Iarna in Alpi (14): Sölden / Obergurgl-Hochgurgl (At)

Sölden este o statiune despre care oamenii au opinii foarte diferite. Unii zic ca e o o statiune urata, cu aglomeratie pe partii, preturi mari si “partii urate”. Altii zic ca e cea mai tare statiune din Alpi.

cof

Mie nu imi plac superlativele. Pentru mine e o statiune care are domeniu schiabil la inaltime mare, care are variante destul de variate de partii, cu instalatii de transport pe cablu de ultima generatie si cu o infrastructura excelenta. Si unde, indiferent cat de nasol e sezonul, intotdeauna vei gasi suficienta zapada cat sa te distrezi. Si are inca 2 statiuni la 20 minute distanta, unde skipassul e valabil. Pe scurt, Sölden e o statiune care mie-mi place mult.

cof

Pana acum n-am mai schiat niciodata in Alpi in aprilie. De asemenea, nu am mai fost vreodata la un festival de muzica electronica la mare altitudine.

oznor

O facui si pe asta. 🙂

Fara sa am prea mari asteptari, mi-am cerut in februarie cele 2 zile libere pentru aprilie in prima saptamana si mi-am facut rezervarile pentru 3-7 aprilie, dupa ce am vazut ca Robin Schulz si Lost Frequencies vor veni la Sölden.

oznor

Am avut marele noroc sa nimeresc fix intr-o mare furtuna de zapada, care a durat de pe 3 seara pana pe 5 dimineata. Prima zi de schi a fost cu vizibilitate extrem de proasta, cu ploaie de la 1600 m in jos, cu putine partii deschise si incheiata cu o ora si ceva de concert in care daca nu ma miscam, se depuneau cam 10 cm de zapada pe mine. 🙂

cofcof

A meritat. 🙂

La 2300 m s-au depus cam 80-100 cm in total, in statiune cam 15-20 cm.  Totul arata ca un winter-wonderland.

cof

A doua zi a inceput cu soare sus si ceata de la 2000 m in jos si cu 1 singura partie deschisa. Incet-incet au deschis aproape tot domeniul schiabil, mai putin ghetarii. Noroc c-a iesit soarele si a gonit norii.

cofcof

I-a gonit asa de bine, ca la 16:05, la finalul zilei de schi si inceputul concertului, erau cam 20 grade si ziceai ca erai la plaja, nu la 2300 m. Dupa ceva timp s-a mai lasat niste frig, dar alea 2 ore de stat in soare mi-au parlit fata de arat si acum ca un panda.

rhdrrbshrbshrhdr

oznor
Hochgurgl – Kirchenkarbahn in fundal, dreapta-sus

A 3-a zi am mers la Obergurgl-Hochgurgl. La fel de misto ca intotdeauna. Zapada peste zapada, totul deschis, lume mult mai putina ca-n Sölden, o experienta placuta. Au deschis (acum 10 zile) o noua sectiune la noua gondola din lateralul Hochgurgl, cu o noua partie si noi posibilitati de off-piste. Mi-a placut.

cofrhdrrhdrrhdrcofcof

A 4-a zi am ajuns sus la 08:39, m-am bucurat de soare 1 ora, apoi am avut vreo 2 ore de cer acoperit, apoi a iesit din nou soarele, apoi la final de zi iar s-a innorat. M-am bucurat de toate partiile negre gasite – neagra de pe ghetar (de cupa mondiala) a fost in cea mai buna conditie din cei 7 ani diferiti cat am fost eu la Sölden.

cof
multa lume la 08:39 pe partia neagra de la Giggijoch
rbsh
partia neagra de pe Schwarzkogel
rbsh
elefant pregatit pentru Hannibal
rbsh
privelistea de la 3300 m
rbsh
privelistea de pe ghetarul Tiefenbach, Pitztal e in fundal-centru
rbsh
inceputul coborarii de pe ghetar inapoi spre Sölden

Per ansamblu, o surpriza placuta schiatul in aprilie.

Ca intotdeauna, Sölden nu ma dezamageste.

Iarna in Alpi(13): Sankt Anton am Arlberg (At)

Dupa ce cu o saptamana inainte am fost la statiunile-sora din domeniul imens Arlberg, sambata am ajuns si la Sankt Anton. La fel ca saptamana precedenta, a fost prima data cand am ajuns in regiunea asta.
Cred ca asta a fost partea cea mai misto a iernii asteia: am putut sa ma dau cu placa prin mai multe statiuni despre care doar citisem pana nu demult.

dav
Kandahar/Galzig in stanga, Schindlerspitze in dreapta (Valluga e ascunsa). La un clic pe poza si zoom, se vede telecabina imensa suspendata deasupra vaii

La fel ca in cazul Zürs-Lech, accesul cu masina catre Sankt Anton nu e chiar la fel de banala ca in alte statiuni mari austriece, unde mergi pe autostrada si apoi intri pe o vale lejera, fara multe curbe. Daca vii dinspre Elvetia/Liechtenstein, drumul urca destul de abrupt si are destul de multe curbe stranse. Inainte de-a ajunge in Sankt Anton, drumul trece si prin St. Cristoph, care e la 1800 m altitudine – si se vede.
La final de martie, pe anumite portiuni pur si simplu treci printre veritabile “ziduri” de zapada. Impozant.

dav
Peste “deal” e drumul dinspre St. Cristoph spre Sankt Anton

Impresia buna se strica un pic atunci cand ajungi in statiune si vezi ca parcarile sunt cam putine, cu plata si ca singura in care mai era spatiu e la cucurigu’n deal, undeva de unde ai 10 minute de mers pe jos pana la primul bus – langa Nassereinbahn.

 

Eniuei, destul despre drum.

Sankt Anton are 3 zone mari schiabile “proprii”: Rendl, Gampen si Galzig, plus off-piste si nu numai pe varfurile Schindlerspitze si Valluga.

cof
Rendl dimineata

 

Zapada era in cantitati imense, dar vremea anormal de calda pentru altitudine si perioada (16-19 grade la pranz in statiune, la 1300 m) n-a fost ideala. Dimineata devreme totul era bocna, dupa 12 totul era flescait – pe partea insorita de la Gampen de sus pana jos totul a fost smantanos.

Pe Rendl sunt cateva partii dragute (mentiuni pentru o neagra si-o rosie plus coborarea-n vale), un snow-park, niste off-piste si niste telescaune cu urcarea facuta de pe o platforma suspendata peste hau – ceva nou pentru mine.

rhdr
dintotdeauna mi-au placut masinariile astea
cof
snowpark-ul din Rendl
cof
Talabfahrt spre Rendl

 

Pe Gampen sunt mai multe partii printre copaci, cu variatiuni rosii/albastre/negre pentru a ajunge in statiune, jos. Partiile de mai sus sunt interesante, cu posibilitatea de-a ajunge in valea dintre Gampen si Galzig.

cof
Privelistea de mai sus de Gampen

Pe Galzig se ajunge cel mai usor cu un funitel modern, care are o statie de incarcare foarte futurista – te urci in el la parter, apoi gondola e ridicata “la etajul 1” si de acolo merge spre primul pilon si in sus.
Odata ajuns pe Galzig, ai nenumarate optiuni de coborare – direct spre Sankt Anton pe. albastre sau pe neagra faimoasa Kandahar, sau poti merge spre Schindlerspitze, spre Arlenmähder sau spre St. Cristoph. Sau poti urca spre Valluga, pentru off-piste.

oznor
zoom pentru telecabina spre Valluga – poza de pe Gampen spre Galzig
cof
Poza de pe Kapall (2330 m) spre Galzig (2185 m)

Zona de aici are niste panorame foarte misto, are un telescaun foarte lung spre Schindlerspitze, are o albastra lunga si surprinzator de misto spre St. Cristoph si e poarta spre restul domeniului Arlberg, daca vrei sa ajungi in Zürs, de aici incepi.

cof
Sosirea telescaunului luuung pe Schindlerspitze.
cof
poza de pe Kandahar, Gampen in stanga, Rendl e in dreapta (dar nu se vede decat zona neschiabila)
dav
Arlenmähder de sus
cof
O partie albastra (nr. 100) care chiar mi-a placut
cof
Arlenmähder de jos

Ca destinatie de-o zi, Sankt Anton e interesant, dar pur si simplu nu ai timp sa explorezi prea mult. Iar cand e prea cald afara, nu prea ai cum sa bagi viteza,  deci nici nu poti face foarte multi km de partie. Altfel, domeniul e atat de mare incat cozile sunt ca si inexistente, chit ca era multa-multa lume in statiune.

Zona foarte populara pentru elvetieni, nemti si englezi.

Ca impresie generala,  Zürs-Lech mi s-au parut mai pe gustul meu, parca Sankt Anton e un pic prea pentru “mase”. Oricum, m-am distrat. E de revenit – chiar pentru vacante lungi.
53,5 euro skipassul de-o zi (+5 cartela).

A, da, desi e primavara, nici aici nu e programul prelungit, ba din contra, ultimele gondole si scaune urca pe la 16:00, deci trebuie un pic de atentie la ultimele ture.

rhdr
caine ud un pic mai sus de finalul partiei spre Sankt Anton. Pe el nu-l deranja faptul ca zapada se transformase-n smantana 🙂
oznor
hmm, oare cati englezoi beti au cautat gustul adevarat la veceul asta? 🙂

 

Iarna in Alpi (12): Lech-Zürs am Arlberg (At); Grindelwald (Ch)

Marti-Vineri a nins cu pauze in Alpi (si a plouat ca naiba la mine acasa).

dav
Zürs am Arlberg

Sambata am ajuns oarecum din intamplare in Zürs am Arlberg, impreuna cu 2 indieni cunoscuti pe un grup de facebook. 2 indieni si un roman au mers la schi in Austria. Suna a inceputul unei glume nu neaparat bune. 🙂

cof
Zürs e in vale

Obisnuit sa “ma dau” singur tot sezonul, trebuie sa recunosc ca a fost dificil sa ma adaptez la companie. Conditiile au fost oarecum dificile (powder ciopartit pe majoritatea partiilor), dintre cei 2, unul era schior acceptabil, dar amandoi nu erau pregatiti pentru tipul asta de zapada. Pe la 1 ne-am separat, dupa aia mi-am facut damblaua singur.

 

cof
Oberlech

Am inceput ziua la Zürs, am facut partiile din zona, apoi am urcat pe Madloch-Joch, am coborat pe un fel de off-piste marcat si partial batut (ski-route ii zic ei) spre Zug, apoi am facut cateva coborari in zona aia – toate fiind cel mai corect descrise ca “off-piste marcat” sau pur si simplu off-piste.

cof
Scaunul spre Madloch-Joch, partie inchisa din cauza de risc de avalanse
dav
Ski-route spre Zug
cof
Ski-route negru din Zug, prima data iarna asta cand mi-a fost cu adevarat frica
cof
Acelasi ski-route, pozat de sus

La domeniile astea imense schiabile e aproape imposibil sa vezi partii batute dupa o cadere de zapada care a continuat pana noaptea dinaintea zilei in care schiezi.

cof
Zürs dimineatra
cof
pe ski-route rosu inainte de Zug, zapada cu strat de gheata topita deasupra

Apoi am mers spre Oberlech/Lech, unde partiile erau in conditie ceva mai buna. La finalul zilei am avut 1 ora de explorat 3 partii negre la Warth, apoi inapoi spre Lech – apoi bus pana la parcarea din Zürs si inapoi la Zürich.

cof
Lech
cof
Warth, in Sonnenjet
cof
O neagra cu moguli de pe Salober (Warth)
cof
Neagra usoara in Zürs
rhdr
Lungul drum pana-n Zug am Arlberg 🙂

 

Austriecii (ca elvetienii) nu-s italieni: desi zapada era multa, desi e lumina pana seara tarziu, programul instalatiilor se inchide tot la 16:30. Ata ete.

cof
Oberlech si o mica zona cu partii batute
cof
Warth, negre si off-piste

Per ansamblu un domeniu schiabil interesant, cu multe optiuni, dar care mi se pare ca e prea mult axat spre freerideri: pur si simplu sunt prea multe ski-routes, n-ar strica sa le bata 100% pe multe dintre ele si sa le lase “partii”. Atat de multe optiuni de off-piste care pare “sigur”, in conditii de risc de avalansa 3-4, incurajeaza la riscuri prea multi oameni care chiar nu sunt pregatiti (fizic sau cu echipament) sa iasa in off-piste.

 

 

A doua zi am fost cu un prieten din liceu si copchilul lui la Lauterbrunnen-Wengen.

oznor

Am plecat tarziu, am avut skipass pe jumatate de zi, am prins majoritar cer noros. La finalul zilei a inceput sa ninga sus/ploua jos.

cof

Jumatate din domeniul schiabil a fost temporar sau toata ziua inchisa. Nu neaparat cea mai buna optiune pentru a veni cu un copil incepator – dar prognoza meteo zicea ca vom avea mai mult soare si mai putin vant decat am avut.

cof
Cam tot soarele pe care l-am avut dupa ora 13:00

Mi-am facut damblaua pe jumatatea aia de zi, m-am dat pe unde am putut, dar a fost inca o zi care mi-a demonstrat ca am devenit un singuratic antipatic – pur si simplu imi place mult mai mult sa ma dau si sa merg la munte singur, in ritmul meu si in conditiile mele.

cof
Not much fun

Iarna in Alpi (11): Laax (Ch)

Prognoza e nasoala pentru urmatoarele 10 zile. Ploaie, ploaie, ploaie in cam toata Elvetia, poate ninsoare la altitudini.

Azi ar fi trebuit sa avem o zi de mers la schi cu departamentul. Asta insemna si cei de pe sectie, si secretarele si optometristii si o gramada mare de oameni pe care nu i-am vazut in viata mea. In contractul meu de angajare scrie ca spitalul ne ofera in fiecare an o zi libera FIE pentru schi, fie pentru drumetie CU departamentul.
Singura chestie e ca sefa mea mi-a zis ca la noi la blocul operator ea nu ne da ziua libera, deci va fi considerata ca ore “negative” (adica ori folosesti o zi de concediu, ori trebuie sa recuperezi ziua cu overtime). Nu conteaza ce scrie in contract. Oook.

Cum departamentul se ducea intr-o statiune micuta, unde prognoza era “ploaie”, am stat si am cautat in toata Elvetia statiuni unde nu ploua si nu era innorat azi. Am vazut ca la Laax era prognozata o zi insorita, m-am scuzat de ziua de schi cu departamentul dar am pastrat-o pentru mine si fuga la Laax.

smacap_Bright

La Flims, mai exact, e mai aproape de Chur, mai putin de mers cu busul si apoi ajungi pe munte mai repede.

cof

La naiba cu prognoza lor meteo, de la soare si cer albastru dimineata, la pranz peste 60% din domeniul schiabil era in nori si chiar ningea in anumite portiuni.

 

dav

cof

cof

Am explorat niste partii pe care in decembrie nu le-am facut, dar per total am fost un pic limitat in ceea ce am vrut sa fac, din cauza de vizibilitate cam proasta in multe zone.

cof

Oricum, mi-am facut damblaua si raman la parerea ca Laax-Flims-Falera e cea mai tare statiune de schi din Elvetia.

cof

Ce nu mi-a placut a fost faptul ca schipassul a costat la fel ca de Craciun (80 CHF luat cu 1 zi inainte, ar fi fost 64 daca il luam cu 10 zile inainte, dar cine are incredere in prognoza?), ca zapada s-a topit incredibil de mult, chit ca au avut peste 2 m in total pana acum cateva saptamani si ca, desi e lumina pana tarziu, programul lor de functionare a ramas acelasi (nu  urca ultima gondola la 17.10, ca la Livigno).

cofcof

A fost misto faptul ca nu am stat deloc la cozi toata ziua, am putut face mult mai multe ture ca-n decembrie, chit ca zapada a fost cam nasoala sub 1800 m. Ca data trecuta, si acum am observat ca sunt o gramada de schiori/boarderi de nivel foarte bun care vin in Laax.

 

Iarna in Alpi (10): Livigno (It), Grindelwald (Ch)

Livigno

Sambata am fost iar la Livigno, statiunea mea “de suflet”.
Sambata – coada mare la granita, coada apoi la platit taxa de tunel (apropo, e 45 euro sambata, mama lor de elvetieni jecmanitori). Am ajuns sus la Costaccia abia la 10:29. Sfortunato!

cof

Soare, niste norisori dupa pranz, zapada excelenta, doar jos de tot, in oras, era smantanita.

cof

15 grade la miezul zilei la 1900 m (!), cam 0-2 grade la 2600 m. 39 euro skipass-ul!

IMG_20190302_121620.jpg
Mi-a placut ca au umblat la domeniul schiabil un pic, au mai facut sau latit niste variante de partii de conexiune. Au 3 parcuri perfect preparate acum, pacat ca ma lasa rece. 🙂

cof
Ca de obicei, mancarea a fost excelenta.

IMG_20190302_172827.jpg

Ca de obicei, schimbatul de pe un versant pe celalalt a durat prea mult.

cof

IMG_20190302_133917.jpg

IMG_20190302_111322.jpg

cof
La final de zi n-a venit busul la timp, a intarziat 20 minute. 14 elvetieni si cu mine il astepam.

Aia au inceput sa zica “asa e in Italia, astia ne tin aici, servicii italienesti” si altele. A venit, ne-a imbarcat rapid si ura si la vama.

Dupa aia era sa faca ditamai accidentul soferul italian cel grabit (a pus o frana si tras mult de volan stanga, intrand pe contrasens, cand la stop ala din fata a indraznit sa… opreasca la rosu). Nu l-a calmat asta, dupa aia facea slalom la 60+ km/h prin drumul ingust si plin de curbe pana la granita, de au inceput sa zbiere elvetienii ca ii omoara si s-o lase mai incet. Dupa aia, la granita am dat peste un elvetian care ne-a scormonit pe toti 15 in ghiozdane, doar-doar o gasi ceva luat din Livigno, ca sa taxeze.
Pana la urma am pierdut trenul din Zernez, ceea ce a insemnat o intarziere de 1 ora si un pic pana am ajuns acasa, mort de oboseala, la 00:10.

 

Grindelwald

Asta mi-a dat peste cap planurile pentru azi, cand vroiam sa merg la Portes du Soleil. Cum asta insemna prea putin somn sau prea putin schiat (fac 3h15 pana la prima cabina din Champery), am schimbat destinatia cu Grindelwald, aproape de mine, in muntii pe care-i vad zilnic de la munca. Mai mult somn, mai putin stat in trenuri.

cof
Monch, Eiger si Jungfrau, 3 munti de peste 3000 m

Eniuei, pentru cine nu stie, regiunea de schi Jungfraujoch are 3 zone schiabile: Grindelwald-First, Grindelwald-Wengen si Mürren, totalizand 206 km de partii neconectate direct (ci cu busuri sau trenuri cu cremaliera). 65 CHF skipass/zi pentru doar 1 zona, 74 pentru toata regiunea.

cof
dimineata pe racoare, sus la Männlichen

Poti schia in toate cele 3 zone in aceeasi zi, dar stai foarte mult in busuri sau tren, nu prea merita, de asta am ales doar Wengen.
Zona Grindelwald-Wengen are 110 km de partii, concentrate pe 3 subzone: Männlichen, Lauberhorn, Eiger-Kleine Scheidegg.

 

IMG_20190303_093534.jpg
Talabfart catre Grindelwald Grund, cu mini-gondolele antice in stanga

Poti ajunge sus in 4 feluri: cu tren cu cremaliera (1h) din Lauterbrunnen, tren din Lauterbrunnen +telecabina din Wengen (cam 25m), tren cu cremaliera (aproape 1 h) din Grindelwald sau telegondola de 4 persoane (din 1978!) din Grindelwald-Grund (30m face gondola, inca 40-60 minute statul la coada).
Am aflat pe pielea mea ce enervanta e gondola aia minuscula si veche, cand am facut partia pana in Grindelwald la prima ora, in ideea ca va fi curand prea cald (16 grade la pranz!). Am facut partia in vreo 10 minute, am reurcat dupa 1h20m. Am turbat, am avut flashback-uri cu cozile imense de la Bansko sau Poiana “in zilele bune”. PTSD, eh? 🙂
Am injurat vreo ora decizia de-a veni aici. Dar dupa ce am facut mai multe ture si apoi am schimbat spre Kleine Scheidegg si am facut ture si pe acolo, a inceput sa imi placa statiunea 🙂

 

cof
sus la Männlichen, privire spre cele 3 varfuri de 3000+ m

Negrele de pe Lauberhorn, neagra de cupa mondiala (Lauberhornrennen), rosia de pe Eigernordwand si chiar si partiile de la Männlichen au fost chiar misto.

cof
neagra 41 de pe Lauberhorn
IMG_20190303_154935.jpg
incepeutul Lauberhornrennen
cof
casuta de start pentru Lauberhornrennen
rhdr
langa telescaunul Läger
IMG_20190303_153739.jpg
spre Wix
IMG_20190303_143504.jpg
zona de intalnire a 3 telescaune: spre Männlichen, Kleine Scheidegg, Eigernordwand

La ce calduri au fost, tot ce era sub 2000m era transformat in slush, dar era inca destul de ok pentru dat. Pete de pamant am vazut destul de multe.

rhdr
partia spre Grindelwald, doar dimineata era zapada tare

Per total, e o zona destul de interesanta Grindelwald-Wengen, dar e mult, mult prea populara pentru ce capacitate de urcat pe munte are. Abia peste 2 ani vor inaugura astia 2 gondole noi care sa repare problema asta. Cozi peste cozi – ceva cu care m-am dezobisnuit sezonul asta.

IMG_20190303_144700.jpg
desi pare totul lipsit de oameni, erau extrem de multi pe munte

O alta chestie care nu mi-a placut a fost ca la inceputul zilei partiile erau batute cam prost – cu damburi si gauri. Nu ceva ce vrei sa lovesti atunci cand te bucuri de partiile goale la inceput de zi si dai gaz.

 

 

IMG_20190303_155111.jpg
Lauberhornrennen

 

Iarna in Alpi (9): Val Gardena (It)

Pana anul trecut, in mod normal, asta ar fi fost unica mea vacanta la snowboard pentru un sezon. Pentru ca acum locuiesc in(tre) Alpi, a fost doar o iesire mai lunga, dupa altele mai scurte. Prima data cand am ajuns cu trenul la Innsbruck, unul dintre oraselele mele preferate.

IMG_20190209_135729.jpg

Poate si din cauza ca am mai avut mai multe zile de snowboard bune pana acum sezonul asta, nu am mai fost la fel de entuziasmat de iesirea asta, nu am mai gustat noua zona la fel. Poate si alte circumstante personale au avut o influenta.

Eeniuei… Pe scurt, a fost o vacanta frumoasa, dar n-a fost chiar asa de misto cum imi creasem eu o imagine-n cap despre Dolomiti.

cof

Val Gardena este… o vale (mda 🙂 ) de mare altitudine, cu mai multe statiuni, care incepe din autostrada nordului din Italia, autostrada care porneste de la granita cu Austria, la Brenner Pass.
Cele 3 cele mai importante statiuni sunt Ortisei, Santa Cristina si Selva Gardena. Cum toata zona e trilingva, toate au si denumire in germana si in ladina (sau retroromana pe limba noastra). E un pic confuz sa vezi ba Ortisei, ba Sankt Ulrich, ba Selva, ba Wolkenstein si, in general, totul scris in multe limbi. Val Gardena devine ba Grödnertal (in germana) ba Gherdëina (in ladina), in functie de cum ti-e norocul.

Dpdv al schiului, ai zona schiabila Val Gardena (cu skipass propriu si aproximativ 160 km de partii – harta) si zona mai mare Dolomiti SuperSki (cu un skipass mai scump, 500 km de partii interconectate si aproape 1000 km de partii in total – harta). 304 euro/6 zile de ski “peste tot” in Dolomiti.

dav
Selva Gardena de la Ciampinoi, Seceda in mijloc, sus

In Val Gardena ai 4 zone de schiat:
– Alpe di Siusi, cu cateva zeci de km de partii, deservite de telescaune mai vechi si cu multe zone de conexiune cam plate

IMG_20190211_115501.jpg
– Seceda, cu o partie lunga pana in Ortisei (10,5 km), 2 partii lungi de altitudine plus 2 partii albastre pana undeva mai sus de Santa Cristina

IMG_20190212_113819.jpg
– zona de est de la Selva Gardena, cu Passo Gardena – pana la Colfosco (parte din domeniul schiabil Alta Badia)

IMG_20190214_091659.jpg
– zona de vest de la Selva Gardena si Santa Cristina (cu partia de cupa mondiala Saslong), pana la Passo Sella si Col Rodella

cof
spre partia Saslong
rhdr
Passo Sella

 

Multi oameni vor sa faca si turul schiabil al masivului Sella, un fel de cilindru cu foarte multe varfuri abrupte/ascutite, la baza caruia se afla statiunea cea mai de sus din Val Gardena – Selva Gardena. Turul asta (numit Sella Ronda) poate fi facut in sensul acelor de ceasornic (portocaliu) sau invers (verde) si insumeaza minim 25-27 km de schiat si intre 13 si 17 instalatii (in functie de pornire si oprire).

rhdr
Ca tur pe schiuri, Sella Ronda e interesant daca il faci pentru a te distra. Daca-l faci doar pentru a bifa o casuta imaginara, e enervant, pentru ca stai cam mult in instalatii si poti prinde cateva zone de ambuteiaj.

Eu am facut Sella Ronda (varianta oranj – harta) de 2 ori.
1 data cu un amic mai incepator, 1 data singur.
Prima data am facut multe pauze de poze, in plus 3 partii din afara turului (2 negre si-o rosie) si l-am terminat in 4h30m. Dar l-am terminat pe varianta mai lunga, Saslong, in Santa Cristina, nu am mers catre Wolkenstein.
A doua oara am explorat zona Alta Badia (Colfosco si Corvara), m-am jucat un pic prin Arabba, am mai facut vreo 2 ture in plus prin Val di Fassa si l-am terminat (tot pe Saslong) in 6 h.Daca il faci fara pauze si fara ocoluri si incepi dimineata, cred ca varianta oranj se poate termina in aproximativ 2h30m, varianta verde +45m. Italienii sugereaza cam 5-7 ore pentru el (cu pauze).

cof

cof

Important de mentionat ar fi faptul ca poti ramane blocat intr-o statiune daca ajungi prea tarziu intr-un loc, ca instalatiile se mai pot inchide pe motiv de vant si ca pe varianta verde sunt cel putin 2 partii albastre execrabil de plate (in zona Passo Sella) – 1 din ele fiind marcata eronat ca rosie pe harti.

Aranjate intr-un romb in jurul masivului Sella sunt 4 pasuri de mare altitudine: Gardena, Campolungo, Pordoi si Sella. Italienii iti recomanda sa ajungi la ultimul pas inainte de statiunea unde vrei sa ajungi la maxim 15:30.

IMG_20190214_092514.jpg
passo Gardena
dav
passo Campolungo
cof
passo Pordoi
dav
passo Sella in distanta

Mi-a placut faptul ca poti explora o gramada de zone schiabile. Mi-a placut rosia/albastra din Colfosco, vreo 3 partii din Corvara, cele 2 partii de la refugiul Piz Boe, negrele excelente din Arabba/Porta Vescovo, rosiile de langa Sas Bece, albastrele si negrele de la Piz Sella, toate partiile de la Ciampinoi si, evident, neagra de cupa mondiala Saslong – lunga, lata si excelenta dupa pranz, cand apare soarele.

IMG_20190214_094100.jpg
Colfosco
cof
neagra, Arabba
cof
neagra la ref. Piz Boe
rhdr
rosie la ref. Piz Boe

Daca faci Sella Ronda in directia verde, printre ultimele partii va fi o rosie lunga de la Dantercepies spre Selva Gardena – arata foarte misto din gondola.

In afara de Sella Ronda, Seceda e foarte misto:
Partia lunga pana in Ortisei e foarte variata. Incepe de la 2500 m si se termina la 1200 m si te poarta prin gol alpin, zone serpuitoare, cateva abrupturi mici si se termina la poalele unor stanci impresionante.

IMG_20190212_122921.jpg
Cealalta partie din golul alpin (ei zic ca-s 2, eu zic ca-i 1 cu varianta) e si ea draguta, pacat ca e deservita de un telescaun fara bula si ca se continua cu o albastra tare plata pana la Col Raiser.

IMG_20190212_145321.jpg

 

La Alpe di Siusi schiatul e altfel. Multe telescaune vechi, multe partii scurte, multe partii de conexiune foarte plate si foarte multe cabane unde sa bei o cafea sau sa iei un pranz.

IMG_20190211_135158.jpg

Personal, nu mi-a placut prea mult, dar asta e si din cauza ca eram cu snowboardul, presupun ca e mai putin enervant platul cand esti cu schiuri (si bete).
Oricum, privelistea e misto.

rhdr

Per ansamblu, Val Gardena e deosebita. Muntii arata intr-un mare fel, partiile sunt pitoresti, mancarea e excelenta, cazare e pentru toata lumea, oamenii sunt destul de prietenosi, chiar si in high-season si aglomeratie tot te poti da ok.

IMG_20190212_141701.jpg

nfd

La minusuri ar fi faptul ca domeniul schiabil e foarte labartat – deci e greu sa ajungi dintr-o parte in alta, ca multe instalatii sunt cam vechi (m-au enervat telescaunele fara bara de suport pentru schi/board) si ca sunt multe zone de conexiune/intersectie care sunt ba prea plate, ba prea inguste si abrupte pentru cata lume trece pe acolo.
Tot la minusuri as pune si sistemul de busuri (trebuie sa platesti sau sa primesti un card pentru el de la cazare) – care e cam lent si bizar gandit (doar unele busuri opresc la o gondola, altele ocolesc 2 km si merg pe langa ea) si hartile, care sunt un pic aiurea desenate, pur si simplu nu descriu corect cateodata realitatea, atunci cand arata 2 varfuri cu 4 telescaune si 3 partii intre ele.

IMG_20190212_155712.jpg

Per total, a fost o saptamana placuta, dar dpdv DOAR al schiatului, mie imi plac alte statiuni mult mai mult.

cut2

Iarna in Alpi (8): Arosa-Lenzerheide (Ch)

Vineri a nins pe toata lungimea lantului Alpilor, azi ninge iarasi. Sambata se anunta innorata in majoritatea Elvetiei. Imi luasem o zi libera vineri, in ideea de a face o mini-vacanta. Cu asa prognoza, am preferat sa dorm pana tarziu vineri si sa sper ca voi alege statiunea cu ceva mai mult soare sambata.

Dupa ce am frecat toate siteurile de prognoze meteo din Elvetia, Italia, Franta si Austria, m-am decis sa raman in Elvetia si am ales Arosa-Lenzerheide ca destinatie.

Pana in 2018 nu auzisem niciodata de statiunile astea. Vara trecuta am citit un pic despre Arosa, pentru ca au ceva trasee de drumetii, au un funicular rotund care arata… amuzant si de anul trecut au deschis o zona-refugiu pentru ursi maltratati. Au inceput cu un urs, din februarie au 3.

Ei bine, e vorba de 2 statiuni care insumeaza 3 versanti si 225 km de partii, instalatii noi si foarte noi (cateva ceva mai vechi sunt pe partea cu Arosa) si domeniu schiabil majoritar intre 2000 si 2500 m. Harta partiilor aici.

IMG_20190202_150529.jpg
Arosa de la Mittelstation

Daca esti genul care vrea sa exploreze, trebuie sa incepi cu un plan in cap daca vrei sa incerci cat mai multe partii. Eu am inceput pe versantul de vest de la Lenzerheide, cu gondola din Churwalden, unde ajungi in doar 20 minute din Chur, nodul feroviar principal pentru cantonul Graubünden.

IMG_20190202_085016.jpg
Powder pe partii la ora 08:40

E important de mentionat ca e foarte usor accesibila zona din Zürich, in week-enduri poate fi foarte aglomerat. Eu am stat la coada doar la telecabina care mergea spre Rothorn, in rest nu am avut asteptari mai lungi de 1-2 minute toata ziua.

cof
Soarele se lupta cu norii la ora 09:20. Multimile inca nu aparusera.

Versantul de vest are niste partii destul de misto sus, dar partiile de conexiune intre cele 3 mari varfuri si zonele lor de schiat sunt… neplacute. Plate si inguste.

cof
Rothorn in fata. Poza de pe neagra de la Stätzerhorn
cof
Stätzerhorn

Partia care merge pana in vale de la Scalottas e draguta, desi trece de 3 (!) ori peste drumuri asfaltate.

cof

Din vale iei un bus, dupa 5-10 minute (in functie de ora) ajungi la Rothornbahn 1, o gondola noua.

cof
Poza de Alpi: Gondola, varfuri de 2600+ m si Pistenbully 600 parcat.

Partea de est are o partie draguta albastra printre copaci, apoi mai multe rosii si o neagra de cupa mondiala. O rosie, 21, care incepe de pe Rothorn (2865m) incepe pe versantul dinspre Arosa, trece printr-o galerie/tunel ingusta si claustrofobica apoi se deschide dupa cateva sute de metri intr-o partie imensa. Neagra de cupa mondiala n-am incercat-o, vroiam sa ajung si la Arosa – pentru asta trebuie sa iei o telecabina mare, noua. Si la cati moguli erau pe tot versantul de est, pur si simplu mi-a pierit cheful.

IMG_20190202_123625.jpg
30 albastru
IMG_20190202_121941.jpg
Rothornbahn 2 – aici am asteptat 10 minute.

De mentionat ca majoritatea partiilor s-au transformat in partii cu moguli dupa 11-12, pentru ca la inceputul zilei erau toate acoperite de un strat de 10+ cm de powder (fusesera batute cu o seara inainte).

IMG_20190202_133409.jpg
Una dintre putinele portiuni fara moguli

La Arosa partiile erau mult mai putin abuzate, cu exceptia notabila a unor negre/rosii de langa Weisshorn, care aveau niste moguli foarte mari pe la 15:00.

IMG_20190202_144300.jpg
2 rosu

Si aici erau mai multe zone cu partii de conexiune inguste, plate si cateva cu contrapante. Nu chiar cea mai buna statiune pentru boarderi – sau cel putin nu pentru boarderii care n-au placa perfect ceruita si ascutita. 🙂

IMG_20190202_145217.jpg
Partia asta e finalul lui 2 rosu. Se termina cu o contrapanta. Contrapanta dupa plat = injuraturi

Per ansamblu, mi-au placut partiile de la Stätzerhorn, 30 albastra de langa Rothornbahn, 21 rosie de pe Rothorn (mai putin galeria!), 2 rosu de pe Hörnli (mai putin finalul plat), toate partiile de pe Weisshorn.

cof
21 rosu plus Rothornbahn 2
cof
30 albastra

E o statiune interesanta, o alternativa mai ieftina (skipass la 67 CHF luat cu 1 zi inainte) la mult mai scumpa vecina Laax – dar raman la parerea ca Laax e cea mai tare statiune vizitata pana acum in Elvetia (Ischgl/Samnaun nu se pune).

cof
“galeria” – are lejer 200+ m

Iarna in Alpi (7): Zermatt (Ch) + Cervinia (It)

Azi ninge, ieri se anuntau nori cu soare in Wallis, doar nori in Graubünden. Wallis sa fie. La Zermatt am fost in august la o drumetie, am zis sa vad cum e si iarna.

Multa lume a auzit de Matterhorn si de oraselul car-free pentru ultra-bogati de la poalele lui. E amuzant sa si vezi/mergi cu mini-autobuzele lor electrice sau taxiurile electrice – masinarii care au in mare parte o vechime considerabila.

cof

Mi-am luat skipass international (cu Cervinia) de pe site. 5% reducere. 93 CHF in loc de 98. M-am simtit foaaarte inteligent de dimineata, cand am ajuns si am vazut ca jumatate din Cervinia si conexiunea dintre statiuni erau inchise pe motiv de vant.

rhdr
Ghetarul la prima ora. Vanticelul ala de la nivelul solului era chiar foarte puternic. Italia e in stanga.

Zermatt are 3 domenii schiabile pe 3 munti. Sunegga/Rothorn, Gornergrat si Matterhorn Glacier Paradise. De pe ghetar se poate trece in Italia, spre Cervinia. Din Cervinia se poate merge pana in Valtournenche, pe o partie care insumeaza 25 km.

cof
Partia spre Cervinia (jos, in vale), imediat dupa trecerea granitei.

Din Zermatt (1600 m) pana sus pe ghetar (3883 m) mi-a luat 1 h pe ceas. 1 gondola cu 3 (!) statii intermediare plus o super-gondola (28 persoane) cu sistem tricablu, designed by Pinifarina, cu cristale Swarowski in scaune, scaune incalzite si cu 4 (din 25) gondole care au podeaua transparenta.

Frig si vant sus, soare si frumos mai jos. Vant puternic cam toata ziua pe ghetar si in zona de granita.

rhdr

 

Pe la 11 m-am dus si pe Gornergrat, unde m-am dat cu trenul, apoi am facut cateva ture prin soare, pentru ca apoi sa cobor spre Furi, de unde am reurcat pe ghetar si am trecut in Italia, pe legatura deschisa intre timp.

cof

La italieni partiile erau ceva mai bune (ceva mai multa zapada batuta peste baza inghetata), toata coborarea de la 3883 m (cu trecerea granitei) pana in Breuil-Cervinia (2000m) are intre 10 si 15 km (reali) – am gasit site-uri care zic ca are vreo 20, ceva ce-mi pare implauzibil.

cof

O zi e foarte putin ca sa-ti faci damblaua si sa vizitezi tot domeniul schiabil.
Nici nu s-a pus problema sa merg tocmai pana la Valtournenche, pur si simplu as fi fost foarte la limita cu timpul: dupa ce faceam coborarea de 20 km urmau 1 gondola, 3 scaune si 1 teleschi din ’82.

 

Partiile de pe ghetar sunt cam plate, chit ca-s lungi  si late.

rhdr

Partiile spre Zermatt (si de pe ghetar si de pe Gornergratt) erau racaite pana la gheata in zonele de traverseu/pante, si asta inca de la 11:30. Partia de la 3883 pana jos de tot in Zermatt (1608) are 2200 m diferenta de nivel si 13 (!) km, are cateva portiuni ceva mai abrupte si multe zone inguste (cu zapada racaita pana la gheata).

Mi-a placut pe Gornergrat, toata ziua a fost in soare, partiile aveau panta mai constanta (mai putin plate ca pe ghetar) si zapada era mai buna calitativ. Nu am avut timp sa merg pe partiile dinspre Rothorn.

cof
Igloo village

Partiile de la italieni parca erau per total mai late si aveau mai putine teleschiuri (la elvetieni, pe ghetar exista doar 1 supergondola, multe teleschiuri si 1 telecaun).

IMG_20190126_152145.jpg

Evident, la italieni erau mult mai multe locuri unde puteai manca ceva mai ieftin.

cof

Per ansamblu, a fost o zi misto, dar mai mult pentru ca am ajuns si in partea italiana. Zermatt a introdus “dynamic pricing”, impreuna cu alte statiuni din Elvetia din sezonul asta. Asta inseamna preturi maxime in week-end sau zilele de sarbatori (98 CHF/skipass de 1 zi care include Cervinia). Asta poate insemna si preturi de 58 CHF/zi in timpul saptamanii, daca iti cumperi skipass-ul cu peste 1 luna in avans. Dar e domeniu schiabil de mare altitudine. Degeaba dai tu 60 CHF (sa zicem), daca in ziua aleasa se nimereste sa fie ninsoare si viscol – nu vei vedea mai nimic si majoritatea partiilor vor fi inchise.

 

Eniuei, chit ca in opinia mea nu merita caruta de bani ceruta pentru skipass (Laax mi s-a parut mult mai tare, pentru un cost un pic mai mic), ca statiune unde sa schiezi 1-2 zile pe sezon, ca sa te bucuri de priveliste, merita. Sau mergi direct in Cervinia sau Valtournenche si nu treci la elvetieni decat maxim 1 zi.

rhdr

Iarna in Alpi (6) Ischgl (At)

Ce ar fi de scris despre Ischgl ce nu au scris deja multi altii?
IMG_20190119_102601.jpg
E una dintre cele mai vizitate statiuni de schi din Alpi, cunoscuta pentru apres-ski, petreceri si un domeniu schiabil extrem de mare.

IMG_20190118_114559.jpg

Well, e si o statiune destul de noua, prima instalatie de transport pe cablu a fost facuta in anii ’50 – cu (se spune) bani facuti din contrabanda transfrontaliera (Austria/Elvetia).

Azi in zona elvetiana a muntilor si jos, in Samnaun, poti face cumparaturi “duty-free”, dar in cantitati limitate. La 2 puncte pe muntele care separa Elvetia de Austria e cate o ghereta unde cativa vamesi poate mai opresc pe cine pare ca a cumparat prea mult – apoi pot vamui marfa cumparata. Eu n-am vazut asa ceva, dar am citit relatari nefericite.

 

Eeniuei, zona schiabila e imensa. 229 km. E a 3-a oara cand am fost acolo si abia acum am parcurs mai multe partii – si sunt genul care ia tot domeniul la parcurs, incet-incet.

cof

Zona e extrem de populara pentru multe natii – in afara de austrieci, elvetieni si germani, aici vin multi francezi, italieni, olandezi, polonezi, romani, rusi si altii. Toata valea Paznaun are un drum national destul de liber (nu ca DN1-ul nostru), Ischgl are construite niste parcari imense si 3 (!) gondole noi sau ultra noi urca 9.000 oameni pe ora din vale direct pana la 2300 sau 2700 m.

 

Personal, cu toate ca e extrem de aglomerata statiunea, mi se pare extraordinara din cateva motive:
– domeniul schiabil e atat de mare incat tot timpul gasesti partii destul de libere si foarte rar stai la cozi
IMG_20190119_143735.jpg
– e tot timpul zapada multa sau suficienta pentru a schia fara probleme
cof
– instalatiile sunt noi sau foarte noi, foarte putine teleschiuri si se tot inmultesc telescaunele cu cupola si sezut incalzit 😀
cof
– sunt putine partii plate-plate pe portiuni lungi, sunt foarte multe partii lungi si/sau pitoresti
IMG_20190119_095716.jpg
– sistemul de transport din vale (autobuze) e excelent

Desigur, exista si niste lucruri mai neplacute, care deriva din popularitatea statiunii:
– prea multa lume, cu toate dezavantajele inerente
– multe partii sunt facute “praf” foarte repede
– partiile de intoarcere in oras sunt plate la final, cu exceptia ultimei pante, care e foarte des gheata bocna
– partiile dintre partea elvetiana spre Austria sunt FOARTE “praf” dupa pranz
IMG_20190118_161559.jpg
– daca ramai cumva din greseala prea mult in partea elvetiana, e foarte dificil sa te intorci in Austria pe sosea
IMG_20190119_160730.jpg
– cele 2 partii spre Samnaun (in Elvetia) sunt extrem de plate la final
– costurile (mancare, cazare) se apropie vertiginos de cele din statiunile elvetiene mari

 

Mi-au placut mult:

privelistea de pe Piz Val Gronda (si 80% din partia rosie care coboara de acolo)

IMG_20190119_132459.jpg

partiile negre de pe Breitspitz

IMG_20190118_110105.jpg

partia neagra de pe Pardatschgrat la prima ora

IMG_20190119_090145.jpg

partia rosie din Velilltal, care e extraordinar de fotogenica. Pacat ca e ciopartita rau spre final si ca e si intr-o vale predispusa la avalanse (un suedez a murit in 2012 aici dupa ce o avalansa l-a acoperit PE O PARTIE DESCHISA).

IMG_20190117_130826.jpg

partiile de pe valea Thaya

IMG_20190119_124517.jpg

telescaunele incalzite si cu cupola

cof

 

A, da, si Superman si Batman 🙂

IMG_20190118_131115.jpg

IMG_20190118_125559.jpg

Iarna in Alpi (5): Verbier (CH)

Ieri a nins in centrul si estul Elvetiei, a fost doar innorat cu fulguieli in vest. Doar o zi de iesit week-endul asta.

rhdr

Am ales Verbier, pentru ca e un domeniu mare (176 km partii, harta aici), prognoza era buna si era pe lista mea de to-do de ceva vreme.

rhdr

Partea principala din mai marele domeniu schiabil interconectat 4 Vallées (care insumeaza 400 km de partii), Verbier are 3 sub-domenii, care nu sunt conectate direct unele cu altele. Brusson, unde e doar o gondola si un telescaun (gondola pleaca din gara Le Chable), Savoleyres-Tzoumaz (care e intr-o parte a statiunii Verbier, trebuie sa iei un bus de la statia de gondola Verbier) si Verbier-Medran.
Eu azi am “stat” doar pe partea Verbier-Medran.

cof

Verbier e la 1500 m. Ca sa ajungi in Verbier ori iei o gondola din vale, de la Le Chable (unde opreste si trenul), ori iei un bus (care vine ceva mai rar si face mult mai mult ca gondola) ori conduci (dar atunci platesti parcare foarte scump).

Odata ajuns pe munte, ai 3 zone de schiat – in zona Attelas-Les Ruinettes-Fontanet – catre Verbier (majoritatea partiilor sunt aici), zona La Chaux (unde sunt niste albastre si rosii dragute, snowparkul si telecabina care te duce catre Mont Fort si restul de partii din 4 Vallees) si zona de la lacul Vaux, unde e o neagra lejera si niste albastre/rosii si totul e oarecum liber pentru off-piste (daca ai zapada).

rhdr

cof

Per total mi-a placut faptul ca sunt multe partii cu panta constanta (putine zone plate sau cu contrapanta), ca ai tot timpul pe unde sa mergi, ca instalatiile sunt destul de noi si ca partiile erau foarte bine batute.

cof

Pentru ianuarie si cantitatea de zapada de pe munte (1 m), mi s-a parut foarte putina lume, am stat la cozi maxim 1 minut.

rhdr

Dimineata a fost innorat, a si fulguit, a fost flat-light, pana pe la 10:30, cand a iesit soarele din nori si totul a devenit frumos (si am inceput sa vad partiile) 🙂

rhdr

Nu mi-a placut faptul ca partiile de conexiune si cele spre oras (inguste si destul de plate) nu prea aveau plase de siguranta pe lateral si faptul ca nu prea erau harti (panouri) mari pe munte.

rhdr

67 CHF skipassul, ar fi fost mai ieftin daca il luam cu minim 10 zile in avans.

Per total, o zona schiabila placuta, cu multe zone pentru fiecare gust, mai degraba destinata incepatorilor-intermediarilor (putine partii negre).

rhdr

O sa ma mai intorc.

Iarna in Alpi (4): Laax (CH)

Laax (impreuna cu Flims si Falera) are aproape cel mai mare domeniu schiabil direct interconectat din cantonul Graubünden. Domeniul schiabil transfrontalier Samnaun + Ischgl il bate cu 3 km. 🙂

cof

Harta domeniului schiabil aici.

cof

Majoritatea partiilor sunt intre 1800 si 2300 m si are mai multe variante de partii prin padure, deci e un domeniu destul de ok in caz de vizibilitate scazuta. Partiile in gol alpin sunt toate foarte bine marcate.

rhdr

Marimea domeniului schiabil e greu de descris, e pur si simplu uluitor cat de multe partii au reusit sa inghesuie pe doar 2 munti (plus 2 jumatati). Si in antementionatul Ischgl sunt multe partii, dar pe aproximativ 5 munti.

IMG_20181229_103052.jpg

Majoritatea instalatiilor sunt noi, fundul meu s-a bucurat si-aici pe un telescaun cu tapiterie incalzita (plus bula). Un minus (pentru boarderi) ar fi cele 3 telecabine vechi si faptul ca pe ghetar sunt doar niste teleschiuri in T.

cof

Partiile erau excelent batute, cu 17.800 oameni pe munte (zicea aplicatia lor oficiala) la ora 13:00, am vazut foarte, foarte putine pietricele si deloc pamant. Sosirea in vale e destul de jos (1100 m), deci toate partiile spre vale sunt bocna + zapada artificiala spre final.

IMG_20181229_130338.jpg

 

Problema e ca statiunea e prea faimoasa ca paradis de freeride si freestyle. A nins saptamana asta, dar totul era ciopartit metodic peste tot. Parcurile sunt mari, dar erau pline de pusti toata ziua. Per total, erau extrem de multi oameni pe munte, am avut cozi lungi peste tot, toata ziua.

IMG_20181229_115629.jpg

In afara de asta, conexiunile intre partii si intre zone au destul de multe traversee fara panta sau cu scurte contrapante – trebuie sa inveti rapid harta, altfel trebuie sa o iei mai pe coclauri ca sa reusesti sa treci dintr-o parte in alta alaturata a muntelui. Daca nu te deranjeaza un pic de off-piste, e ok.

IMG_20181229_111143.jpg

Per total, mi se pare un domeniu cu multe partii mai usoare (albastre / “albastre-spre-rosii”), dar populat cu multi schiori si boarderi de nivel excelent. Serios acum, fara sa ma laud – nu-s deloc praf, dar astazi am vazut extraordinar de multi schiori si boarderi mult mai buni ca mine.

IMG_20181229_102544.jpg

Si totul vine la pachet cu niste preturi pe masura. Skipassul pe-o zi e la casa 85 CHF (78 CHF daca-l iei cu cateva zile inainte prin app-ul lor Inside Laax, cu pickup in fata casieriei lor). Pretul scade daca iti faci rezervarea din timp si e pentru o zi din timpul saptamanii. Ai si optiunea de asigurare – pt. 5 CHF in plus poti schimba un skipass deja platit dar nefolosit pentru alta zi (cu plata diferentei de bani, daca e cazul), no questions asked. Snitelul cu cartofi e 28 CHF pe munte, carnatul cu cartofi e 19 CHF, o supa e 10 CHF, un senvis e 9 CHF.
Bogatani, domne. 🙂

Per total, am fost impresionat de experienta Laax.

cof

A, da, mi-am cumparat in sfarsit un Ausflugs-Abo de la SBB.
Daca ai abonament halbtax, poti cumpara la pret redus un pass de-o zi (Tageskarte) pe toate trenurile si busurile (si anumite vaporase sau chiar telecabine) din Elvetia.
Ceea ce-ti ofera un General Abonnement (GA), dar doar pentru o zi. Un GA e 3860 CHF/an (sau 4080, daca-l platesti lunar). Daca n-ai venituri mult mai mari decat al meu, nu merita sa investesti in asa ceva. De asta iti iei Halbtax si cumperi Tageskarte.
Un Tageskarte costa in mod normal 150 CHF, 75 CHF cu Halbtax. Daca-l iei din timp (Spartageskarte), poti sa-l iei si cu 29 CHF. Dar numarul de Spartageskarte e limitat pentru fiecare palier (29, 39, 49, 59 CHF). In week-endurile aglomerate nu mai gasesti Spartageskarte daca vrei sa le iei cu doar cateva zile inainte.
Pe scurt, ca sa nu ma mai tot agit sa caut Tageskarte la pret redus, am luat un Ausflugs-Abo, care-ti ofera 20 Tageskarte la 45 CHF/zi. Iti activezi tu ziua dorita, pana la 23:59 in preziua iesirii. Mi l-as fi luat mai devreme, dar n-am avut 900 CHF disponibili. 🙂

Pentru a intelege de ce e importanta toata poliloghia asta cu Tageskarte, Halbtax si costul lor, un bilet dus-intors pana la Laax (2 trenuri si-un bus) costa in ziua calatoriei 80 CHF cu Halbtax. Adica pretul intreg ar fi fost 160 CHF – prohibitiv.

mde

Iarna in Alpi (3): Davos-Klosters (CH)

Davos e o statiune pentru ultra-bogati (am vazut o canapea simpla intr-o vitrina, costa 14.000 franci). Deh, nu degeaba se organizeaza World Economic Forum acolo in fiecare an.

IMG_20181221_200349.jpg

Am gasit o oferta de hotel+DP+skipass de Black Friday, am gasit si bilete de tren ieftine, hop mini-vacanta.

Eniuei, impreuna cu Klosters insumeaza 6 munti pe care se poate urca cu instalatii de transport pe cablu si se poate (teoretic) schia.
In realitate, doar Parsenn si Jakobshorn sunt interesante, Madrisa, Rinerhorn si Schatzalp (si Pischa cu a ei cabina) sunt mai mult pentru familii cu copii sau pentru drumetii cu rachete de zapada.

IMG_20181222_095920.jpg

Am avut doar 2 zile, am optat doar pentru Parsenn, muntele dintre Davos si Klosters. Cele 2 statiuni nu-s la 2 pasi una de alta, sunt 14 km pe sosea intre ele. Zona schiabila Parsenn are 102 km de partii si 18 instalatii de transport pe cablu (harta aici), cu mentiunea ca 6 km sunt de fapt rute marcate de off-piste, iar 3 dintre partiile care coboara in oras se termina in statii de bus, nu la o/un gondola/cabina/scaun.

IMG_20181223_093844.jpg

Zona nu e cea mai prietenoasa cu boarderii (are destul de multe zone plate sau chiar cu contrapante). Spre Klosters e totul mai linistit, daca reusesti sa treci de zonele cu plat+contrapanta. 🙂 Serios acuma, ca sa cobori in Klosters trebuie sa prinzi o intersectie aiurea semnalizata, apoi urmeaza o zona plata, apoi urmeaza o contrapanta. E biatlon, nu schi alpin. 🙂

IMG_20181222_121635.jpg
Spre Klosters

Daca pornesti de la cel mai inalt loc schiabil (Weissfluhgipfel) si legi 1 neagra cu 2 rosii, poti face o tura de 15 km si aproximativ 1900 m diferenta de nivel. Dar ultima parte a celei de-a doua partie rosie e un “drum rosu” interminabil prin padure, relativ ingust si neinteresant. Cel mai bine se schiaza intre 2200 si 2500 m (evident).

cof

Un munte adresat mai degraba schiorilor intermediari – negrele nu-s negre (cu exceptia celor de la Weissfluhgipfel), iar rosiile-s mai degraba niste albastre.

IMG_20181222_095009.jpg

Extrem de putina lume pentru cat de mare e domeniul schiabil. Extrem de mult powder usor accesibil (in zone de pe langa partii). Instalatii oarecum noi.

cof

cof

Depinde ce restaurant montan alegi, mancarea poate fi extrem de scumpa sau doar acceptabil de scumpa. 🙂

cof

Ca boarder, nu mi se pare un domeniu schiabil extraordinar, dar nu e deloc rau.

Iarna-n Alpi (2): Saas-Fee (CH) si Livigno (IT)

Week-end. Si nu mai am nimic de scris pentru facultate pana in februarie. Si nu fac Pickett. E de mers in munti.

Sambata: Saas-Fee (Ch)

Saas-Fee are o poveste interesanta.
Statiune situata la 1800 m, s-a dezvoltat treptat, incorporand 2 statiuni mai mici de langa (Saas-Almagell si Saas-Grund). Totalizeaza 150 km de partii (link aici) in cele 3 statiuni la un loc, dar cel mai interesant tot Saas-Fee ramane, cu cei aproximativ 100 km de partii si o diferenta de altitudine de 1700 m de la cel mai inalt punct schiabil (ghetarul Mittelalallin, la 3500 m) pana in statiune.

IMG_20181215_104149.jpg
Privelistea de pe Mittelallalin (3500 m)

In ultimii 10 ani le-a scazut constant numarul de turisti si incasarile, dar ei au avut cheltuieli in crestere. Anul asta erau de facto in incapacitate de plata la final de sezon, dar au fost salvati de faliment de un grup de investitori.
Partea interesanta e data de faptul ca au venit cu o strategie extrema pentru a face rost de lichiditati. Acum 3 sezoane au lansat o oferta imbatabila: skipass pentru 1 sezon pentru 222 franci. Pana si in Romania costa un skipass de un sezon pentru amaratele noastre de statiuni cu 2-3 partii mai mult de-atat. Iar in Elvetia, costul pentru un skipass de sezon pentru o statiune medie-mare (ca Saas-Fee) se invarte pe la 650-800 de franci. Au continuat oferta si in anul 2, dar au crescut un pic pretul, iar anul asta au facut skipassul 255 franci. Tot ieftin, pentru veniturile europene si pentru cat costa un skipass comparabil.
Eniuei, oferta le-a crescut numarul de turisti considerabil, numarul de innoptari in statiunile din vale au crescut… dar nu i-a scapat de faliment, pur si simplu imprumuturile din anii precedenti i-au prins din urma.

Multa vorbarie oarecum degeaba. Pe scurt, mi-am luat skipass de sezon aici, l-am luat ceva mai ieftin prin SwissPass – si e incarcat direct pe SwissPass (cardul personalizat pe care il folosesti si pentru abonamentele de calatorie cu trenul si mijloace de transport in comun in Elvetia). Totul e interconectat in tara asta. 🙂
Pentru a intelege situatia, e ca si cum ai merge cu cardul de la STB (fostul RATB) si pe tren, si in autobuze in Constanta, si pe partii la Poiana Brasov.

Eeeniuei. Sambata a fost soare, dar frig ca naiba. Saas-Fee e intr-o vale inconjurat din 3 parti de munti de 3000-4000 m si soarele rasare din spatele lor. Totul e in umbra pana pe la pranz, iar in decembrie soarele bate doar cateva partii, mai putin de o ora.
Asta pastreaza zapada pana in mai, dar zapada nici-prea-tare-nici-prea-moale nu cred ca ai prea des aici.

rhdr
Saas-Fee, vazut de pe “neagra”

Domeniul schiabil e ciudatel.

Are un ghetar sus, accesibil cu un funicular (de la 3000 m la 3500 m). Ghetarul are doar partii usurele si late. Ca sa cobori de pe ghetari ori faci dreapta pe o mica abruptura, ori mergi inainte si faci stanga-dreapta pe o mare abruptura (singura partie neagra).

cof
Pornirea pe ghetar

Dupa aia urmeaza o zona intermediara cu un snowpark imens, apoi coborarea in oras, care e prin paduri si e aproape 100% zapada artificiala.

rhdr
Ghetarul la ora 09:00. Gol!

De jos pana sus faci cam 40 minute, cel mai mult astepti funicularul. De sus pana jos sa tot fie vreo 9 km de coborat (legati) si 1700 m diferenta de nivel.

IMG_20181215_125814.jpg

In afara de zona principala, mai au o mica zona schiabila intr-o laterala, zona care e mai mult timp in soare – dar era inchisa la inceput de sezon.

M-a enervat faptul ca a fost mai frig decat ma asteptam si nu aveam un strat in plus la mine, deci am cam dardait de frig. Si faptul ca statiunea nu e foarte snowboard-friendly, are mai multe zone destul de plate (plat pe partii “rosii” e enervant).

Pe de alta parte, e aproape de mine, e ieftin, zapada e multa si cred ca tine pana tarziu si nu pare deloc aglomerat. A, da, si nivelul schiorilor/boarderilor e destul de ridicat (putini incepatori).

cofcof

 

Duminica: Livigno (IT)

Am ales Livigno pentru ca duminica a nins cam in toata Elvetia, in unele parti mai mult, in altele mai putin. Dupa frigul de sambata si stiind ca zona e in umbra toata ziua, chiar n-aveam chef sa merg din nou la Saas-Fee.

Am plecat pe intuneric, cand orasul meu era acoperit de o paturica de zapada proaspata.

Am ajuns sus pe partii pe la ora 10, m-am dat majoritar pe partea de munte care era inchisa acum 2 saptamani.

IMG_20181216_100603.jpg

Noua gondola e rapida si mare, e o mare imbunatatire fata de vechea gondola (din anii ’80).

IMG_20181216_113259.jpg

Livigno ramane o destinatie preferata pentru mine, pur si simplu au tot ce trebuie: partii late, partii grele, partii usurele, instalatii majoritar noi, mancare buna, powder, diferenta de altitudine suficient de mare (1100 m de sus pana jos). Si nici nu e scump skipass-ul (iar in extrasezon e de-a dreptul cadou: 26 euro/zi).

Si soare aproape toata ziua pe un versant (daca nu e innorat – cum a fost ieri de pe la 2).

rhdrburst

Per ansamblu, mi-a amintit de zilele la schi din Romania, cand plecam cu noaptea in cap, ma dadeam pe partii 7-8 ore si faceam pe drum 8 ore, din cauza de lipsa de infrastructura si aglomerare de masini, chit ca erau doar 150 km pana la Poiana Brasov… Acum am facut 4 ore one-way doar pentru ca drumul are 320 km, din care 220 sunt prin munti.

cofcofrhdr

Iarna in Alpi (1): Livigno

Sper ca asta va fi un set de postari care va ajunge la episodul 100 🙂

 

Acum vreo 12 ani puneam prima data bootii si placa in picioare si ma apucam de snowboard.
Peste 1 an mergeam prima data in Austria.
Ma mai dadeam si pe la noi, dar nu prea reuseam sa strang mai mult de 10-15 zile de zapada pe sezon.
Atunci mi-am propus sa ajung odata si-odata sa lucrez undeva pe langa Alpi.
Mi-a luat ceva timp, a presupus o schimbare de job, mersul din nou la scoala, invatatul unei limbi noi si 3 ani de emigrare in Anglia, dar pana la urma am ajuns in Elvetia.

Iarna asta voi posta poze de la plimbarile mele la snowboard. Cat m-or tine picioarele si banii.

Incep cu Livigno. 4 zile la inceput de decembrie.
In Elvetia am avut o vara calduroasa si anormal de uscata (o sa pun si niste poze de la drumetii, poate). Prima ninsoare a venit la final de octombrie, urmata de zile insorite. Abia pe la mijlocul lui noiembrie s-a lasat frigul si a mai nins putin. Cu exceptia statiunilor cu ghetari, nimic nu era preconizat sa fie deschis la inceput de decembrie. Livigno arata mai bine, au in continuare oferta de skipass gratuit pentru anumite hoteluri la inceput si final de sezon, deci mi-am facut rezervare.

Pe 30 noiembrie, cu 4 trenuri si un bus (care au mers ceas) am ajuns intr-un Livigno nu foarte inghetat (“doar” 0 C la ora 18:00).

Au urmat 4 zile cu soare-ninsoare-soare-ninsoare-ceata-soare.

Mancare buna, preturi bune (fata de Elvetia…), italieni zgomotosi, multi copii din lotul lor de schi, probleme care seamana cu cele romanesti (nu au inaugurat o gondola si nu au deschis cam 35 km de partii la inceputul sezonului pentru ca nu au venit cei de la inspectia tehnica federala la timp) si ceva powder.

Am avut 57 km de partii deschise, tiramisu la pranz si la cina 😀 si o atmosfera la fel de relaxata ca la vizitele mele precedente aici.

Desi e departe de mine, partea buna e ca e in reteaua GA (General Abonnement), deci un pass de-o zi pe tren e valabil si pe busul dintre Zernez si Livigno.

A, da, skipassul e 26 euro/zi pana pe 21 decembrie (ma duc din nou duminica). Nu-i rau, comparat cu 55-65 CHF/zi cat vroiau putinele statiuni elvetiene deschise la inceput de decembrie, pentru cate 2-3 partii.

cofcofcofrhdr

cof

cofcof

cof

rhdr
hashtag nofilter (chiar asa arata partia la ora 16:10)

A venit iarna

ninge.gif

Chit ca in Bucuresti e o vreme ploioasa si cainoasa care ma face sa ma gandesc cu groaza la urmatoarele luni in Anglia, la munte (si nu numai) ninge deja si va mai ninge cateva zile. Un mic semn ca sa mai scriu din cand in cand si despre pasiunea mea pentru alunecatul-la-vale-cu-picioarele-prinse-de-o-scandura-data-cu-ceara-si-cu-margini-de-metal, fara sa par doar un obsedat. 🙂 Asta pentru cine nu intelege ce e cu pinguinul ala pe zapada din poza aleasa de mine ca avatar pentru blog.

Astazi o sa fac o mica observatie pe tema evolutiei sportului asta (eu consider schiatul si datul cu placa un singur sport).

In ultimii ani a devenit din ce in ce mai comun (poate mai putin in Romania, dar se schimba lucrurile si aici), nu mai e considerat “sport extrem”. Au aparut tot felul de echipamente si instrumente care iti fac viata mai usoara pe partie, te protejeaza pe si in afara partiei si iti permit sa te filmezi/sa fii filmat mult mai usor. Automat, au aparut si foarte multi noi sportivi.

Cu ajutorul social media, orice copil/tanar talentat poate sa impartaseasca lumii intregi ceea ce face el. Nu mai trebuie sa participi si castigi fel de fel de concursuri de pe nu-stiu-unde ca sa devii faimos. Cu un pic de imaginatie, mult talent, buget minim si un minim de colaborare din partea unei statiuni de schi poti obtine niste filmulete geniale.

Exemplu*:

Desigur, totul se face si (cu si) pentru bani, intr-un final, dar asa e lumea noastra construita. Tipul asta schiaza printr-o mica pestera, cui ii pasa ca o companie ii da bani ca sa o faca, pentru a vinde mai multe haine? 🙂

 

 

Cand am inceput eu sa ma dau pe placa, acum 10 ani, filmulete ca cele de mai sus erau cvasi-imposibile si ar fi cerut bugete imense. Asta pe langa faptul ca nu prea erau multi oameni suficienti de talentati pentru a fi filmati facand asta la nivel mondial.

In ziua de azi, numarul si calitatea schiorilor si snowboarderilor a crescut incredibil de mult. O data cu asta au crescut si industrii conexe: de la turism (statiuni, transport etc.), la echipamente (nu numai direct de si pentru schi, vezi GoPro, care acum deja pare sa fi ajuns la stagiul de maturitate si probabil declin) si altele (media, telecomunicatii, instalatii de transport pe cablu, fitness si sanatate samd).

Au aparut si oarecare probleme – cum ar fi supraaglomerarea si cresterea constanta a costurilor.

Ma intreb cum va arata sportul asta peste 10 ani, cand eu voi avea 40 de ani si tehnologia va avea inca un deceniu pentru a avansa. Tin minte ce mirat ma uitam in primul an la niste batranei de 70 de ani intalniti in gondola in Austria care inca schiau fericiti la varsta lor. Inca nu se schimbase atat de mult sportul lor preferat.

* Exemplu nu foarte corect, stiu, deoarece francezii respectivi sunt relativ cunoscuti deja.

Vacanta la Ischgl

Sau Impresii de calatorie in Republica Populara Schiabila Romano-Ruso-Austriaca Ischgl

De ce denumirea asta? Pentru ca Ischgl (impreuna cu statiunea-sora, de peste munte, Samnaun, din Elvetia) este pur si simplu invadata in perioada asta a anului de romani, rusi, ucrainieni (plus natiile bastinase: austrieci, elvetieni, germani si ceva batavo-flamanzi rataciti).

De data asta mi-am adus aminte de o lectie din manualul de limba germana de nivel B1 sau A2, in care o familie de germani se plangea ca a venit la schi in Austria si aici ploua in loc sa ninga, deci se dadeau pe iarba. Ei bine, cam asa a fost si aici inainte sa ajung, de unde toata valea era acoperita de zapada joi, dupa o ploaie de vineri-sambata dimineata, totul s-a inverzit.
Din fericire, data fiind altitudinea domeniului schiabil, chit ca ploua jos, sus a nins si zapada s-a pastrat ok.
Oricum, primele zile au fost un pic dezamagitoare, deoarece cam 60% din domeniul schiabil a fost inchis. Prima zi a fost chiar enervanta, pe partea dinspre Ischgl s-au inghesuit cateva mii bune de turisti pe cateva partii. Timp in care sus ningea, batea vantul si era ceata, iar de la 1600 m in jos ploua. Asta a insemnat ca partiile spre oras erau pur si simplu racaite pana la gheata pura la sfarsitul zilei.
Ma dau cu placa de fix 9 ani, nu mai sunt de mult incepator, partiile negre imi plac chiar mult. Dar in ziua aia am nimerit la un traverseu nereusit la sfarsitul zilei pe o portiune de cam 800 m de partie neagra care era un patinoar de sus pana jos. O suprafata de gheata lucie, fara pic de zapada, cu o panta de aproximativ 25 grade. Combina asta cu ninsoare si vizibilitate scazuta si prima zi a vacantei, cand nu esti inca 100% sigur pe tehnica. Pentru prima data dupa multi ani am simtit frica si am coborat toata portiunea fix ca un incepator. In urmatoarele zile m-am “razbunat”, coborand partia aia (si altele mai abrupte) foarte bine. Dar a fost interesant sa simt din nou Frica.

Oricum, restul zilelor au fost foarte frumoase. Am avut 3 zile cu soare, prima cu ninsoare plus 2 in care am avut si soare si ninsoare (dimineata, respectiv dupa-amiaza). Am apucat sa trec si prin portiunea de off-piste unde am cazut stupid in prima zi si mi-am distrus vacanta (si genunchiul) acum 5 ani. Am ajuns si prin zone unde n-am reusit sa ajung acum 5 ani. Am coborat pana in Samnaun, pe o partie lunga si interesanta (80, rosie), dar care se termina intr-o cararuie plata si enervanta la vreo 1 km de telecabina din Samnaun. Am luat busul pentru ultima portiune. Cealalta coborare spre Samnaun (60) nici macar n-am mai incercat-o, dupa ce mi s-a zis ca ar fi fost si mai plata spre final.
Oricum, e amuzant sa-ti dai seama ca, desi ai o caruta de partii la dispozitie, dupa o vreme iti alegi niste partii preferate si ramai pe ele, fara sa te mai obosesti sa explorezi chiar tot domeniul schiabil. Ceva ce n-as fi facut acum cativa ani, cand preferam sa merg sa incerc fiecare partiuta posibila din orice domeniu schiabil nou. Deh, ca roman, obisnuit cu 1, 2, maxim 3-4 partii intr-un “domeniu schiabil”, cand ajungi la 20-30-40 (sau mai multe) partii, parca iti doresti sa le vezi si incerci pe toate. Dar, aparent, pe masura ce am inaintat in varsta, mi se pare mai comod sa ma multumesc cu cateva variante (mai lungi si mai variate, ce-i drept) decat sa ma chinui sa trec 4 varfuri ca sa ajung la partia cea mai indepartata din domeniul schiabil.

Ca alta observatie personala: acum 5 ani, din cate tin eu minte, nu aveau decat 2 gondole care urcau pe munte. Acum au deschis una noua (un funitel, cu cabine de 24 persoane). Atunci am fost in high-season, la inceputul lui martie. Acum am fost in ceea ce austriecii numesc “Nebensaison” – sau low-season. Desi mi s-au parut aproape la fel de multi oameni pe partii ca atunci (daca nu mai multi), urcarea in statiune nu mai era la fel de problematica – adica au mai disparut din cozi. Cea mai lunga coada la care am stat in aceste 6 zile a avut 5 minute. Ceea ce e excelent.

Per ansamblu, am ramas cu impresia de acum 5 ani: partiile din partea elvetiana sunt mult mai pe gustul meu. In zona Alp Trida aveam vreo 6 partii rosii usor accesibile si foarte dragute, plus ceva zona de off-piste, plus vreo 2 restaurante care parca aveau mancare ceva mai buna decat in partea austriaca. Si doar cu putin mai scumpe (e adevarat, nu am vazut cum s-au schimbat preturile de joi spre vineri, dupa ce francul a castigat peste noapte aproape 20% in valoare).

Per ansamblu, mi-a placut la Ischgl, dar cred ca nu o sa mai revin prea curand aici pentru 1 saptamana de vacanta, pentru simplul motiv ca e mult prea aglomerat. Si pentru ca ar fi cazul sa mai incerc si alte statiuni. Cand si daca voi avea bani. 🙂

La final, ultima observatie, pentru cine ar fi interesat sa mearga mai civilizat la schi in Alpi (fara sa piarda 4 zile pe drum, mergand cu masina): Lufthansa si Taromul zboara spre Munich, de unde ajungi in maxim 4 ore (poate 5-6, in caz de zapada) cam orinde in Tirol. Daca iti iei biletele din timp, dai cam 130-150 euro/bilet dus-intors, cu bagaj de cala si bagaj sportiv (schiuri/snowboard + clapari/booti + casca). Anul asta ne-am hotarat tarziu, am dat 170 euro. Dar clar a meritat fiecare leu. Intr-un an am zburat (chiar de 2 ori) si cu WizzAir si BlueAir (catre Bergamo). Cu low-costurile esti tratat ca o vita si platesti chiar mai mult (bagajul de cala + bagajul sportiv la un loc ies la 160 euro dus-intors). Cu un pic de planificare in avans, poti sa te asiguri ca pleci dimineata din Bucuresti si dupa-amiaza esti in Tirol, fara sa te stresezi in vreun fel.

Idalp dimineata, pe ninsoare
Idalp dimineata, pe ninsoare
Fara zapada/Dupa zapada
Fara zapada/Dupa zapada

20150112_122222 20150112_135347

Alp Trida Sattel e sus, cu cabinele spre Samnaun.
Alp Trida Sattel e sus, cu cabinele spre Samnaun.
20150113_110821
Idalp pe soare
Spre Samnaun
Spre Samnaun
Unele dintre cele mai frumoase partii rosii pe care le-am coborat
Unele dintre cele mai frumoase partii rosii pe care le-am coborat

20150113_133429

Final de zi
Final de zi
Apres-Ski la Schatzi
Apres-Ski la Schatzi

20150114_084737

Stanca ciudata din Elvetia
Stanca ciudata din Elvetia
"Peisaj invernal cu banca"
“Peisaj invernal cu banca”
Inceput de zi
Inceput de zi
What do we say to the god of black slopes? "Nice slope, dude!"
What do we say to the god of black slopes? “Nice slope, dude!”
Sculpturi in gheata - pregatirea
Sculpturi in gheata – pregatirea
Peisajul de pe Marte. Sau ceva de genul.
Peisajul de pe Marte. Sau ceva de genul.
Niste norisori.
Niste norisori.
Nitel powder
Nitel powder
Sculpturi in gheata - Frau Merkel.
Sculpturi in gheata – Frau Merkel.
Sculpturi in gheata - habar-n-am ce vroia sa fie asta.
Sculpturi in gheata – habar-n-am ce vroia sa fie asta.
Asta cica a castigat concursul de sculpturi in gheata.
Asta cica a castigat concursul de sculpturi in gheata.
Poti sa bagi calabalacul a 5 schiori/boarderi intr-un Ford C-Max? Da!
Poti sa bagi calabalacul a 5 schiori/boarderi intr-un Ford C-Max? Da!

*Cred ca sunt exemplul perfect de snob de Romania. Ma tot plang ca nu castig suficienti bani, stramb din nas la orice cheltuiala, dar ma duc in vacanta la snowboard in Austria, intr-una dintre cele mai scumpe statiuni ale lor. Eh, well, poate de snobism se mai poate vindeca omul. 🙂

Ce ma asteptam eu sa gasesc in Elvetia in octombrie

Asta:

saas fee

Sau daca nu in Elvetia, macar pe la vecini:

serfhaus ischgl cervinia hintertux st anton kitzsteinhorn mottolino

Si ce am gasit:

20141014_152149

Asa-i ca trebuie sa fii tâmpit sa preferi vremea din primele imagini? Tâmpit sau boarder (sau schior). 🙂

Primele poze sunt de azi sau de acum 1 saptamana. Drepturile pentru ele nu-mi apartin.

Un mod de-a-ti exorciza demonii…

… sau macar de-a-ti bloca gandurile negre si sentimentul de vinovatie: oboseste pana nu mai esti in stare de nimic iar creierul iti “spune” ca e cazul sa dormi.

Trezit la ora 5:55. Dupa spalat, aranjat, mancare si imbracat, imi dau seama ca-s in intarziere. Ies din bloc, 2 oameni care pleaca spre locul de munca se uita la mine ca la un om din alta lume.

Aud troleibuzul venind. Fuga dupa el. Ajung la metrou, vad cu mirare ca nu mai am calatorii pe cartela. Da-i si scormoneste dupa portofel, cumpara cartela. Pana iau cartela, pana bag portofelul la loc, pana trec de turnicheti, vine metroul. Fuga dupa metrou. Pe asta nu-l mai prind.

Sa ies la suprafata si sa risc sa iau un taxi? Hmm, din calculele mele, as ajunge la 6:53 la gara daca vine metroul la timp, as avea suficient timp sa-mi iau biletele. Calculele mele sunt optimiste, metroul intarzie si merge mai incet decat as vrea eu. Fuga de la metrou la casa de bilete.

La casa de bilete ajung la 6:58. Aflu cu stupoare ca tanti de acolo nu vrea sa-mi vanda bilet, pentru ca asa e regula la SNCFR (nu se vand bilete daca mai sunt 5 minute pana pleaca trenul). Fug spre tren, urc in el la fix 7:00. Discut cu nașu‘ zice ca imi vinde el bilet, nu-i problema. Trenul pleaca la 7:08, as fi putut cumpara bilet de 10 ori, daca tanti nu era ingusta in gandire.

In tren dau peste o fata echipata de snowboard, in zona unde se pastreaza biciclete/schiurile. Ma gandesc ca in doi avem putere de negociere mai buna cu nașu‘. Cand vin, nașii (erau 2, de fapt) devin glumeti “hăhă, te-ai asezat aici, ti-ai gasit prietenă?“.

Eu insist ca vreau sa cumpar bilet legal, dar nu vreau sa platesc suprataxa de 50% (era un afis fix langa noi unde scria asta). Ei tot se invart in jurul acestui subiect, ca nu se poate, ca ei n-au reduceri (n-am zis nimic de asa ceva), ca trebuie sa platim biletul si suprataxa. Cand am folosit eu fraza “cum facem sa ne intelegem?“, li s-au luminat fetele, au zambit si au zis “vorbim dupa Ploiesti. Daca urca ăăăă… le spuneti ca acolo v-ati urcat si ca stiti voi ca e ordin sa se vanda bilete la pretul de la casa, si am rezolvat“.

1 ora am facut apoi schimb de povesti cu accidentari la snowboard cu fata. Trebuie sa recunosc ca avea o vointa foarte puternica, daca inca se mai dadea cu placa, la ce colectie de fracturi, leziuni, contuzii si luxatii a strans. Intre timp au venit si nașii sa-si ia șpaga (30 lei de la mine, 25 de la ea). Fata a coborat la Sinaia, eu am ajuns la Azuga peste inca 20 de minute.

Ajuns acolo, nu gasesc statia de microbuz. Intreb un localnic, imi sugereaza sa iau taxiul, pentru ca va fi 5 lei. Taximetristul imi cere 10 lei. Nu mai negociez, merg direct cu el (stiu, am fost slab).

Ajuns la partie la 09:09, vad ca nu prea e lume si e frig (-15 C). 1 partie cica e “inchisa” (adica nebatuta din cauza de “lipsa de zapada” – aiurea, erau minim 50 cm de zapada pe ea, le-a fost lene s-o bata cu ratracul). Imi cumpar skipass (90 lei, oferta speciala). Sus pe culme mai zici ca-mi cumparasem statiune de schi personala. Mai erau doar 2 rataciti.

Urmeaza 7 ore in care am facut 29 de coborari, totalizand aproximativ 80 km. Adica am obosit cat sa-mi ajunga cateva zile. Am luat si cateva trante, am ras cu cativa azugeni, am ras cu cativa bucuresteni, am facut cateva poze, am baut o ciocolata calda care m-a lasat fara simtul gustului pentru vreo 30 de minute.

La sfarsitul zilei, un snowboarder cu care mai discutasem in gondola a pus o vorba buna la alt azugean, ca sa ma duca cu masina la gara. Pana imi pun eu placa, localnicul imi zice “hai ca eu plec, ne vedem jos, te asteptam unde se termina partia”. Incep sa rad ca prostul, deoarece ii vazusem pe parcursul zilei si stiam ca de fapt eu o sa-i astept. Dupa ce ne strangem, ne inghesuim in masina lui, care nu mai porneste. Isi lasase radioul deschis. Dupa ce ii da curent un alt amic, ajungem in sfarsit la gara, la 16:50.

Acolo, alta bucurie. Trenul de 17:05 avea intarziere de doar 70 de minute. Dupa alte 50 de minute de asteptat in gara, vine trenul urmator. Dupa 2 ore lipsite de evenimente, ajung in Bucuresti. Fara ceva de citit, fara baterie la telefon (a murit la 2 si ceva, desi-l luasem 100% incarcat), singura mea scapare a fost faptul ca eram suficient de obosit incat sa adorm.

Per ansamblu, o zi buna. Pana am bagat telefonul in priza si am aflat o veste pe care nu vroiam s-o aflu…

Impresii de calatorie in Alpi (2)

A fost a 4-a oara cand am ajuns in Sölden, in Austria. N-am mai fost aici de 3 ani. E impresionant cat de mult succes international poate avea o statiune de munte dintr-o zona a Austriei (Tirolul) care are enorm de multe statiuni de schi (unele mai mari, altele mai faimoase). Cu o folosire inteligenta a marketingului, new media si publicitatii “standard”, Sölden a devenit tinta vacantelor de iarna pentru nenumarate natiuni.

In afara de publicul “normal” (austrieci, elvetieni si germani), rusii, urmati de olandezi, polonezi, cehi, slovaci si multi altii vin aici in adevarate hoarde in perioadele de high-season (si nu numai).

Se poate spune ca statiunea asta a devenit victima propriei sale celebritati. Desi are 2 gondole (1 foarte noua, alta “doar” noua) care te urca din orasel la nivelul domeniului schiabil (la 2000 si ceva de metri) – de unde alte telescaune (sau o gondola-telecabina impresionanta) te poarta mai sus pe munte – in orele de varf se pot forma cozi maricele pentru a urca. Bine, nu se compara cu ce avem noi pe V. Prahovei sau cu ce am vazut in Bansko (cozi de 45-75 minute), dar tot pot spune ca sunt mult prea multi schiori/boarderi pe partiile din Sölden.

Dar exista un mod de-a evita un pic aglomeratia. Poti sa te trezesti mai devreme si sa ajungi pe munte la 8:40. Cu un pic de noroc, asta-ti ofera cam 2-3 ore in care poti schia relativ nederanjat. Cand vin masele, te retragi si mai sus, pe unul dintre cei 2 ghetari. Cand in sfarsit se aglomereaza si ghetarii (pe la 13:00-14:00), poti lua masa de pranz linistit, iar apoi mai poti face cateva ture inainte de-a cobori in statiune.

Alta solutie este sa-ti iei skipass-ul comun cu statiunea situatia la doar 15 km mai sus pe vale (spre Italia): Obergurgl/Hochgurgl. Pentru 10 euro in plus la un skipass pe 6 zile, 1 dintre zile (la alegere) poate fi petrecuta in cea de-a doua statiune. Aici vei da peste inca aproximativ 110 km de partii, impartiti pe 2 vai, deserviti de telescaune si gondole moderne. Aici sunt intotdeauna mult mai putini oameni, cozile sunt ca si inexistente (am asteptat maxim cateva zeci de secunde) iar partiile au zapada mai ok, deoarece soarele le bate ceva mai putin timp, deci se strica mai putin din cauza ciclului topire/inghetare.

Ce ar mai fi de zis: globalizarea are si efecte nefaste. Rusii sunt din ce in ce mai multi cu multi bani si ii cheltuiesc cu larghete (am vazut niste dubiosi cu teancurile de hartii de 100 euro in buzunare). In ziua in care si chinezii se vor apuca sa vina la schi in Alpi, atunci sa vezi aglomeratie!

O informatie pe care eu m-am chinuit s-o gasesc prin multe locuri inainte de prima calatorie cu echipament de schi/snowboard pe avion (acum 4 ani) a fost: poti pune si alte lucruri in afara de snowboard+booti+casca in husa pentru echipament sportiv? Raspunsul ar fi ca, atata timp cat tu nu le zici nimic, BlueAir, WizzAir si Lufthansa nu-ti zic nimic. Adica am bagat si pantaloni, hanorace, geaca, protectii de spate, genunchi si fund si alte chestii acolo si nu a zis nimeni nimic. Doar sa nu depasesti greutatea maxima admisa/piesa de bagaj (23 kg, pentru moment). Din ce am mai vorbit cu niste cunoscuti, si Taromul/Austrian Airlines au fost cam la fel de relaxati in privinta acestei reguli.  Oricum ar fi, daca nu bagati decat echipament sportiv, sunt slabe sanse sa va zica cineva, ceva – in majoritatea cazurilor, singurele persoane care vad ce e in bagajul sportiv sunt doar cei de la scannerele de bagaje, care n-au nici o legatura cu compania aeriana.

Alta observatie ar mai fi in legatura cu transportul. Daca mergi cu masina din Bucuresti pana in Austria/parti din Italia/parti din Elvetia, petreci minim 20 de ore “mergand”. Asta inseamna, in general, 2 zile pentru calatorie. Pana acum am mers de 7 ori asa si trebuie sa recunosc ca am urat fiecare minut al calatoriei. Pentru un adult cu serviciu, asta inseamna 1-2 zile in plus de concediu pe care trebuie sa ti le iei (in functie de cum pleci). Daca-ti iei bilete din timp si alegi un aeroport bine pozitionat (fie Munich, fie Milano/Bergamo/Torino), poti ajunge in mult mai putin timp si pentru o suma comparabila de bani in o gramada de statiuni din Austria/Elvetia/Italia/Franta. Nu in ultimul rand, un bilet luat din timp (cu 3-4 luni inainte) la o companie de linie poate fi mai ieftin decat la una low-cost (daca iei in considerare si costul bagajului sportiv)

Intr-un final, cel mai urat lucru la o calatorie e faptul ca se sfarseste. Iar prima zi de munca de dupa ce te-ai intors din concediu e oribila. 🙂

Dar macar raman pozele:

Vacanta “la snowboard” cea mai plina de ghinioane din viata mea

Cand ajung primii fulgi de zapada in Bucuresti intotdeauna creste dorul de alunecat la vale in mine. Foarte multi oameni care schiaza sau se dau cu placa au in ei un dor greu de explicat unui non-schior. Ma amuza tot timpul cand ii aud si pe altii cu cata pasiune incep sa vorbeasca despre schi/snowboard atunci cand apare primul zvon de zapada. Prin metrou, vestiare de sali de fitness, la kinetoterapie (!), auzi tot timpul cate un necunoscut impartasindu-si pasiunea cu alt(i) necunoscut(i).

Din 2010, anul cand am avut cea mai lipsita de noroc iesire din tara, aceasta dorinta de-a impartasi cu altii una dintre pasiunile mele… a mai scazut. Oricum, e greu sa-i descrii cuiva placerea de-a aluneca la vale prin zapada, cu picioarele legate de o scandura care are niste margini metalice ascutite. E foarte usor sa fii considerat unul caruia-i lipseste o doaga. Ce om normal ar vrea sa faca asta, nu? 🙂

Eh, dupa ce o sa scriu povestioara mea, probabil ca o sa fie clar ca-s tampit. Dar macar o sa ma simt mai bine dupa ce le povestesc si altora “norocul” meu 🙂

In 2009 castigam ceva mai bine ca in ziua de azi. Pe parcursul verii am strans niste bani. Cand iarna a venit, m-am tot chinuit sa gasesc oameni cu care sa planific o iesire de 1 saptamana undeva prin Alpi. Stiu, “Romania nu-ti mai ajunge?”. Daca ai schia – ai intelege de ce am avut dorinte din astea “mic-burgheze”. Cu chiu, cu vai, am gasit 2 oameni cu care am stabilit statiunea din Alpi unde sa mergem (din Italia, in Dolomiti). Am gasit o locatie unde pretul si conditiile de cazare ne conveneau tuturor (e foarte greu sa impaci 4 persoane, credeti-ma). Am platit avansul si am inceput sa asteptam luna martie, ca sa plecam.

Doar ca m-a gadilat pe mine pasiunea prin februarie si l-am intrebat pe un amic daca pleaca si el pe undeva “afara” sezonul ala. Mi-a raspuns ca da, in Ischgl, Austria. Cand l-am intrebat (mai mult in gluma) daca are un loc in plus si pentru mine, mi-a zis ca da. De aici au inceput problemele. Dupa niste calcule, aveam suficienti bani ca sa-mi ajunga pentru 2 iesiri in Alpi, dar prietena mea n-avea atata banet. Eu n-aveam de unde s-o imprumut, ea oricum nu vroia sa se imprumute (de la mine sau de la altcineva). Ghinionul 0.

Deci trebuia sa plec singur intr-un grup de 6 necunoscuti si un amic. Evident ca ei nu-i convenea deloc situatia asta. Nici mie nu-mi convenea, dar dorinta de-a ma da cu placa 12 zile in Alpi in acelasi sezon era prea puternica. Dupa niste discutii mai aprinse, mi-a zis ca pot pleca singur si ca e “ok” cu decizia mea. Nimic nu putea fi mai departe de adevar, dar ce mai conta asta pentru mine? Urma sa-mi indeplinesc o dorinta arzatoare.

Eh, vine si ziua plecarii. Ceilalti oameni din grup (pe care tot nu-i cunoscusem) au votat si au hotarat ca trebuie sa plecam noaptea din Bucuresti, ca sa “avem drumurile mai goale”. Cu toate ca eu am obiectat (trebuia sa ajungem sa ne cazam peste 2 zile, n-avea nici un sens sa mergem noaptea 11-14 ore pana la Viena ca sa dormim apoi jumatate de zi, pe motiv de oboseala si lipsa de somn – mai bine plecam mai pe lumina si ajungem acolo noaptea si apoi dormim), hotararea s-a luat “democratic”. Cand am plecat, m-au invartit dintr-o masina in alta (plecam cu 2 masini). Cand am transferat echipamentul dintr-o parte intr-alta, unul dintre noii mei “tovarasi” a insistat sa-mi pun legaturile pe placa, pentru a fi siguri ca n-o sa zboare de pe masina. Orice argumente am adus eu n-au fost suficiente. Eu imi tineam placa “goala” si bootii bagati in legaturi (stranse). Mai iesisem de 2 ori din tara (cu masina) in felul asta si n-am avut vreo problema. Am scos bootii din legaturi, am strans legaturile pe placa, am pus placa pe masina, bagajul in portbagaj si hai sa plecam. Eu am crezut ca bootii mei ii va pune unul dintre ceilalti in portbagaj, dar m-am inselat. Asa au ramas bootii in parcarea cladirii de unde am plecat. Primul ghinion.

Pe autostrada, pe undeva pe drumul spre Pitesti, la ora 3 noaptea, la 130 km/h, soferul nimereste o ditamai groapa. Am avut noroc ca nu era gheata pe drum, altfel acum eram mort. Asa, am facut “doar” o pana la o roata. Al doilea ghinion. Roata pe care 7 tineri n-au fost in stare s-o desfaca de pe ax – pentru ca suruburile fusesera prinse “cu ura” la service. Nu se desfaceau de nici o culoare. Dupa 1 ora si ceva de chin, parlamentari, certuri si chin din nou, am gasit solutia: am cautat un numar de platforma de tractare care lucra 24/24 si i-am chemat sa ne ia. Pe la 5 a ajuns la noi, pe la 5:30 eram intr-un service de la intrarea in Pitesti. Roata buclucasa a fost desprinsa de pe ax doar dupa ce “baietii” de la service-ul asta au sudat scula cu care desfaceau suruburile de surub si au batut-o cu barosul. Dupa o ora si ceva plecam din service cu o roata SH in locul rotii vechi si cu urari de noroc. La 7 si un pic ieseam din Pitesti. Nimeni n-a vrut sa se intoarca sa-mi ia bootii din Bucuresti (evident). Prietena mea s-a dus si i-a luat de unde ramasesera, dar n-a vrut sa vina pana la Pitesti sa mi-i aduca (pe buna dreptate).

La hostel in Viena am ajuns pe la 18:00. A doua zi am ajuns cu bine in Kappl, langa Ischgl. Acolo am avut niste mici discutii cu gazda, deoarece desteptul care facuse rezervarea prin Interchalet nu a citit toate conditiile de pe site. Trebuia platita o garantie de 150 euro la sosire, plus o taxa de 40 de euro de curatenie. Plus ca ei vroiau specific o cabana unde sa se poata fuma – si asta era exact inversul. Pe mine nu ma afecta prea mult asta, nu-s fumator, doar ca a trebuit sa fac pe translatorul, deoarece gazda habar-n-avea engleza iar din grup doar unul mai stia ceva germana, dar nu era prea vorbaret. Da-i si explica-le “tovarasilor” tai ca trebuie sa plateasca o suma, apoi gazdei ca “ei nu stiau de aceasta suma”, apoi negociaza posibilitatea de-a fuma (desi personal te enerveaza la culmea fumatorii indoor) samd.

A 3-a zi am plecat sa ne inchiriem echipament (eu doar booti, alti 3 echipament complet). La gondola, in Ischgl, am ajuns pe la 9:45. Coada era de vreo 30 de minute. Pe partie am ajuns abia pe la 10:45. Cam tarziu, tinand cont de faptul ca ne trezisem pe la 7:00. Dar a meritat – muntii sunt foarte frumosi si partiile foarte multe. La jumatatea zilei (pe la 1:30), cand ma gandeam deja unde sa luam primul pranz, la o tura banala, am iesit un pic in off-piste. Zapada nu era prea dificila, dar era inselatoare: topita – inghetata – retopita – reinghetata (nu mai ninsese de vreo saptamana). La o intoarcere un pic neatenta, un hop m-a aruncat pe spate. M-am rostogolit in asa fel incat am ajuns cu fata la vale (pornisem cazatura cu fata la deal). M-am oprit intr-o pozitie foarte nenaturala pentru picioarele mele, in care genunchiul stang era fortat flexat la maxim, pe undeva pe langa barbia mea si genunchiul drept era mult mai jos si mai relaxat. Pe moment am crezut ca am patit ceva la coloana, deoarece durerea a fost incredibil de puternica undeva in zona lombara si am auzit si un pocnet puternic. Ghinionul 3. Dupa ce am stat cam 5 minute (stiam ca nu trebuie sa te misti niciodata brusc la un accident), am reusit cu chiu cu vai sa ma ridic. Am ajuns apoi la baza telescaunului cu greutate, doar ca incepuse sa ma doara genunchiul stang puternic. Durerea lombara s-a calmat putin, dar cea de la genunchi tot crestea in intensitate. Am luat o pauza, am mancat ceva, m-am spalat pe fata, m-am dus la salvamont – unde m-au dat cu o crema antiinflamatoare care avea si un sedativ, ceva, deoarece dupa ce am pus mana pe genunchi si am inceput sa ma masez, mi-a amortit mana (pana am spalat-o a ramas amorteala). M-a luat si o durere de cap puternica, pentru care am luat un antinevralgic (dar nu m-a lasat tot restul zilei). Cu tot efectul antiinflamator/antialgic al cremei (si al antinevralgicului), durerea de la genunchi crestea in intensitate. Am mai incercat 2 ture usurele (crispat de durere si frica sa nu cad din nou si sa-mi rup ligamentele), apoi am coborat in statiune. Asta a fost finalul alunecatului la vale pentru mine pentru acea saptamana.

Am tot vorbit in tara, unde prietena mea a discutat cu un doctor si mi-a transmis ca cel mai probabil am suferit o entorsa. Sfatul medicului ar fi sa exclud orice activitate sportiva si sa ma relaxez pe cat posibil. Daca se poate, sa-mi fac un IRM sau un CT. Plus gheata si o crema cu antiinflamator aplicate pe picior. Prima noapte abia am dormit de durere.

A doua zi i-am dat skipassul meu amicului si l-am rugat sa incerce sa recupereze banii pe el de la casierie sau sa-l vanda (in pierdere) vreunui turist. N-a reusit nimic, iar apoi l-a folosit pe parcursul zilei (in locul skipassului lui, pe care-l pusese prin alt buzunar din geaca). A doua zi m-am ridicat eu din pat si m-am dus sa returnez bootii (cei de la inchirieri au fost foarte intelegatori si mi-au returnat o parte din bani). La casa de skipass n-am avut noroc. Orice i-am zis, casierita sustinea 1 si buna “trebuie bilet de la doctor ca sa va returnez banii”. I-am tot explicat ca o consultatie costa bani, deci o sa primesc o suma mult mai mica inapoi (daca scad si consultatia). Ea nimic. I-am aratat flyerul statiunii, in care scria ca in caz de accident pe partii, contravaloarea skipassului se poate returna pe baza unui bilet de la salvamontul local. Ea nimic. Am cerut sa vorbesc cu vreun superior – mi-a raspuns ca nu e azi la munca si ca oricum mi-ar zice acelasi lucru ca ea (pe buna dreptate). Ultima speranta – m-am dus sa vorbesc cu cei de la salvamont. Atata doar ca salvamontul n-avea si vreun birou in statiune, a trebuit sa urc cu gondola pana la 2200 m. Cu toate ca am vorbit chiar cu seful salvamontului din Ischgl, care a fost foarte intelegator, mi-a zis ca nu ma poate ajuta cu nimic, trebuie sa vb. cu un doctor. Am coborat, am intrat la prima clinica (pozitionata strategic fix langa partie), unde am platit 45 de euro pentru a fi vazut de un doctor tinerel, care mi-a ascultat povestea, mi-a palpat genunchiul, s-a oferit sa-mi faca o radiografie (total inutila la entorse de genunchi) si mi-a semnat un bilet de scutire de efort fizic. Cu asta m-am dus la casierie, unde am aflat ca nu-mi vor fi returnati decat banii pentru ultimele 3 zile ramase pe skipass, deoarece fusese folosit ieri (de amic) si azi (de mine, cand am urcat sa vb. cu salvamontistii). Uite asa am primit (din 245 euro) doar 105 euro (au pastrat si ei o taxa de “dosar”). Scazand si consultatia – am ramas cu 60 euro. Practic, am cheltuit 185 euro pentru mai putin de 1 zi de dat la vale.  Ghinionul 4.

Cu greu au trecut si restul zilelor, in care ceilalti mergeau pe munte si eu stateam ca invalidul in casa. Gazdele au fost foarte ok, mi-au tot dat cuburi de gheata ca sa imi pun pe picior, s-au interesat de sanatatea mea in fiecare zi. Drept “multumire”, ceilalti din grup au fumat in bucatarie (in ciuda protestelor mele si desi pana si gazda fuma afara din casa) si si-au pus la uscat hainele pe calorifere (2 lucruri despre care gazda spusese clar ca sunt interzise). Drept urmare, unul dintre calorifere s-a murdarit (hainele de schi/snowboard au vopseluri in ele care ies foarte usor la caldura si nu se pot curata). Dupa multe negocieri (pe care tot eu a trebuit sa le port, nu desteptul care a facut tampenia) am reusit sa conving gazda sa nu ne penalizeze decat cu vreo 25 de euro (initial vroia vreo 100, pentru ca a simtit si mirosul de fum de tigara). Ca sa ma “bucur” si mai mult ca am venit cu niste romani “pe cinste” in Austria, unul dintre ceilalti si-a inchiriat un snowboard intr-una din zile, a platit si asigurarea pentru furt – apoi a declarat snowboardul drept “furat” si a plecat cu el acasa. Austriecilor nu li s-a parut dubios (din pacate), statiunea e populata de multi tineri care se imbata pe partii si apoi pleaca spre hotel cu placa altuia sau isi uita placa mai stiu eu pe unde. Stiu ca sunt niste lucruri pe care majoritatea romanilor le ignora, dar care pe mine m-au enervat – pentru simplul motiv ca nu ma asociez cu hoti sau cu dobitoci. Ca mica paranteza – in afara de amicul meu si inca unul din grup, toti ceilalti o duceau chiar bine cu banii, erau copii de bani-gata, “bine-educati”. Aparent furtul si nesimtirea intra la capitolul “educatie”.

Cu si mai mare greutate am ajuns inapoi in Romania (drumul a fost foarte lung, deoarece am dat peste ambuteiaje provocate de caderi masive de zapada fix intr-o sambata, cand majoritatea turistilor pleaca din statiuni). Acolo am vorbit cu medicul de familie, care mi-a zis sa fac repaos total de la activitati sportive pentru cel putin o luna, apoi sa vedem cum evolueaza situatia. Deci a doua iesire din tara a picat. Am pierdut banii de avans pentru cazare (100 euro). Ghinioanele 5 si 6. Cei 2 cu care trebuia sa mergem au fost foarte intelegatori si nu m-au pus sa platesc eu tot avansul (200 euro). Macar atat noroc am avut.

Ca ultima urmare, mi-a venit si o factura la telefon de aprox. 200 lei pe luna aia. Asta nici macar nu mai e ghinion – e doar taxa pe prostie.

Dupa accidentul asta am ramas cu o frica de orice chestie care-mi pune presiune pe genunchiul stang. Cateva luni bune am avut dureri (mai ales daca stateam cu picioarele nemiscate mai mult de 30 de minute). Abia pe la mijlocul iernii urmatoare am putut sa ma dau cu snowboardul cam ca inainte de accident. Genunchiul nu e 100% in regula nici acum, in anumite pozitii nu mai pot sta fara a simti durere.

Cu toate astea, dragostea mea de snowboard a ramas vie – doar ca sunt mult mai precaut acum… Si mult mai atent la cei cu care merg la munte.