Un serial nou (The Expanse) si o serie de carti pe care e bazat

In 2011 foarte putini romani auzisera de seria lui George R. R. Martin “A Song of Ice and Fire“. Apoi HBO a inceput sa-si faca reclama noii serii TV bazate pe ea (ceea ce acum toata lumea cunoaste drept “Game of Thrones“). Prin ianuarie 2011 au lansat si un preview cu primele 15 minute din serial. Mi-a placut atat de mult incat am cumparat primele 4 volume (din seria care va avea 7 carti) a doua zi dupa ce am vazut acele 15 minute.

Cand au lansat serialul (in aprilie), deja ma uitam zambitor si cu complicitate la cei care abia citeau primele volume. Si ma manca limba sa le spun “mori toti, ba, nu mai citi, toate personajele care iti plac vor muri, mama lui de George RR“.

Ei bine, ceva asemanator s-a intamplat cand am vazut primul episod din The Expanse. Desi trailerul nu are nimic exceptional, primul episod mi-a placut suficient de mult incat sa vreau sa citesc cartile.

De ce introducerea asta? Pentru ca seria “The Expanse” (care se pare ca va avea 9 carti) e scrisa sub un pseudonim (comun, James S. A. Corey) de 2 scriitori, iar unul dintre ei chiar a colaborat cu George R. R. Martin pentru cateva proiecte.

Si pentru ca intro-ul seamana cu cel de la GoT:

Si pentru ca este foarte asemanator in intriga cu GoT, desi se petrece in spatiu (deci in viitor): mai multe factiuni se lupta pentru suprematie intr-o lume in care omenirea s-a extins pana la marginile sistemului solar si se pregateste sa il si paraseasca.

Pamantul (condus de UN) are 20 de miliarde de locuitori si a colonizat Luna. Marte, desi colonizat de oameni, a dezvoltat un fel de identitate proprie printre locuitorii sai (cam 4 miliarde), si incearca din toate puterile sa teraformeze planeta rosie. Mai multe luni ale altor planete din sistemul solar sunt colonizate (cu populatii de la cateva zeci de mii la cateva zeci de milioane de locuitoi). Si mai exista si centura de sateliti, populata de cateva zeci de milioane (sau mai multi) locuitori, care sunt periferia umanitatii (la propriu si la figurat) si care se lupta sa obtina independenta fata de planetele mai apropiate de Soare.

La asta se adauga corporatii interplanetare, pirati spatiali, mici comercianti si transportatori de diferite materiale si avem o lume foarte diversa. Tehnologia este “avansata”, dar in afara de un mod de transport oarecum SF (motor cu “fuziune”), totul este destul de credibil – nu avem tot felul de tehnologii inventate sau care ignora regulile simple ale fizicii (gen “teleportoare” sau “warp drive” sau “fazere” etc.).

Ei bine, in acest viitor oarecum plauzibil apare o noua entitate, extraterestra, care poate fi foarte amenintatoare pentru rasa umana. Si nimic nu mai ramane la fel. πŸ™‚

Avem trei planuri ale actiunii: pe Pamant, unde un reprezentant al UN face tot posibilul sa evite un razboi intre oameni, pe Ceres (un satelit al planetei Neptun) – unde un ofiter de politie lipsit de scrupule este implicat fara sa vrea in cautarea fiicei unui mare proprietar de corporatie pamanteana si in spatiu, unde echipajul (supravietuitor al) unei nave de transport este implicat in confruntari din ce in ce mai grave, fara sa caute (mai) deloc pericolul. Totul sub amenintarea unui dusman necunoscut.

Serialul e interesant (primele 2 episoade sunt ok, al treilea e cam plictisitor, al 4-lea e foarte tare – apoi ramane oarecum constant ok), dar se misca destul de incet. E destul de dificil sa comprime toate firele povestii in 50 de minute de ecran, o problema de care se loveste si GoT.

Pe scurt, pentru cine cauta un serial “SF in spatiu” destul de interesant (ceva ce n-a mai prea aparut de minim 10 ani), “The Expanse” ar putea fi interesant.

Pentru cine vrea sa citeasca o serie de carti SF pe tema de mai sus – si ii place sa aiba o poveste care se intinde pe mai multe volume, seria The Expanse ar fi de citit.

Pana acum am citit primele doua volume (Leviathan Wakes si Caliban’s War) si am inceput volumul 3 (Abbadon’s Gate) (din 5 aparute).

leviathan wakes

Ca (aproape) intotdeauna, cartile sunt mult mai bune decat ecranizarea lor. Fiecare volum urmareste cateva linii narative, care mai devreme sau mai tarziu se intalnesc si ajung la un punct culminant. Fiecare volum are un pericol principal major, dar si niste jucatori din umbra, care nu sunt 100% dezvaluiti (sau agenda lor ascunsa), ceea ce duce mai departe povestea de la o carte la alta.

Fiecare volum incepe oarecum mai incet, ne prezinta pe larg jucatorii si zona de desfasurare a evenimentelor in primele capitole, dar prinde viteza pe parcurs si te tine cu sufletul la gura cam dupa ce trece de 50-60% (deh, atunci cand citesti o carte electronic, tot timpul stii progresul tau in procente).

Mie mi-au placut cartile nu numai pentru faptul ca sunt captivante ci si pentru ca personajele sunt destul de credibile si iti doresti sa-ti pese de ele. Si nu avem multe zeci de pagini care par ca au fost scrise doar pentru ca autorul sa trimita la tipar un manuscris mai voluminos, pentru a putea cere bani mai multi pentru o poveste nu foarte lunga.

E adevarat, are si parti deranjante: personajele negative sunt enervant de putin conturate si afli detalii foarte putine despre ceea ce ii maneaza pe ei in actiunile lor.

Si, la fel ca in Game of Thrones, prea se omoara cu drag si spor oamenii intre ei atunci cand stiu ca exista o amenintare foarte mare “la doi pasi”. Inteleg ca nu poti sa introduci in poveste o factiune care este suficient de puternica sa dea totul peste cap – atunci nu ai mai avea o poveste. Dar nici sa nu pastrezi la nesfarsit o amenintare vaga, doar pentru a putea scrie si vinde cat mai multe carti.

Oricum, o lectura interesanta. Daca esti fan al genului.

 

Si s-a terminat luna ianuarie si am citit 4 carti. In ritmul asta, o sa ajung la 48 de carti pe an. Ha. Poate chiar o sa-mi indeplinesc promisiunea de an nou (minim 30 de carti citite in 2016). πŸ™‚ Pentru mine cititul e o metoda ideala de-a uita cu totul de oboseala de la munca sau de incarcatura emotionala/psihica de acolo. De aici si sporul in a citi.

8 seriale pentru omorat timpul (liber)

Perioada asta e cea mai libera a anului, cand majoritatea oamenilor au (prea) mult timp liber. Daca nu ai ceva mai bun de facut, e un moment foarte bun pentru Netflix’n chill.

In Romania (pentru inca o vreme) nu avem Netflix, dar toata lumea stie cum sa “faca rost” de seriale.

Cateva propuneri:

  1. The Wrong Mans
    O comedie britanica despre 2 tipi banal de normali (β„’) care, printr-un concurs de imprejurari, ajung implicati intr-un complot cu rapiri, gangsteri, coruptie la nivel inalt, spioni britanici si rusi si cate si mai cate. In traditia britanica, sezonul 1 e scurt (6 episoade de 30 minute), sezonul 2 e si mai scurt (2 episoade de 1 ora).
    wrong mans
    Daca-ti plac comediile britanice si conexiunile intamplatoare intre diferite povestiri separate (gandeste-te la Snatch sau Lock, Stock and Two Smoking Barrels), o sa-ti placa serialul asta.
    Scurt si foarte amuzant (trebuie sa recunosc ca sezonul 1 a fost mult mai bun decat al doilea).
    Trailer
  2. Lilyhammer
    O comedie norvegiano-americana (premiata in Europa) despre problemele pe care le intalneste un mafiot italiano-american atunci cand ajunge printr-un program de protectie a martorilor in Lillehammer, Norvegia.
    lilyhammer-season-2-netflix-poster
    Frank Tagliano incearca sa treaca prin barierele culturale, birocratice si climatice ca un buldozer american. Cum reuseste? Cu mita, amenintari, batai si mult haz. Filmat chiar in Lillehammer, serialul reuseste sa prezinte foarte amuzant multe dintre problemele de adaptare ale unui emigrant, ba chiar o face fara sa ii ia (prea rau) peste picior nici emigrantii saraci (care apar, invariabil, in scene), nici pe norvegienii-gazde.
    Cu o gramada de actori norvegieni (si nu numai) talentati in distributie, cu niste personaje credibile si o poveste relativ credibila (norvegienii se pare ca au gustat destul de mult serialul), este o comedie un pic diferita – pentru ca nu trebuie sa introduca prea multe scene trase de par pentru a duce mai departe serialul.
    Singurul regret e ca producatorii serialului nu au primit ok-ul de la HBO ca sa foloseasca si povestea din Soprano’s ca “istorie” – serialul “serios” cu gangsteri in care Steven van Zandt a jucat un rol secundar, ar fi fost o continuare excelenta.
    3 sezoane, 24 de episoade.
    Trailer
  3. Casual
    Un serial de comedie/drama care vrea sa prezinte felul in care oamenii isi fac relatii in lumea de azi – cu Tinder, Facebook si multe alte site-uri care iti promit ca te vor ajuta sa-ti gasesti perechea.
    O familie americana moderna (un frate singuratic si oarecum afemeiat, o sora proaspat-divortata si fata adolescenta a acesteia) navigheaza pe marea plina de obstacole a relatiilor.
    hulu-casual
    Fratele e imbogatit din IT (dintr-un site de… match-making), sora e psihoterapeut (nu prea priceput, aparent) iar adolescenta are o pasiune pentru un profesor. Evident.
    Adaugam un fost sot, relatii nereusite, niste parinti egoisti si iese un serial interesant. 1 sezon, 10 episoade.
    Trailer
  4. You’re the Worst
    (aproape) Toata lumea a avut cate un prieten tampit. Imatur, egoist, cu un simt al umorului diferit si greu de suportat pentru majoritatea oamenilor care nu sunt obisnuiti cu ei. Unii se mai maturizeaza. Altii fac ceva, dau de bani si apoi isi permit sa ramana tampiti toata viata.
    Ce se intampla cand se intalnesc 2 oameni de felul asta si se mai si plac? Nimic bun. Dar poate fi (si) amuzant – cel putin in felul in care e prezentat in serial.
    You-re-the-Worst-you-C2-B4re-the-worst-tv-series-37631282-960-800
    Povestea (mai clar) este urmatoarea: un britanic insuportabil, care se crede mai destept decat e de fapt, emigreaza, scrie o carte care ajunge hit, castiga o gramada de bani si apoi isi permite o viata oarecum lipsita de griji. La nunta fostei lui prietene se intalneste cu o varianta feminina a lui si… lucrurile se complica.
    Adaugam aici un coleg de casa care este fostul sau dealer din colegiu – acum intors din Irak, suferind de PTSD, prietena cea mai buna a protagonistei – un alt personaj insuportabil, un rapper negru care e mai degraba hipster si cu anturajul sau, plus alti americani middle-class si o sumedenie de non-probleme si iese un serial destul de amuzant. Au fost 2 sezoane pana acum.
    Trailer
  5. Catastrophe
    Rob, un american sadea, se intalneste intr-o calatorie de afaceri la Londra cu profesoara irlandeza Sharon. O aventura de cateva nopti le transforma vietile atunci cand ea afla ca a ramas insarcinata. Deh, nu toata lumea retine ceva din lectiile alea de sex-ed. πŸ™‚
    Evident ca el se hotaraste sa se intoarca la Londra si sa faca cumva sa functioneze relatia-care-nu-trebuia-sa-fie-relatie si se pregatesc pentru a creste un copil impreuna. La fel de evident, amandoi sunt extrem de seci.
    catastrophe
    Desi este un subiect ultra-uzitat in filme si seriale din vremuri imemoriabile, povestea e chiar amuzanta si cei 2 protagonisti chiar te fac ca iti pese de ce se intampla cu ei. Oarecum. πŸ™‚
    2 sezoane, 12 episoade
    Trailer
  6. Strike Back
    Ti-ai dorit un serial de actiune in genul lui 24 (cel putin din primele sezoane) si care sa nu fie chiar atat de tras de par? Nu iti doresti chiar 100% realism, dar nu te-ar deranja sa nu te trezesti ca tot timpul scapa personajul negativ pentru vreun motiv tampit? Te astepti la multe impuscaturi si un antagonist al eroilor cat de cat credibil? Strike Back e pentru tine, atunci. πŸ™‚
    strike back
    Povestea serialului, pe scurt: un grup de contrainteligenta militara al guvernului britanic urmareste tot felul de teororisti internationali cu diverse planuri infame. Ultra-cunoscuta poveste. Formula folosita in serial functioneaza pentru ca fiecare sezon are cate un terorist-sef (nu intotdeauna cunoscut de la inceput) care ii plimba pe eroii nostri prin mai multe colturi ale lumii. Din nordul africii in Orientul apropiat, in Europa de Est, Europa de Vest si Asia sau Africa de Sud, protagonistii nostri se plimba peste tot pentru a vana neobositi “dusmanii”.
    Desigur, nu te astepta la ceva exceptional, e totusi un serial.
    Cu un buget maricel si o distributie destul de talentata (desi nu foloseste prea multi actori prea cunoscuti), serialul e surprinzator de bun. 4+1 sezoane, 46 episoade. Primul sezon (cronologic) nu l-am vazut. Pe HBO Go sunt disponibile doar 4.
    Trailer
  7. Homeland
    Recunosc, nu am vazut decat sezoanele 1, 2 si 5. Primul si ultimul sezon sunt chiar misto, al doilea era atat de tampit incat nu am putut sa-l vad pana la capat si m-a facut sa nu il mai urmaresc. Pana la sezonul de anul acesta, care a atins foarte bine fricile lumii moderne din 2015: emigranti din generatia a doua sau a treia, radicalizati, care acum sunt greu de urmarit, in conditiile in care serviciile de securitate trebuie sa respecte legile si mai exista si oarecare conflicte inter-agentii, care pot duce la diverse probleme.
    homeland
    Faptul ca nu prezinta (in s1 si s5, cel putin) personajele negative doar in lumina caricaturizata, de “rau incarnat”, ci incearca sa arate de ce fac ceea ce fac si nici nu ii coloreaza pe “agenti” unicolor, ca “reprezentarea binelui”, face serialul mai interesant si (oarecum) mai credibil.
    Povestea primului sezon: un analist al CIA (Carrie) afla informatii credibile ca un soldat american a fost convertit si se va intoarce in tara si va deveni terorist. Nimeni n-o crede atunci cand ea il acuza de asta pe un american-erou, gasit in viata dupa multi ani de captura la un grup de luptatori irakieni.
    Povestea celui de-al cincilea sezon: fostul analist CIA (Carrie), acum stabilita in Germania, lucrand pentru un filantrop neamt, mare industrias, este atrasa intr-un complot care implica CIA, serviciile secrete germane, cele rusesti si mai multe grupari de teroristi islamici.
    Poti vedea linistit doar sezoanele 1 si 5. Mi-am propus sa vad candva, cand n-oi avea ceva mai bun de facut, daca e ceva de capul sezoanelor 3 si 4.
    Trailer
  8. Banshee
    Un alt serial facut de Cinemax pentru HBO, Banshee este un guilty pleasure pentru mine. Desi are personaje credibile si actori surprinzatori de buni, toata povestea este foarte trasa de par, pentru a incorpora cat mai multe scene de batai, impuscaturi si ceva sex. Evident, nu e chiar o opera de arta, dar este extrem de distractiv.
    Povestea: un tip care abia a iesit din inchisoare, dupa ce si-a petrecut tineretea acolo pentru ca nu a tradat increderea cuiva, este martor la moartea noului serif al orasului unde mersese sa caute pe cineva. Printr-un concurs de imprejurari (si un pic de suspension of disbelief din partea privitorului), ii fura identitatea serifului mort si apoi incepe sa imparta dreptatea intr-un orasel mic din Indiana in felul sau propriu.
    Bineinteles ca in oraselul acesta avem si un mafiot local, o comunitate Amish, grupuri de nazisti, bikeri si… o rezervatie cu indieni. Totul se combina intr-un melanj foarte entertaining.
    Daca iti plac genul asta de seriale, o sa te uiti la el dintr-o bucata.
    banshee-2013-series-premiere-tv-adbanshee
    Disponibil si pe HBO Go.
    Trailer

 

*scuze pentru calchierea lui “to kill time” din titul postarii. πŸ™‚

2 seriale TV pentru vreme ploioasa

  1. Humans

humans

Ce s-ar intampla daca in momentul acesta ar fi pe piata o sumedenie de roboti cu aspect foarte asemanator cu al oamenilor, care pot face aproape tot ce pot face oamenii? Roboti care pot fi gunoieri, soferi, ingrijitori, kinetoterapeuti, lucratori in call-center, bone, menajere, barmani samd. Care sunt foarte aproape de a putea face inclusiv muncile de inalta precizie pe care inca le mai fac oamenii ultraspecializati (medicina, inginerie).

Ei, daca adaugi la asta si faptul ca apar si niste roboti care pot gandi (si suferi si care chiar se pot teme) – care sunt constienti (inteligenta artificiala), atunci ai premiza pentru un serial interesant.

Serialul e plasat in Marea Britanie, intr-un prezent/viitor foarte apropiat distopic, in care robotii (synthetics) sunt omniprezenti in viata oamenilor, pot fi achizitionati in leasing pentru cam aceeasi suma lunara platita pentru o masina si deja au “furat” un numar important de joburi de la oamenii cu pregatire limitata. Problema si mai mare e ca evolueaza constant si deja apare intrebarea “ce sens are sa mai inveti ceva, cand in curand un robot va face asta mult mai bine?”.

Nu are multa actiune (deci nu va ganditi la I, Robot) si e mai degraba o drama cu emfaza pe partea sociala/psihologica. Cu toate acestea, pana acum mie imi place (n-am vazut tot sezonul). Te face sa te gandesti la un viitor posibil. Si la “ce ne face oameni”.

Btw, m-a amuzat si intristat faptul ca nu se mentioneaza deloc cum ar trece omenirea peste repulsia fata de o replica incompleta a unui om (cum ar fi fost primele generatii de roboti umanoizi) – the uncanny valley hypothesis.

  1. Mr. Robot

mr robot

Reteta: Se ia un hacker antisocial, se adauga o corporatie imensa, cu un nume predestinat (Evil corp), care si-a bagat tentaculele in toate aspectele vietii de zi cu ziΒ  in intreaga lume si care ar face orice pentru profit, se introduce in scena o grupare cu motive necunoscute de hackeri (fsociety) care vor sa distruga aceasta corporatie (sau nu?), se adauga o adictie de morfina, un traficant de droguri si cateva fete/femei care au o valoare pentru antenumitul hacker antisocial si se lasa toate la fiert. Se adauga pe parcurs si alte entitati cu planuri necunoscute, se incearca sa se umanizeaze “monstrul corporatist” (sunt doar oameni, intr-un final) si se introduc efecte neprevazute ale placerii ascunse a eroului nostru de a fi “hacker justitiar”.

Rezultatul: un serial interesant, cu o nota neverosimil de mare pe imdb si deja reinnoit pentru un al doilea sezon.

Din serialul asta n-am vazut decat 3 episoade. Dupa un episod 1 relativ alert, devine ceva mai lent. Dar ramane interesant. Sper sa nu ma dezamageasca.

“The Missing” – cum influenteaza pierderea unui copil familia sa si o comunitate

A auzit cineva de cazul Madeleine McCann? In 2007, fetita britanica de 4 ani dispare din apartamentul unde isi petreceau vacanta ea si familia sa, din Praia da Luz, din Algarve, Portugalia.

A fost cea mai mediatizata rapire a tuturor timpurilor, cu nenumarate dezvaluiri, acuze, investigatii jurnalistice lipsite de etica, o carte care vrea sa “spuna adevarata poveste”, procese pentru defaimare, un politist corupt si… fata tot negasita a ramas pana in ziua de azi.

Ei bine, scenaristii pentru The Missing au luat niste elemente din acel caz, au schimbat the-missingtara (in Franta), au micsorat numarul de turisti implicati, au adaugat o banda de criminali romani (cu Dragos Bucur printre ei), pedofili, un om bogat, un politist cu probleme si altele, au pozitionat pierderea copilului in timpul semifinalei campionatului european de fotbal din 2006 (cand Franta a castigat si a ajuns in finala) si au creat o mini-serie de 8 episoade care te tine cu sufletul la gura.

Pentru a pune capac, actiunea se petrece pe doua planuri, 2006 (apoi 2009) si “in prezent” (2014). Drama se descopera incetul cu incetul. La fiecare pas avem o noua pista si o noua dezvaluire si noi suspecti.

Singura problema a serialului (pentru mine) este faptul ca totul se petrece intr-un ritm mult prea lent pentru gustul meu. Da, nu e chiar un crime-mistery-thriller, incearca mai degraba sa prezinte felul in care viata oamenilor este influentata de o pierdere de genul acesta. Dar tot ma asteptam sa se petreaca lucrurile un pic mai putin lent.

Per ansamblu, un serial de urmarit intr-un week-end (sau 2).

La final, ma intreb cine va mai ramane cu un gust amar din cauza finalului nu foarte clar. πŸ™‚

Trei seriale de (un) week-end

Trei seriale vazute in ultimele luni, in cate un week-end ba ploios, ba friguros. Presupun ca se pot viziona si in timpul verii, dar probabil timpul de vizionare nu va mai fi asa comprimat, pe motiv de lucruri mai bune de facut πŸ˜€

E vorba de doua comedii si o drama/mistery. Nici una nu se incadreaza (sau nu vrea sa se incadreze) in ceea ce ai numi mainstream.

  1. Fortitude

Serialul britanic se vrea un murder-mistery diferit, dar este mai degraba o drama cu elemente de mister.

fortitude

Premiza este interesanta. Fortitude este un orasel (fictiv) unic in lume, pozitionat pe una din insulele din arhipelagul Svalbard. Situat intr-un loc de o frumusete aparte dar extrem, aici nu a avut loc niciodata vreo crima. Pana acum.

Nu exista someri, toata lumea care vrea sa locuiasca aici trebuie sa aiba un job sau o sursa de venit. Datorita localizarii nordice (frig, permafrost) nimeni nu este ingropat aici. Orasul depinde de mica exploatare de carbuni din zona (pe cale sa fie inchisa) si de banii adusi de centrul de cercetari stiintifice. Desi este teoretic teritoriu norvegian, este administrat in comun cu Marea Britanie, guvernatorul-primar fiind numit de la Londra (cu toate acestea, este o norvegianca).

Contrar primei opinii, nu se reduce totul la o crima. La inceputul serialului, vedem cum prof. Dumbledore un fotograf faimos (jucat foarte bine de Michael Gambon), la plimbareΒ  cu aparatul foto pe malul marii, impusca din mila un om pe cale sa fie mancat de un urs polar. Seriful local este cumva prezent si lasa vina sa cada 100% pe urs.

Aflam ca ceva i-a facut pe ursi sa devina violenti si sa atace fara discriminare oamenii si animalele. Dupa cateva atacuri, toata lumea e obligata sa iasa din casa inarmat cu o pusca de vanatoare sau insotita de cineva inarmat asa.

Peste ceva timp, 2 copii localnici gasesc un schelet mumificat de mamut, scos la suprafata de schimbarile climaterice… Ei le spun parintilor lor, care il iau si il ascund intr-un depozit, pentru ca mai apoi sa incerce sa il vanda.

De aici pana la o noua crima mai e putin. Urmatorul pas este introducerea in scena a inspectorului londonez Morton (interpretat excelent de italiano-americanul Stanley Tucci), trimis sa ajute investigatia locala – dupa un denunt anonim facut de prof. Dumbledore fotograful faimos de mai devreme.

La asta adaugam mai multe sub-intrigi: guvernatoarea a investit foarte multi bani intr-un hotel in ghetarul de langa oras, seriful pare sa aiba ceva de ascuns, avem o barmanita care ascunde la randul ei un trecut dubios, cei doi localnici cu mamutul sunt de la inceput periculosi, exista un rus cu intentii ascunse, un profesor rasist si cu comportament deviant si avem si un ofiter de search’n’rescue (interpretat foarte bine de vocalistul de la Bloc Party Nicholas Pinnock) care sufera de PTSD dupa razboiul din Afganistan.

Precum ziceam, e mai degraba o drama. Desi nu aflam cat de cat cine si de ce a facut a doua crima si care era treaba cu mercy kill-ul de la inceputul episodului intai pana spre episodul 7-8 (din 12), serialul pastreaza suspansul viu pana la episodul 10. Face asta construind personajele. Si chiar iti pasa de majoritatea personajelor (cel putin pana la un punct) – ceea ce se intampla mai rar in seriile de televiziune.

Decorul excelent (serialul e filmat in Islanda) creeaza o atmosfera greu de descris, actorii sunt destul de buni si cam toate personajele par sa aiba o mica poveste (drama sau nu) care e destul de interesanta.

Fortitude oras

Singura problema a serialului este finalul. Episoadele 11 si 12 sunt destul de dezamagitoare si tot suspansul construit cu greu in 8-9 episoade se cam fasaie la final.

Chiar si-asa, e un serial destul de bun. Nu inteleg cum o sa continue la anul (au comandat si un sezon 2), in conditiile in care totul pare relativ rezolvat in primul sezon. Mie mi-a placut sa-l vad (in ciuda episodului 12 dezamagitor).

  1. Getting On

Excelenta comedie neagra construita ca o adaptare americana a unui serial original BBC (omonim). Prezinta viata plina de probleme neasteptate dintr-o sectie de geriatrie intr-un spital universitar.

getting on Nu va asteptati la House M.D. si nici la Scrubs. Distributia serialului e destul de mica si nu sunt introduse prea multe personaje suplimentare in fiecare episod.

Cu toate acestea, fix numarul mic de personaje face ca serialul sa fie excelent. “Povestea” este simpla: Didi este noua asistenta medicala muncitoare si grijulie intr-o sectie de geriatrie. Acolo este luata sub aripa ocrotitoare (si nu prea) a asistentei mai vechi Dawn si trebuie sa lucreze majoritar cu doctorita Jenna James. Nu in ultimul rand, trebuie sa lucreze supervizata de asistenul-sef-cel-intotdeauna-ocupat Patsy. Doctorita pare la prima vedere o persoana careia nu ii pasa deloc de pacienti, ci de cum sa devina faimoasa in lumea medicala, dar vedem ca este de fapt un personaj multi-fatetat.

Practic, ceea ce da tenta de umor (negru) serialului nu este ingrijirea bolnavilor, ci multitudinea de dificultati care apar ca urmare a regulilor, legilor, lipsei de cunostinte, introducerii alandala a tehnologiei (fara instruire), evaluarea actului medical pe baza unor chestionare completate in bataie de joc, relationarea inter-umana ba la nivel de autoritate ba la nivel de prietenie, multitudinea de pacienti, fondurile insuficiente, exploatarea financiara a actului medical, conflictul intre culturi diferite, mustrarea verbala pasiv-agresiva (si nu directa) a colegilor de munca si cate si mai cate. Cand toate acestea se intalnesc cu niste personalitati speciale, cu probleme personale diferite, singurul lucru care se poate intampla este… comedia.

Mie imi place pentru ca (desi exagereaza, pentru efect “artistic”) sunt probleme cu care m-am intalnit PANA SI EU in acesti 3 ani de scoala. Spre deosebire de alte seriale cu subiect medical de real succes in ultimii ani, actorii nu sunt alesi pe principiul “de cine i-ar placea cum arata audientei” ci arata mai aproape de personalul medical real din spitale. Pentru ca n-am vazut inca spitalul populat cu fotomodele (masculine si feminine) din orice serial “medical” american din ultimii 15 ani.

Fiecare sezon are 6 episoade, deci e clar de vizionat intr-un week-end. Dupa ce-ti iei HBO Go, de exemplu πŸ™‚

In principiu, daca ti se pare amuzant clipul urmator, iti va placea serialul. Daca nu… poate ar fi cazul sa gasesti altceva.

  1. Mozart in the Jungle

O comedie scurta si intensa, ca o ploaie de vara, cu un subiect mai rar in lumea micului sau marelui ecran.

mozart in the jungleSi acest serial nu e chiar pe gustul tuturor, trebuie sa vezi un episod sau doua ca sa te hotarasti daca e pe gustul tau. Mie mi-a placut foarte mult.

Povestea: Orchestra Filarmonicii din New York primeste un nou dirijor, atunci cand vechiul maestro trebuie sa se pensioneze (pe jumatate fortat, pentru ca nu mai era suficient de hip pentru a aduce bani Filarmonicii). Noul dirijor va fi Che Guevara Rodrigo (jucatΒ  excelent de Gael Garcia Benal), un geniu precoce, adorat de tineri si batrani si care va aduce un nou suflu unei orchestre in pragul falimentului.

Evident, avem outsider-ul Hailey, care, ca o mica Cenusareasa isi doreste din tot sufletul sa ajunga sa cante in orchestra, dar nu e suficient de experimentata pentru asta, pentru ca niciodata nu a avut banii pentru o educatie muzicala completa. Asta desi este destul de talentata – suficient de talentanta pentru a fi observata de maestro Rodrigo.

Distributia este plina de personaje care mai de care mai extravagante si mai savuroase (din orchestra si din lumea din jurul ei). Ceea ce creeaza premisa pentru nenumarate intrigi legate de vechiul dirijor, amantele sale, donatori generosi, familii bogate si lumea muzicala plina de has-beens si wannabes dintr-un oras cu ceva traditie in domeniu.

Desi producatorii serialului pluseaza pe “sex, drugs and classical music” ca motto, serialul e ceva mai mult de-atat. Da, toata lumea (in special femeile) e prea cazuta in limba dupa maestro-cel-cu-par-sauvage si toti membrii orchestrei par fortati sa fie niste ciudati, nu niste oameni extrem de muncitori si pasionati. Dar, cumva, serialul e misot, cu atatea clisee si absurditati (sau poate din cauza lor?).

Mie mi-a placut pentru ca subiectul e un pic diferit si pentru ca majoritatea personajelor pastreaza tonul subiectului, interpretand niste roluri-clisee (vazute si tot vazute pana acum in alte filme/seriale) larger-than-life intr-un fel care face tot intregul interesant. Placut suficient de mult incat sa astept sezonul 2. πŸ™‚