Cum isi motiveaza Billa casierele

Incerc intotdeauna sa nu cumpar prostiile care sunt “la oferta” la casele de marcat, oriunde as merge.

Fac asta din principiu. E un intreg mecanism psihologic prin care esti convins foarte rapid sa-ti iei ceva de care cel mai probabil n-ai nevoie si la care nu te gandisei inainte de-a calca in magazin. Ma enerveaza sa fiu manipulat. Daca orice altceva esueaza, ma gandesc serios “aveai nevoie de asa ceva inainte sa intri in magazin?”.

Chiar si-asa, cateodata ma trezesc cumparand prostii. Ieri eram intr-un supermarket Billa si chiar vroiam sa-mi iau ceva dulce. N-am gasit ce vroiam, am mers la casa. Acolo aveau niste biscuiti Belvita cu fructe. Nu sunt chiar biscuitii mei preferati Belvita (imi plac cei simpli, fara nimic), dar am zis “hai sa-i iau, merg bine cu iaurtul asta”.

Cand m-a auzit casiera ca-i raspund cu “da, o sa cumpar” la “va recomand si niste biscuiti Belvita la oferta“, m-a surprins cu un “multumesc” care parea sincer.

Am intrebat-o direct “daca vindeti mai multe produse din acestea la oferta, aveti vreo sansa sa fiti recompensata in vreun fel?”. Mi-a raspuns ca da, primii 30 casieri Billa pe tara (dupa vanzarile de produse “la oferta” lunare) primesc un mic bonus la sfarsitul lunii. I-am multumit, urat succes si am plecat.

 

Cat de mare e bonusul, daca e in bani sau bonuri de masa sau altceva – nu stiu.

Dar stiu ca acea casiera e una dintre cele mai putin “plictisite de viata” casiere de supermarket vazute de mine in Romania (desi cu siguranta e platita prost si deja e la o varsta la care nu prea mai are cum sa se reprofileze) – si am vazut ceva casiere/vanzatoare de mici magazine la viata mea. Si ca parea sa se simta motivata sa-si faca treaba mai bine (in masura in care se poate face asa ceva la o casa de marcat).

O simpla idee de recompensare a unui salariat prost-platit poate avea efecte pozitive. Cateodata, little actually goes a long way.

Cati angajatori gandesc asa?

Cat de disperat sa fii ca sa iei un imprumut de la niste hoti ca TBI Credit?

hoț (hóți), s. m. – 1. Persoană care fură. – 2. Persoană ageră, isteață.
PUNGÁȘ ~i m. 1) Hoț de bani. 2) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții, profitând de încrederea lor; impostor; potlogar; șarlatan;

Am vazut anuntul asta azi-dimineata. Initial m-am gandit ca doamna Nora o fi gresit calculele.
Daca la imprumutul pe 12 luni costul anual ȘI dobanda anuala nu par asa mari, la 24 de luni si 36 de luni valorile alea sunt imense!
Ei bine, am verificat pe site-ul lor. Nu e nici o greseala!
Stimabila doamna doar a adaugat un comision (banii ei, probabil) la fiecare rata (intre 5 si 18 lei pe luna – la cele 3 tipuri de rate din imagine). Si nu mentioneaza nimic de taxa de analiza (pe site, aceasta taxa are o valoare intre 150 si 640 lei, pentru aceste 3 sume imprumutate).

Ca sa intelegeti stupoarea mea trebuie sa calculati suma totala returnata in 1, 2 sau 3 ani:
– Pentru 2000 lei imprumutati, returnati in total 2460 lei. Costul total este de minim 460 lei (teoretic – nu stiu daca ei cer taxa de analiza in avans sau o includ in rata lunara). Hmm, parca nu e chiar asa rau (te costa aproximativ 25% in total).
– Pentru 4000 lei imprumutati, returnati in total 6480 lei! Costul total e de minim 2480 lei. 62% in plus platesti fata de suma initiala. Pe site-ul lor, asta inseamna 42% DAE (dar ei calculeaza alta valoare a ratei si iti cer taxa de analiza in avans).
– Pentru 6000 lei imprumutati, returnati in total 12600 lei! Costul total e mai mare decat suma imprumutata (6600 lei). Platesti in plus fata de suma initiala 110%! Ei calculeaza un DAE de 47,55% pentru un credit de genul asta.

Pentru a pune lucrurile in perspectiva, daca X ar avea 6000 lei si i-ar depune AZI (05.02.2014) la o banca mai sigura intr-un depozit pe 3 ani de zile cu capitalizare, peste 3 ani ar avea 6612 lei! Adica ar castiga 612 lei (asta dupa impozitare), aproximativ 10% din suma initiala.
Daca X ar avea un venit cat de cat ok (am folosit 1500 lei) si s-ar imprumuta de la o banca (am ales CEC Bank, pentru ca au un calculator simplu al ratelor si au un credit cu asigurare de sanatate si somaj inclusa), ar returna in 3 ani 7016 lei! Costul total ar fi de 1016 lei! De pe site-ul lor, pare ca un venit lunar de 1000 lei ar fi de asemenea suficient pentru acordarea acestui credit!

Deci NU luati bani de la camatari care se numesc “institutii de credit“! E o camatarie legala!

Statiunile de schi din Austria isi fac reclama in Bucuresti. Ale noastre nu fac nimic.

De aproape o luna, in statia de metrou Piata Victoriei (un loc pe unde trec extrem de multi angajati tineri din multinationale – cu venituri maricele pentru Romania) a aparut o mare reclama pentru Sölden, una dintre cele mai mari statiuni de schi ale Austriei (daca judecam dupa numarul de innoptari). Cine i-a consiliat pentru alegerea locatiei a facut-o destul de bine.

Toata iarna trecuta a stat un panou mare cu o reclama la Zell-am-See / Kaprun pe Calea Victoriei, imediat dupa intersectia cu Bvd. Dacia. Poate nu cel mai vizibil loc, dar oricum se adresau unor potentiali clienti cu venituri mai mari decat media (zona nu este prea frecventata de pietoni, deci se adresau in special soferilor cu treaba prin Centru).

De ce mi se pare interesant acest lucru? Pentru ca:

  • in primul rand, nu avem foarte multi schiori/snowboarderi in Romania. Nu suntem o natiune de sportivi prin definitie, sporturile de iarna nu au o vasta traditie in tara noastra si nu avem venituri mari. Publicul tinta pentru aceste campanii publicitare este foarte redus. Daca ar fi sa estimez, as zice ca ar fi maxim cateva zeci de mii de bucuresteni care sunt schiori/snowboarderi. Cu toate acestea, 2 asociatii care promoveaza turismul in 2 zone diferite din Austria considera ca merita sa investeasca o suma de bani (mica, mare, cum o fi) pentru a se promova in Bucuresti.
  • statiunile cu pricina nu o duc deloc rau dpdv al numarului de turisti. Nu se plang de o scadere a acestora, ba chiar au valori record (surse: aici si aici – in germana). Sölden se lauda cu 2,64 mln de innoptari in ultimul sezon de iarna iar Zell-am-See-Kaprun cu 2,2 mln de innoptari in tot sezonul 2011-2012. Adica succesul pentru ei nu inseamna sa stea si sa astepte turistii sa le “cada in poala”. Isi diversifica pe cat posibil clientela si se promoveaza pe unde se poate.

  • nu exista strategii de marketing la nivel de statiune/zona turistica in Romania. Nu exista promovare (clasica sau nu) pentru nici o statiune de schi din Romania. Foarte putine statiuni au site-uri web actualizate, cu informatii utile pentru turisti. Pagini de facebook updatate des pentru a fideliza clientii si a atrage altii noi NU exista. Cate un proprietar de hotel ratacit sau cate un localnic mai pasionat se mai intampla sa faca niste pagini cu cateva imagini din statiunea lor. Dar rar o sa vezi asa ceva la nivel organizat – cu angajati, strategii de durata samd.

  • dupa 7 ani de snowboarding stiu foarte bine lista de probleme din statiunile noastre montane. Cu toate acestea, exista niste avantaje clare pentru niste statiuni aflate la 150 km de tine fata de niste statiuni aflate la 1500 km distanta. Ei bine, nu se gaseste nici o minte “luminata” care sa gaseasca o strategie de dezvoltare a turismului de iarna macar intr-o singura statiune. Nu e vorba de a reinventa roata. Nici macar nu trebuie sa minti ca sa pacalesti turistii. O analiza SWOT iti poate face si un amarat de student mai deschis la minte. Ca sa o interpretezi nu trebuie sa fii chiar geniu. Dar e prea complicat sa gandesti, mai bine te plangi ca nu stii de ce nu vin turisti straini (si nu numai) in coltul tau inapoiat de lume. Sau vii cu tampenii de genul “au traditie turistica mai mare… noi mai avem de invatat

  • sumele de bani “investite” intre 2010-2012 in “amenajarea” unor partii de schi existente, instalatii de transport pe cablu, infrastructura adiacenta samd sunt imense. Problema e ca din toata puzderia de proiecte, doar modernizarea statiunii Poiana Brasov a fost dusa pana la capat. Restul proiectelor au strans sume impresionante, dar n-au rezultat in mai nimic palpabil. O gramada de proiecte controversate, inutile, care ajuta de fapt evaziunea sau blocate in certuri intre hoti. Si daca toate ar fi fost terminate pana acum, fara promovare ar fi fost tot inutile.

Oricum, toata discutia asta e degeaba. Avem parte de guverne care au stiut doar doua lucruri: ori sa aprobe orice cheltuieli (umflate), oriunde, cu orice pret (guvernele Boc), ori sa taie toate cheltuielile posibile de peste tot de unde nu mai pot fura ei nimic (guvernul actual). Dar nu s-a gandit nici un prostalau ca daca nu sunt terminate lucrarile toti banii platiti deja au fost practic irositi, apoi ca preturile cerute turistilor trebuiesc corelate cu veniturile medii ale romanilor si cu calitatea serviciilor oferite si nu in ultimul rand – ca trebuie sa ai si promovare eficienta (de un fel sau altul) daca vrei sa ai turisti.

Cum te mai jecmănește statul? Cu asigurari de sanate pentru veniturile din dobanzi

Prima data am aflat de asta citind un comentariu de pe un alt blog. Dupa ceva documentare, am descoperit ca aceasta problema este raspandita in toata tara:

Brasov: www.bzb.ro/stire/cas-ul-a-pornit-iar-la-vanatoare-de-datornici-a61926

Gorj: www.pandurul.ro/Investigatii/2013-01-18/INCREDIBIL%3A+Casa+de+Sanatate+pune+taxa+pe+dobanzile+bancare

Bacau: www.ziaruldebacau.ro/2013/08/06/avocatul-poporului-sesizeaza-aberatiile-contributiei-la-asigurarile-sociale-de-sanatate.html

Braila: adevarul.ro/locale/braila/exclusiv-casa-asigurari-sanatate-iama-conturile-zeci-mii-braileni-vezi-trebuie-plateasca-ce-1_50acadf67c42d5a6638832c0/index.html

Iasi: www.urbaniulian.ro/2012/06/21/ii-ajutam-pe-romanii-haituiti-pe-nedrept-de-casa-de-sanatate-contactati-ne/

Prahova: www.incomodph.ro/life/sanatate/2786-o-lege-aberanta-pune-sute-de-persoane-pe-drumuri-ai-un-depozit-bancar-cas-ul-iti-instituie-poprire

Pe scurt, problema e urmatoarea: de cativa ani exista o combinatie de legi care te obliga, in anumite situatii, sa platesti CAS (5,5%) din veniturile inregistrate din dobanzi catre stat. “Anumite situatii” = atunci cand n-ai alte venituri salariale. Aceeasi combinatie de legi ( Legea 95/2006, Ordinul CNAS nr. 617/2007 şi Legea 571/2003 privind Codul Fiscal) spune ca n-ai voie sa platesti o suma mai mica decat contributia pentru salariul minim pe economie, chit ca veniturile din dobanzi sunt mult mai mici dacat un salariu minim pe economie.

Caz concret: daca ai un depozit bancar care-ti ofera aproximativ 5 lei dobanda pe luna dupa impozite (cam 1500 lei, la 5% dobanda anuala), statul zice ca TREBUIE sa ii platesti contributiile minime pentru CAS in valoare de 42 lei/luna (cam cat ar insemna 5,5% din 750 lei). Aparent, nici unui dobitoc care a gandit aceasta lege nu i-a trecut prin cap absurditatea acestei situatii (sa platesti 800% CAS pentru 5 lei “venituri”).

Prevederea se aplica SI retroactiv, asa ca multi oameni se trezesc ca acum sunt datori statului cu sume relativ mari – mai ales daca le comparam cu veniturile obtinute. Adaugam la asta si dobanda/penalizare perceputa de stat de 0,5% PE ZI si te poti trezi dator statului o gramada de bani, foarte usor. Am citit de cazuri de romani stabiliti in strainate care datoreaza 2000 euro sau mai mult statului, pentru niste depozite mici pastrate in tara pe numele lor.

Sotia mea se afla intr-o situatie asemanatoare: acum 2 ani a fost fara loc de munca pentru 3 luni. Timp in care a avut niste bani intr-un cont curent, bani care i-au oferit o dobanda de cateva zeci de lei in total pentru cele 3 luni (sub 50 lei). Automat, va avea de platit 3xaproximativ 40 lei (salariul minim pe economie era mai mic in 2011) + penalizari de peste 300%, in functie de cand va binevoi CNAS sa-i trimita instiintarea de plata. Din cate am vazut eu, cei de la CJAS Bucuresti sunt mai lenesi, n-au trimis inca instiintari de plata pe banda rulanta. Asteptam instiintarea. Intre timp, probabil ca va trebui sa gasesc un avocat…

 

Si mai frumos este faptul ca legea a fost declarata neconstitutionala si o avocata braileanca a castigat un proces impotriva CNAS pe tema asta, dar problema persista.

O idee simpla, prin care cel putin 1 retailer si-a marit cifra de afaceri

Mega Image are aproximativ 5700 de angajati in Romania. Pe care-i plateste cu niste salarii de rusine (aprox. 900 lei net/luna) + bonuri de masa – PE CARE LE POT FOLOSI DOAR IN MAGAZINELE MEGA IMAGE. Salarii comparabile cu cele de pe piata retailului.

La 9,35 lei/bon x (261 – 21 de zile lucratoare), iese o suma de 2244 lei/an/angajat. Inmultim cu numarul de angajati: 12.790.800 lei, cifra de afaceri garantata anual.

Cred ca ala care a venit cu ideea asta se felicita. Poate a si castigat un bonus, ceva (sau poate nu).

Din ce am discutat cu niste cunoscuti, se pare ca si Auchan face acelasi lucru (bonurile de masa oferite angajatilor sunt valabile doar in Auchan). N-am gasit informatii despre asta pe internet.

E adevarat, nu stiu cat de legala e aceasta masura. Dar dat fiind faptul ca anumite supermarketuri pot alege sa refuze plata cu anumite bonuri de masa, nu vad de ce n-ar fi legala si situatia asta.

 

Ca mic P.S.: Salariile incredibil de mici nu sunt o noutate pentru Romania. Mi se pare totusi interesant faptul ca la noi se ofera unui lucrator in supermarket salarii foarte apropiate de salariul minim net pe economie (601 lei vs 900 lei) pentru un salariat care munceste cam 40 de ore/saptamana, in timp ce in alte tari din Europa muncitorul in supermarket nu e bogat, dar cu siguranta nu e platit cu doar 60 euro peste minimul pe economie.

Exemplu: Austria. Costul majoritatii bunurilor alimentare nu e mult mai mare (in supermarketuri) fata de cel din Romania. Ca adaugare personala la numbeo – preturile variaza in functie de brand destul de mult si la ei. Pentru un produs care nu e marca proprie vei plati cam aceeasi suma si in Vienna si in Bucuresti. Ideea e ca pentru un salariu de cateva ori mai mare, ei au cam aceleasi costuri de baza cu alimentele si costuri nu mult mai mari cu cazare/transport.

Cat castiga NET in medie femeile-angajati “ne-specializati” = Arbeiter(in) (fara studii inalte, fara cursuri de lunga durata pentru o meserie) in Vienna? IN 2012, aproximativ 1140 euro. Femeile-angajati “specializati” = Angestellter(in): Tot in 2012: aproximativ 1650 euro. Am luat datele de aici, am calculat salariul net cu acest calculator. In Austria diferentele de salariu intre barbati si femei sunt destul de mari in anumite categorii de joburi. Am folosit drept exemplu valorile mai mici (ale femeilor) pentru ca majoritatea angajatilor din supermarketuri sunt femei.

Cat castiga NET un lucrator comercial cu 0 experienta intr-un supermarket Billa, pentru un program de 30 ore/saptamana, daca ma iau dupa un anunt de pe billa.at din 09/13?  919 euro. 

Cat profit face un retailer mare in Austria? Spar Austria (al 2-lea retailer dupa Billa in Austria) raporta in prima jumatate a lui 2010 un profit brut (EBIT) de 39 milioane de euro.

Morala: un angajat din retail prost-platit va cheltui intotdeauna mai putin decat unul mai bine-platit si asta se va vedea si in atitudinea lui fata de clienti si in cifra de afaceri totala si in profiturile firmei.

 

Fiscul, plata taxelor, corectitudinea si raspunsul Guvernului

Am citit acum cateva zile articolul adresat lui Victor Ponta pe jumatate trist, pe jumatate amuzant al Redactorului-Sef de la Gandul, Florin Negrutiu. Articol care ilustreaza capacitatea romanului de a face haz de necaz. O picatura in marea articolelor din ziare, emisiunilor de radio/TV, posturilor de blog si discutiilor fara finalitate pe tema platii taxelor la romani.

Sunt de acord cu opinia generala (evident): platim prea multe taxe pentru ce servicii primim, organizarea sediilor ANAF aminteste mai degraba de fanarioti, nu de democratie din secolul XXI, institutiile Statului care colecteaza taxele au ramas intr-o stare profunda de blocaj, nu exista deloc bunavointa fata de contribuabilii persoane-fizice, angajatii de la Administratiile Fiscale par de cele mai multe ori prea multi pentru munca pe care o fac (munca prea guvernata de hartogaraie, desi toti dispun de calculatoare), cu toate acestea tot timpul dureaza orice procedura simpla MULT prea mult, iar nesimtirea este larg raspandita in aparatul birocratic.

Ca platitor de taxe in sectorul 2 al Capitalei, cunosc prea bine cele 2 sedii ANAF (si problemele de acolo) la care face referinta FN in articolul sau. Pot spune ca in afara de cele 2, mai exista inca 2 sedii pentru colectarea taxelor (de data aceasta pe proprietate) in acelasi sector 2, unde mi-am pierdut ore bune din viata. Toate aranjate la fel. Multe ghisee, multi angajati, toti par extrem de ocupati, (pana te uiti la ecranul calculatoarelor pe care zboara cartile de Solitaire). In cele 2 nepomenite in articol exista bilet de ordine emis electronic. N-am inteles niciodata cum pot ajunge inainte de ora 9 la un birou din asta ANAF, vad doar 2 persoane in fata mea, 10 ghisee ocupate cu 10 persoane care stau de vorba si vad ca doar cate 1-2 ghisee lucreaza cu publicul. Ma rog, incep sa deviez de la subiect.

Ce vroiam sa subliniez era ca, la fel ca domnul Negrutiu, si eu sunt platit pe drepturi de autor sau PFA + carte de munca. Daca nu am mai fi platiti asa, nu ar mai exista drumuri anuale/semestriale/lunare la ANAF.

Este o practica de mult utilizata in majoritatea agentiilor de publicitate (si in mass media), pentru a evita plata unor parti importante din impozite pentru o parte din salariile platite angajatilor. N-o sa ma apuc sa combat acest gen de plata “la gri”. As fi ipocrit. Recunosc ca e un mod de evaziune fiscala “legala” (stiu, e un pleonasm). Recunosc, n-am cum sa condamn aceasta masura. As vrea sa vad cati romani ar insista sa primeasca mai putini bani pentru munca lor ‘pentru a plati toate taxele pe care Statul le cere’ = pentru a fi 100% corecti. As vrea sa vad cati romani, odata ajunsi in pozitia de-a plati niste angajati, ar alege sa plateasca pentru fiecare 1000 de euro care ajung in final in buzunarul angajatilor cate 834 euro statului. 54,5% net, 45,5% impozite si contributii <=> +83,4% de plata la fiecare 100 euro din buzunarul angajatului. Da, stiu, la firmele mari se face asta. Multinationalele platesc angajatii legal. Multe firme din diverse domenii cu cifre de afaceri mari platesc totul 100% legal. Bravo lor. Sa lucreze acele firme cu marjele de profit din agentiile mici de publicitate si mai vorbim de corectitudine in plata taxelor.

Da, inteleg consecintele pe care acest mod de-a plati (si primi) salariul le produc in economie. Bugetul Sanatatii este vesnic subfinantat (aici problemele nu vin numai de la sumele incasate, in opinia mea), Pensiile sunt si vor ramane mici (si o constanta gaura neagra a Bugetului) samd. Un om ingust la minte ar zice ca problema Bugetului Romaniei vine in primul rand de la romani, care nu-si platesc corect taxele. Eu as zice ca n-am vazut inca un Guvern al Romaniei care sa-si echilibreze Bugetul DACA reuseste sa colecteze mai multe taxe. Sau sa cheltuiasca banii mai eficient. In anii de crestere economica n-am avut aproape nici o investitie majora in infrastructura, dar am avut o crestere cu cateva sute de mii de angajati a aparatului birocratic. Taxele nu trebuiesc colectate doar pentru a plati angajati si dobanzi la obligatiuni de stat. Fara investitii utile in infrastructura vom ramane vesnic o tara inapoiata, in care faci 12 ore din Capitala pana in Maramures (de exemplu), trenurile au intarzieri de ore (iar SNCFR-ul pierde bani multi anual) samd.

Ei, care a fost “raspunsul” Guvernului (doar coincidenta a facut ca masurile sa fie anuntate la cateva zile dupa articolul mentionat)? Cel mai probabil va cere aceleasi contributii (procentual) si de la venturile din drepturile de autor si din cele obtinute ca PFA. Adica de la 1 ianuarie nu mai avem de ce sa mergem pe la ANAF asa de des. Ori vom fi platiti 100% pe cartea de munca, ori vom fi platiti la negru. 🙂

Cine va pierde, cine va castiga? Ramane de vazut.

Bineinteles, nimic nu se va schimba la ANAF sector 2. Aceleasi angajate acre vor ramane in aceleasi posturi, cei care vor mai avea treaba pe acolo tot la fel vor trebui sa se cocoseze pentru a plati o taxa samd.

Scurt studiu de caz: cum sa distrugi un mare retailer

Am citit un post al economistului Paul Krugman, in care discuta un pic despre un articol care prezenta o opinie despre declinul puternic al unui retailer care la un moment dat era cel mai mare de pe piata americana: Sears (“Where America shops”).

Mi-am adus aminte in timp ce citeam articolul despre o intamplare de anul trecut. Atunci cand Auchan a anuntat ca va cumpara Real la nivel european (inclusiv in Romania), zvonuri despre aceasta vanzare circulau deja de mult prin centrala Real Romania. Directorul general pentru Romania a tinut sa trimita personal un e-mail catre toti angajatii, in care sa-i linisteasca, spunandu-le ca sunt doar zvonuri si ca totul va fi in regula. A doua zi, Auchan anunta achizitia. Pe langa faptul ca 4 magazine nu vor fi achizitionate (deci cel mai probabil vor fi inchise si lichidate), aproape toti angajatii din centrala Real vor ramane fara job, cel mai probabil candva anul asta (achizitia a fost in 2012). Indiferent de ce zic cei de la Auchan Romania, nu au cum sa integreze o mie si ceva de oameni intr-o structura care functiona deja. Directorii astia de mari companii gandesc altfel decat oamenii normali. Iar onestitatea cred ca e un concept necunoscut pentru ei.*

Sears a fost printre primii intreprinzatori care au simtit ca pot avea un avantaj in retail daca folosesc un catalog de produse, inca din 1893. Primul magazin propriu-zis a fost deschis abia peste inca 30 de ani. In 1931, in mijlocul Marii Depresii in SUA, profitul raportat de Sears ajungea la niveluri record. In deceniul urmator, vanzarile totale ale Sears ajungeau la 1% din PIB-ul SUA. Pana in 1980, Sears si catalogul lor au devenit un simbol national al SUA si al capitalismului (la nivel mondial). In anii ’80-’90, compania a creat si diferite entitati non-retail, care au avut efect negativ asupra profitului. Concurenta acerba a Wamartului, K-Martului si a altor retaileri care ofereau discounturi mult mai mari (pentru produse mai slabe calitativ) i-a erodat puternic cota de piata.

In 2005 a fost cumparat de K-Mart si rebranduita (impreuna cu K-Mart) in Sears Holdings Corporation. Totul a fost pus la cale de un om care reprezinta visul american ‘din filme’: Eddie Lampert. Un om care a muncit in depozite ca adolescent, a studiat la Yale, a fost angajat de Goldman Sachs, si-a deschis propriul fond de investitii (Hedge Fund) cand inca n-avea 30 de ani. Dupa investitii foarte reusite, a ajuns miliardar la 41 de ani. In 2003 reuseste sa preia controlul K-Mart (care la momentul ala era in insolventa). Apoi reuseste sa preia controlul asupra Sears.

Ideea geniala de restructurare: imparte firma in divizii (de haine, electronice, echipamente etc.) si le pune sa se lupte unele cu celelelate pentru Business Operating Profits. Lupta intre divizii, in loc sa conduca la colaborare pentru profitul general, duce la certuri interminabile pentru spatiu de afisare in magazine, in reclame si in brosurile de oferte, ceea ce duce la compromisuri absurde. Se ajunge la brosuri pe care se promoveaza in aceeasi pagina surubelnite si lenjerie.

Image

Eddie Lampert conduce totul prin videoconferinta. Insista ca fiecare divizie trebuie sa aiba un board de directori, ceea ce duce la cresterea costurilor cu salariile – care e compensata prin scaderea salariilor lucratorilor finali si a oamenilor din pozitiile de middle-management. Unii critici argumenteaza ca foloseste corporatia pentru investitii financiare, banii care in mod normal ar fi fost folositi in magazine fiind acum folositi pentru speculatii financiare (cu rezultate fluctuante).

Rezultatul actual: ani la rand de pierderi raportate. 814 milioane de $ pierdere in anul fiscal 2013. Cel mai probabil, vor intra in faliment. Bineinteles, cohortele de manageri si geniul capitalist nu vor pierde prea mult (managerii isi vor gasi usor un alt job si oricum nu traiau de pe o zi pe alta, iar capitalistul nu va saraci). 274.000 de angajati ai Sears in schimb vor avea de suferit, in schimb.

* Stiu ca Real Romania n-a fost niciodata profitabila. Aici problema zic eu ca e in primul si primul rand la management. Investitii aiurea, magazine deschise in camp, prea multi sefi, prea putine idei utile + o piata si-asa suprasaturata.

Copyright comic strip: Scott Adams. http://dilbert.com/strips/comic/1995-06-30/