M-am enervat!

Nu, nu e din cauza ca saptamana trecuta toate planurile mele din ultimii 4 ani au avut un final brutal. Planurile exista pentru a fi modificate.

Nu, nu e din cauza ca am muncit destul de mult in ultima vreme. Imi cunosc limitarile, daca nu voi mai avea energie, o voi lua mai usor.

Nu, nu e nici din cauza altor probleme personale.

Sunt enervat pentru ca am primit un “schimb” nou de studenti (nurse) la noi la teatre, inclusiv la mine in sala de operatie si vad ce li se permite lor sa faca. Nu e prima tura de studenti de cand am venit aici si am avut 3 grupuri si in cele 5 luni petrecute la boli respiratorii.

800_img-5053copy

Sunt enervat pentru ca mi se pare incredibil faptul ca oamenii astia vin aici, li se da un mentor (nurse), sunt evaluati initial, pe parcurs si la final si in timpul asta pot face o gramada de lucruri la care eu nici nu puteam visa in scoala de nursing la noi.

Sunt enervat pentru ca un student (de nursing) din anul 1 de-al lor poate avea in grija pacienti, de la dat medicamente (supravegheat si cu contrasemnatura) pana la igiena, plan de ingrijire, discutii cu doctorul samd. ANUL 1! Si nu trebuie sa fie extraordinar (e adevarat, nici nu-l forteaza nimeni si nimic sa faca ceva ce nu stie).

Sunt enervat pentru ca un student de nursing de anul 1 poate fi lasat sa fie “scrubbed in” pentru operatii mai usoare (fie supravegheat, fie double scrubbed).

Sunt enervat pentru ca un student ODP (Operating Department Practitioner, un fel de asistent medical care nu are DECAT competente de sala de operatie/anestezie/recuperare postop) in anul 1 TREBUIE sa stranga minim cateva zeci de operatii la care sa fie scrub nurse. Cateva double scrubbed, dar multe singur.

Sunt nervos pentru ca, cu toate aceste avantaje, unii dintre studentii de aici sunt pur si simplu lenesi si termina cu cunostinte (teoretice sau practice) chiar mult mai putine decat unii absolventi de scoala de nursing de la noi.

Sunt nervos pentru ca aici poti castiga in timpul facultatii niste bani bunicei lucrand ca bank HCA intr-un spital. Asta ca sa nu mentionam faptul ca (cel putin pana anul asta) existau si burse prin care erai platit sa fii student nurse.
E adevarat, de anul asta au disparut si bursele si subventia pentru facultate, de-acum (aproape) toata lumea va termina facultatea de nursing cu o datorie de pana la 27.000 lire de rambursat (cu dobanda 0) in 20 ani. Deci nu e totul perfect.

Sunt nervos pentru ca aici nu o sa vezi asistente medicale sau doctori zbierand la tine (ca student) sau injurandu-te doar pentru “ca pot”. Daca o fac, poti face plangere si vor fi investigati (cu urmari mai mult sau mai putin importante).

Sunt nervos pentru ca am avut 3 ani de scoala in care a trebuit sa trag cu dintii pentru fiecare mic lucru pe care l-am invatat, si a trebuit sa ma lupt pentru orice chestie.

De ce a trebuit sa fie totul asa de complicat?

Dar de ce mama naibii nu poate fi tratat asa studentul asistent medical si la noi?

 

Oricum, din principiu, atata timp cat am stiut ceva, am incercat tot timpul sa explic, sa ii ajut si sa ii invat pe toti studentii lor care mi-au ajuns in jur sau cu care am lucrat.

Cat timp o sa fiu asistent medical, o sa fac tot posibilul sa nu ma port cu vreun student asa cum s-au purtat cu mine unii compatrioti cu care acum sunt colegi de breasla.

Si sper sa-si aduca aminte si de mine cu placere ei atunci cand vor fi asistenti medicali, asa cum o fac si eu atunci cand ma gandesc la toate asistentele si toti asistentii care si-au gasit timp sa ma invete cate ceva sau sa ma lase sa fac ceva cat am fost in scoala.

Anul 2 de postliceala sanitara din perspectiva altui coleg

Cititorii mai vechi ai blogului cred ca il mai tin minte pe Florin – din postul lui cu anul 1 de postliceala din perspectiva sa. A pornit scoala cu un scop in cap, a trecut prin cam aceiasi pasi ca mine, reuseste sa isi pastreze energia si concentrarea si a facut deja mai multe decat mine in acelasi moment al scolii. Tot el e cel care a scris si postul cu voluntariatul pe ambulanta.

E interesant sa vezi cum trece altcineva cu un scop asemanator cu al tau prin cam aceleasi situatii si cum se descurca mai bine sau face alte alegeri. 🙂

 

Inca din prima saptamana de scoala am aflat de faptul ca elevii anului 2/3 AMG pot beneficia de un schimb de experienta in straintate, program finantat prin fonduri Europene.

Am inceput sa adun cat mai multe informatii si am devenit obsedat (pozitiv) de ideea ca trebuie sa prind neaparat un loc pentru bursa Erasmus, acesta fiind unul dintre motivele principale pentru care am optat pentru aceasta scoala fiind direct interesat sa beneficiez de un schimb de experienta international intr-una din tarile posibil candidate pentru alegerea pe care urmeaza sa o fac dupa terminarea scolii. Din acest moment scopul meu a devenit clar, trebuia sa indeplinesc toate conditiile pentru a fi acceptat.

Dupa ce am acumulat toate informatiile necesare si am aflat tarile gazda pentru proiect, Germania si Grecia, a urmat procesul de selectie care a durat undeva la 2 luni in intervalul octombrie – decembrie, moment in care s-au afisat rezultatele finale.

Totul a inceput cu un interviu si prezentarea unui dosar (CV, scrisoare de intentie, scrisoare de apreciere din partea profesorului de nursing si dirigintei, fise de apreciere stagii, fise prezenta din stagiile de practica, diplome de participare in cadrul proiectelor scolii si activitati extrascolare, cursuri medicale – BLS, ALS samd). Tot acest proces a fost urmat de inca 4 probe, 2 orale si 2 scrise pentru acealeasi materii: nursing si engleza.

Tematica pentru nursing a cuprins toata anatomia, nevoile fundamentale, tehnicile de nursing, practic tot ce s-a predat in anul 1.

Am fost pus in ipostaza sa reiau toata materia de anul 1 cap-coada. Stiam ca imi prinde foarte bine asta pentru viitor. Desi mi-a luat foarte mult timp, am facut-o.

Dupa sustinerea testelor, prin decembrie am fost declarat admis in proiect, urma sa beneficiez de un stagiu de practica in Germania, stagiu cu o durata de 3 saptamani in luna aprilie. Recunosc ca in aceasta perioada, cat m-am pregatit pentru teste am pierdut ceva cursuri, pentru ca toate formalitatile: interviu, teste, sedinte, se suprapuneau cu orele de curs.

Dupa vacanta de iarna, in ianuarie, inca din prima saptamana de curs am inceput meditatiile la Engleza si Germana (gratuit in scoala) cursuri care se tineau in fiecare sambata intervalul 8:30-14, cateodata chiar 16:00, cate 3 ore de fiecare. Tin sa precizez ca asta a fost partea cea mai grea. La un moment dat s-au acumulat frustrari, deoarece nu mai facem fata la programul extrem de incarcat: servici, urmat de scoala, sambata meditatii si sa nu uitam de garzile de 12 ore la serviciul ambulanta, garzi pe care reuseam sa le fac sambata noaptea. Am reusit sa gasesc motivatia necesara si am ajuns la performanta sa am un program care incepea vinerea cu serviciul la ora 8:00, cursuri ora 15:30 – 19:30, urmat de garda pe ambulanta (12 ore de noapte) in intervalul 20:00 – 8:00, urmat de meditatiile la scoala intre 8:30-15:00. Logic ar fi fost sa renunt la ceva. Evident ca as fi putut renunta la voluntariat, dar nu am vrut sa o fac, am dorit sa le fac pe toate cu orice pret.

Ajuns in luna aprilie, a venit in sfarsit mometul plecarii, biletul de avion este SINGURUL cost suportat de elev, pretul biletului de avion a fost 275 euro, bani care vor fi returnati integral la finalul proiectului. Exceptie fac banii “ de buzunar “ care nu se recupereaza, in rest totul a fost asigurat: cazare , 3 mese pe zi , plus excursii in orasele in vecinate desistinatiei nostre. Stagiul de practica a fost in orasul Hofheim , un orasel de munte situat la aproximativ 75 de km de Frankfurt.

Cele 3 saptamani au trecut foarte repede. In cursul saptamanii aveam practica in 2 ture ( 7-13:30 si 13:30-20:00 ) iar in zilele de weekend am reusit sa facem excursii: Koln, Tubingen, Frankfurt si Heidelberg (platite de proiect).

Cam atat despre Germania, am revenit in tara la sfarsitul lunii aprilie.

Ce s-a mai intamplat pe la scoala ?

Pai in primul rand am mai pierdut cativa colegi pe parcurs, prezenta a scazut simtitor, am avut profesori care au fost foarte seriosi , punctuali si la care sistenul de noatare a fost unul corect ( teste + oral ) , altii care venau in graba ne dictau 6/8 pagini de curs si fugeau grabiti la treaba lor iar altii care nu prea venau deloc, dar apreciez faptul in in ultimul caz la cerere ne puneau la dispozitie ( nu toti ) materiale bine structurare si suporturi de curs din care sa ne documentam singuri. Dar nu asta ar fi problema, pentru ca cine vrea sa invete, invata si singur fara sa fie impins de la spate, dar asta tine de motivatia si scopul fiecaruia.

Spre sfarsitul semestrelor asa cum ne-am obisnuit fiecare profesor alerga dupa note, teste peste teste chiar si 4/5 pe zi daca se poate, lucru care a deveit enervant, stresant si obositor.

Ce s-a mai intamplat la practica ?

La fel ca in anul 1, am schimbat din nou multe sectii in diferite spitale, unele chiar s-au repetat. Enervant a devenit fapul ca la inceputul fiecarui stagiu de practica aproximativ 2/3 zile trebuie sa le castigi increderea asitentelor ca sa te lasa sa faci cate ceva. Unele sunt foarte deschise, altele inabordabile.

In general, in practica lucrurile au inceput sa se repete: o injectie IM, o IV, un subcutan, un schimbat de perfuzie, o branula , o recoltare, un pansament, notarea indicatorilor in foaia de temparatura, cam astea sunt lucrurile pe care poti sa le faci zilnic intr-o zi daca mergi la practica regulat si daca te sincronizezi cu orele de tratament, asta bineinteles dupa ce ai castigat increderea asistentelor. Dar asta nu este o regula, sunt si cazuri in care colegi de-ai mei ajunsi in anul 2 nu au facut nici o injectie IM sau o recoltare. Acum… depinde de implicarea fiecaruia, pentru ca daca te astepti ca in practica sa vina cineva si sa te ia de mana sa-ti arate, vei sta mult si bine si nu o sa se intample asta niciodata.

Cand nu sunt ore de tratament si sunt putini pacienti iar asitentele nu au nimic de facut, imi ocup timpul cu fisele pacientilor, aleg fisa unui pacient aleator si o citesc cap coada, intrebarile vin de la sine iar raspunsurile… traiasca google-ul.

Mai nou colectionez prospecte de medicamente, in orice spital merg si pe orice sectie ajung, strang prospectele gasite in cutiile din dulapul cu medicamente, sunt direct interesat de: modul de administrare , pentru ce se administreaza, efecte adverse , contraindicatii si cam atat pentru moment, bine ar fi daca le retin pe toate, macar atat pentru inceput.

Am avut ocazia si am intrat in cateva operatii : pe ortopedie ( fracturi ), sala de nasteri (nasteri naturale , cezariene, miomectomie).

Adevarul este ca daca esti serios, arati ca stii cate ceva si esti implicat si vrei sa vezi o operatie, nu te vor refuza, insa daca vii cu pretentii si te dai ca le stii pe toate, sansele tale sunt minime sa intri in blocul operator.

Acum urmeaza ultimul an de studiu , anul in care va trebui sa iau niste decizii importante pentru mine. Un an aglomerat, cu multe proiecte, atat scolare si extrascolare, lucrarea de diploma, pregatirea pentru IELTS, examenul de final samd.

xquestion-man-jpg-pagespeed-ic-rov0viki3t

Hihi. Ce bizar imi suna “cand nu au nimic de facut asistentele”. La mine in spital nu exista sa nu ai nimic de facut (cel putin nu pe sectiile de medicina, in sala de operatie se mai nimeresc cateodata si momente “moarte”).

Iar partea cu “castigatul incerederii asistentelor” ca student m-a scos tot timpul din minti. Aici studentii sunt incurajati sa ia decizii singuri, sa lucreze aproape ca o asistenta (supravegheati mai mult sau mai putin). La noi suntem priviti de sus si ignorati sau jigniti de prea multe ori.

Sigur, nu zice nimeni ca aici se apuca studentul sa faca si sa dreaga de capul lui, dar este pus sa aiba grija de pacient (monitorizare, administrare medicamente, igiena, mobilizare etc.), nu sa care fiole la laborator sau sa faca fase pentru sterilizare.

Cum a fost admiterea la Scoala Postliceala “Fundeni” la buget in 2016

Cu multumiri viitoarei colege care tocmai a dat admiterea si mi-a trimis subiectele pentru cei care vor fi interesati in viitor. Ii urez succes. 🙂
Si succes si viitoarei colege care mi-a trimis si baremul.

Interesul pentru educatia postliceala este in continuare mare in Romania. Inca am cateva sute de vizite pentru postul meu cu admiterea la “Fundeni” din 2015.

Subiectele din 2014 si 2015.

2016-12016-22016-3

2016-4barem

Cum e sa faci facultatea de nursing in UK (ca roman)

Acum cateva zile am primit un comentariu pe blog de la o viitoare colega, care tocmai termina facultatea de nursing aici, in UK. Am invitat-o sa scrie un guest post despre eexperienta ei. Si-a facut timp si a scris niste lucruri chiar interesante.
Ii multumesc pe aceasta cale si public (cu permisiunea ei) ce mi-a scris.

E fascinant sa vezi cat de multa lume face alegeri similare cu ale tale in situatii similare si cat de asemanatoare e si scoala si meseria de nursing in tari diferite, cu sisteme diferite. Pentru mine e si mai fascinant sa descopar povestea altor oameni. 🙂

 

Ii urez mult succes in cariera si sper ca realitatea nursingului va fi tot ceea ce spera ca va fi. 🙂

Ma numesc Andrea, locuiesc de peste 8 ani in Scotia si sunt in anul 3 (final) la facultatea de Nursing.
Initial am venit aici sa culeg capsuni, mi-am intalnit jumatatea, am ales sa ne stabilim aici si impreuna avem un baietel care a inceput scoala primara.

Cum am ajuns de la capsuni la nursing?
Well, intotdeauna m-a interest sa citesc despre sanatate, punctul meu de plecare fiind revista “Formula As”. Trecand anii, am incercat un curs de calculatoare la colegiu (cred ca-i echivalentul postlicealei la noi), dar am ajuns la concluzia ca nu sunt destul de pasionata de subiect. Dupa un pic de soul searching si o idee de la jumatatea mea, am hotarat sa pornesc pe drumul nursingului. Initial, am facut un curs de Access to nursing la colegiu, curs care pregateste studentul pentru nivelul de studiu cerut la facultate.
Admiterea la university in UK se face prin intermediul UCAS, un system online unde aplici la facultatile unde vrei sa studiezi. Preselectia pentru interviu se bazeaza pe rezultatele din liceu, colegiu plus personal statement (un fel de referat in care iti prezinti calitatile, realizarile si de ce vrei sa studiezi cursul respectiv).
Eu am aplicat la 2 facultati pentru cursul de BSC Adult Nursing si am fost chemata la interviu la ambele, ulterior primind oferta de a studia. O conditie de acceptare la cursul de nursing a fost examenul de  engleza IELTS cu nota de minim 7 in toate componenetele. IELTS a fost printre cele mai intense examene pe care le-am dat, si am reusit sa obtin minim 7 la a doua incercare. Este un examen destul de costisitor, era cam £120 cand am dat eu si e valabil 2 ani.
Facultatea pe care am ales-o in final mi s-a parut cea mai potrivita pentru nevoile si posibilitatile familiei, adica era cea mai aproape de casa. Faculatea de nursing in Scotia (am sa ma refer mai mult la Scotia, deoarece sunt mai familiarizata cu sistemul de invatamant de aici, care difera cu cel din Anglia) este gratuita, chiar daca este a doua facultate facuta;  banuiesc ca asta arata cata nevoie au de nurses, hehe. Poti primi si o bursa, care este in jurul a £500/luna si pe care o primesc studentii care pot demonstra rezidenta de minim 3 ani in UK. Bursa este justificata prin prisma faptului ca jumatate din timpul facultatii este petrecut in practica.
NMC-ul, Nursing and Midwifery Council, care mentine registrul asistentelor in UK si da dreptul de practica cere ca nursing students sa faca 2300 ore de teorie si 2300 ore de practica pe parcursul celor 3 ani de facultate. La facultatea mea asta se traduce prin blocuri de 3 pana la 10 saptamani de practica intercalate cu studiu la university. Anul academic la nursing are 45 saptamani de facultate si 7 saptamani de vacante (de obicei de Craciun, Pasti, si vreo 2 saptamani vara)
Am sa vorbesc despre practica (placement, cum i se zice aici): saptamana de practica are 37.5 ore plus pauzele de masa, care nu sunt incluse in numarul orelor. Asta presupune ca studentul lucreaza full time in locul unde este alocat. Se poate vedea unde isi intra in rol bursa, care poate parea mare, dar practice studentul nu prea mai are timp de job cand este in timpul practicii.
O cerinta a NMC-ului este ca studentii sa aiba placementuri in diverse zone unde lucreaza asistentele: spital, district nursing, GP surgery, school, nursing homes, theatres. Astfel, studentul isi face o idee de ansamblu in legatura cu domeniile variate de activitate si isi “gaseste” ramura preferata.
Am sa enumar placementurile pe care le-am avut eu de-a lungul celor 3 ani: nursing home, continuing care of the elderly ward, surgical GI ward, stroke rehabilitation ward, infectious diseases ward, district nurse, health visitor (asistente cu post calificare de 1 an care se ocupa de sanatatea copilului din ziua a 10 a de viata pana acesta incepe scoala), theatres, cardiology ward, Minor injury unit.  Mai am un placement de facut, care o sa fie intr-un medical ward. In general un placement dureaza 4-6 saptamani, ultimul placement – de management of patients, ii mai lung, 12 saptamani, deoarece idea e ca studentul trebuie sa demonstreze ca poate sa aiba grija de mai multi pacienti simultan ca sa I se permita sa profeseze ca RN (registered nurse). Practica in spitale m-a dus in 5 unitati diferite.

Statutul studentului in practica: sunt multe de zis, ce scrie pe hartie si care e realitatea… multi studenti sunt nemultumiti de anumite locuri de practica, dar asta e.
Si eu am avut placementuri bune si rele, si ce am invatat e sa iei partea buna a lucrurilor, desi de multe ori este un adevarat effort, haha.

In general, concluziile mele dupa 3 ani de practica ar fi ca studentul la nursing in UK nu este respectat destul, se profita de el si ca nu i se dau destula responsabilitati. De exemplu, the patient safety, ii un concept foarte important aici, si multe skilluri nu se invata in timpul facultatii: canularea, tratamentul IV, luatul de sange. Ca student pot sa observ aceste skilluri, iar dupa calificare trebuiesc cursuri suplimentare, in functie de specialitatea unde lucrezi si daca este nevoie sa stii sa le faci. (nota Cristian: sau poti sa nu le faci niciodata, ca niste colegi si colege de-ale mele).

Ce mi-a placut mie cel mai mult in practica: conceptul de rehabilitation, unde ajuti pacientul, de exemplu dupa un accident vascular, sa se puna pe picioare, lucrul in echipa multidisciplinara, care este mult mai eficient (nurse, physiotherapist, occupational therapist, dietician, doctor, consultant, specialist nurse, social worker, radiotherapist etc), district nursingul si practice nurse, deoarece ajungi sa-l cunosti pe pacient mai bine si sa-l ajuti sa-si mentina sanatatea.
Ce nu mi-a placut: placementul in sala de operatie a fost un fel de love-hate deoarece, desi am fost foarte entuziasmata sa vad operatii, mi s-a parut destul de traumatizant sa vad hip replacementuri pe viu; rolul asistentei in sala de operatii mi se pare foarte diferit si desi nu m-as vedea profesand imediat acolo, e o optiune. Alte placementuri care nu mi-au placut au fost in warduri unde moralul angajatilor era scazut si asta pornea de la management prost.

Sunt foarte recunoscatoare ca am avut posibilitatea sa fac aceasta facultate in UK, si simt ca, desi a fost foarte greu m-a pregatit pentru o meserie fascinanta. Entuziasmul de la inceput s-a schimbat, s-a mai redus, deoarece realitatile sunt foarte diferite de ceea ce incearca sa te invete in teorie.

Ce mi s-a parut greu, in afara de dorul de tara, studiatul in limba engleza si cultura diferita, a fost drumul pana la locul de practica, cam o ora dus, o ora intors pe zi, lucratul in ture, trezitul la 4-5 dimineata cateodata, oboseala constanta si sentimentul ca-mi neglijez familia – avand un copil mic a trebuit sa jonglam gradinita, munca sotului, munca mea, facultatea.

Colegii din grupa mea sunt scotieni si ii vad si pe ei ca-s marcati dupa 3 ani de nursing, cearcane etc hehe, ce sa mai vorbesc de mine, mature student in my early thirties.
Ce am observant este competitia dintre studentii la nursing, nu cumva sa pari mai destept, ca starnesti invidii. Experienta din clasa, din practica, si ce am mai citit pe net m-a avertizat ca nursingul este o bitchy profess

familie
familie, eating WITH their young 🙂

ion, se practica barfa la greu si cutitele in spate, ceea ce este foarte trist. (nota Cristian: nu neaparat. Depinde foarte mult de oameni, de incarcarea cu munca, management si alte lucruri. In unele locuri te poti simti ca intr-o familie.).
Acesta este si unul din motivele pentru care nu ma vad lucrand intr-un spital, unde ritmul este mai alert, lumea mai stresata, si ce-i mai rau in coleg iese la iveala 😉 Expresia cu “nurses eat their young” e des auzita aici. (nota Cristian: in UK exista un procent insemnat de nurse care renunta la meserie in primul an post-absolvire, desi abia si-au inceput cariera).

Ca studenta in anul 3, trustul local mi-a oferit un job printr-o “generic application”, deci noi alegem unde am vrea sa lucram: community, medical sau surgical areas, si in functie de ce joburi au, ne “potriveste”.
Directia pe care as vrea sa continui include community nursing, specialist nurse si nurse practitioner. Optiunile de master sunt foarte bune, totul e sa vrei sa inveti si sa progresezi. Rolul asistentei in UK mi se pare ca are un viitor bun, si ca nurse practitioner, poti sa te apropii destul de mult de ceea ce face un doctor, bineinteles cu o gramada de responsibilitati atasate.

Sunt interesata si de conceptul de functional medicine si de ideile pe care le vehiculeaza. Cred ca este mai bine sa previi decat sa tratezi, e de viitor si ca asistenta sper sa pot sa ajut pacientul prin health promotion, adica sa-l invat sa-si mentina sanatatea.
Mai sunt multe de scris, per ansamblu as recomanda facultatea de nursing de aici, cu disclaimerul ca si aici ii greu, dar un altfel de greu fata de cel din Romania.
Ce m-a ajutat sa-mi fac o idee despre realitatile din nursing a fost si site-ul studentnurse.org.uk, care are un forum foarte bun.