Paraplegicii pot merge din nou – cu un exoschelet (scump)

Un exoschelet ca cel de mai sus are 20 si ceva de kg si ii permite pacientului care-l foloseste sa atinga viteze de pana la 2,6 km/h.rewalk 6.jpg

Dispozitivul (aprobat de FDA si alte organisme locale europene si nu numai) e format din niste bretele cu senzori de miscare pentru picioare, incheieturi motorizate care raspund la schimbari (oricat de subtile) in miscarile partii superioare a corpului utilizatorului si la schimbarile de balanta cauzate de acestea.

Un harnasament in jurul soldurilor si a umerilor tine costumul legat de pacient si o baterie alimenteaza calculatorul si motorasele.

Carjele sunt folosite pentru stabilitate.

 

rewalk f.pngFascinant este faptul ca dispozitivul a fost inventat de un doctor israelian care a devenit quadriplegic dupa un accident din 1997. Intre timp a evoluat mult designul, e adevarat, dar prima varianta a fost gandita pentru sine.

 

Singura problema este pretul: aproape 70.000$.

Doua articole cu cateva marturii ale primilor pacienti americani aici si aici.

Alte videouri/testimoniale ale utilizatorilor pe site-ul producatorului.

Cum se face o transfuzie la mine in spital (si trust)

Ieri am primit in sfarsit trainingul necesar (si un cod de bare) pentru a face asta.

Pentru ca am cerut eu si am insistat, altfel ramanea sa astept pana la adanci batraneti. Ei se scuza cu faptul ca “we didn’t know about you” – eu (si o alta romanca si-atat) am (avem) ghinionul de-a fi singurii straini care au inceput munca in spital in ultimele 60 de zile care avem PIN. Nu ai PIN, nu esti RN, nu ai voie sa transfuzezi. Dar toate cursurile pregatite de ei pentru noi in induction, ca grup, nu includeau nimic pentru cei cu PIN – pentru ca nu stiau ca existam (sau eram prea putini).

Plus (mica explicatie): la mine pe sectie nu facem foarte multe transfuzii. Dar nici putine. Din 13 zile de lucru pe sectie, am vazut cam in 6 zile pacienti transfuzati (si nu e ca si cum am fost in fiecare salon, asta e ce am observat in cele 2 saloane pentru mine si pe langa). Cu toate acestea MAJORITATEA RN NU AU cursul de administrare sange. Ii recunosti dupa stickerul de pe badge. No sticker – no course – no transfusion. Si am vazut intr-o zi cum o sister in charge (care cam e obligata de cerintele postului – deci la interviu – sa aiba cursul asta, plus cele de canulare, NIV, masurare glicemie capilar) s-a fofilat de aceasta responsabilitate pe motiv ca n-are “codul” cu ea (adica n-avea badge-ul, ceva ce e oarecum interzis).

Ce vreau sa zic: daca faci cursul, there’s no going back. Nu vei putea zice ca nu stii. NU AI VOIE SA REFUZI sa transfuzezi un pacient daca esti singurul care o poate face dintr-un shift. Daca esti incepator si nu vrei o responsabilitate in plus, nu-l face pana te simti mai sigur pe tine. RN care vin si lucreaza o tura “bank”, de la o agentie, NU AU VOIE SA TRANSFUZEZE PACIENTII. Chit ca lucrezi in spital, daca vii ca bank nurse prin agentie NU AI VOIE SA TRANSFUZEZI. Spre deosebire de administrarile de tratamente i.v., unde totul e facut, semnat si verificat in 2 (deci responsabilitate impartita), transfuzarea e facuta singur (1 nurse, 1 signature)ai 100% responsabilitate pentru tot.

La fel e la cursurile de IVDA (drug administration), masurare BG, NIV, canulatie etc. Daca nu le ceri, e foarte posibil sa nu le primesti foarte curand (si chiar si daca ti se ofera, poti sa te fofilezi). Daca ti se pare ca totul e horror la inceput, nu te arunca sa faci totul repede, apoi nu mai poti da inapoi. Eu nu concep sa mi se ia competentele pentru care m-am luptat in tara sa le castig, deci le vreau inapoi repede. Daca vrei s-o iei incet, sistemul e permisiv aici.

Buun. Transfuzii.

Totul incepe cu “bleeding the patient“. Recoltarea de sange. In trustul meu, politica este

bratara pacient uk
Bratara de spital standard (noi avem hospital code, nu NHS code)

ca, daca pacientul nu a mai fost internat vreodata in spital, sa i se faca minim 2 recoltari de sange, din vene diferite, etichetate corespunzator. 2 group and save (termenul folosit de ei pentru determinarea grupului AB0 plus Rh). Etichetarea sangelui nu se face niciodata in alta parte decat langa pacient, sangele se trimite la laborator printr-un sistem de cilindri in vacuum. NU SE RECOLTEAZA SANGE de la pacientii fara bratara cu cod de bare, nume, data nasterii si hospital number (sau NHS number).

Daca nu faci cursul de venipunctura, NU VEI RECOLTA NICIODATA sange. Daca il faci, e la fel ca mai sus – vei avea si responsabilitatea asta si nu vei putea renunta la ea. Pentru un roman, e aiurea sa gandesti asa, la noi facem totul noi (asistentii). Dar retine asta.

In spitalul meu se fac cateva sute de transfuzii zilnic. Doar sectia de oncologie are cateva zeci pe zi. Si salile de operatii (sunt vreo 16, daca am numarat bine) si A&E papa mult sange. Cu toate check-urile lor, in ultimii 3 ani de zile au avut 3 saves – 3 transfuzii care erau la doi pasi sa fie date unui pacient in mod eronat si 1 greseala (transfuzia gresita la pacientul gresit) – care, din pur noroc, s-a nimerit sa fie pe grupe compatibile de sange.

Verificarile sunt foarte multe si foarte importante.

I se identifica grupa de sange si Rh-ul, apoi se elibereaza sangele din laborator si se muta intr-un frigider automat si se scrie intr-un registru (faci 2 check-uri inainte sa ridici sangele), apoi se marcheaza intr-un software intern “blood ready for pickup“. EXTREM DE rar vei fi sunat de laborator sa te anunte. Este responsabilitatea ta, ca RN, sa verifici softul din cand in cand daca stii ca pacientul tau trebuie sa primeasca sange. La handover (si de asta e important) ti se spune “Pt is to have x units of blood today” – ca sa stii sa verifici.

INAINTE de-a trimite pe cineva dupa sange esti obligat sa verifici ca pacientul are branula, ca branula functioneaza si nu are semne de inflamatie si sa verifici starea pacientului. Trebuie sa ii explici pacientului ca urmeaza sa ii faci transfuzie, sa obtii consimtamant verbal (si sa documentezi asta in booklet) si sa ii explici riscurile si faptul ca, daca era donator de sange, NU VA MAI PUTEA DONA NICIODATA SANGE in UK. E important pentru donatori – mentioneaza-i pacientului asta. De asemenea, de bun-simt este sa afli daca a mai avut transfuzii si cum a fost datile trecute. Dupa mai multe transfuzii pe parcursul vietii creste riscul de reactii usoare la transfuzie (care te-ar speria, in mod normal), deoarece pacientul a dezvoltat deja anticorpi noi (la antigene mai rare, pentru care nu facem screening de obicei). Poti face si un set de observatii (desi vei mai face minim 3, vezi mai jos).

Fiecare sectie are niste hartii pentru orice. Avem 2 dulapuri mari si altele mai mici cu tipizate (obs chart, formulare de comanda pt. teste, booklets, chart-uri de fluide, stools etc.). Pentru transfuzie exista un mic formular de pick-up, care va avea semnatura ta si a celui care ridica sangele. Intr-un colt al formularului exista un dreptunghi unde tu, ca purtator de badge cu cod esti obligat sa lipesti (dupa ce il printezi) un abtibild pe baza caruia cel care-ti aduce sangele va verifica daca totul e ok. Pentru asta vei avea un PDA si un printer. Cu PDA-ul scanezi codul de pe badge-ul tau, apoi bratara pacientului, apoi faci verificare verbala “could you please tell me your name and date of birth”, apoi apesi pe print. Lipesti abtibild-ul si astepti sa ti se aduca sangele. Nu corespunde ceva, anunti asta.

NICIODATA nu intrebi pacientul “sunteti X, nu e asa?”. Ni s-au dat exemple mai multe de pacienti care ori erau confuzi, ori vroiau sa plece mai repede acasa si au raspuns la un nume care NU era al lor. Never assume your patient will not do something stupid!

DOAR personalul caruia i se face trainingul necesar pentru a ridica sangele are voie sa ridice sangele din frigider. Nu ai training, badge-ul tau NU va deschide frigiderul. De regula sunt porter-i sau HCA care iau sangele, dar oricine poate primi trainingul, daca o doreste (eu l-am facut). Este responsabilitatea celui care ridica sangele sa aiba o cutie rosie cu el (fiecare sectie are 1 sau mai multe) pentru transport – daca esti vazut cu sangele (sau FFP sau trombocite sau crioprecipitat) in mana, ti se poate face raport, cu mentiunea ca e responsabilitatea celui care te trimite de pe sectie (si semneaza formularul) sa iti dea cutia. Apoi verifici sangele. Intai verifici in registrul de hartie ca exista (si e gata). Daca e vorba de trombocite sau FFP trebuie sa intri in laborator sa le iei. Trombocitele stau la ei pe un stand unde sunt incontinuu in miscare. Ti se cere sa le cari tot timpul intr-o cutie separata fata de orice produs rece. Si sa misti incontinuu (oarecum circular) cutia pana ajungi in sectie si o predai. Trebuie sa ajungi rapid inapoi pe sectie cu orice produs de laborator, nu ai voie sa te opresti pentru nimic.

Se incearca sa nu se transfuzeze nimic la mai mult de 30 de minute de la parasirea frigiderului (sau laboratorului). Daca un produs derivat din sange ajunge pe sectie si nu i se mai administreaza pacientului (si nu a fost desigilat, intepat etc.), este recomandat sa se returneze imediat la laborator, ca sa se reproceseze si administraze altcuiva. Sangele e valoros, nu se iroseste!

Cand primesti sangele, faci o verificare vizuala a lui. Daca pare prea cald, daca pare coagulat, daca e ceva in neregula cu ambalajul, daca cumva a reusit sa treaca de toate verificarile de pana acum si are numele gresit, trebuie sa-l refuzi.

Scriam de cazul trist din nordul Londrei unde o pacienta a murit pentru ca i-a gresit cineva numele. Sangele ala nu ajunge pe sectie (sau in sala de operatie) – sistemul nu il lasa sa plece din frigider. Cel putin asa ar fi la noi. In alta parte s-a intamplat, cumva, sa treaca de niste verificari. Se intampla. Reverifica.

Contraargumentul tipei care ne-a facut trainingul general de transfuzii a fost ca intr-un spital din Londra au cateva zeci de Mohamad Khan, cativa au un m in plus sau in minus, unii au acelasi GP, unii au ziua nasterii similara samd. Cine l-ar transfuza pe unul din ei daca observa ca eticheta nu corespunde cu originalul? Chiar si-ntr-o urgenta…

Ai primit sangele. Logic este sa faci acum (sau in timpul trecut intre trimiterea omului

eticheta transfuzie uk
Asa arata eticheta, codul de bare 1 e cel din stanga sus, codul 2 e cel din mijloc

dupa sange si sosirea lui) primul set de OBServations (RR, HR, BP, temperature, plus mentiunea faptului ca pacientul e pe oxigen si cat / sau nu, verificarea VIP pentru branula, verificarea daca pacientul are greata). Astea sunt OBS de baza. Scanezi badge-ul tau, scanezi bratara pacientului, scanezi sangele, scanezi un cod de bare (1) de pe un formular nou, care vine cu sangele (1 data), apoi verifici daca corespund codurile. Apoi faci acelasi lucru cu un al doilea cod de bare (2), apoi verifici daca corespund si aceste coduri (deci a 2a oara). Apoi introduci setul de obs de baza, printezi o noua eticheta, care va veni pe foaia de OBServations. Apoi conectezi transfuzorul la sange. NU folosesti ser pe tubul de transfuzie – il umpli (elimini bulele de aer) CU SANGE. Cureti branula cu 10 ml de ser (bolus), conectezi sangele si il pornesti. 1 unitate de sange se recomanda sa fie transfuzata in 2 ore. In maximum 3 ore de la pick-up sangele trebuie sa fie transfuzat total.

Al doilea set de OBServations il faci la 15 minute dupa ce incepe transfuzia. Teoria este ca, reactii la transfuziedaca e sa se intample ceva, se va intampla cel mai des in primele 15 minute. Daca nu observi vreun semn vizibil pe pacient dar OBS sunt modificate sensibil (temperatura crescuta/scazuta cu >1,5 grade, RR crescut sensibil, HR crescut cu peste 20 bpm, SBP marita cu peste 20-30 mm Hg), opresti transfuzia (nu o deconectezi), anunti echipa medicala. Daca e vorba doar de febra, se administreaza paracetamol (sau altceva), se asteapta si se reevalueaza dupa 15 minute. Daca e reactie grava (hematurie, dureri de spate, transpiratie abundenta, durere in zona branulei, durere abdominala/toracica, hipotensiune, dispnee) se opreste transfuzia, se deconecteaza si se iau alte masuri – evident, cu echipa medicala. Dupa ce faci OBS, scanezi din nou badge-ul, bratara pacientului, sangele si introduci datele din OBS chart. Daca are reactii la transfuzie, acum apare si optiunea sa bifezi aceste reactii (in cazul asta, ti se printeaza 2 etichete, altfel, doar 1 – cea cu OBS). Eticheta noua merge tot in OBS chart.

Daca totul e ok, nu te obliga nimeni sa mai faci OBS pana se termina transfuzia – cand vei face acelasi proces (scan badge, scan bratara pacient, scan sange, introducere obs, printare, lipire eticheta pe OBS chart). Daca ai timp si vrei sa fii sigur – mai faci un set de OBS (sau mai multe). Daca are reactii grave… oricum o sa faci monitorizare continua.

La final, faci un flush al branulei cu ser (10 ml) sau poti conecta o punga cu ser (dar in alt perfuzor) – daca doctorul a prescris asta. Punga cu sange se returneaza la laborator, impreuna cu hartia care a venit cu ea (cea cu 2 coduri de bare). Asta daca am inteles eu bine 🙂

 

Ca ultima observatie: la mine in trust NU SE FAC TRANSFUZII NOAPTEA (dupa ora 22:00) decat daca e vorba de o urgenta medicala. Pacientul trebuie instruit sa urmareasca orice fel de semne de reactii post-transfuzionale minim 2 saptamani si sa mearga la GP sau la A&E in caz de hipotensiune, febra, transpiratii abundente, dureri brusc-aparute etc.

 

 

 

La final vreau sa mentionez ca asta e politica in trustul meu (care are 2 spitale si niste clinici). Nu e obligatoriu sa fie asemanator (sau la fel) in tot UK.

Pentru cei interesati de mai multe informatii pe tema asta, 2 surse in limba engleza:

Transfusion guidelines UK (clic pe Transfusion Handbook – pdf), Transfusion reactions (explicate pe scurt, dar competent).

Daca observa cineva ceva gresit in ce-am scris, il rog sa ma corecteze. Am scris tot si pentru ca nu vreau sa uit – dar asta nu inseamna ca vreau sa raman cu informatii gresite in cap.

“Blood thinners”: Anticoagulante si Antiagregante plachetare

Cate ceva despre Anticoagulante versus Antiagregante Plachetare (ceea ce englezii numesc “blood thinners”). Si un pic despre Fibrinolitice la final.

Presupun ca toata lumea cunoaste oarecum procesul de formare a unui cheag de sange, care implica trombocitele si o gramada de proteine = factori de coagulare (majoritatea produse de catre ficat), plus alti factori (cum ar fi vitamina K, fosfolipidele si Calciul).

Esential de retinut este faptul ca, in fiziologia normala, fiecare cheag de sange se formeaza si “destrama” oarecum automat, uneori concomitent (adica la un capat se “intareste” cheagul, la capatul celalalt deja se “destrama”). La distrugerea cheagului trebuie trebuie tinuta minte (desi NU e singura) cascada tPA – Plasminogen – Plasmina – Fibrina este taiata de Plasmina.

Si ca factorii de coagulare (proteinele mentionate anterior) si trombocitele (dar mai putin) se “consuma”, deci un proces de coagulare intensa duce la… sangerare, dupa suficient de mult timp de “consumare a munitiei” pentru crearea cheagurilor.

Medicamentele folosite pentru a preveni complicatiile produse de problemele de coagulare sunt fie Antiagregante plachetare, fie Anticoagulante.

antiagregante plachetare anticoagulante

Antiagregantele plachetare actioneaza asupra capacitatii plachetelor sanguine de-a se lega unele de altele (“agregare”) pentru a forma cheaguri de sange. Le folosim mai degraba atunci cand vrem sa incetinim procesul de coagulare, dar nu sa-l oprim de tot.

Exemple (si clase):

Inhibitoare ale COX: Aspirina in doze mici, Triflusal

Inhibitori ai receptorilor ADP: Ticlopidina (mai vechi) si Clopidogrel si Ticagrelor – mai noi.

Inhibitori ai recaptarii adenozinei: Dipiridamol

Plus niste medicamente mai rar intalnite, cum ar fi inhibitori ai unei glicoproteine de pe trombocite (receptor pentru factorul von Willenbrand si fibrinogen), folositi post angioplastie: Abciximab, Integrillin, Tirofiban. Mai mentionez si inhibitorul PDE Cilostazol (Pletal), prescris pentru claudicatie intermitenta.
Antiagregantele plachetare sunt mai eficiente in circulatia arteriala (deci orice are legatura cu sangele care pleaca de la inima spre organe). Prin consecinta, sunt recomandate/utilizate pentru pacientii cu boli cardiovasculare, fumatori, pacienti care au suferit IMA sau AVC, diabetici, obezi, dupa angioplastii.

 

Anticoagulantele inhiba direct anumiti factori de coagulare care au rol in formarea cheagului final. Practic, le folosim atunci cand ne temem de ceea ce s-ar intampla daca un cheag suficient de mare ar ajunge UNDE NU TREBUIE.

Sunt utile pentru pacientii cu FiA, boli cardiace congenitale, pacientii operati la inima, Tromboza venoasa profunda (DVT), Embolism pulmonar si Hipertensiune pulmonara.
Cele mai cunoscute:

Heparina si Heparinele cu greutate moleculara scazuta (LMWH – Clexane si altele care se termina in -xiparine) – care inhiba factorul Xa si Trombina. Protamin sulfat este antidotul. De mentionat ca Fondaparinux e ruda chimica cu LMWH, dar nu e chiar heparina.
Warfarina sau Acenocumarol (derivati de Cumarina, numit si Coumadin, Marcumar sau la noi SINTROM) – antagonisti ai vitaminei K, care inhiba factorii X, IX, VII si II (1 9 7 2 ca mnemonic). Vitamina K (sau PPC + Vit. K) e antidotul.
Inhibitori directi ai Trombinei (factorul IIa), medicamente mai noi si din ce in ce mai prezente pe piata: Dabigatran (PRADAXA) si Argatroban si Hirudine (Bivaluridin, Lepirudin)
si la fel de noii inhibitori directi ai factorului Xa: Rivaroxaban (XARELTO), Apixaban, Edoxaban. Nu aveau antidot, dar in 2015 se lucra la unele (un anticorp monoclonal sau niste factori Xa modificati genetic). Avantajul lor fata de ieftinul Sintrom (derivatele de warfarina) e ca nu sunt influentati de cantitatea de vitamina K pe care o luam din legume verzi, deci nu au nevoie de monitorizarea INR-ului si de titrarea corespunzatoare.

 

De mentionat pentru ca au legatura cu coagularea sunt si fibrinoliticele.

Nu au nici o treaba cu medicamentele de mai sus, dar sunt cele care distrug cheagul de sange, atunci cand acest lucru are sanse sa salveze pacientul (sau sa-l salveze de la o pierdere a anumitor functii). Folosite in IMA, AVC ischemic, embolism pulmonar (masiv) si ischemie a membrelor.

Avem aici mai vechile si ieftinele Urokinaza si Streptokinaza (in esenta, niste enzime care activeaza Plasminogenul). Ambele au o istorie interesanta, prima fiind izolata initial din urina si a doua a fost descoperita pentru ca anumite specii de streptococi o secreta.

si

Activatoare recombinante ale Plasminogenului tisular, care sunt niste variante produse prin modificare genetica a tPA-ului uman. Aici avem Tenecteplaza (Metalyse), Alteplaza si Reteplaza.

Drepturi imagine: JAMA. Articol JAMA din care m-am inspirat.

Acronime (in engleza) des folosite in hartiile de la mine din spital

By popular demand (aparent, nimeni nu vrea sa apese pe Pagini utilePrescurtari MEDICALE in limba engleza, din stanga blogului meu), va prezint o lista scurta, oferita cu amabilitate de spitalul meu in zilele mele de inductie.

Daca nu stii ce vor sa zica englezii prin AAA (daca are asa ceva in antecedente, e un pacient tare norocos si care a dat si peste un doctor bun) CABG (pe care il tot pronunta cabbage = varza, mama lor), AKI (nu, nu e Ahmed the Terrorist, spunand Silence, AKI you), SOB (nu, nu e Son of a Bitch), DNAR (asta e important de tinut minte si de cerut echipei medicale daca iti stii pacientul in stare terminala), DoLS

safety mitten
Safety mitten

(asta e destul de important de inteles, pentru ca multi de aici nu se straduiesc sa citeasca despre el si pur si simplu refuza sa faca o cerere simpla pentru niste safety mittens – restrictie blanda a libertatii, dar care te salveaza de multa bataie de cap daca ai pacienti care tind sa-si scoata tubul NG sau tubul de traheostomie – perfuziile nu conteaza), UTI (tine minte: in UK au ajuns la concluzia – sprijinita de dovezi – ca un batran care devine brusc confuz sau confuz si agitat e foarte posibil sa fi facut un UTI, mai ales daca are cateter urinar de ceva vreme sau sufera deja de dementa, deci CAUTA SA OBSERVI ASTA LA PACIENTI), PRN, BD si QDS (QD e in fiecare zi, QDS e de 4 ori pe zi, q4h e “la 4 ore”, multumesc Mihaela pentru observatie, important de tinut minte! apropo, mama ei de latina), citeste mai departe:

A - CRCR - GTGU - MRMS - RMRM - Y

 

Mentiune: tine cont de faptul ca nu va sta nimeni sa-ti explice toate astea dimineata, la Handover, care e un moment foarte important pentru cum va decurge ziua ta in spital.

Nu ma laud, dar stiam chiar foarte bine termeni medicali in engleza (cititorii mai vechi isi dau seama de asta, altfel nu aveam cum sa scriu multe dintre postarile mele). Ei bine, primele Handover au fost si pentru mine enervante. Asta si din cauza ca nu stiam ce naiba inseamna Section 2, Section 5, OT/PT, EWS si alte porcarii pe care le inveti repede (daca iti dai interesul).

Adica oricat de sigur esti pe engleza ta, TE AJUTA LISTA DE MAI SUS. Crede-ma.

Daca citesti listuta si stii ce vor sa zica prin fiecare expresie, nu vei avea socul pe care-l au multi la primele zile in spitalele englezesti. Plus, tine cont ca nu e exhaustiva (de exemplu, nu o sa vezi NIV sau BiPAP acolo – 2 termeni folositi interschimbabil dar nu foarte corect in sectia mea).

Alt termen des intalnit (care lipseste) este “ESBL test“. ESBL = extended spectrum

urine dipstick
Urine dipstick test

beta-lactamase, o enzima pe care bacteriile o secreta, enzima care distruge anumite antibiotice (care contin o structura beta-lactam in ele: peniciline, cefalosporine si Aztreonam) => bacterii rezistente la antibiotice. Cel mai des intalnita la bacteriile care cauzeaza infectii urinare dar nu numai (in special E. coli, enterococi, P. aeruginosa si familia Klebsiella). In mod normal fac un urine dipstick test 1 data la 1 saptamana tuturor pacientilor (sau mai des daca au cateter, +65 ani si devin brusc confuzi). Daca este anormal dip testul, iei urina (cu seringa din portul special al cateterului sau cu seringa+ac din cateter, NU DIN PUNGA!), o pui in recipient si o trimiti de urgenta la laborator. Printre putinele teste care e posibil sa plece si fara semnatura doctorului (dar e recomandat sa o primesti).

 

Daca vede cineva vreo greseala, il rog sa ma anunte, corectez rapid. 🙂

Povestea primei linii de celule umane “imortale”

Am mai mentionat ceva despre asta acum ceva timp.

Exista aproximativ 11.000 de patente bazate pe utilizarea de celule umane HeLa.

De-a lungul anilor se estimeaza ca s-au produs aproximativ 20 de milioane de TONE de celule HeLa.

Celulele HeLa au fost folosite pentru a se obtine unul dintre cele mai importante vaccinuri – cel antipoliomielita, care ne-a ajutat sa eradicam aceasta boala foarte periculoasa.

Si multumita acestor celule cunoastem astazi rolul jucat de infectia cu HPV in dezvoltarea cancerului de col uterin (asta daca nu suntem conspirationisti idioti care habar-n-au o boaba de anatomie dar cred ce scriu alti conspirationisti idioti care habar-n-au o boaba de anatomie).

Nenumarate informatii despre cum functioneaza celula umana, anumite virusuri, teste preliminare pentru anumite medicamente si tratamente anticancerigene au fost obtinute folosind celule HeLa.

Exista o propunere ca celulele HeLa sa fie alocate unei noi specii, deoarece infectarea cu HPV a produs un transfer orizontal de gene si a dus la crearea unui tip de celule cu un numar de 76-80 de cromozomi (in loc de cei 46 umani).

Sunt un exemplu perfect pentru discutiile moderne despre etica medicala, desi unii comentatori par sa uite ca aplica reguli actuale intr-o alta perioada de timp. Cam ca si cum te-ai astepta ca englezii din Marea Britanie a lui Churchill sa respecte legile din Marea Britanie din 2016.

Totul a pornit cu o biopsie cervicala din 1951 dintr-o tumora a unei paciente americane. Henrietta Lacks:

 

Cateva informatii suplimentare aici si aici.

Cum vor fi tratate (probabil) ocluziile arteriale in viitor

Aterectomiile (eliminarea invaziva sau minim invaziva a unui blocaj arterial) se efectueaza deja de ani multi la nivel mondial.

In anumite cazuri, sunt o alternativa la angioplastii (proceduri prin care o artera blocata total sau aproape total este “deblocata” prin umflarea unui balon inserat in interiorul ocluziei) urmate de stentare (introducerea unui tub in locul proaspat-largit, pentru a pastra lumenul arterei deschis). Asta desi beneficiile fata de angioplastie nu sunt inca foarte clare (dar datele disponibile sunt inca insuficiente).

Uneori pot fi inlocuite de tromboliza – procedeu prin care se administreaza medicamente care functioneaza ca proteina umana care ajuta la distrugerea cheagurilor de sange (tPA sau activatorul Plasminogenului tisular), obtinute prin recombinare genetica.

In alte cazuri, sunt alternativa mai buna.

Tehnologia dezvoltata de Capture Vascular Systems isi propune sa rezolve o parte din probleme legate de aterectomii, folosind un dispozitiv (MegaVac) care produce ocluzia arterei si aspira si distruge simultan cheagul de sange. Astfel exista sanse mai mici ca anumite ramasite de embolus sa circule in continuare prin corp, ceea ce poate provoca alte accidente.

Pentru moment, din cate inteleg, au facut doar niste teste preliminare pe oameni care sa probeze siguranta dispozitivelor si inca inroleaza pacienti pentru trialuri clinice pentru a obtine aprobarea pentru folosirea medicala pe scala larga a produsului.

 

 

Iar pentru viitor, pe masura ce miniaturizarea dispozitivelor avanseaza, se poate sa ne indreptam catre niste proceduri care par SF acum. Proceduri care pot fi aplicate direct la tratamentul depunerilor de colesterol pe peretii arterelor.

Asta daca se rezolva anumite probleme – cum ar fi faptul ca placa de aterom este incadrata IN peretele intern (tunica intima) al arterelor, ceea ce inseamna ca orice “racaire” a ei va distruge si tunica intima, ceea ce duce la… formarea de cheaguri.


 

Rotatioplastie – o operatie ortopedica mai “speciala”

Ce este Rotatioplastia?

O operatie care e facuta de regula la pacientii mici (5-12 ani) care au suferit o amputatie partiala a piciorului din cauza unui cancer (osteosarcom, de regula) care i-a afectat oasele piciorului. Variante ale operatiei pot fi facute si pacientilor adulti (in anumite conditii), dar este preferata – si facuta de mai multe ori – la pacientii foarte tineri pentru ca ei sunt in crestere, au sanse mai mari sa aiba o recuperare fara probleme si mult mai mult timp sa se obisnuiasca cu noul mod de-a merge.
Laba piciorului si o parte din tibie (+/- fibula) sunt intoarse spre spate (rotate) si atasate la ce mai ramane din femur, incercand sa se obtina o parte superioara a piciorului de dimensiuni egale cu cea de la piciorul neafectat (se ia in calcul faptul ca pacientul va creste). In cazul unor pacienti adulti, se poate lua (aproape) cu totul partea de jos a piciorului si se ataseaza la sold (in acetabulum), oferind o alternativa la amputarea totala. Daca se poate folosi intreaga parte inferioara a piciorului (tibia + fibula), condilele osului (proeminentele de la capatul superior al tibiei) se pot auto-modela (la copii) in timp sa semene cu un cap femural, oferind mobilitate excelenta.
Pacientul ramane cu un picior injumatatit, dar care se poate flexa la capat (unde se flexeaza genunchiul in mod normal) – ceea ce permite folosirea unor proteze de picior mult mai putin complicate, dar foarte eficiente – adica pacientul poate (dupa recuperare si fizioterapie) alerga, sari, inota etc.

Printre cele mai agresive tipuri de cancer, cancerele osoase apar in special la copii si adulti tineri. Dintre ele, osteosarcomul are prostul “obicei” de-a aparea in zonele de crestere a oaselor, deci la capetele lor, in zona de la incheieturi (ori la sold, ori la genunchi, ori la umar). Alt exemplu ar fi sarcomul Ewing, al doilea tip de tumora primara osoasa diagnosticata la copii si adulti tineri – dar care ramane destul de rara (aprox. 30 de cazuri diagnosticate anual in UK/an), care afecteaza oasele lungi, pelvisul si coastele. Boala agresiva, cu metastaze la plamani, maduva osoasa si alte oase, are prognostic nefast.

Articol despre pacient-copil, unul despre un pacient-adult (cu recuperari perfecte) si un caz medical.