De ce ar trebui sa nu minti in CV-ul tau

Sa nu minti in CV-ul tau de asistent medical.

liar

In mod normal ar trebui sa nu minti niciodata.
Apoi ar trebui sa nu spui niciodata ca ai facut ceva ce n-ai facut, din cauza ca, oricat de bun mincinos te-ai crede, poti fi prins usor cu minciuna, daca cineva “te miroase“.
Nu in ultimul rand, daca esti suficient de prost incat sa minti in CV, macar fa-o cu un pic de cap, nu inventa lucruri usor de demonstrat drept mincinoase.

Pe site-ul NMC gasesti tot felul de motive (iei o lista cu decizii dintr-o luna, cauti dupa un nume din partea cu “strike off” pe site si vei gasi toate detaliile necesare) pentru eliminarea (striking off) asistentilor din registrul lor.
Practic, striking off inseamna ca nu mai poti profesa in UK (cel putin daca nu faci o noua facultate de 3 ani).
Faimosul “pierdut al PIN-ului”.

Multe dintre motivele invocate pentru retragerea PIN-ului par destul de mici si insignifiante, cel putin daca judec dupa ce porcarii nesanctionate am vazut eu in doar 1 an si ceva aici…
Oricum, din cate vad eu, cel mai rau si mai rau lucru pe care il poti face este ori sa recidivezi, ori sa nu te prezinti la audieri, ori sa nu arati nici un fel de remuscari si intentia de-a invata din greseli la acele audieri.

Eniuei, printre povestirile de acolo e una a unei romance care si-a pierdut PIN-ul iarna trecuta.

Informatii mai multe aici

In 2014 si-a depus candidatura pentru un post la un spital privat (parte din Spire Healthcare) de langa Londra. Si-a trimis CV-ul, in care a scris ca a lucrat ca asistenta medicala de triaj cu zece ani in urma la sectia de primiri urgente a spitalului pe cand era detinut de BUPA (spitalele Spire au fost pana la un punct parte din BUPA) si la pediatrie.

3 probleme: spitalul BUPA nu a avut niciodata o sectie de A&E, abia de curand a inceput sa trateze copii si romanca a primit PIN-ul abia in 2008, deci nu avea cum sa fi lucrat intre 2003-2006 la A&E sau pediatrie (si daca ar fi existat).

Cei de la HR de la spitalul privat s-au prins ca sunt mintiti, au intrebat-o telefonic (si inregistrat) daca ce a scris in CV e adevar, ea a continuat sa sustina minciuna.

Nu numai ca nu a fost chemata la vreun interviu, dar cv-ul ei plus inregistrarea telefonica si declaratiile angajatilor spitalului care afirmau ca nu a existat niciodata vreo sectie de A&E acolo au fost trimise catre Nursing and Midwifery Council.

Cea mai tare chestie din toata discutia telefonica este ingamfarea pe care am intalnit-o atat de des aici.

“I have been a manager so I am not interested in the job unless it pays £40 000 – £45 000”

NMC-ul a pornit o investigatie, a convocat-o la audieri, romanca a negat acuzatiile, spunand ca “o agentie” i-a modificat CV-ul si l-a trimis la spitalul privat. Si daca e adevarat, la telefon sustinuse ca intr-adevar a lucrat unde scria in CV ca a lucrat…

In 2016 NMC a terminat ancheta si au decis ca trebuie sa i se retraga PIN-ul. Romanca noastra a emigrat in Australia intre timp.

 

Cati citesc o poveste de genul asta si imediat zic ca e un caz izolat?

 

Am alt caz, o alta romanca ce si-a pierdut PIN-ul.

A lucrat pentru un Nursing Home intre 2009 si 2012. In CV-ul pe care l-a trimis catre NH in 2009, ea a sustinut ca a lucrat ca asistenta medicala intre 2003 si 2007 (intai la un NH, apoi deputy manager, apoi community nurse). Asta desi a primit PIN-ul de la NMC in iunie 2007. Plus ca nu a mentionat faptul ca a fost data afara atunci cand lucra ca infirmiera (Carer) la un alt NH.

In 2012 un anonim a turnat-o la HR-ul NH unde lucra. A fost suspendata, investigata, ea si-a dat demisia. Apoi a fost anuntat NMC-ul. 2 ani le-a luat sa ia decizia de-a-i anula PIN-ul.

In cazul asta (daca citesti tot documentul) afli ca romanca era intr-o relatie nasoala, iar fostul partener abuziv ar fi fost fix persoana care a parat-o.

Oricum ar fi, NMC-ul nu priveste cu ochi buni minciuna.

 

Poate unii vor zice “ce mare lucru, a mintit, nu a omorat pe nimeni”. Problema e ca in meseria asta multe lucruri se fac bazate pe onestitatea asistentei medicale. Daca minti pentru a castiga 10.000 lire in plus, ce te opreste sa minti ca i-ai dat unui pacient antibioticele importante?

Eniuei.

Nu minti in CV!

Advertisements

Logica de terorist

Daca nu e cum vreau eu, sa nu fie deloc!” – cam asa gandeste orice terorist.0005222_held-balaclava

La o săptămână de la organizarea, la Cotroceni, a dezbaterii “Educaţie pentru sănătate”, la care au participat şi reprezentanţi ai Asociaţiei ”Părinţi pentru Ora de Religie”, aceştia au transmis Administraţiei Prezidenţiale un punct de vedere în care solicită ca ”disciplina educaţie pentru sănătate, în măsura în care aceasta îşi propune să includă educaţie sexuală, să rămână opţională, după modelul orei de religie”.

si

“Dorim să oferim copiilor noştri o educatie axată pe promovarea unor relaţii personale, profunde, care să încurajeze şi să pregătească viitorii adulţi în vederea vieţii de familie, mai ales în contextul în care România trece printr-o criză demografică de o gravitate deosebită, considerate risc la adresa siguranţei naţionale. În acelaşi timp, respingem modelul educaţiei sexuale comprehensive, hedoniste, cu accent pe explicarea mecanicii actului sexual şi a mijloacelor de protejare contra sarcinii şi care exclude moralitatea din intimitate.”

Din acelasi articol:

“Un sfert din adolescenţii între 14 şi 17 ani se declară activi sexual, vârsta medie de debut a vieţii sexuale fiind de 15 ani şi jumătate, potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. (…) Mai puţin de jumătate dintre cei cu parteneri stabili utilizează în mod constant mijloace de protecţie”

La ultimul recensamant (2011), 86,5% dintre romani se declarau ortodocsi. Mai sa fie, oare toti copiii aia care se declara activi sexual vin din familii de atei, care i-au invatat despre “sexualitatea hedonista“?

Conform statisticilor din 2012:

Peste 90.000 de fete cu vârste de maxim 19 ani, din care 3.024 nu împliniseră 15 ani, au născut în perioada 2009 – 2012, iar aproape 39.000 au făcut întrerupere de sarcină în aceeaşi interval de timp, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică şi ale Ministerului Muncii.

Cu siguranta, fete din familii de atei.

Statistici cu privire la bolile cu transmitere sexuala:

In anul 2013, pentru cazurile de sifilis s-a inregistrat o incidenta de 6,49%000 fata de 7,97%000 in 2012. In Romania, incidenta pentru cazurile de sifilis este in continua scadere in ultimii 10 ani, dar ramane totusi una din cele mai ridicate in tarile din UE.

In anul 2013 la nivel national au fost raportate un numar de 339 cazuri gonoree, in crestere fata de anul 2012… Incidenta cea mai mare e la grupul de varsta 15-19 ani.

România, pe primele zece locuri din Europa la incidența infecțiilor cu transmitere sexuală

 

Si pentru aia care cred ca nu se intampla asta la familii de romani neaosi, crestini in proportie covarsitoare:

Datele Institutului Naţional de Statistică arată că din cei aproape 38.000 de copii născuţi de minore în ultimii patru ani peste 80% sunt din tinere românce. O posibilă explicaţie ar putea fi că cetăţenii de etnie romă nu şi-au declarat apartenenţa la comunitatea etnică.

Cum e sa fii copil-mama in Romania? Deloc frumos.

Dar sa nu avem educatie pentru sanatate care sa includa si aspecte de educatie sexuala, ca sar madam Liana Stanciu si alti parinti ortodocsi in sus: NU E NEVOIE DE EDUCATIE SEXUALA.

Nu cred ca madam Stanciu si ceilalti parinti crestini ingrijorati au fost vreodata la vreo ora de educatie sexuala de orice fel. In liceu, la noi (multumita unor directori mai deschisi la cap) au venit in clasa a 10-a niste echipe de la un ONG (Tineri pentru Tineri, din cate tin eu minte). S-au straduit in cateva saptamani  sa ne explice CUM se foloseste si ce face si ce NU face un prezervativ, cate ceva despre bolile cu transmitere sexuala, cum poate o fata sa ramana insarcinata (si cum nu) si cum arata organele sexuale masculine si feminine. Aveau niste fluturasi si materiale informationale. Cam atat. Ce e asa periculos in asta, bai incuiatilor?

Habotnicii din categoria Asociatiilor astea ultra-crestine fac o eroare de logica majora: daca faci X, atunci e musai sa se intample Y. Exemplu simplu, pe intelesul lor, de eroare din asta: cine fura azi un ou, maine fura un bou. Daca asa s-ar intampla in realitate, am fi o natiune cu mai multi incarcerati ca SUA.

Si ca sa fiu clar, nu, nu zic ca educatia sexuala e un panaceu. Educatia, in general, nu rezolva nimic daca nu combina informatii utile dintr-o parte cu DORINTA de-a invata ceva din cealalata parte.

Dar e mult mai buna decat nimic, in conditiile actuale din Romania.

P.S. Sa privim lucrurile realist. In ziua de azi oricine are acces la orice fel de informatii cu un smartphone sau calculator cu internet. Cine vrei sa-ti invete copilul despre boli cu transmitere sexuala si sexualitate? Cineva cu niste studii (bune, proaste, cum or fi) in domeniu sau vreun youtuber necunoscut de 15 ani, cu cateva sute de mii de followers?

Ce e mai “jignitor”?

Ma amuza si intristeaza deopotriva indignarea ieftina si orgoliile ranite ale unor romani manifestate in ultima saptamana.

Pentru cine nu e la curent cu motivul actual de rascolire a simtamintelor patriotice, saptamana trecuta, un post de televiziune din Marea Britanie (privat, dar in acelasi timp public) a difuzat intai un trailer si apoi (marti) primul din cele 4 episoade ale documentarului “The Romanians are Coming“.

Cum majoritatea romanilor nu puteau vedea documentarul in sine (care nu era inca disponibil pe youtube), tot ce au vazut a fost trailerul care putea fi interpretat (daca vrei neaparat) ca “jignitor” si ca “inca un documentar care prezinta doar o frantura din realitatea romaneasca, ignorand lucrurile bune“.

Sigur, poti argumenta la nesfarsit ca “Domne’, de ce prezinta realitatea din punctul de vedere al tiganilor?“. Pentru ca documentarul este narat de vocea lui Alexandru Fechete (citeste articolul din link si apoi da-ti cu parerea despre el), un tigan* de pe langa Cluj. Si prezinta doar felul in care niste romani saraci (UNII dintre ei tigani) au plecat in Anglia pentru a gasi joburi si o viata mai buna. Daca te uiti la episodul 1, o sa vezi ca Stefan e roman alb (daca mi se scuza rasismul). Daca ajungi la jumatatea episodului 1, o sa vezi ca sunt prezentati mai multi roman albi 100%. Deci mai usor cu rasismul, pana nu te injuri pe tine insuti, ok?

Dar, orice ai zice, nu poti schimba adevarul: ce prezinta Channel 4 (partea cu ghetourile din Baia Mare) este realitatea unei portiuni insemnate a locuitorilor Romaniei. Pentru ca poti sa le zici cum vrei tu, tiganii care traiesc in Romania sunt romani (de alta etnie, dar romani).

Cum poti sa protestezi (preferabil in “tinuta oarecum business”) fata de asta? Oamenii astia vin din alta tara?

Cum poti sa te gandesti tu, om(poate) educat, inteligent, care lucreaza in Anglia cinstit, ca te jigneste documentarul asta? E un non-sens. Suprasimplificand, oare austriecii ar trebui sa fie jigniti daca un documentar prezinta povestea lui Josef Fritzl? Stiu, sechestrarea si violul propriului copil (si apoi fiu/nepot) de catre un psihopat nu e acelasi lucru cu cautarea unui job de catre un om sarac. E o comparatie fortata.

Dar, daca stai sa te gandesti, e vorba doar de prezentarea unui caz. E slujba privitorului, detinator de creier propriu, sa inteleaga ceva dintr-un documentar.

Cum ai putea sa protestezi fata de un documentar (Europe’s hidden shame) facut de Al-Jazeera despre situatia deprimanta din azilele pentru oameni cu dizabilitati din Romania si abuzurile la care sunt supusi acestia de… personalul specializat de acolo?

In nici un caz nu protestezi impotriva omului care iti arata cat de nasoala e viata in tara ta. In cel mai bun caz, faci ceva ca sa schimbi situatia asta. Ori te implici direct, ori cauti un ONG care chiar face ceva pentru a schimba asta.

Ori faci ceva, ori taci din gura!

Nu te apuci sa urli cu spume la gura ca “astia nu sunt romani” si alte tampenii!

Oare ce e mai jignitor, ce prezinta englezii in documentar sau faptul ca ambasadorul roman la Londra habar-n-are sa vorbeasca in limba lui Shakespeare (linkul e catre “traducerea” mot-a-mot facuta de CTP dupa o interventie a stimatului nostru ambasador in Anglia, “ambasadorul anului 2012 in Europa”) dupa o gramada de ani de “reprezentare” a romanilor pe acolo?

Sau hai, poate acceptam faptul ca ambasadorul nostru, scolit pe vremea comunismului, nu stie sa vorbeasca excelent limba engleza. Poate are multa experienta, deci poate compenseaza. Multa emfaza pe “poate“.

Dar ce scuze gasim pentru formularile tampite din scrisoarea adresata de “dr. Jinga” catre persoana “in charge” de la compania care a facut excelentul (cel putin dupa primul episod) documentar? Ce e aia libertate a exprimarii? Ce e aia capacitate de a intelege mesajul unui documentar? “Ar fi bine sa se schimbe mesajul”. Deh, scoala comunista se vede pana la adanci batraneti in mesaj.

Partea proasta e ca nenumarati romani sufera de aceleasi metehne ca stimbilul nostru ambasador. Au vazut cel mult trailerul sau cateva minute din documentar si gata, au sarit la concluzii aiurea. Un articol excelent pe tema asta a fost scris ieri in Adevarul. E trist ce pot debita comentatorii ca raspuns la o analiza foarte corecta a realitatii. Si, foarte probabil, fara sa se oboseasca sa vada 40 si ceva de minute de film care prezinta foarte corect lupta unor concetateni pentru mai bine.

  • Da, recunosc, pot fi acuzat de rasism pentru ca ii numesc pe tigani… tigani. Dar mi se pare mai adecvata denumirea asta decat cea de rroma. Stiu, NU e cea mai corecta (non-rasista) denumire pentru ei.

Unii romani nu vor depasi niciodata stadiul de maimuta tampita

In zona unde lucrez (relativ centrala) se renoveaza o cladire de aproape o luna.

Muncitorii au tot timpul 1 diriginte de santier care-i supravegheaza. Ca e soare, ca e vant, ca e racoare, ca sunt nori, muncitorii lucreaza numai supravegheati de dirigintele de santier. Cum dispare si el un pic, cum iau pauza muncitorii. Deci prezenta lui e imperioasa pentru bunul mers al lucrarilor.

Dat fiind faptul ca muncesc aproape de noi, trec pe langa ei zilnic si o data i-a oprit pe muncitori ca sa pot trece eu fara sa ma murdaresc, il mai salut din cand in cand dirigintele de santier. Om de o varsta cu mine, politicos, se imbraca “de strada”, curat, spalat (e greu sa stai asa intr-un santier, vara, fie si doar ca supraveghetor). Avem un angajat in firma care e sofer – el chiar a devenit destul de “amic” cu dirigintele de santier: l-a mai adus in sediu, i-a dat apa, l-a lasat sa mearga la toaleta daca avea nevoie, l-a ajutat cu alte treburi. A mai intrat in vorba cu ceilalti colegi si colege.

Azi, cand plecam undeva odata cu unul dintre managerii firmei, acesta i-a facut observatie dirigintelui de santier “Domnule, azi unul dintre muncitorii dumneavoastra s-a luat de o colega de-a noastra, nu e in regula.“. “Aoleu, de cine si ce i-a zis?”. “De X si i-a zis ce faci papusa, de ce nu zici nimic, ce frumoasa esti si alte porcarii din astea“. “Papusa? Pai asta e compliment“. “Nu e asa, si nu e ok ce s-a intamplat“. “Eh, nu era mare lucru, dar sa fiti linistiti ca nu se va mai intampla”.

Abuzul verbal a devenit “compliment” pana si pentru niste romani mai spalati… Ma urangutanmiram eu acum 1 an de ce nimeni n-a facut nimic atunci cand o jurnalista a fost tarata printr-o zona populata (Floreasca) de un nenorocit pentru a fi violata intr-un parc. Pentru ca nimanui nu-i pasa. Pentru multi probabil ca era cel mult o “discutie aprinsa intr-un cuplu” ce-i facea violatorul femeii.

N-aveam chef de cearta la pranz, mergeam la o inmormantare, dar cand il vad prima data, o sa-l intreb pe meserie cum s-ar simti el daca nenumarati mârlani i-ar complimenta prietena sau sotia asa, eventual zilnic, eventual de mai multe ori pe zi.

L.E. A doua zi, cand chiar l-am intrebat ce ar face daca s-ar lua un Dorel de sotia sau prietena lui, omul s-a batut cu pumnul in piept ca “s-ar duce si ar face si ar drege“. Cand i-am zis ca nu e ok sa sustina ca ce i-au zis aia colegei noastre era un “compliment” el se scuza cu “nuu, asa i-am zis eu, sa o ia ca un compliment” si apoi cu “ce vrei, de fapt, sa fac? Sa ma iau la bataie cu muncitorii pentru asta?“. Eu i-am raspuns simplu “inteleg ca nu poti sa le faci prea multe, dar poti incepe prin a nu ti se parea banal abuzul verbal al femeilor pe strada“. A tacut.

P. S. De Doreii care fac asta zilnic chiar n-am ce sa mai zic. Sunt niste animale si nu vor evolua niciodata mai departe de balacitul in cocina. Aia n-au cum sa te mai dezamageasca. Pacat ca nu functioneaza selectia naturala prea bine in cazul lor.

Ura patologica fata de aproape

Orice articol despre protestele cadrelor medicale trezeste reactii intense pe oriunde apare.

Astazi am citit despre protestul de ieri unor cadre medicale (aproximativ 100 – majoritar infirmiere/asistente/brancardieri, din ce inteleg) in fata Ministerului Sanatatii.

Citez din articolProteste în sănătate: „Nu suntem călăi. Suntem priviți ca șpăgari, dar nu e adevărat”

Silvia lucrează ca infirmieră de 7 ani și are un salariu de 900 de lei, cu tot cu vechime și sporuri

Tânărul de 31 de ani lucrează ca asistent medical de 4 ani și câștigă în jur de 1.500 de lei, cu tot cu bonuri de masă. Pentru a ajunge la această sumă face 8 gărzi pe lună

Florin, asistent medical la secția de psihiatrie într-un spital din Arad, este nemulțumit în primul rând de salariile mici. Timp de 11 ani, din 1994 până în 2005, a fost infirmier, iar apoi a devenit asistent. Acum, la 42 de ani, are salariu de 1.400 de lei

Asistentele medicale pot ajunge să câștige mai mult (în jur de 2.000 de lei lunar), dacă fac ture de noapte și dacă au studii superioare: „Dar sunt asistente care lucrează numai dimineața și nu au ture de noapte. Unde nu sunt sporuri specifice, se câștigă 1.300 – 1.500 la vechime maximă

Conteaza pentru romani faptul ca oamenii astia fac o meserie grea, intr-un mediu infect (la propriu si la figurat), ca sunt lipsiti de lucruri de baza pentru a-si face meseria (medicamente, seringi, manusi, echipamente care chiar sa functioneze etc.) pentru care studiaza destul de multi ani (ok, brancardierii si infirmierele nu, dar ei sunt putini, oricum)?

Aveam o perioada moarta la munca, am numarat si curaategorisit comentariile facute dupa articol (90 de comentarii primare – pe comentariile facute la comentarii le-am ignorat).

Iata ce cred (repet) 87 de romani (am ignorat 3 raspunsuri duble) dupa ce citesc articolul de mai sus:

  • (aproape) toti angajatii din sanatate sunt spagari (si/sau prosti): 39
  • sunt alaturi de protestatari (si/sau au observatii pertinente): 12

  • medicii sunt spagari si/sau culmea rautatii in Romania (dar ignoram mesajul articolului “personalul sanitar este prost platit“): 18

  • raspunsuri total paralele cu subiectul: 11

  • sugestii/observatii tampite (privatizarea e solutia, adevarul e la mijloc, sa se aplice metode SF): 6

Nu este primul articol de genul asta citit in ultimii ani de mine. Indiferent de platforma on-line unde apare, comentariile sunt asemanatoare cu ce am numarat eu mai sus. Bazandu-ma si pe majoritatea comentariile pe tema asta pe care le-am mai citit in ultimii ani, eu ma voi lansa intr-o generalizare care cred ca e destul de corecta (in masura in care generalizarile pot fi corecte):

Romanii au o placere aparte in a-i urî pe alti romani. Nu conteaza ca au dovezi putine pentru ideile lor fixe, nu conteaza ca ura nu duce nicaieri. Daca ei sunt prosti, prost-platiti, frustrati, ratati, surmenati, loviti de diferite probleme – cel mai usor mod de-a-si exterioriza problemele este URA fata de ceilalti.

Ura fata de altii care castiga mai bine (sa vedeti ce comentarii am citit la articolele despre programatori, una dintre putinele meserii bine-platite in tara asta), ura fata de altii care sunt mai educati decat ei (profesorii sunt de asemenea blamati pentru toate relele tarii), ura fata de altii care au reusit ceva in viata/au reusit sa acumuleze prin munca ceva in tara asta (automat sunt categorisiti drept hoti/exploatatori/curve etc.), ura fata de oricine face o meserie pe care el/ea n-ar face-o in ruptul capului.

Toata ura asta este bazata pe o incapacitate de a vedea lucrurile in ansamblu sau de a se pune pe sine in situatia celuilalt. Unii dintre compatriotii mei nu au capacitatile intelectuale pentru asemenea procese psihice complicate. Dar problema asta este generalizata. Majoritatea romanilor nu vor sa vada mai departe de zona lor de confort. Casa lor, familia lor, (eventual) prietenii si jobul lor si cam atat.

Pe langa toate acestea, ura romanilor e intotdeauna indreptata catre cel mic din fata lor (functionaras,  asistent medical, controlor de bilete, politist etc.) nu catre cei care iau decizii si fura si mint cu succes de zeci de ani – creand cadrul perfect pentru care cei mici sa se apuce si ei de furat.

Daca Mazare sau Oprescu sau Pinalti sau orice alt mic baron local care s-a imbogatit prin spolierea banilor publici, stransi din munca mea si a ta si a lor (a celor care urasc) vor fi condamnati la inchisoare, fac pariu ca vom avea manifestatii de strada.

Cum, sa fie inchis “tătucul”? Cel care ne-a dat 3 parcuri si un pod, dar ne-a furat milioane/zeci de milioane de euro? “El macar a facut ceva, altii nu fac nimica si nu sunt condamnati” – de parca asta scuza furtul.

Pleaca medicii, inginerii, arhitectii, programatorii si absolventii de facultati care au ceva in cap – in cautarea unor joburi mai bine platite? “Sa plece, cui ii pasa?” e raspunsul pe care-l dau, ridicand din umeri, majoritatea oamenilor care nu vad mai departe de ziua de azi.

Cand ajung sa aiba nevoie de serviciile specializate pe care categoriile mai sus enumerate le ofera, brusc isi dau seama si desteptii astia de faptul ca au ramas MAJORITAR cu altii ca ei – prost pregatiti, cu nasul dupa “ciubuc” si cu o singura dorinta in cap: sa scape mai repede de si dupa ce l-au jumulit cat mai mult pe prostul din fata lor.

Ce va ramane intr-un final? Ura.

O noua “academiciana de renume mondial”: Maria Grapini

O noua academiciana de renume mondial: Maria Grapini

Spicuiesc dintr-un articol si un interviu (video):
Staţi liniştiţi, că am fost olimpică la Limba Română.”

eu am fost sportiva si iubesc sportul

Eu am fost jucătoare de şah

Pe mine mă relaxează jucatul tablelor

“… avem si primul om care a zburat in cosmos, lucrurile astea trebuie cunoscute de celelalte natii

pe langa bogatiile naturale si ceea ce ne-a dat Dumnezeu aici pe pamant… mustim de cultura si de istorie“.

Ce ma intreb eu:
Oare stimabila doamna crede ca Yuri Gagarin a fost român? Sau poate crede in “teoria conspiratiei” care spune ca Vladimir Ilyushin a fost primul om in spatiu – si poate crede ca el a fost român?
A fost “olimpica la română” – oare la faza pe comună?
Exista un sport nepracticat de tanti, ceva pe lumea asta pentru care n-a fost premiata, ceva ce n-a inventat, n-a facut, n-a castigat șamd?
Oare se considera “jucatoare de șah” pentru ca foloseste aceeasi tabla in jocul dansei preferat (tablele)?

Mustește România de proști cu gura mare ajunși în poziții-cheie!

Cine ar lucra pentru asta?

Cine ar lucra pentru astia?

Ce om cu scaun la cap ar munci pentru un tampit care habar-n-are sa scrie corect (sau clar) un anunt simplu? Pentru un prostan care vrea sa angajeze pe cineva ca sa scrie texte corect gramatical in alta limba.
Personal, cand vad un asemenea anunt, ma gandesc in primul si-n primul rand la un tepar.

Bine, asta e relevant doar daca presupunem ca un catindat ar avea intr-adevar cunostintele cerute in anunt. Altfel… cin’ se-aseamana, se-aduna.

Carieristii…

… Niciodata nu i-am inteles. Poate din cauza asta nu-s Imageacum un “om de succes“, ci un tampit care invata o meserie noua la 30 de ani.

Ne pleaca o colega.

Venita la Bucuresti din provincie (unde era cea mai buna eleva din liceul ei). Face o facultate “de viitor” (Comunicare). Si un Internship neplatit la o agentie de publicitate. Dupa facultate, munceste la o firmulita mica, pe salariul minim pe economie, urmata de un “salt” la o firmulita un pic mai mare (aici). A terminat si un master, in timpul asta. Acum a plecat la o corporatie. La 25 de ani, crede ca l-a luat pe Dumnezeu de picior daca pleaca de la un salariu lunar de 1500 lei la 2500 lei.

Saptamana viitoare ar fi trebuit sa plece intr-un concediu in Italia, pe care l-a anulat din alte motive.

Ieri declara in gura mare, foarte afectata, ca pentru ea “un job nou este un proiect pe termen lung” si ca, daca n-ar fi anulat vacanta aia de mai demult, ar fi facut-o pentru jobul nou “fara nici un regret“. Asta dupa ce in ultimii 2 ani s-a plans de nenumarate ori ca nu-si ia concediu si ca munceste prea mult.

Hai da-o incolo de treaba. Ai momentul perfect pentru a-ti lua un concediu (intre joburi) si tu te gandesti sa ti-l anulezi pentru noul job? Serios?

Ii prevad un viitor luminos de corporatista indragostita de locul de munca, cu o masina pe care nu si-o permite, cu rate la un apartament supraevaluat. Iar pe la 35 de ani va visa la un sabbatical year in Thailanda (pentru ACOLO e musai sa pleci sa te relaxezi, in restul lumii e prea banal). Evident ca isi va varsa frustrarile pe toti prostii cu care va colabora, ca sa se razbune pentru toate lucrurile pe care a trebuit sa le inghita in agentie de la clientii corporatisti frustrati si nepregatiti pentru jobul pe care trebuie sa-l faca.

Desigur, poate ma insel eu. Poate tot postul asta duhneste a frustrare de roman blazat. Poate. Dar in cei peste 10 ani de munca, pot spune ca am vazut destule cazuri asemanatoare ca sa imi para un viitor plauzibil.

 

copyright imagine: shutterstock.

Cum ajung romanii sa creada tot felul de tampenii?

Presupunerea mea ar fi ca reusesc asta luandu-si informatiile “de pe net” (de oriunde, inclusiv de pe bloguri ca al meu), fara sa se oboseasca sa le verifice dintr-o sursa stiintifica.

Din pacate, multe dintre site-urile de stiri romanesti propaga mituri si jumatati-de-adevar, impachetandu-le ca “informatii cu valoare stiintifica”. Si media din afara nu e mult mai breaza – de multe ori romanii pur si simplu traduc articole populare de pe Huffington Post sau mai stiu eu ce alt site cu multe vizualizari. Presupun ca “jurnalistii” de genul asta pur si simplu sunt prea lenesi sa faca si o scurta cercetare (fact-check) si cred ca “daca vine de pe un site mare de stiri, probabil c-au facut aia verificarile inainte”.

Exemple de articole de genul asta: Ce se intampla in corpul tau cand inghiti o pastila de paracetamol sau Top 10 alimente care produc cancer. Bineinteles, pot sa dau 100 de linkuri de genul asta.

Sa vedem:

1. Titlul primului articol e mincinos. Nu-ti spune “ce se intampla in corpul tau cand iei un paracetamol”. Doar iti spune ca are si efecte secundare nocive la o anumita doza maxima recomandata. Atat. Nu explica ce sustinea titlul. Practic, nu explica nimic.

Adevarul este ca da, paracetamolul (sau acetaminophen) este hepatotoxic peste o doza maxima de 4 g/24 ore. Adica aproximativ 8 pastile.

Mici cantitati din paracetamol sunt convertite intr-un metabolit toxic. Acest metabolit toxic (NAPQI) se leaga de proteine din Imageceluleleficatului, cauzand distrugeri celulare. Cantitatea de metaboliti toxici produsi si capacitatea ficatului de a-i elimina inainte sa se lege de celule ficatului influenteaza gravitatea distrugerilor. Acetilcisteina (daca e administrata la timp) este utila in cazul ingestiei unei cantitati prea mari de paracetamol, putand salva ficatul printr-un proces mai complicat. In cazul unui pacient cu functia hepatica alterata (alcoolic, suferind de hepatita/cancer), riscul de supradoza creste.

1.1. Nu stiu cat de multi tampiti sunt pe lumea asta care ar lua 8 pastile de paracetamol in 24 ore (asta in conditiile in care toxicitatea lui este cunoscuta de mult si farmacistii chiar insista sa-ti te avertizeze sa nu iei prea mult). 1.2. Exista totusi un numar de morti in fiecare an la nivel mondial din cauza supradozajului cu paracetamol (deci nu din cauza folosirii lui in dozele recomandate). Cu toate acestea, paracetamolul este in continuare unul dintre cele mai sigure medicamente antipiretice si analgezice. Pentru a pune lucrurile in perspectiva: se estimeaza ca in SUA mor anual undeva intre 150 si 450 de oameni din cauza supradozelor cu paracetamol (singur sau in combinatii), dar in fiecare saptamana se folosesc minim 50 milioane de pastile de paracetamol.  1.3. Alte AINS (anti-inflamatoare nesteroidiene) au riscuri atasate mai mari (sangerari stomacale, care pot duce la complicatii periculoase) si un numar mai mare de morti anuale atribuite lor. 4. Mai multe informatii aici (un articol semnat de un doctor).

De ce ma enerveaza articole de genul asta? Pentru ca maica-mea (si alti oameni, inclusiv pacienti intalniti prin spital) refuza sa ia paracetamol, pentru ca a “citit ea ca e toxic pentru noi“.

  1. Al doilea articol face parte dintr-o serie fara sfarsit de articole de genul “alimentul X cauzeaza cancer” si “alimentul Y te protejeaza de cancer”. Majoritatea absoluta a lor n-au absolut nici o sursa stiintifica citata. Cercetarile in domeniul asta sunt scumpe si dificil de dus la final (e relativ greu sa demonstrezi ca un aliment anume incetineste sau opreste total carcinogeneza). Deci majoritatea articolelor se bazeaza pe citatii lipsa “se stie ca…” sau “oamenii de stiinta au descoperit ca…” (fara sa se ofere numele vreunui studiu sau om de stiinta care chiar a facut un asemenea studiu). Daca exista studii reale, de cele mai multe ori au o esantionare suspecta (foarte putine cazuri, detalii lipsa) sau pur si simplu sunt gresite. Detalii aici.

Cel mai faimos exemplu in privinta asta e cel al francezilor care au “demonstrat ca alimentele modificate genetic cauzeaza cancer“(studiul e in link). Cum au facut asta:

• folosind o rasa de soareci care sunt genetic predispusi la tumori

• esantioanele folosite au fost bizar impartite (doar 20 soareci “sanatosi” in grupul de control vs. 80 in grupul “de expunere” la OMG)

• datele prezentate au fost coafate ca sa arate concluzia dorita, deoarece daca verifici informatiile furnizate, unii dintre soarecii care au mancat OMG erau de fapt mai sanatosi decat cei “de control”

• lipsa unor teste statistice standard;

• Multe alte erori de procedura stiintifica, ce invalideaza fiecare in parte rezultatul final. Mai multe detalii aici.

Image

Revenind la articolul romanesc. Trei tampenii 100% false din el 

sunt urmatoarele: zaharul cauzeaza cancer; aspartamul cauzeaza cancer; dulciurile coapte cauzeaza cancer, deoarece contin acrilamida. 

Zaharul nu cauzeaza cancerul, e un mit absurd.

Aspartamul e periculos pentru cei care sufera de o boala rara (fenilketonurie). In rest, atata timp cat e consumat cu moderatie, e ok.

Nu exista O LEGATURA DEMONSTRABILA intre acrilamidele din mancare si carcinogeneza la oameni. Este posibil carcinogen, in anumite concentratii si in anumite conditii, dar nu neaparat cel gasit in cantitati scazute in mancarurile coapte. Lipsesc dovezile!

De ce ma enerveaza articolele de genul asta? Pentru ca ajungi sa fii inconjurat de oameni care cred ca orice mananca poate cauza cancer. Numai eu stiu cat m-am luptat cu mama ca sa-i dea de mancare tatalui meu anumite feluri de mancare. Citise ea ca alea “hranesc tumora”, deci nu trebuia hranit pacientul cu asa ceva… Saracul tata, nici macar n-a apucat sa se bucure de ultimul an din viata, a trait cu o gramada de limitari si diete care mai de care mai absurde si mai inutile.

 

La asta adaugi si nenumaratele bloguri si site-ulete mai mici sau mai mari care filtreaza informatii “cunoscute” intr-un fel sau altul, pentru a le iesi un articol mai “interesant” si gata. Avem dezinformare prin supra-informare.

Tin minte un articolas al unui roman vegan-si-mandru-de-asta (nu dau link, n-are sens sa-i fac trafic), articolas cu cateva sute de comentarii, in care isi expunea el motivele pentru care nu consuma carne. Vreo 15-20 de motive. Unul mai tampit ca altul.

Cel mai tare motiv era “nu consum carne pentru ca animalele secreta adrenalina chiar inainte sa moara, din cauza faptului ca sunt ucise intr-un mod brutal. Adrenalina ajunge imediat in toate tesuturile vascularizate, deci in special in carne. Adrenalina cauzeaza furie si are diferite efecte nocive asupra sistemului nervos, deci nu vreau sa ma otravesc cu carne-infestata-cu-adrenalina“. Insiruirea asta de fraze e atat de plina de erori stiintifice incat mi-e rusine si pentru ca am reprodus-o.

Cea mai mare este referinta la disponibilitatea adrenalinei in carne dupa moartea animalului. Adrenalina are un timp de injumatatire de 2 minute. In principiu, pentru a manca niste carne cu adrenalina in ea, ar trebui sa mananci carnea cruda fix imediat ce animalul a fost omorat in mod violent. Asta ca sa nu vorbim de faptul ca adrenalina n-ar supravietui trecerii prin mediul acid al stomacului. Sa nu vorbim de faptul ca ar trebui sa mananci carne dintr-un animal imens pentru ca adrenalina din 300 g de carne luata din el sa fie (teoretic) suficient de multa incat sa aiba vreun efect asupra unui om (asta daca s-ar gasi vreun mod in care adrenalina ar trece prin stomac si n-ar fi descompusa).

 

Un prost…

… Freza aranjata, haine alese cu gust, curatel, telefon de 1100 lei, geanta (scumpa) de laptop la umar. Mergea cu autobuzul pe ruta Casa Presei – Romana. Venea de la un interviu la Microsoft (a auzit jumatate din autobuz, ii spunea asta la telefon cuiva pe care-l sunase ca sa “vada ce mai face“). Habar-n-avea unde mergea autobuzul in care era.

Statea cu cardul de transport RATB in mana si nu-l valida. Cand a vazut ca intr-o statie par sa fie niste controlori, l-a validat repede (deci nu, nu avea abonament).

 

O calatorie cu autobuzul costa 1,3 lei. Un abonament lunar nelimitat costa 50 de lei.

 

Strângători, domne’, strângători.

Incredibil! Mama mea era sa fie inselata cu metoda “Accidentul”

Din nou stau si ma crucesc. Cum reuseste mama sa fie descoperita de escroci? OK, este prea credula, empatica si vorbareata, dar cum reusesc s-o gaseasca toti escrocii de pe lumea asta fix pe ea?

Mai mult facand haz de necaz, comentam acum cateva saptamani (la ultima escrocherie careia i-a cazut victima) despre aceasta metoda si ziceam ca “tot e bine ca nu a fost victima unei inselaciuni care i-ar putea produce un soc ce i-ar pune viata in pericol”.

Cum nu prea exista alta metoda de a te apara de porcaria asta, toti romanii cu parinti in varsta ar trebui sa-i informeze despre aceasta metoda de inselaciune.

Desi am avertizat-o de 2 ori in ultimul an despre aceasta metoda (stiind ca am un frate plecat din tara), ultima data chiar in septembrie, ea tot era cat pe ce sa fie o alta victima naiva.

Ce s-a intamplat: pe la pranz m-a sunat fratele meu, avertizandu-ma ca mama l-a sunat ca sa-l intrebe daca stie ceva despre mine, pentru ca niste oameni vorbesc cu ea DESPRE MINE si-i spun ca eu am facut un accident si sunt la spital. Am sunat-o imediat: “mama, te-a sunat cumva cineva sa-ti spuna ca mi s-a intamplat ceva?“. Cand a raspuns si mi-a auzit vocea, a inceput sa planga si sa tipe (in telefonul fix, voi afla imediat) “vorbesc cu copilul meu la telefon, cine sunteti si de ce-mi vreti raul, domnule?“. La asta, interlocutorul i-a inchis telefonul.

Cu greu, printre sughituri si suspine, dupa 2 convorbiri telefonice (am lasat-o sa se calmeze un pic), am aflat toata povestea:

A sunat-o cineva la pranz (de pe un numar necunoscut – are fix din ala digital, care-ti arata cine te suna). “Mama, eu sunt, sunt la spital, am fost intr-un accident, sunt lovit la gura si la cap, sunt distrus, sunt nenorocit pe viata, am omorat un copil. Mama, salveaza-ma. Cati bani ai?” Mama i-a raspuns ca e pregatita sa-i dea tot ce are. I se parea ei ca nu e vocea mea, dar parca totusi era asemanatoare. Plus… “fusesem intr-un accident”, deci era normal sa am alta voce. “Asculta-l pe avocat, ca-mi vrea binele“. Apoi a venit la aparat alt om, care s-a recomandat drept avocat, care “a mai facut asta de mai multe ori“, care “vrea sa ma salveze, pentru ca o sa infund puscaria multa vreme“, dar pentru asta “trebuie sa-mi dati bani, doamna, DOAR 100 de milioane de lei vechi“. Dupa care i-a explicat ca eram intr-un BMW (mama nu s-a mirat deloc aici?), care a lovit un copil pe trecerea de pietoni, apoi soferul a fugit, eu am vazut ce s-a intamplat si m-am urcat la volan sa ducem copilul la spital, fix cand a venit politia si m-a declarat vinovat de “culpa penala. Mama s-a mirat de faptul ca eu as fi urcat la volan – EU NU AM CARNET (sau masina, sau prieteni cu BMW de care sa stie ea), dar avocatul a intors-o “pai tocmai, ca vroia sa salveze copilul si de aia e asa vinovat, era la volan FARA carnet“. Dupa aia mama i-a zis ca vrea sa verifice asta, e o persoana saraca, banii aia sunt greu de strans, vrea sa vorbeasca din nou cu “copilul”. Trece din nou primul escroc la telefon “mamaaa, ma doare, mama, asculta-l, imi vrea binele, salveaza-ma!“. Mama intre timp il suna pe fratele meu (de pe mobil), care nu-i raspunde la telefon. Avocatul revine la telefon si-i spune “eu vreau sa-l ajut pe fiul dumneavoastra, dar nu mai pot vorbi mult, trebuie sa-mi spuneti ce facem, il ajutam sau il lasam sa mearga la inchisoare?“. Mama ii balmajeste ceva, intre timp o suna pe sotia mea, care-i inchide telefonul pe motiv de conversatie cu un client. Mama intreaba avocatul “dar unde e nevasta lui, nu e cu el?“. Avocatul raspunde “da, e la spital, aici“. Intre timp, mama l-a sunat din nou pe fratele meu, care raspunde si ii spune ca el nu stie sa fi patit eu ceva in ultima ora. Imediat, el m-a sunat pe mine. Restul am povestit la inceput.

De atunci si pana acum, m-am dus la politie. Intai am sunat. A trebuit sa sun de 2 ori, o data am vorbit cu o centralista care mi-a ascultat povestea, mi-a spus ca si ei i s-a intamplat acelasi lucru si ca politia nu poate face nimic – pentru ca mai apoi sa-mi faca legatura undeva unde s-a inchis, a doua oara am vorbit cu alta centralista, care mi-a facut legatura intr-un loc unde se auzeau injuraturi si urlete in fundal si un nene mi-a zis ca mi s-a facut legatura gresit (“la sector”) si m-a sfatuit sa merg sa fac o plangere la sectia de politie de cartier.

La politia de cartier, am dat peste 2 tanti plictisite, care mai aveau putin si refuzau sa ma asculte. Dupa ce am insistat, una dintre ele a acceptat sa “imi ofere dreptul sa depun o plangere”. In timp ce completam plangerea, astea doua isi etalau cunostintele lor (patetice) de limba franceza si rusa, vorbeau de rudele nu-stiu-care, faceau orice, numai de ajutat pe mine nu ma ajutau. Motivul “domnule, nu s-a petrecut nimic, n-a dat nici un ban, nu e fapta penala, nici un procuror n-o sa dispuna deschiderea de dosar penal“. Dupa ce am completat cererea, mi-au spus ca “nu sunt bani, n-avem buget, legea e proasta, nu permite politiei sa le faca nimic, povestea e arhicunoscuta, de ce mama mea i-a crezut, de ce eu nu am avertizat-o, ei au facut tot posibilul sa faca cunoscut publicului acest caz“. Mai aveau putin si ma acuzau ca ar fi vina mea pentru ce s-a intamplat.

Am plecat de acolo convins ca mareata noastra Politie nu va face absolut nimic in privinta asta, oricum din partea lor nu e o situatie grava (citez “nu e crima, nu e furt, nu e rapire, nu e viol“).

Oricat de mult ar fi cunoscutasituatia asta, nu e mediatizata suficient de mult. Desi nu ma asteptam sa i se intample fix mamei mele, desi ii povestisem “metoda”, mama tot era sa fie o victima. Deci informati-va parintii si faceti-o de mai multe ori!

Cum isi reduc la tacere criticii firmele mari

Scriu asta dupa ce am citit un comentariu al unei alte persoane care a incercat sa-si salveze mama de la a cheltui o gramada de bani pe niste produse foarte scumpe care ofera beneficii dubioase, totul bazat pe rezultatele unei “analiza de impedanta bioelectronica” – un consult “în valoare de 200 de RON, cu aparatura de sute de mii de RON” pentru “prevenirea bolilor cardiovasculare”. Mi-a citit postul meu initial despre impulser.ro si si-a sfatuit mama sa nu cumpere nimic. Asa am aflat ca, de curand, cei de la impulser.ro si-au adaugat o “atentionare oficiala” pe site, unde ameninta ca

“orice încercare de compromitere a brandului Impulser prin asociere a acestuia cu produse de substituție sau prin postări de comentarii fără acoperire, ori bloguri gratuite in acest scop, vor fi sancționate dur. Autorii vor răspunde penal pentru aceste fapte! In plus, vor trebui sa plătească despăgubiri civile de ordinul milioanelor de euro. Brandul Impulser folosește tehnologie de ultima ora si investește sume uriașe in cercetare.”

Pe tot site-ul lor, cei de la impulser nu aduc nici o dovada stiintifica pentru beneficiile pe care le ofera produsele pe care le VAND. Nu aduc vreo dovada stiintifica pentru rezultatele analizelor medicale pe care le efectueaza (dar pe care le-au denumit “Raport complet asupra“, ca sa nu poata fi acuzati ca fac analize medicale).  Daca eu m-as fi apucat sa spun direct ca salteaua lor sau celelalte dispozitive de “tratament” electromagnetic pulsator nu produc nici un efect benefic pentru ameliorarea tuturor problemele de sanatate (cu care se lauda ei), trebuie sa aduc dovezi in acest sens. Cum e vorba de aplicarea unor principii de electromagnetica, trebuie sa scormonesc destul de mult pentru a-mi demonstra afirmatiile. Si da, teoretic pot fi acuzat de “comentarii fara acoperire”.

 

Ideea e ca aceasta amenintare voalata imi suna foarte cunoscut. Suna a  amenintare cu procese frivole pentru sicanarea si reducerea la tacerea a opiniilor cu care nu esti de acord tu, ca entitate juridica cu resurse financiare vaste.

Acum 2 ani, compania Boiron (producatorii “medicamentului homeopat” Oscillococcinum) l-a amenintat cu un proces pe bloggerul italian Samuele Riva (un inginer informatician), detinatorului blogului www.blogzero.it. De ce? A scris 2 posturi (aici si aici) in care a mentionat produsul minune al Boiron, sustinand ca este inutil, ca n-are nici un ingredient activ in el si a publicat si niste poze cu produsul in cauza, sub care a mentionat (printre altele) “pericol, poate avea efecte grave asupra inteligentei celui care-l cumpara”. Drept urmare, providerului lui de internet i s-a cerut (de catre Boiron Italia) sa ii blocheze site-ul iar lui sa dea jos orice referinta la Boiron sau la “medicamentul” lor de pe site-ul lui, altfel va fi dat in judecata si va suporta rigorile legii. Scrisoarea de la Boiron in engleza e aici. Italianul nu s-a panicat si a facut toata povestea publica. Totul a devenit viral si a ajuns chiar si in British Medical Journal. Toata povestea a reusit sa strice imaginea Boiron si a produsului lor, intr-un simplu exemplu de Streissand effect. Pana la urma, dupa ce a scos pozele cu produsul minune de pe site, cei de la Boiron l-au recontactat si anuntat ca renunta la proces.

Toata povestea e aici: www.blogzero.it/contatti/prova/

Cateva explicatii suplimentare si aici: www.centerforinquiry.net/blogs/entry/boiron_please_sue_us/

 

Alt exemplu despre care am citit de curand:

In statul american Texas, un doctor (Stanislaw Burzynski) a intemeiat o clinica pentru tratamentul pacientilor care sufera de mai multe tipuri de cancer. Tratamentul lui “revolutionar” se face cu antineoplastoane, un grup de peptide si derivate de peptide bogate in sodiu, pe care initial le obtinea prin procesarea urinei (obtinuta din parcuri, baruri si penitenciare!). Deoarece n-a fost in stare sa produca in cateva zeci de ani un studiu clinic in care sa demonstreze clar faptul ca acest tratament este eficient, doctorul nu are voie sa isi vanda acest produs ca “tratament pentru cancer”. A fost dat in judecata in 1995 si gasit vinovat in 75 de capete de acuzare (incluzand frauda prin posta, sfidare penala si incalcarea Legilor ce reglementeaza Mancarea, Medicamentele si Cosmeticele (FDA Act). Cu toate acestea, a produs un mic scandal mediatic, in care si-a adus cateva zeci de pacienti tratati si “videncati”, care au depus marturie in favoarea lui in mod repeteta si chiar si in fata Congresului. Agentia federala americana care se ocupa de reglementarea medicamentelor (FDA) a fost fortata sa ii permita sa trateze pacienti in continuare, folosindu-se de o chichita in legea americana, prin “inrolarea” acestora intr-un studiu clinic de stagiu 2. Desi face acest lucru de mai mult de 15 ani, n-a produs nici un rezultat al acestor studii clinice. De-a lungul anilor, multi dintre pacientii lui au murit. Altii au dezvoltat in urma tratamentului acesta o problema medicala numita hipernatremie, in urma careia unii chiar au murit.  In ultimii ani acest sarlatan a ajuns mai des in lumina reflectoarelor, deoarece au inceput sa fie publicate mai multe povestiri triste despre pacientii lui.
Pe langa faptul ca tratamentul este undeva intre ineficient si nociv (spre mortal), este foarte scump! Doctorul le cerea pacientilor lui sume cuprinse intre 25.000$ si 250.000$ pentru a-i inrola in “studiile lui clinice”. Deci e vorba de sume imense…

Mai multi bloggeri (doctori, profesionisti in domeniul biochimiei sau pur si simplu oameni normali interesati de oprirea inselaciunilor) au scris de-a lungul vremii despre acest sarlatan, oferind mai multe sau mai putine dovezi pentru a demonstra faptul ca tratamentele lui nu functioneaza si ca sunt un mod mascat de-a extorca bani de la pacienti/rude de pacienti bolnavi de cancer, care sunt dispusi sa incerce orice si sa plateasca oricat pentru a supravietui.

Un blogger britanic a scris in noiembrie 2011 un articol in care deplangea situatia unei fetite din Anglia, care suferea de o forma rara de cancer la creier (Diffuse Intrinsic Pontine Glioma). Parintilor ei li se spusese ca nu mai exista tratament medical pentru ea in momentul acela. Dar ei au aflat de acest “inger al salvarii” – dr. Stanislaw Burzynski, care ar fi tratat-o cu “medicamentul” sau minune, dar cerea 200.000 de lire pentru aceasta. Dupa o serie de donatii si evenimente de caritate, s-au strans banii cu pricina, fetita s-a dus in America, a fost “tratata” si a murit la 7 luni dupa (in iunie 2012). Bloggerul a scris un articol lung si bine-documentat in care strangea o sumedenie de opinii ale comunitatii stiintifice prin care incerca sa demonstreze ca tratamentul nu este eficient si ca doctorul american vinde sperante desarte.

A doua zi dupa ce a publicat articolul, un reprezentat al clinicii l-a contactat pe acest blogger si l-a amenintat cu intentarea unui proces si cererea de daune in valoare de milioane de dolari pentru aducerea de acuzatii defaimatoare. Dupa ce bloggerul a publicat schimbul de e-mailuri pe un ton din ce in ce mai amenintator cu omul de PR al clinicii Burzynski, povestea a devenit la randul ei virala. Dupa cateva zile, s-a aflat ca acelasi personaj trimisese e-mailuri amenintatoare si catre un blogger de 17 ani din Tara Galilor, care publicase un post in care denunta lipsa de fundamente stiintifice pentru tratamentul cu antineoplastoane.

Confruntati cu un scandal de imagine generat de publicarea e-mailurilor amenintatoare pe care angajatul lor le-a trimis catre cei doi bloggeri, clinica Burzynski a oferit spre publicare un comunicat de presa in care recunostea ca il angajase pe numitul Marc Stephens pentru a “oferi servicii de optimizare de web si pentru a incerca sa opreasca diseminarea de informatii false despre dr. Burzynski si Clinica”. Clinica si-a cerut scuze pentru comentariile facute de angajatul ei si a anuntat ca acesta a fost concediat.

Dar totul nu s-a oprit aici. Mai multe televiziuni si publicatii mass-media au facut publice investigatii despre tratamentele periculoase ale acestei clinici din Texas. FDA-ul a suspendat dreptul clinicii de a mai inrola noi pacienti in studii clinice – intai copii, apoi si adulti. Cu toate ca si-a creat un mic imperiu media, prin care se promoveaza pe sine ca un erou care vrea doar sa salveze oamenii de cancer, dar pe care marile companii farmaceutice si semenii lui il privesc cu invidie si il defaimeaza, cu toate ca a incercat sa creeze un nou scandal media pro-tratamentul lui (folosindu-se de vechii lui pacienti), de data aceasta se pare ca inselatoria lui nu va mai fi lasata sa continue.

Mai multe informatii mai jos:

www.usatoday.com/story/news/nation/2013/11/15/stanislaw-burzynski-cancer-controversy/2994561/

scienceblog.cancerresearchuk.org/2011/11/25/hope-or-false-hope/

www.medscape.com/viewarticle/814806

www.theguardian.com/world/2011/nov/29/schoolboy-blogger-us-clinic

Vacanta “la snowboard” cea mai plina de ghinioane din viata mea

Cand ajung primii fulgi de zapada in Bucuresti intotdeauna creste dorul de alunecat la vale in mine. Foarte multi oameni care schiaza sau se dau cu placa au in ei un dor greu de explicat unui non-schior. Ma amuza tot timpul cand ii aud si pe altii cu cata pasiune incep sa vorbeasca despre schi/snowboard atunci cand apare primul zvon de zapada. Prin metrou, vestiare de sali de fitness, la kinetoterapie (!), auzi tot timpul cate un necunoscut impartasindu-si pasiunea cu alt(i) necunoscut(i).

Din 2010, anul cand am avut cea mai lipsita de noroc iesire din tara, aceasta dorinta de-a impartasi cu altii una dintre pasiunile mele… a mai scazut. Oricum, e greu sa-i descrii cuiva placerea de-a aluneca la vale prin zapada, cu picioarele legate de o scandura care are niste margini metalice ascutite. E foarte usor sa fii considerat unul caruia-i lipseste o doaga. Ce om normal ar vrea sa faca asta, nu? 🙂

Eh, dupa ce o sa scriu povestioara mea, probabil ca o sa fie clar ca-s tampit. Dar macar o sa ma simt mai bine dupa ce le povestesc si altora “norocul” meu 🙂

In 2009 castigam ceva mai bine ca in ziua de azi. Pe parcursul verii am strans niste bani. Cand iarna a venit, m-am tot chinuit sa gasesc oameni cu care sa planific o iesire de 1 saptamana undeva prin Alpi. Stiu, “Romania nu-ti mai ajunge?”. Daca ai schia – ai intelege de ce am avut dorinte din astea “mic-burgheze”. Cu chiu, cu vai, am gasit 2 oameni cu care am stabilit statiunea din Alpi unde sa mergem (din Italia, in Dolomiti). Am gasit o locatie unde pretul si conditiile de cazare ne conveneau tuturor (e foarte greu sa impaci 4 persoane, credeti-ma). Am platit avansul si am inceput sa asteptam luna martie, ca sa plecam.

Doar ca m-a gadilat pe mine pasiunea prin februarie si l-am intrebat pe un amic daca pleaca si el pe undeva “afara” sezonul ala. Mi-a raspuns ca da, in Ischgl, Austria. Cand l-am intrebat (mai mult in gluma) daca are un loc in plus si pentru mine, mi-a zis ca da. De aici au inceput problemele. Dupa niste calcule, aveam suficienti bani ca sa-mi ajunga pentru 2 iesiri in Alpi, dar prietena mea n-avea atata banet. Eu n-aveam de unde s-o imprumut, ea oricum nu vroia sa se imprumute (de la mine sau de la altcineva). Ghinionul 0.

Deci trebuia sa plec singur intr-un grup de 6 necunoscuti si un amic. Evident ca ei nu-i convenea deloc situatia asta. Nici mie nu-mi convenea, dar dorinta de-a ma da cu placa 12 zile in Alpi in acelasi sezon era prea puternica. Dupa niste discutii mai aprinse, mi-a zis ca pot pleca singur si ca e “ok” cu decizia mea. Nimic nu putea fi mai departe de adevar, dar ce mai conta asta pentru mine? Urma sa-mi indeplinesc o dorinta arzatoare.

Eh, vine si ziua plecarii. Ceilalti oameni din grup (pe care tot nu-i cunoscusem) au votat si au hotarat ca trebuie sa plecam noaptea din Bucuresti, ca sa “avem drumurile mai goale”. Cu toate ca eu am obiectat (trebuia sa ajungem sa ne cazam peste 2 zile, n-avea nici un sens sa mergem noaptea 11-14 ore pana la Viena ca sa dormim apoi jumatate de zi, pe motiv de oboseala si lipsa de somn – mai bine plecam mai pe lumina si ajungem acolo noaptea si apoi dormim), hotararea s-a luat “democratic”. Cand am plecat, m-au invartit dintr-o masina in alta (plecam cu 2 masini). Cand am transferat echipamentul dintr-o parte intr-alta, unul dintre noii mei “tovarasi” a insistat sa-mi pun legaturile pe placa, pentru a fi siguri ca n-o sa zboare de pe masina. Orice argumente am adus eu n-au fost suficiente. Eu imi tineam placa “goala” si bootii bagati in legaturi (stranse). Mai iesisem de 2 ori din tara (cu masina) in felul asta si n-am avut vreo problema. Am scos bootii din legaturi, am strans legaturile pe placa, am pus placa pe masina, bagajul in portbagaj si hai sa plecam. Eu am crezut ca bootii mei ii va pune unul dintre ceilalti in portbagaj, dar m-am inselat. Asa au ramas bootii in parcarea cladirii de unde am plecat. Primul ghinion.

Pe autostrada, pe undeva pe drumul spre Pitesti, la ora 3 noaptea, la 130 km/h, soferul nimereste o ditamai groapa. Am avut noroc ca nu era gheata pe drum, altfel acum eram mort. Asa, am facut “doar” o pana la o roata. Al doilea ghinion. Roata pe care 7 tineri n-au fost in stare s-o desfaca de pe ax – pentru ca suruburile fusesera prinse “cu ura” la service. Nu se desfaceau de nici o culoare. Dupa 1 ora si ceva de chin, parlamentari, certuri si chin din nou, am gasit solutia: am cautat un numar de platforma de tractare care lucra 24/24 si i-am chemat sa ne ia. Pe la 5 a ajuns la noi, pe la 5:30 eram intr-un service de la intrarea in Pitesti. Roata buclucasa a fost desprinsa de pe ax doar dupa ce “baietii” de la service-ul asta au sudat scula cu care desfaceau suruburile de surub si au batut-o cu barosul. Dupa o ora si ceva plecam din service cu o roata SH in locul rotii vechi si cu urari de noroc. La 7 si un pic ieseam din Pitesti. Nimeni n-a vrut sa se intoarca sa-mi ia bootii din Bucuresti (evident). Prietena mea s-a dus si i-a luat de unde ramasesera, dar n-a vrut sa vina pana la Pitesti sa mi-i aduca (pe buna dreptate).

La hostel in Viena am ajuns pe la 18:00. A doua zi am ajuns cu bine in Kappl, langa Ischgl. Acolo am avut niste mici discutii cu gazda, deoarece desteptul care facuse rezervarea prin Interchalet nu a citit toate conditiile de pe site. Trebuia platita o garantie de 150 euro la sosire, plus o taxa de 40 de euro de curatenie. Plus ca ei vroiau specific o cabana unde sa se poata fuma – si asta era exact inversul. Pe mine nu ma afecta prea mult asta, nu-s fumator, doar ca a trebuit sa fac pe translatorul, deoarece gazda habar-n-avea engleza iar din grup doar unul mai stia ceva germana, dar nu era prea vorbaret. Da-i si explica-le “tovarasilor” tai ca trebuie sa plateasca o suma, apoi gazdei ca “ei nu stiau de aceasta suma”, apoi negociaza posibilitatea de-a fuma (desi personal te enerveaza la culmea fumatorii indoor) samd.

A 3-a zi am plecat sa ne inchiriem echipament (eu doar booti, alti 3 echipament complet). La gondola, in Ischgl, am ajuns pe la 9:45. Coada era de vreo 30 de minute. Pe partie am ajuns abia pe la 10:45. Cam tarziu, tinand cont de faptul ca ne trezisem pe la 7:00. Dar a meritat – muntii sunt foarte frumosi si partiile foarte multe. La jumatatea zilei (pe la 1:30), cand ma gandeam deja unde sa luam primul pranz, la o tura banala, am iesit un pic in off-piste. Zapada nu era prea dificila, dar era inselatoare: topita – inghetata – retopita – reinghetata (nu mai ninsese de vreo saptamana). La o intoarcere un pic neatenta, un hop m-a aruncat pe spate. M-am rostogolit in asa fel incat am ajuns cu fata la vale (pornisem cazatura cu fata la deal). M-am oprit intr-o pozitie foarte nenaturala pentru picioarele mele, in care genunchiul stang era fortat flexat la maxim, pe undeva pe langa barbia mea si genunchiul drept era mult mai jos si mai relaxat. Pe moment am crezut ca am patit ceva la coloana, deoarece durerea a fost incredibil de puternica undeva in zona lombara si am auzit si un pocnet puternic. Ghinionul 3. Dupa ce am stat cam 5 minute (stiam ca nu trebuie sa te misti niciodata brusc la un accident), am reusit cu chiu cu vai sa ma ridic. Am ajuns apoi la baza telescaunului cu greutate, doar ca incepuse sa ma doara genunchiul stang puternic. Durerea lombara s-a calmat putin, dar cea de la genunchi tot crestea in intensitate. Am luat o pauza, am mancat ceva, m-am spalat pe fata, m-am dus la salvamont – unde m-au dat cu o crema antiinflamatoare care avea si un sedativ, ceva, deoarece dupa ce am pus mana pe genunchi si am inceput sa ma masez, mi-a amortit mana (pana am spalat-o a ramas amorteala). M-a luat si o durere de cap puternica, pentru care am luat un antinevralgic (dar nu m-a lasat tot restul zilei). Cu tot efectul antiinflamator/antialgic al cremei (si al antinevralgicului), durerea de la genunchi crestea in intensitate. Am mai incercat 2 ture usurele (crispat de durere si frica sa nu cad din nou si sa-mi rup ligamentele), apoi am coborat in statiune. Asta a fost finalul alunecatului la vale pentru mine pentru acea saptamana.

Am tot vorbit in tara, unde prietena mea a discutat cu un doctor si mi-a transmis ca cel mai probabil am suferit o entorsa. Sfatul medicului ar fi sa exclud orice activitate sportiva si sa ma relaxez pe cat posibil. Daca se poate, sa-mi fac un IRM sau un CT. Plus gheata si o crema cu antiinflamator aplicate pe picior. Prima noapte abia am dormit de durere.

A doua zi i-am dat skipassul meu amicului si l-am rugat sa incerce sa recupereze banii pe el de la casierie sau sa-l vanda (in pierdere) vreunui turist. N-a reusit nimic, iar apoi l-a folosit pe parcursul zilei (in locul skipassului lui, pe care-l pusese prin alt buzunar din geaca). A doua zi m-am ridicat eu din pat si m-am dus sa returnez bootii (cei de la inchirieri au fost foarte intelegatori si mi-au returnat o parte din bani). La casa de skipass n-am avut noroc. Orice i-am zis, casierita sustinea 1 si buna “trebuie bilet de la doctor ca sa va returnez banii”. I-am tot explicat ca o consultatie costa bani, deci o sa primesc o suma mult mai mica inapoi (daca scad si consultatia). Ea nimic. I-am aratat flyerul statiunii, in care scria ca in caz de accident pe partii, contravaloarea skipassului se poate returna pe baza unui bilet de la salvamontul local. Ea nimic. Am cerut sa vorbesc cu vreun superior – mi-a raspuns ca nu e azi la munca si ca oricum mi-ar zice acelasi lucru ca ea (pe buna dreptate). Ultima speranta – m-am dus sa vorbesc cu cei de la salvamont. Atata doar ca salvamontul n-avea si vreun birou in statiune, a trebuit sa urc cu gondola pana la 2200 m. Cu toate ca am vorbit chiar cu seful salvamontului din Ischgl, care a fost foarte intelegator, mi-a zis ca nu ma poate ajuta cu nimic, trebuie sa vb. cu un doctor. Am coborat, am intrat la prima clinica (pozitionata strategic fix langa partie), unde am platit 45 de euro pentru a fi vazut de un doctor tinerel, care mi-a ascultat povestea, mi-a palpat genunchiul, s-a oferit sa-mi faca o radiografie (total inutila la entorse de genunchi) si mi-a semnat un bilet de scutire de efort fizic. Cu asta m-am dus la casierie, unde am aflat ca nu-mi vor fi returnati decat banii pentru ultimele 3 zile ramase pe skipass, deoarece fusese folosit ieri (de amic) si azi (de mine, cand am urcat sa vb. cu salvamontistii). Uite asa am primit (din 245 euro) doar 105 euro (au pastrat si ei o taxa de “dosar”). Scazand si consultatia – am ramas cu 60 euro. Practic, am cheltuit 185 euro pentru mai putin de 1 zi de dat la vale.  Ghinionul 4.

Cu greu au trecut si restul zilelor, in care ceilalti mergeau pe munte si eu stateam ca invalidul in casa. Gazdele au fost foarte ok, mi-au tot dat cuburi de gheata ca sa imi pun pe picior, s-au interesat de sanatatea mea in fiecare zi. Drept “multumire”, ceilalti din grup au fumat in bucatarie (in ciuda protestelor mele si desi pana si gazda fuma afara din casa) si si-au pus la uscat hainele pe calorifere (2 lucruri despre care gazda spusese clar ca sunt interzise). Drept urmare, unul dintre calorifere s-a murdarit (hainele de schi/snowboard au vopseluri in ele care ies foarte usor la caldura si nu se pot curata). Dupa multe negocieri (pe care tot eu a trebuit sa le port, nu desteptul care a facut tampenia) am reusit sa conving gazda sa nu ne penalizeze decat cu vreo 25 de euro (initial vroia vreo 100, pentru ca a simtit si mirosul de fum de tigara). Ca sa ma “bucur” si mai mult ca am venit cu niste romani “pe cinste” in Austria, unul dintre ceilalti si-a inchiriat un snowboard intr-una din zile, a platit si asigurarea pentru furt – apoi a declarat snowboardul drept “furat” si a plecat cu el acasa. Austriecilor nu li s-a parut dubios (din pacate), statiunea e populata de multi tineri care se imbata pe partii si apoi pleaca spre hotel cu placa altuia sau isi uita placa mai stiu eu pe unde. Stiu ca sunt niste lucruri pe care majoritatea romanilor le ignora, dar care pe mine m-au enervat – pentru simplul motiv ca nu ma asociez cu hoti sau cu dobitoci. Ca mica paranteza – in afara de amicul meu si inca unul din grup, toti ceilalti o duceau chiar bine cu banii, erau copii de bani-gata, “bine-educati”. Aparent furtul si nesimtirea intra la capitolul “educatie”.

Cu si mai mare greutate am ajuns inapoi in Romania (drumul a fost foarte lung, deoarece am dat peste ambuteiaje provocate de caderi masive de zapada fix intr-o sambata, cand majoritatea turistilor pleaca din statiuni). Acolo am vorbit cu medicul de familie, care mi-a zis sa fac repaos total de la activitati sportive pentru cel putin o luna, apoi sa vedem cum evolueaza situatia. Deci a doua iesire din tara a picat. Am pierdut banii de avans pentru cazare (100 euro). Ghinioanele 5 si 6. Cei 2 cu care trebuia sa mergem au fost foarte intelegatori si nu m-au pus sa platesc eu tot avansul (200 euro). Macar atat noroc am avut.

Ca ultima urmare, mi-a venit si o factura la telefon de aprox. 200 lei pe luna aia. Asta nici macar nu mai e ghinion – e doar taxa pe prostie.

Dupa accidentul asta am ramas cu o frica de orice chestie care-mi pune presiune pe genunchiul stang. Cateva luni bune am avut dureri (mai ales daca stateam cu picioarele nemiscate mai mult de 30 de minute). Abia pe la mijlocul iernii urmatoare am putut sa ma dau cu snowboardul cam ca inainte de accident. Genunchiul nu e 100% in regula nici acum, in anumite pozitii nu mai pot sta fara a simti durere.

Cu toate astea, dragostea mea de snowboard a ramas vie – doar ca sunt mult mai precaut acum… Si mult mai atent la cei cu care merg la munte.

Ai cumpara marfa furata?

Aseara ieseam de la metrou in drumul spre casa si m-am gasit fata-n-fata cu un roman care vindea o lada mare cu broccoli. Pretul? 5 lei/bucata. Deoarece sunt fan al legumei asteia si mai stiu si ca pretul lui e pe undeva pe la 10-15 lei/kg in momentul de fata (iar omul cu pricina vindea bucati mari, care pareau sa aiba in jur de sau mai mult de 1 kg – judecand din experienta proprie), primul impuls a fost sa ma opresc, ba chiar sa cumpar. Dupa aia m-am gandit un pic si am trecut mai departe.

Nu era tigan, deci nu din cauza asta m-am gandit ca ar fi marfa furata. Dar era intr-un loc care n-are nici o treaba cu vanzarea de legume in mod organizat. Pur si simplu i s-a parut lui ca lumea din zona aia ar fi amatoare de broccoli (as zice ca s-a gandit bine). N-avea cantar, n-avea casa de marcat din aia mica mobila. Cu siguranta era marfa “de furat”. Deci din principiu nu ar fi trebuit sa-i cumpar “marfa”.

Desi mi-am facut o regula din a nu cumpara nimic ce pare a fi furat, trebuie sa recunosc ca mi se mai intampla de cateva ori sa ma opresc la o “ocazie” de genul asta. Nu tin minte sa fi cumparat vreodata vreo marfa de genul asta, dar tot ma opresc. “Oferta e prea buna!” e primul gand care-mi vine in minte. Daca in primul caz nu sufeream direct prea mult daca achizitionam marfa furata, exista alte cazuri in care prin cumpararea de marfa furata iti scurtezi drumul catre a deveni victima la randul tau.

Iarna trecuta m-a oprit un tigan in usa blocului alor mei, care m-a vazut ca ma uitam in vitrina unui magazin de telefoane mobile (chiar imi cautam telefon atunci – cautare care a mai durat vreo 9 luni, dar asta e alta poveste). “Frate, nu vrei un Galaxy S3? Il dau ieftin, uite-l…”. Din nou, primul impuls a fost sa ma opresc si sa vad despre ce ar fi vorba. A durat cateva secunde pana sa ii zic ce trebuia sa-i fi zis din prima “nu ma intereseaza, n-am bani”. “Cuuum, ca ti-l dau ieftin, nici nu ti-am zis cat vreau”. I-am repetat raspunsul si-am intrat in bloc. De-a lungul timpului m-au tot abordat oameni incercand sa-mi vanda chestii pe strada. Camere foto si telefoane de mai multe ori, o data 1 casetofon auto si alta data niste haine. De fiecare data n-am continuat conversatia in nici un fel.

Multa lume nu realizeaza ca, prin achizitia de bunuri furate, 1. se fac partasi la furt si 2. incurajeaza furtul in continuare. Deci desteptul care cumpara un telefon mobil furat “la oferta” de la unu’ de pe strada se expune riscului de-a fi la randul lui furat (pentru telefonul pe care l-a cumparat sau pentru un telefon ulterior) – doar pentru ca prin achizitia lui el a creat “cerere” pe piata bunurilor furate. 

Asta ca sa nu mentionez ca risca foarte des sa cumpere o rapciuga de produs (cu ceva defecte) pe care nu-l va putea duce la reparat decat pe banii lui. Ceea ce s-ar putea sa-l coste foarte mult. O soarta pe care o merita, sincer vorbind.

Exemplul clasic pentru aceasta limitare a logicii este furtul si recumparatul de oglinzi de masini germane. “Taxa pe smecherie” – cum au numit-o niste romani care nu pot trece peste invidie. Pe langa faptul ca Politia Romana nu face mai nimic in legatura cu asta (o absurditate intr-un stat democratic – dar nici in tari mai breze lucrurile nu stau mult mai bine), la noi (si in alte tari) tot procesul este tinut in viata fix de cei care sufera – proprietarii de masini. Daca nimeni n-ar cumpara vreo oglinda sh de la dubiosi (din targuri/de pe internet), hotii n-ar mai avea ce sa faca cu ele. Pe de alta parte, ce faci daca ti se fura oglinzile? Nu le iei de la hoti, dar daca originalele costa o gramada de bani (pentru ca si producatorii sunt hoti in felul lor), atunci nu suna mai bine oglinzile alea de la dubiosi? Un exemplu simplu de dilema a prizonierului in viata reala.

Acum cativa ani vorbeam cu un cunoscut. Avea un BMW seria 5 (vechi de cativa ani, luat SH din Germania). Avea venituri mai mari decat mine, deci pot spune ca isi permitea acea masina. Desi sta intr-o zona semicentrala, pe un bulevard mare, la 1,5 km de o sectie de politie, i-au furat oglinzile masinii cam de 10 ori in 2 ani de zile. Nu conta faptul ca si le personaliza (isi grava cu laser numerele pe ele), tot i le furau. Primele dati si-a cumparat oglinzi originale (de la magazin). Urmatoarele dati s-a dus pe la niste magazine mai obscure, care vindeau (spera el) piese de masini dezmembrate/din accidente. Intr-un final, a ajuns in targ. N-a cumparat nici macar o data oglinzi cu numere gravate pe ele, dar a cumparat de cateva ori de-acolo cate un set de oglinzi. Cand l-am intrebat daca-si da seama ca asa incurajeaza furatul oglinzilor in continuare, a raspuns ca da, dar mi-a zis “tu ce-ai face daca ai avea de-ales intre a da peste 500 lei pe 2 oglinzi legal si 100 lei din targ?“. M-a blocat un pic. I-am raspuns ca ori as schimba masina, ori as cauta un garaj inchis in zona si as compara costurile inchirierii locului de parcare cu costurile cu oglinzile.  Singura solutie pe care-a gasit-o ca sa nu i se mai fure a fost sa si le puna si dea jos zilnic. Asta i-a uzat plasticele carcaselor oglinzilor si l-a facut si sa-si sparga (partial) una din oglinzi intr-o zi friguroasa, in care a incercat s-o monteze cu mainile inghetate. Pana la urma a vandut masina si si-a luat una mai ieftina, a carei oglinzi nu i le-a mai furat nimeni, niciodata.

Concluzia: nu cumpara marfa furata niciodata, oricat de mult pare o afacere pe termen scurt (asta daca nu-ti pasa de faptul ca incalci legea).

Munca (aparent) nu trebuie platita

Sotia mea este (printre altele) jurnalista. De curand a fost contactata de o cunoscuta, mica “vedeta” autohtona de televiziune.munca pe bani Pentru o emisiune (al carei realizator este), numita “vedeta” avea nevoie de un om bun-la-toate care sa se ocupe de munca de cercetare, contact, stabilit intalniri si altele cu diferiti parteneri (actuali sau potentiali) ai emisiunii. Munca de cateva ore pe zi, cam 4 zile pe saptamana, cateodata si-n week-enduri.  Bani nu ar urma sa primeasca pentru aceasta munca. Contract de colaborare, conventie civila? Nu, nu, nu. La ce are nevoie de bani? Ar fi platita (teoretic) prin diferite barteruri facute cu numitii parteneri. Apar in emisiune, in schimb cineva (de la emisiune) poate primi diferite servicii, poate chiar bunuri, “gratis” de la aceste firme partenere. Ce, omul care face treaba asta trebuie sa manance, sa plateasca utilitati, transport samd? Da-l incolo, poate sa manance tort (culmea, la propriu, in cazul asta). A refuzat-o, bineinteles.

Din intamplare, “vedeta” cu pricina se “stie” de ceva vreme cu sotia mea. S-au intalnit de cateva ori la diferite evenimente/pranzuri/interviuri la care sotia mea a ajuns trimisa de angajatorul ei de-atunci (meseria asta suna mult mai stralucitoare decat este de fapt). “Vedeta” asta cheltuieste fara sa clipeasca sute de lei pentru un pranz, o sampanie sau mai stiu eu ce mancaruri “rafinate”. Hainele si accesoriile pe care le poarta intr-o zi “proasta” costa mai mult decat 10 salarii medii nete din Bucuresti. Cheltuieste mai mult pe benzina intr-o luna decat as castiga eu in 2 luni ca asistent medical incepator. Bai, dar daca ii ceri sa plateasca CU BANI un om pentru munca depusa (buna, rea, grea, usoara, multa, putina, cum o fi), pe care altfel ar trebui s-o faca ea – ca sa fiu clar -, atunci n-ar da 1 leu.

Asta nu e deloc primul caz in care ma lovesc de mentalitatea asta la romanii cu bani. Nici macar prima data cand scriu pe blogul asta pe acest subiect. Cum pot trai oamenii de genul asta in tara asta fara sa aiba niste notiuni minime de consideratie fata de munca semenilor?

Impulser

Cititi articolul asta din Viata Medicala despre Impulser si apoi relatarea mea.
L.E. 2014 Sa fiu clar:

Problema mea nu este cu salteaua (ar trebui sa-i zic “dispozitiv terapeutic“?) si nici cu pretul ei. Din partea mea, daca cineva isi permite o asemenea “terapie” si e convins ca il face sa se simta mai bine, sa faca ce vrea. Personal, as vrea niste dovezi stiintifice pentru ceea ce impulser sustin ca face “dispozitivul” lor – dar nu le-am gasit. Impulser nu le ofera pe site-ul lor. Pentru ceva care costa 4000 euro se ofera incredibil de putine informatii! In lipsa acestor DOVEZI, imi rezerv dreptul sa nu cred in eficienta “terapiei“. Asta nu inseamna ca sustin (sau ca am sustinut) ca salteaua lor “nu functioneaza” – nu am dovezi pentru a face aceasta afirmatie, recunosc! Eu am o problema cu felul in care a fost convinsa mama mea ca ar avea nevoie de saltea – desi NU avea – si cu faptul ca i s-au oferit ca argumente un set deanalize” gresite, absurde sau inventateNu pot sa cred ca e eficient ceva ce o persoana incearca sa ma convinga sa cumpar folosind dovezi gresite sau inventate! Ca sa fiu mai precis: intr-un moment extrem de sensibil pentru ea (tocmai ii murise sotul), niste straini i-au facut “un set de analize” cu bioimpedanta magnetica (au pus-o sa tina un cilindru in mana, conectat la Quantum Analyzer, conectat la randul lui la un pc), au printat un “raport complet despre” (plin de greseli), in care toate valorile MĂSURATE ei erau in afara “parametrilor de referinta”. Printre acesti parametri existau: “coeficientul” glicemiei in sange (sic) – corect ar fi fost glicemie si atat, glicemie pe care i-am testat-o cu un glucometru in aceeasi saptamana de 2 ori si a iesit in valori normale; “coeficientul” glicemiei in urina (sic) – corect este glicozurie (glucoza in urina); si pH 3 (pH de acid tare, pH care nu exista in corpul uman decat in stomac – unde poate fi si mai scazut -, in anumite conditii). Apoi i s-a spus ca daca va cumpara si folosi salteaua impulser, nu va mai avea nici o problema de sanatate (oricum nu avea!). Dupa un pic de marketing agresiv (intai i s-a spus ca salteaua costa 17.200 lei, apoi 9000, apoi 7000 lei – la pachet cu niste oale si-o plita), a fost convinsa sa faca un credit pe 4 ani, pentru 200 lei/luna. Asta la o pensie de sub 1000 lei/luna! Din fericire, n-a avut un talon de pensie recent cu ea, a ajuns acasa, unde a fost convinsa de fratele meu sa nu cumpere nimic. ACUM, impulser, o companie care sustine ca face R&D in valoare de milioane de euro, prefera sa ma AMENINTE CU DATUL IN JUDECATA in loc sa ofere un comunicat oficial in privinta procedurilor folosite in actiunile lor de vanzare a “dispozitivelor” sau ceva dovezi stiintifice pentru ce zic ei ca vand. Filmul asta e singurul mesaj de marketing suplimentar care a aparut din octombrie si pana acum (martie 2014). Alaturi de ele a aparut un articol in Libertatea si unul in Revista vip, plus un mesaj de marketing pe romedic.ro. Pe un alt blog (il gasiti pe google, daca dati o cautare dupa impulser – asa cum ati ajuns la mine), un necunoscut ma acuza ca as “ataca” o companie multinationala pentru ca sunt “vandut” si pentru a “pune niste slanina in plus pe masa“. Nu am si nu am avut vreodata de-a face cu competitia celor de la impulser. Nici nu stiu cine sunt. Nu am ce sa castig din faptul ca am relatat experienta neplacuta a mamei mele cu cei de la impulser. Aparent, am de pierdut. Desigur, as parea ipocrit cand afirm “uite, cineva ma denigreaza” – cand eu i-am numit (in varianta veche a articolului asta) pe angajatii celor de la impulser “escroci” pentru tot procesul in care au incercat sa ii vanda mamei mele un dispozitiv scump. Corect. Doar ca eu am adus niste argumente (inclusiv definitia de dictionar a unui escroc: “Persoană necinstită care înșală buna-credință a cuiva“) pentru afirmatia mea – argumente repetate mai sus. Necunoscutul cu pricina nu stie absolut nimic despre mine, dar ma acuza ca as lucra pentru competitie si ca mi-as fi deschis blogul asta specific pentru a ataca impulser. Blogul l-am pornit in octombrie 2012 si am inceput sa scriu mai des de prin martie-aprilie 2013, majoritar despre experienta mea la scoala si despre lucruri legate de medicina sau publicitate. Competitia impulser habar-n-am nici acum cine ar fi. In schimb, daca veti cauta informatii despre dansul pe google, veti vedea ca a colaborat cu impulser. Hmm, lupul striga “lupul!”? Nu am timp, bani si energie sa ma cert cu o ditamai compania.

Restul articolului “vechi” spunea acelasi lucru ca mai sus, doar ca in mai multe cuvinte. Imi pastrez o copie de siguranta si las doar partea asta.

Pentru cei de la Impulser (stiu ca imi vizitati pagina): Decat sa va pierdeti bani si timp amenintandu-ma ca ma veti da in judecata, va invit sa imi trimeti orice fel de comunicare oficiala pe marginea celor povestite de mine mai sus. O voi publica needitata fix aici! IN felul acesta veti putea avea niste clienti informati si publicitate gratuita. Daca intr-adevar aveti un tratament revolutionar, sustinut de cercetari stiintifice sau de specialisti in domeniul cardiologiei/reumatologiei/ortopediei, evident ca voi recunoaste ca am gresit in a PRESUPUNE ca nu are nici un beneficiu. Ramane faptul ca mi-ati speriat mama (folosind un “raport” cu informatii bizare sau gresite), spunandu-i ca sufera de dezechilibre grave in organism, tratabile cu salteaua-minune. Presupun ca aveti o explicatie si pentru asta. O astept. Poate a fost vorba de niste angajati prea zelosi, dar nepregatiti? Greseli de traducere?

La sfarsit: Persoana care ma acuza ca as fi “vandut competitiei” mentioneaza ca cei de la impulser au avut de-a face cu altii ca mine in alte tari. Stiind ca impulser actioneaza si in Ungaria, am cautat pe google.hu. Ce am gasit? un blogger ungur (folositi google chrome – auto-translate to english/romanian) sustine ca un pachet Quantum Analyzer (pe raportul care i s-a printat mamei mele sau altor cititori ai blogului scrie in partea de jos ca ar fi printat de un soft numit “Quantum Analyzer”) ar costa cam 200$ pe ebay.
Am gasit un filmulet al unui norvegian pe youtube in care se intreaba daca un Quantum Analyzer din asta e bun de ceva. Desigur, poate astea sunt niste produse contrafacute, iar originalul este 100% util ca instrument de diagnostic…

  • Impulser Ungaria a primit in decembrie 2013 2 amenzi in valoare totala de aprox. 72.000 euro. Asta pentru ca au sustinut in manualul de folosire al saltelei ca terapia cu salteaua lor are efecte benefice nedovedite pentru anumite afectiuni medicale.
    “The GVH did not consider that the appropriate operating instructions claim is genuine.”
    Asta nu neaga faptul ca, pentru anumite afectiuni, “terapia” impulser este eficienta, intr-o anumita masura. Link pe Autoritatea Maghiara a Competitiei (GVH) Google Chrome poate traduce automat (dar cam prost).

L.L.Edit Mai 2014. De pe forumurile wordpress sunt acuzat de un anume paungabriel ca eu sunt un “malicious “individual”” si ca am facut postul asta “to take advantage of wordpress – google friendliness and spread malice & defamation” despre “a good intend medical company “Impulser” . If you go on google.ro and search impulser you will see this post 2 rows under the original & official website , most surely it’s the company competition .

  1. Domnule Paun Gabriel, mai invatati limba engleza. Va recomand un curs pentru lower-intermediates.
  2. Bai oameni buni de la impulser: chiar nu m-ati contactat macar 1 data sa imi demonstrati ca va stric imaginea cu afirmatii nefondate. De ce nu imi oferiti aici punctul vostru de vedere la ce zic eu mai sus? Punctual, unde gresesc si de ce. Repet promisiunea de mai sus: daca primesc orice comunicare oficiala de la voi, o voi scrie in postul asta, chiar la inceput, daca va simtiti mai bine. Puteti sa o scrieti si la comentarii, daca butonul mare de contact vi se pare prea complicat de folosit.
  3. Vad ca stiti doar una si buna “sunt de la competitie“. Nu lucrez, n-am lucrat vreodata si nu am de gand sa lucrez (direct sau indirect) pentru o companie ca impulser. Oricum, repet: nu stiu cine va sunt competitorii si nici nu ar avea cum sa ma angajeze, sunt part-time un grafician deloc talentat care se reprofileaza, facand o scoala de asistenti medicali (in restul timpului). N-am nici o treaba cu vanzarea de saltele “medicale“.

LLE august 2014: De curiozitate, am vrut sa vad ce alte informatii au mai aparut despre impulser Romania in ultimele luni. Ei bine, la o cautare simpla pe google, veti gasi cateva zeci de posturi pe alte bloguri. Wow, mi-am zis, oare au aparut multi oameni care chiar au testat “dispozitivele” astora si chiar au niste opinii despre aparat? Opinii despre produs, nu despre procesul de vanzare, care pe mine m-a deranjat si caruia i-am dedicat tot postul de mai sus. Realitatea este ca totul a fost facut “la cerere”. In aprilie 2014, Impulser Romania si Blogal Initiative (o entitate care ofera bloggerilor oportunitatea de-a scrie despre anumite produse si servicii in cadrul unor campanii web) au derulat un concurs in care au oferit posibilitatea obtinerii unor premii oricaror bloggeri care scriau despre Impulser Romania si terapiile lor “revolutionare”.
De unde trebuiau sa se documenteze bloggerii? De pe site-urile Impulser Romania. Pe bune – scrie negru pe alb aici. Deci fara sa testezi personal “dispozitivul”, tu scrii despre el, folosind informatiile pe care compania le ofera.
Ma rog, cel putin unul dintre cei care au scris despre impulser sustine a folosit “tratamentul” – dar e vorba de un cabinet de masaj – macar ei sa il fi folosit.
Desigur, asta nu i se pare nimanui bizar. De exemplu, e ca si cum Coca-Cola ar oferi niste premii bloggerilor care scriu un articol despre “beneficiile aduse de consumul de Coca-Cola” – folosind numai informatii oferite de Coca-Cola. Sau RMGC ar oferi o uncie de aur ca premiu pentru cel mai bun articol scris despre beneficiile exploatarii de la Rosia Montana, folosind numai informatii de pe site-ul RMGC. Sau o companie farmaceutica (stiu ca multi oameni le considera Răul Întruchipat) ar oferi un premiu pentru cel mai bun articol scris despre beneficiile aduse de un medicament minune, asa cum reiese doar din cercetarile initiale facute de companie.
Aparent, asa se face “brand awareness” pe bloguri – folosind datele oferite de companie, nu experienta personala a bloggerului cu produsul companiei.
Mi se pare ironic ca o companie care continua sa ma invinuiasca (prin vocea colaboratorului lor, cel cu blogul care denunta atacurile “romanesti“) ca folosesc acuze nefondate, se bazeaza cu placere pe laude nefondate (intr-un final, e vorba doar de rescrierea unor informatii oferite de Impulser pe site-urile lor).
Oricum, REPET: problema mea ramane nu cu “dispozitivul medical” in sine – ci cu procesul prin care unor pensionari saraci li se vinde acest “dispozitiv”, speriindu-i cu un “raport complet despre” plin de greseli si absurditati (obtinut cu un dispozitiv ce pare sa coste 100$) si apoi convingandu-i ca “numai atunci, numai pe loc” se poate achizitiona acest produs. Asta desi se poate achizitiona practic la orice prezentare Impulser, deci “oferta speciala” este una continua, pretul “de catalog” fiind mai degraba de vitrina.

Edit septembrie 2014: Pentru a fi corect, ofer si informatii mai noi: Impulser Romania sustin mai nou (pe una din paginile lor) ca anumite clinici private din Romania folosesc deja saltelele lor. Printre aceste clinici: Medicover si Regina Maria (nu am gasit link catre ei). Doritorii de asemenea tratamente pot verifica autenticitatea informatiei si eventual si eficacitatea tratamentului discutand cu personalul acestor clinici. Pentru ce ar fi buna terapia? Cei de la Medicover zic (desi nu mentioneaza specific numele producatorului): afectiuni precum boli reumatice degenerative si inflamatorii (coxartroze, gonartroze, epicondilite, tendinite, etc), leziuni traumatice (contuzii, entorse, luxatii, leziuni musculare), recuperare postoperatorie (hernii de disc, fracturi operate) si afectiuni neurologice (nevralgii, pareze). Nimic despre alte afectiuni.
Ce inseamna asta? Ca e posibil ca aceasta saltea sa aiba beneficii pentru sanatate, cel putin in afectiunile mentionate pe pagina Medicover. Ceva ce n-am negat niciodata.

Cu cat castigi mai mult, cu atat consideri ca ai raspuns la orice intrebare?

Departe de mine sa trag o concluzie (gresita sau nu) bazata pe o generalizare arbitrar aleasa, mai ales ca aceasta concluzie e titlul unui articol in care ma iau de erorile de logica unor semeni de-ai mei. Dar interogatia din titlu ma tem ca poate avea valoare de afirmatie pentru anumiti romani.

Ieri am fost la un eveniment social intr-un grup mai larg de prieteni. Am intrat in vorba cu o persoana, dupa ce a afirmat cu multa siguranta ca “bulgarii sunt varza fata de noi, au drumurile praf – au 400 km de autostrada, in timp ce noi avem 950 km, 600 si ceva terminati si inca vreo 300 si ceva in diferite stadii de executie”. O afirmatie gresita din mai multe puncte de vedere. Bulgaria are 620 km de autostrada azi iar Romania are 588 km de autostrazi azi. Autostrazile ‘in executie’ nu sunt autostrazi functionale si, cu exceptia tronsoanelor Bucuresti-Pitesti si Bucuresti-Constanta, restul “autostrazilor” noastre incep de nicaieri si se termina nicaieri. Ok, mai exista Tm-Ar si Orastie-Deva, dar tot la nivel de sectiuni le incadrez si pe alea. Nu in ultimul rand, nu poti compara o tara cu populatia si suprafata Bulgariei cu Romania direct si sa tragi o concluzie din asta. Cine era interlocutorul meu? Intamplator, un roman cu o afacere maricica in domeniul constructiilor, cu cateva proiecte de cateva zeci de milioane de euro la activ. In aproximativ 45 de minute de discutie, a debitat atat de multe afirmatii-cu-valoare-de-lege incat mi-ar lua prea mult ca sa stau sa le enumar pe toate rand pe rand si sa demonstrez ca sunt gresite (tot rand pe rand).

Omul ala este un ‘român de succes‘. Probabil ca n-o sa castig eu in viata mea cati bani cheltuieste el intr-o luna (proasta). Doar faptul ca el lucreaza si se invarte in cu totul alte cercuri decat amaratul de grafician care vorbea cu el ii dadea o siguranta de sine incredibila. Felul in care vorbea, felul in care expunea situatia, tonul – nu acceptau nici un fel de contraargumente. M-am straduit sa ii citez din informatiile pe care le mai aveam eu, m-am straduit sa fac niste calcule cu el. Nimic. Totul se termina cu “asa e, stiu eu mai bine, cu asta ma ocup, da?”.

In rarele ocazii cand am mai discutat cu cate un patron de afacere (mult mai mici decat cel de mai sus, dar oricum cu cifre de afaceri de peste 1 milion de euro/an), tot timpul am ramas cu un gust amar in gura. De parca vorbeam cu cineva care credea ca le stie pe toate, in toate domeniile, doar pentru ca are niste venituri mari. Cu toate ca de multe ori situatia era fix invers, si persoana era relativ ignoranta la realitate.

Am mai intalnit atitudinea asta de foarte multe ori pana acum. Doar ca la un alt nivel, mult scazut, al veniturilor. Unii dintre colegii mei de liceu sau facultate au facut niste alegeri mult mai bune in cariera decat mine. Unii au ajuns sa castige 2000-2500 euro/luna sau mai mult, net. In Romania, tinand cont de faptul ca toti am pornit din (cam) acelasi gen de familie de romani standard (fara bani, fara conexiuni), eu zic ca o duc foarte bine, mai ales ca au doar aproximativ 30 de ani. Ok, deci au avut succes in cariera. Asta le permite sa emita niste judecati de ma iau durerile de cap, cateodata. Ei si-au luat apartament, masina si mai stiu eu ce… atunci cu siguranta e o banalitate sa faci asta, pentru oricine. Cum, eu indraznesc sa le aduc argumente (cu cifre si calcule) in care le demonstrez ca nu e asa pentru majoritatea romanilor? Eh, asa e viata, nu stiu eu de fapt sa analizez lucrurile cum trebuie. Ei au avut succes in cariera… atunci automat oricine poate avea. Faptul ca cineva e prost platit se rezuma doar la cat de prost este el/ea. Daca ar fi mai destept, s-ar descurca mult mai bine – la fel ca ei. Eh, ma jignesc pe mine cu remarci de genul asta? Ma stiu ei pe mine, nu ma supar usor.

Si mai bizare sunt sugestiile sau afirmatiile facute de parintii lor (de atunci cand se nimereste sa interactionez cu ei). “Uite, fiul meu/fiica mea a reusit in viata facand asta, tu cum nu reusesti?”. “Vai, dar iata ce usor si-au luat copiii mei apartament, acum sunt mai ieftine, de ce nu-ti iei si tu?”. “De ce nu te faci tu programator, uite ce bine o duc X si Y?”. “De ce sa vrei sa pleci din tara, aici poti s-o duci foarte bine, trebuie doar sa vrei asta, ca fiul/fiica mea”.

Eu nu inteleg cum poti sa ai succes in vreun domeniu, daca logica ta per ansamblu scartaie. Am intalnit de prea multe ori la romani ‘de succes‘ generalizari absurde, erori majore in logica, interpretarea gresita a datelor stiintifice sau economice disponibile (ceea ce americanii ar denumi FALLACY).

Bineinteles, exista si posibilitatea ca eu pur si simplu sa fiu prea prost pentru a intelege faptul ca… sunt prost.

citat Lev Tolstoy

O chestiune de prioritati

Prioritatile romanilor, prioritatile politicienilor romani, prioritatile mass-media romana.

27/08/2013 Guvernul aproba legea pentru exploatarea aurului de la Rosia Montana si-l trimite in Parlament pentru adoptare.

01/09/2013 Cateva mii bune de oameni protesteaza in Capitala, impreuna cu alte cateva mii in alte orase ale tarii sau in diferite orase din lume.

Reactia presei: majoritatea buletinelor de stiri anunta proteste de “cateva sute de oameni”. Inclusiv stirea din linkul de mai sus, de pe hotnews se numea “manifestatie-piata-universitatii-din-bucuresti-cateva-sute-persoane-protesteaza-impotriva-proiectului-rosia-montana”. Dezinformare totala, sau prezentarea stirilor in agenda partidului-platitor.

Alte exemple:

mediafax Sute de persoane protestează în Piaţa Universităţii

protv Sute de persoane au manifestat impotriva proiectului Rosia Montana

b1tv Mii de oameni au cerut demisia Guvernului în centrul Capitalei

antena3 Două mii de oameni din Capitală au ieşit în stradă să protesteze faţă de proiectul Roşia Montană. Asta dupa un “sondaj de opinie” in care, din 1000 de romani intervievati, 68% cred ca autoritatile ar trebui sa sustina acest proiect. Stirea-rezultat: Majoritatea românilor este de acord cu proiectul Roşia Montană

gandul stirea initial se numea cateva-sute-de-persoane-protesteaza-in-bucuresti-fata-de-proiectul-rosia-montana

Cu mici exceptii, nici o televiziune de stiri nu face mare caz pe aceasta tema. Captura de ecran cu stirile de duminica seara (de la Iepurele Mizantrop):

Image

Mai multe despre lipsa/ informatiilor pe tema protestelor impotriva exploatarii din Rosia Montana la paginademedia, totb.ro.   

02/09/2013 Un copil de 4 ani moare muscat de caini in Bucuresti.

Ziarele, siteurile si televiziunile de stiri vuiesc. M-am dus sa ma tund, toti frizerii si clientii numai despre asta vorbeau. M-am dus la posta, toti batraneii de acolo numai despre asta vorbeau. Am trecut pe langa un chiosc de ziare, vanzatorul si 2 clienti vechi despre asta se certau.

Ok, e o stire importanta si o problema sensibila, veche, in Bucuresti si in tara. Da, e inca o situatie in care cei alesi sa ia decizii nu fac nimic in privinta asta si oamenii sufera. Dar imi permit sa cred ca o exploatare miniera care distruge un munte si creeaza un ditamai lacul de acumulare cu ape poluate poate avea efecte mult mai grave pe termen lung asupra mult mai multor oameni decat moartea unui copil.

Adica daca tot te enerveaza moartea unui copil (pe buna dreptate), ar trebui sa te enerveze si

• posibila moarte a mult mai multor copii (si adulti) in urma unei foarte posibile catastrofe ecologice

• luarea unor decizii de catre Guvern/Parlament fara consultare populara

• exploatarea unor resurse naturale contra unei sume extrem de mica de bani primita de Statul roman

• cumpararea evidenta a majoritatii mass-media romanesti

P.S: cateva date despre exploatarea de la Rosia Montana (via Alexandrina Dinga):

1. Proiectul RMGC este unul dintre cele mai mari proiecte de exploatare auriferă din lume, iar riscurile nu sunt comparabile cu nici un alt exemplu de exploatare de acest gen.
2. În toate ţările UE, adică în toată industria minieră din Europa, se utilizează aprox 1000 tone de cianuri, iar la Roşia Montană se doreşte utilizarea a 13.000 tone de cianuri pe an.
3. Proiectul va duce la escavarea a 500 milioane tone de steril în urma utilizării cianurilor.
4. Intervenţia se va face pe un perimetru de 1258 hectare, se vor rade efectiv 4 munţi şi se va săpa pe o adâncime de 400 de metri creându-se un crater gigantic, de aprox 8 km diametru.
5. Vom râmâne pentru totdeauna cu un lac de cianuri – 215 milioane de metri cubi cianuri şi un baraj ce trebuie să reziste pentru eternitate. Pentru mentenanţă şi operaţiunile de supraveghere ale acestui baraj RMGC oferă 150 milioane euro, în condiţiile în care Agenţia de Mediu a SUA a evaluat mentenanţa la 2,6 miliarde dolari.

Exploatarea se face la suprafaţă şi nu în galerii cum s-a făcut până acum în România. Astfel se aduc mari prejudicii mediului şi comunităţii, adică se distrug aproape complet.
Se foloseşte tehnologia pe bază de cianuri pentru că este cea mai ieftină, dar sunt şi alte tehnologii mai scumpe, dar care nu aduc asemenea prejudicii mediului. Logic, pentru că o firmă se gândeşte doar la profit şi doreşte ca cheltuilile să fie cât mai mici.

Ce oferă RMGC?
– câteva sute de locuri de muncă pe o perioadă determinată şi foarte puţine pentru localnici;
– o redevenţă de 6% oferită statului român.

Cat de bine stie limba romana un Senior Legal Counsel dintr-o multinationala?

Suficient de bine incat sa debiteze asta:

…avand in vedere ca toate preturile include TVA.

Lucreaza in ditamai multinationala si este mandru absolvent de Spiru Haret. Sustine ca stapaneste 4 limbi straine (pe profilul de linkedin).

Stiu, sunt grammar-nazi. Stiu, si eu fac multe greseli.

Dar n-am terminat Dreptul, n-am master in Drept si nu lucrez de 9 ani fix cu intorsaturi de fraze.

De ce e important sa cunosti istoria tarii tale?

Nici macar nu o sa ma leg de necesitatea cunoasterii istoriei universale si europene, niste cunostinte necesare pentru un cetatean european al secolului XXI. Ma voi referi doar la istoria noastra, asa scurta si lipsita (aparent) de importanta la nivel mondial cum e ea.

In mai multe discutii pe care le-am avut in ultimii ani, cu oameni mai mult sau mai putin educati sau scoliti, am intalnit foarte des o idee enervanta: ‘in ziua de azi nu ai nevoie de istorie, geografie, literatura samd, trebuie sa stii ceva util dpdv economic, ceva care sa te ajute sa castigi bani’. Nu neg necesitatea obtinerii unor cunostinte practice in domenii cautate in campul muncii, dar nu vad de ce asta trebuie sa elimine dorinta de-a cunoaste niste lucruri de baza despre tara unde te-ai nascut. O tara care nu-si cunoaste istoria, cu niste oameni care nu stiu unde e o regiune istorica pe harta, cu niste copii care nu pot numi un erou al unui roman romanesc este o tara condamnata la disparitie. Desigur e o opinie personala, e foarte posibil sa ma insel si din starea actuala sa iasa o Romanie evoluata, cu niste oameni mai adaptati pentru viitor. Nu stiu.

Ce stiu e ca in week-end am trecut pe la Mausoleul de la Marasesti, ocazie cu care mi-am propus sa-mi improspatez cunostintele despre implicarea Romaniei in Al Doilea Razboi Mondial Primul Razboi Mondial. Dupa aproximativ 3 ore de citit despre guvernele noastre de atunci, politica vremii, bataliile noastre ‘glorioase’, implicarea Marilor Puteri, contextul mondial si regional (in special despre amploarea miscarii bolsevice), am ajuns la concluzia ca nu stiam mai nimic si ca stiu si mai putin acum decat stiam inainte. Asta vine si de la faptul ca nu pot citi ceva ca un om normal, de la cap la coada. Cand intalnesc o referinta catre un om important, un eveniment important sau un concept important, trebuie sa citesc si despre ele…

Ce relevanta are asta? Citind eu asa, am intalnit si referinte la politicienii romani ai vremii. Coruptii nostri de azi n-au inventat nimic nou pe pamantul tarii noastre. Mi-a ramas in minte povestea ‘Porcului’ (Alecu Constantinescu) un politician roman lipsit de scrupule, care se recomanda drept ‘fost si viitor ministru’, ale carui fapte de vitejie includ rechizitionarea unui tren cu munitie de razboi si utilizarea lui pentru a-si muta calabalacul din Bucurestiul pe cale sa fie ocupat de germanii victoriosi. Alta poveste despre el mentioneaza rechizitionarea locomotivei de la un tren cu raniti de pe front, pentru a-i muta lui nuntasii care ramasesera fara mijloc de transport. Bineinteles, ca orice istorisire, e posibil ca faptele lui sa fie un pic exagerate, dar din ce am mai citit, politicienii vremii faceau si lucruri mai grave. Astia erau oamenii care au trimis peste 1 milion de romani pe front, din cauza carora au murit intre 500 si 800 de mii de romani in 3 ani.

De ce e importanta istoria? Ca sa intelegi ca o parte din romani si-au pus si isi vor pune interesele intotdeauna inaintea oricarui concept de bine, libertate, democratie sau mai stiu eu ce.

Si sa actionezi stiind asta!