de 24), toti fara PIN, toti proaspeti absolventi (cu 2 exceptii), cu cunostinte mai saracute de engleza. Cu 3 dintre ei m-am ales pe sectia mea. Lorenzo, Luca si Nicola. M-au luat deoparte sa ma intrebe daca e asa de rau la viitoarea lor sectie, pentru ca ma auzeau ce intrebam la inductie (“la mine pe sectie am vazut asta, cum ar fi trebuit sa se intample, de fapt, asta?”). Se speriasera ca au dat peste iadul pe Pamant. M-am chinuit sa le explic ca oamenii sunt, de fapt, ok, doar ca eu pun intrebarile alea pentru ca as vrea ca in viitor sa stiu cum sa reactionez “corect” intr-o situatie. Baieti de treaba, cand au auzit ca mai am 10 zile pana imi primesc salariul si nu stau deloc bine cu banii, m-au invitat sa mananc la ei. 🙂

N-or sti ei foarte bine engleza acum (si-o imbunatatesc incet, dar bine), dar cand incep sa vorbeasca cu pacientii – mai ales pacientele – si mai si zambesc… au succes imediat. :)) Un zambet si niste ochi albastri aparent vindeca mai mult decat 10 mg de Oramorph.

Tot azi am avut surpriza sa aflu ca am si doua asistente venite din Germania (2 negrese) in sectie, cand le-am auzit ciripind pe germana in camera cu medicamente.

Cand le-am intrebat eu in germana cum ajunge cineva din Germania in UK, mi-au raspuns amuzate “cu avionul” si “da, Ryanair, e ieftin, stii?“. Apoi, la clarificarea mea “cum ajungi sa alegi UK in loc de Germania daca esti asistent medical?“, imi raspund “you know, we are black“. Eu, mirat “really? I hadn’t noticed!“. Dupa niste rasete, mi-au raspuns ca e ceva mai bine ca AM aici, dar cel mai important e ca AICI nu au probleme de integrare. Si asta venea de la 2 femei care vorbeau germana excelent (a la Günther Jauch) si engleza cel putin la fel de bine ca mine. Anyway, pare sa le placa faptul ca le vorbesc in germana. Si italienii sunt tot timpul amuzati/multumiti cand incerc sa le macelaresc un pic limba ca sa formez niste propozitii sau daca le inteleg ciripeala si le raspund corect (in engleza) la intrebarile lor in italiana.

 

Iar colegii mei de apartament (foarte de treaba ambii) sunt un medic rezident pakistanez care vorbeste engleza asa:

si un asistent medical italian care vorbeste asa:

Nu m-as fi asteptat, dar nu e chiar asa nasol sa imparti un apartament cu niste adulti straini. TEMPORAR. 🙂

 

Out.

monkey out.gif

Cum poate omori o greseala de nume un om in spital

Citez cazul trist pe sarite (pentru curiosi, e din The Independent sau din The Telegraph sau din The Evening Standard) :

O pensionara (85 ani) din Marea Britanie (nascuta in Germania) a murit dupa ce a pierdut prea mult sange pe masa de operatie intr-un spital din nord-vestul Londrei. Era operata pentru (din ce inteleg) o problema la artera aorta (un anevrism aortic abdominal, probabil) si nu a primit transfuziile de sange intentionate pentru ea pentru ca erau destinate unei persoane cu prenumele IrNgard, iar numele ei era, de fapt, IrMgard. Constiinciosi in privinta regulilor dar mai putin in privinta sigurantei pacientului, personalul medical a respins unitatile de sange care au sosit preoperator pentru pacienta “numita gresit” si au “asteptat sa vina sangele”. Pana a sosit sangele tip 0, starea pacientei s-a inrautatit major si a murit.

Cel putin asta e concluzia auditului intern din spitalul respectiv si a biroului Medicului Legist local (concluzii proaspat publicate – pentru ca totul s-a petrecut cu ceva timp in urma).

transfuzie

Pe langa faptul ca evenimentul s-a petrecut pe langa mine si ca incerc sa invat din greselile mele sau ale altora, povestea mi-a sarit in ochi si pentru ca ieri am vazut ce usor se pot intampla tampenii cand birocratia si acoperitul fundului propriu, combinate cu oboseala si supraincarcarea cu munca nu ii fac bine pacientului.

Oricum, tendinta englezilor de-a scrie gresit numele pacientilor in acte este criminala.

 

Si povestea mea din tura de ieri:

Eram short-staffed, ca de obicei. Precum ziceam, in mod normal ar trebui sa avem 2 sisters + 3 asistente pe tura + eu (supernumerary). Plus unit-managerul (in tura de zi, pana la 17:00). Acum aveam 2 sisters + 1 asistenta (care era si agency nurse, adica nu era din spital sau de pe sectie) plus eu si o asistenta-studenta (primul an). La 33 pacienti (vreo 10 in stare medie-spre-grava), cu 3 decese, 1 pacient pe moarte + 3 externari + 3 internari intr-un shift, se strange multa munca.

In trustul meu NHS poti sa dai transfuziile de sange unui pacient doar dupa ce faci un curs in perioada initiala de “inductie” in interiorul trustului, curs obligatoriu, care se repeta la un numar de luni (12 sau 24, nu mai tin minte exact ce am citit eu de capul meu – eu nu l-am facut inca, pentru ca mi-au amanat inductia cu inca 1 saptamana). Dupa ce faci cursul, primesti pe cartela un cod pe care trebuie sa-l notezi folosesti ca sa printezi o eticheta pe un formular care se ataseaza pe unitatea de sange. TOT PROCESUL e detaliat aici (post scris dupa ce am facut cursul). Nu ai cartela – nu poti scrie formularul, nu poti transfuza pacientul. Asta pe langa No wristband, no transfusion (dar verificarea de wristband o faci oricum de la inceputul turei si e o regula de bun-simt).

Oricum, treaba cu codul nu are nici o legatura cu verificarea numelui si datei nasterii pacientului (verbal si pe wristband), verificarea integritatii perfuziei, verificarea functiilor vitale si alte verificari inainte de-a da o perfuzie. E o chestie administrativa.

Sangele a stat in sectie minim 45 de minute de cand a sosit si pana asistenta a gasit timp sa se gandeasca sa-l administreze (e adevarat ca a sosit fix cand dadea medicamentele de seara – ceea ce se intampla la 18:00, si daca nu le faci  cu cap, nu apuci sa le termini pana la 19:30, daca nimeresti peste pacienti cu multe medicamente administrat i.v.). Eu m-as fi ingrijit de sange primul si apoi de restul medicamentelor, dar poate sunt eu tampit. E adevarat, poate fi administrat (daca n-are nimic vizibil si a fost pastrat la temperaturi normale) in pana la 4 ore de la plecarea de la banca de sange – in Romania, cel putin asa zice ghidul de proceduri pentru AMG de la Ministerul Sanatatii.

Dupa aceea am observat cum nici asistenta nici sister-ul nu isi asumau responsabilitatea administrarii unei unitati de sange fara codul antementionat. Sa tii sangele pe hol aiurea pentru ca n-ai un cod pentru un formular e cam stupid – in conditiile in care numele e ok, restul verificarilor sunt ok si ai semnat deja de ceva vreme pentru primirea sangelui.

 

Pana la urma s-a descoperit ca sefa de tura (sister-in-charge) avea codul-minune cu ea, s-a ocupat si de asta. Nici n-a mai apucat sa-si termine toata munca de documentare si verificare a pacientilor pana la sfarsitul turei.

Daca am inteles bine, exista niste conditii de baza pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a fi sister-in-charge, printre care s-ar numara traininguri pentru diferite tehnici specifice sectiei, plus canulare si venepunctura, administrare transfuzii si verificare glicemie s.a.. Ca sa se asigure ca exista cineva care “poate sa le faca pe toate”.

Problema e ca nu poti sa le faci pe toate si sa ai grija si de 1 treime din bolnavii din sectie.

E nasol sa fii short-staffed.

Maine ma prezint la munca cu 4 cereri pentru cursuri fara de care nu pot face anumite proceduri (venepunctura, competente in utilizarea unui glucometru, competente in aparatele de respiratie non-invaziva si administrare transfuzii) + o cerere pentru politica trustului in privinta transfuziilor, pe care n-am gasit-o pe net. Cereri pe care le fac pentru ca, se pare, daca nu ceri ceva aici, rar primesti de la sine.

Pentru ca e scârbos sa zici “nu am cursul” si sa arunci totul tot timpul pe altul.

Drepturi imagine: SWLpath.nhs.uk