De ce nu e bine sa ceri sfaturi medicale pe net

In primul si primul rand, chit ca ai fi cel mai tare medic din lume, nu poti face o anamneza si nu poti pune un diagnostic corect doar pe baza unor informatii primite in scris. Poti ghici, unii isi pot folosi experienta vasta pentru a face o presupunere educata foarte aproape de realitate, dar NU ai nici o siguranta in diagnostic.

Pacientul iti da informatii trunchiate, nu poti sa te bazezi pe intrebari prea mult pentru a pastra interviul cat mai putin alterat de ceea ce crede pacientul ca are (ci limitat la simptomele reale ale pacientului, cum ar fi normal), nu te poti ajuta de investigatii imagistice sau de sange si asa mai departe.

Pe langa asta, pacientii trebuie sa inteleaga ca exista intotdeauna riscul major ca cel care iti da “sfaturi” sa fie un neavenit fara nici un fel de studii medicale, care isi da cu parerea ca si cum ar fi avizat.

Exemplu simplu: Olivia Steer are o sumedenie de cititori care-i cer opinia in orice problema de sanatate, desi doamna nu are nici un fel de studii medicale sau experienta clinica.

Cum recomanda dansa sa se trateze o litiaza biliara? Cu o “mamaliga vârtoasă” intr-un ștergar.

mamaliga vartoasa Olivia Steer

Am un var care a murit la 29 de ani (anul trecut), din cauza de pancreatita acuta necrozanta cauzata de litiaza biliara cronica netratata. A refuzat sa mearga la doctor pentru a-si trata niste simptome ingrijoratoare, cand a ajuns la pancreatita si a chemat ambulanta sa-l duca la spital era deja prea tarziu. DOUĂZECI ȘI NOUĂ DE ANI! Era mai mic decat mine cu cateva luni. Avea toata viata inainte.
Este adevarat ca e o complicatie (ceva mai) rara, dar orice sfat de genul celui de mai sus poate ucide oricand un om ca el. Personal, nici in ziua de azi nu ma pot ierta ca nu am mai luat legatura cu el ani la rand, n-am stiut nimic de sanatatea lui si asa n-am putut face nimic sa-l conving sa mearga la spital din timp.

Si sunt mii de asemenea sfaturi periculoase pe care unii si altii ca ea le dau si continua sa le dea ea, zi dupa zi, an dupa an.

Nu in ultimul rand, exista si deranjati psihic care abuzeaza de increderea semenilor lor, se dau drept ceea ce nu sunt cu scopuri murdare:

Un barbat a fost arestat, miercuri, pentru doua infractiuni de pornografie infantila, dupa ce in calculatoarele pe care acesta le folosea au fost gasite peste 11.000 de fotografii cu minori

“Activitatea infractionala a fost realizata in urma determinarii in mod fraudulos a persoanei vatamate de a trimite aceste date, prin prezentarea de catre inculpat, in spatiul virtual, a calitatii sale nereale de medic ginecolog si a oferirii de consultatii medicale in domeniul ginecologic, in scopul obtinerii de materiale pornografice cu minori. De asemenea, in aceeasi perioada, Stefan Dancau a procedat la distribuirea catre persoana vatamata, prin intermediul sistemului sau informatic, a unui material pornografic cu minor, respectiv o imagine cu un minor aflat in ipostaza sexuala explicita”

 

Gandeste-te de doua ori inainte sa ceri sfatul medical cuiva pe internet.

Si cel mai important: Du-te la medic!

Trei stiri din sistemul de sanatate de stat din Romania

Asistentă medicală în stare gravă. A suferit un accident vascular cerebral după o situaţie tensionată din spital: „Era suprasolicitată”
O asistenta medicala de 59 de ani a suferit un AVC in timpul muncii, pe sectia de spital unde trebuia sa aiba grija de un numar mai mare de pacienti ca de obicei (din cauza lipsei de personal cumulata cu vacanta unei colege). Aparent, suferea si de hipertensiune. Asta e la fel de relevant ca si cum as spune “era trecuta de a doua tinerete”.
Evident, nimeni nu se simte vinovat. Citez din directorul spitalului

“Lipsa personalului a fost tot timpul o problemă şi ne-am ajutat angajând persoane fizice autorizate. Problema a fost rezolvată temporar. Este destul de anevoios pentru că trebuie urmate mai multe etape pentru a face angajări. Nu le facem de capul nostru”

E adevarat ca in ultima vreme s-au mai deblocat din posturi (cel putin in Bucuresti, in ultimul an am tot auzit de posturi eliberate prin spitalele mari). Problema e ca se face ceva foarte tarziu. Si ca foarte multi dintre cei care termina scolile de asistenti medicali nici nu concep sa mai munceasca in tara. Si dintre cei ramasi, nu toti sunt foarte bine pregatiti pentru meseria asta. Alt lucru pentru care “nimeni” nu e de vina.

Sincer, ma mir ca nu au fost mediatizate mai multe cazuri de genul asta. E adevarat, nu atrag la fel de multe comentarii ca orice caz in care se acuza din start personalul medical de cate-n-luna-si-n-stele.

Un adolescent de 14 ani, revoltat de condiţiile în care este internată bunica sa (in Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa), a postat pozele pe Facebook

Trebuie vazute pozele. Cam ce am vazut si eu in floarea spitalelor bucurestene (Floreasca, Universitar Central, Cantacuzino, “Elias”, Militar central, Colentina). Doar la Grigore Alexandrescu si Coltea nu am vazut asa ceva – dar e adevarat ca sunt spitale proaspat renovate. Si la Bals era cat de cat ok.

E adevarat, si in spitalele antementionate exista sectii si sectii. Pentru unele se gasesc bani pentru renovare, pentru altele… nu. Poti merge in acelasi spital la etajul 1 si sa te crucesti de jegul de acolo (ca in articolul citat) si apoi la etajul 3, 5 etc. si sa vezi o sectie foarte ok. Cel mai tare mi s-a parut cand am vazut pe aceeasi sectie 4 camere renovate si cu conditii ok-spre-bune si alte cateva camere si mai multe saloane care erau cu veceurile distruse, linoleul rupt, sange pe pereti si jeg peste tot. Minunea “fondurilor pentru renovare limitate“. Nu vopsim peste tot, doar spoim un pic cateva camere.
Evident, e plin internetul de stiri de genul asta (vezi si cazul Ploiesti aici si aici). Avem si un filmulet:
Si, la final:
Infirmiera care s-a pozat pe patul de spital cu Gabriel Cotabita, concediata impreuna cu colega care a fotografiat-o
Cum mama naibii sa faci asta? Prima chestie pe care ne-au spus-o de la scoala inainte de prima perioada de practica “NU pozati pacientii, nu faceti poze in spital, nu le puneti pe facebook, nu puneti tag-uri cu spitalul”. Acelasi lucru apoi ni l-au spus la sedintele de “protectia muncii” (printre alte lucruri). Aproape toate asistentele sefe pe care le-am intalnit au insistat sa ne spuna ca sa nu ne prinda ca facem poze la ele pe sectie.
Asta ca sa vorbesc doar despre ideea de “e interzis”, ca sa nu mentionez faptul ca esti acolo ca sa ai grija de un pacient si sa-l respecti din toate punctele de vedere ca persoana – o treaba de care uita prea multi oameni din sistem.

Problema cu declaratia lui Ponta despre operatia sa ipotetica in Romania

Nu am avut camere de luat vederi la intrarea în spital şi nici un tratament special pe care, inevitabil, l-aş fi avut în ţară. Mi-a spus Nicu Bănicioiu că pentru doamna ambasador a Olandei s-a blocat un etaj la Spitalul Universitar. Bănuiesc că pentru mine se blocau două etaje la Spitalul Militar, ori nu am vrut să se întâmple acest lucru

Problema principala nu este ca a mintit (vezi aici cum a decurs o zi in clinica aceea a spitalului Universitar, in ziua cu pricina), ca propriul sau coleg de cabinet refuza sa recunoasca afirmatia asta nesimtita, sau ca este inca una din multele minciuni pe care politicianul asta le scuipa mai rapid decat respira.

Problema este ca el si altii ca el se asteapta sa fie tratati special. Vor asta. Considera normal asa ceva! Pentru ca ei cred ca “nu putem să punem egalitate între un demnitar şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer sau medic“.

Ii pasa cuiva de lege? Citez din Legea 46/2003 (Legea drepturilor pacientului)

Art. 1. – În sensul prezentei legi:

a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate;

b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale;

Art. 3. – Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.

Definitia din DEX a discriminarii:

2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate.

Deci daca esti cetatean normal si ajungi in spital (poate chiar in cel Militar, pe unde am ajuns si eu in practica) si ti se spune sa iti cumperi ser, seringi, branule, algocalmin, paracetamol, antibiotice, fase, albumina, perfuzoare si cate si mai cate… nu esti discriminat deloc, daca vine un alt cetatean (intamplator, demnitar) si primeste tratament “inevitabil special“.

Curat nediscriminat, coane Fănică!

Si ce e cel mai rau e faptul ca multi angajati din sistemul medical perpetueaza porcaria asta. In 3 ani de practica am avut grija (sau, mai des, am observat ingrijirile medicale) de 1 general, cativa colonei, o judecatoare, o procuroare, o mama si un tata de senatori. Plus 1 academician si cativa profesori universitari.

Lor le-am tinut minte meseriile*. De ce asta? Pentru ca toti impuneau un fel de stare bizara de frica/respect/ura la multe dintre asistentele pe care le-am urmarit. “Hai cu mine la doamna procuroare“, “hai sa ii montam asta doamnei senatoare“(desi era mama de senator) si asa mai departe. La genul asta de pacienti parca anumiti oameni (nu toti, din fericire) isi schimbau comportamentul. Erau mai atenti, mai politicosi, mai respectuosi.

De ce? De ce nu erau asa cu toata lumea? De frica? De dorinta unui bacsis mai mare? De ce sa iti fie frica de un om care are o anumita functie? Atata timp cat iti faci meseria cat de bine poti tu, tot timpul, nu ar trebui sa ai niciodata vreo teama. Cand un pacient a devenit brusc instabil cardiac – atunci cand eram eu singur pe o parte a unei sectii (asistentele erau in alta parte si medicii la raport), am avut aceeasi bucurie pentru faptul ca am chemat un medic si o asistenta si a fost stabilizat cumva ca atunci cand era vorba de un caz asemanator si nu era un potentat de Bucuresti, ci un veteran al celui de-al doilea razboi mondial, venit de la tara.

Cel mai trist este faptul ca unii pacienti de genul asta simt frica si o exploateaza. Unii sunt nesimtiti din secunda 0 si pana la externare. Urla, tipa, vor una si alta, desi nu li se pot oferi pentru ca nu exista fizic (sau nu exista timp pentru ei, cand sunt alti 10-20-30 de pacienti de ingrijit).

E adevarat, nu sunt toti asa. Unul dintre cei mai de treaba pacienti de care am fost lasat eu sa am grija era fix tata de senator. La fel, cu un colonel am putut sa vorbesc anumite lucruri foarte liber si prefer sa cred ca l-am ajutat un pic sa se calmeze inainte de o operatie de care se temea.

 

In completare la problema asta, faptul ca Prim-ministrul tarii noastre spune tampenia asta ca sa se apere demonstreaza si existenta unei audiente care ii accepta afirmatiile si simpatizeaza cu ele. Multi cred ca asa e normal. Daca e sa fac o presupunere, sunt aceiasi oameni care fac scandal cand nu sunt tratati rapid la UPU – desi starea lor a fost evaluata si nu sunt niste urgente. Ei sunt cei care si-ar dori sa parvina, sa ajunga si ei sa fie tratati special. Sau cei care sunt deja parveniti (ciocoii de pe vremea lui N. Filimon) si considera ca banii trebuie sa le ofere un avantaj peste tot in viata.

 

 

 

*Am avut grija si de ingineri, profesori, asistente medicale, cateva doctorite si multe alte meserii. Si, majoritar, de oameni simpli, mai de la tara, cu 4-8 clase.

Pensiile Speciale pentru Parlamentari: Opinia Rectorului UVT vs Opinia parlamentarilor

Acum 2 zile, parlamentarii romani si-au votat niste pensii speciale. Daca legea va fi promulgată de preşedinte, deputaţii şi senatorii vor primi în plus, după împlinirea vârstei de pensionare, pe lângă indemnizaţia de parlamentar, şi o pensie specială de 1.600 de lei – pentru cei cu un mandat – , 3.100 de lei – cei cu două mandate- şi 4.600 de lei -cei cu minimum trei mandate. Si aceasta lege s-ar aplica retroactiv.

Ce spune rectorul Universitatii de Vest din Timisoara despre asta?

“Zilele trecute, tara a primit inca o dovada ca unele dintre cele mai mari nedreptati se fac cu legea in brate. La fel s-a intamplat si cand, dumneavoastra, alesii neamului, v-ati rupt de ceea ce inseamna principiul contributivitatii si ati hotarat sa va oferiti pensii mai mari chiar si cu 4.600 de lei, echivalentul a 11 pensii minime.

Ultimele analize economice arata ca deficitul bugetului de pensii publice s-a ridicat la 3,56 miliarde de lei dupa primele doua luni din 2015, cu peste 1 mld. lei mai mare decat in primele doua luni ale anului trecut. Discrepantele intre cei care cotizeaza la bugetul de pensii si numarul celor care ies din campul muncii se accentueaza.”

Ce cred parlamentarii despre initiativa lor?

„Eu cred că nu putem să punem egalitate între un demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic,  şamd.”

Exista oameni cu pensii minuscule, raspunsul?

„Dar nu sunt înalţi demnitari. Mi se pare un respect faţă de cei care vin în Parlament pentru CĂ CAlitatea de înalt demnitar nu o poate avea toată lumea”
Marius Manolache, finul premierului Victor Ponta.

„Această pensie este o recompensă a meritelor parlamentarilor… Nu se poate ca un cadru didactic să aibă, după 40 de ani de muncă, 10-11 milioane de lei pensie, iar unul care n-a muncit o zi să aibă 4 milioane pensie. Pensiile lor sunt mici şi trebuie făcut ceva în sensul acesta.”
Cristiana Anghel, senatoare din Caracal, cunoscuta pentru… greva foamei (in care a supravietuit curios timp de 70 zile, fara sa devina mai slabuta) pentru drepturile salariale ale profesorilor. Si alegeri vestimentare tampite.

“E dubios ăla care spune că nu are nevoie de pensie, ori a furat, ori are vreo moştenire… Nu cred că eu după patru ani să primesc o pensie de 1.200 lei, nu cred că este o crimă.”

Haralambie Vochiţoiu, senator UNPR de Valea Jiului. Coleg de coaliție cu partidul in care Adrian Nastase avea un cuvant greu de spus pana nu demult.

Mama mea a muncit fara incetare de la 20 de ani si s-a pensionat cu un an mai devreme decat era legal. 40 si ceva de ani. A fost cam 90% din cariera ei analist programator, deci nu a avut niciodata un salariu sub medie. Pentru ca s-a pensionat inainte de limita (desi avea de mult anii de cotizare), a primit o pensie infecta. Inainte de a muri tatal meu, ajunsese la un pic sub 1000 lei pe luna in mana. Dupa ce a murit tata (care a muncit pana la 79 de ani si s-a pensionat mult dupa varsta limita), a putut trece pe pensie de urmas, pentru ca asa castiga cam 100 de lei in plus.

Un nenorocit din asta care se crede mai presus de noi va fi platit din taxele luate din banii mei si din cei ai mamei mele.

Sa fie ei sanatosi. In 20 de ani cati romani apti de munca vor mai ramane in tara asta sa le plateasca pensiile si ingrijirea medicala?

Si credeti-ma, ajung si ei in spitalele noastre de stat, nu toti isi permit sa plece in strainatate, mai ales cand au nevoie de ingrijiri medicale de urgenta. Iar cand ajung, vor exact acelasi lucru: sa fie tratati mai presus de restul lumii:
La Pitești, un senator PSD de Vâlcea a ajuns la Unitatea de primiri urgențe cu mama sa și, considerând că este sub demnitatea lui să aștepte să-i vină rândul la consultație, a apelat la colegul său, senatorul Șerban Valeca, președintele PSD Argeș… doctorița care se afla atunci de serviciu n-a văzut deloc cu ochi solicitarea managerului spitalului și a ieșit din cabinet și l-a făcut cu ou și cu oțet pe senatorul PSD. “Mă, fir-aţi ai dracului voi de nenorociţi, şi aici procedaţi ca politicienii, faceţi trafic de influenţă? Să nu vă prind că vreti să intraţi în faţă…!”

Cine a mai fost cand era copil la tabara de la Navodari?

In vara lui ’99, la 15 ani, am avut o vacanta in care am fost, impreuna cu cativa colegi de liceu in Tulcea, Navodari si Mangalia. Am stat cateva nopti si in tabara de la Navodari.

Tin minte si acum ca la inceput ne-au bagat in niste casute de lemn care erau pe jumatate distruse de fostele generatii si de lipsa reparatiilor. Si ca am adormit jucand in timp ce jucam poker la ora 1-2 noaptea. Si ca intr-una dintre nopti ne-am dus sa facem baie noaptea in mare, am trecut printr-o zona cu mai multi oameni, si unul ne-a zis “mergeti sa va omorati, bă!”. Si cat de alb era colegul meu Daniel, de il vedeam in apa destul de agitata de la cateva zeci de metri. Si ca n-avea slipi la el, a facut baie in chiloti. Acum e inginer software undeva langa San Francisco, castiga aprox. 100.000 $ pe an.

Si mai tin minte ca in cladirea in care am innoptat pana la urma camera (desi modesta dupa standardele mele actuale) era atat de buna, comparata cu casa de lemn initiala incat parea hotel de lux pentru niste elevi obositi.

Si ca din tot grupul de elevi, singura persoana care a comentat in gura mare despre jegul din prima camera a fost Albina (careia toata lumea ii zicea Alina), a carei parinti erau in cu totul alta categorie sociala fata de noi, restul. Si ca a plans din cauza mizeriei, ceea ce ne-a si ajutat profesoara sa obtina un loc mai bun de cazare.

Aparent la inceputul anilor ’90 erau 14.000 de locuri de cazare în 300 de clădiri, pe o suprafaţă de 581.000 de metri pătraţi. Acum au mai ramas cateva sute de locuri de cazare si multa, multa ruina. Si au aparut multe-multe casute private, prin intelegeri intre cine trebuie.

Acum arata asa casuta initiala si cazarea “de lux”:

tabara3 tabara2 tabara1

Drepturi imagini observator.ro si casajurnalistului (unde mai gasesti cateva poze actuale cu tabara – motivul pentru amintirile mele de azi).

Inuman…

Citez din articolul de pe mediafax.ro:

Sambata, in Brasov, o femeie de 82 de ani (cu probleme de memorie) a fost dusa cu ambulanta (dupa ce ar fi fost resuscitata) de la casa fiicei la Spitalul Judeţean, dupa un stop cardio-respirator. Rudele zic ca ar fi fost cauzat de un edem pulmonar – e putin probabil sa fi pus diagnosticul asta de capul lor.

Duminica dimineata, la “ora 07.00, medicii au decis să o trimită la Spitalul «Tractorul» pe motiv că nu mai era de competenţa lor, pentru investigaţii la Secţia de Urologie“.

Acolo, “a fost preluată de medicul de gardă care i-a propus internarea. Ea a refuzat şi a spus că vrea să plece acasă. Medicul a încercat să o convingă aproape o oră să nu plece, dar ea a susţinut că vrea acasă. A semnat pe proprie răspundere că refuză internarea şi a fost ajutată să găsească un taxi.

A plecat in pijamale, cu fisa medicala si cartea de identitate in brate.

Politia Judeteana Brasov afirma ca “bătrâna a fost găsită moartă, duminică seară, pe un câmp de lângă Braşov, iar pe trupul acesteia nu au fost descoperite urme de violenţă, cel mai probabil decesul fiind provocat de frig“.

Directorul medical al Spitalului “Tractorul” din Braşov afirma, la final: “Dacă semnează, tu nu-l mai poţi opri pe pacient să plece, legal. Dar, omeneşte, medicul de gardă ar fi trebuit să facă tot posibilul să o oprească până la sosirea aparţinătorilor

omenește.

Plin Bucurestiul de melomani…

Anul trecut am avut placerea de-a merge la un concert David Garrett, la Berlin.

Anul asta vine in Bucuresti, in septembrie, la Festivalul George Enescu. Festival la care am vrut sa mergem (eu si sotia) anul trecut, dar ne-am trezit prea tarziu (in iulie), cand nu mai erau bilete deloc. Ne-am zis ca anul acesta vom fi proactivi.

Proactivi din parti. La inceputul lui februarie (cand ne-am gandit noi sa luam abonamente) deja nu mai erau in vanzare. Biletele individuale urmau sa se puna in vanzare pe 15 februarie.

Evident, am uitat (n-a fost un februarie usor, am avut alte porcarii pe cap). Ne-am trezit in week-end sa mergem la Ateneu sa intrebam de abonamente sau bilete (pentru David Garrett), ne-au ras in nas: “Cum, s-au vandut imediat, demuuult!”. Cu 6 luni inainte e prea tarziu, aparent.

Apoi, ieri, am aflat ca oricum Ateneul nu vinde bilete pentru Festivaul George Enescu, doar Eventimul face asta, ca abonamentele par sa fie vandute si ca bilete individuale pentru David Garrett nu mai exista de mult.

Ma rog, mai exista bilete individuale pentru o parte dintre concerte.

In alta ordine de idei, daca vreau sa merg la aproape oricare dintre concertele lui David Garrett din primavara-vara de prin Germania sau Austria (mai putin Viena), inca gasesc bilete de vanzare.

E clar: ori sunt mai multi melomani in Bucuresti decat la barbarii aia de nemțălăi, ori avem noi sali de concert mult prea mici pentru cererea existenta, ori e ceva in neregula cu modul in care se vand bilete/abonamente la Festivalul Enescu. 🙂