Cum e sa cazi pe schiuri de pe o stanca

Horror:

Un sold ti se fractureaza si iti perforeaza intestinele si 1 rinichi, pelvisul se rupe de coloana, iti rupi mai multe coaste (care iti perforeaza un plaman) si iti fracturezi coloana. Apoi, in timpul operatiei, sub anestezie, inima ti se opreste de 2 ori.

Dupa operatie, o perioada stai legat de pat, ca sa nu te misti si sa lasi timp coloanei sa se sudeze.

Dar daca supravietuiesti, devii alta persoana:

I like the person I’ve become after the accident: I take things more slowly, and don’t really let anything get under my skin.

val-d-isere

In 10 ani de zile nu am avut vreun accident atat de grav. Am avut apa la genunchi in al doilea sezon (de la cazaturi repetate pe genunchi), am cazut de cateva ori in primele 2 sezoane si am dat cu tampla de gheata (de atunci port casca tot timpul) si m-am dat de cateva ori peste cap ca un bolovan (fara sa vreau si fara sa ma accidentez mai grav de “un pic de stat jos, o aspirina si niste diclofenac gel si trece”). Cam atat.

Acum 5 ani am avut o cazatura banala in off-piste, m-am dat peste cap, am facut o entorsa care nu s-a vindecat perfect nici acum si probabil mi-am distrus un disc vertebral (am o hernie intravertebrala mica la unul din discurile lombare si nici un alt eveniment-cauzator in restul vietii).

De atunci nu a mai fost niciodata la fel vreo zi de snowboard. Sunt mai constient ca oricand de riscurile asociate sportului asta, dar asta nu ma opreste.

 

Nu sunt vreun obsedat de adrenalina, sunt printre oamenii care incearca intotdeauna sa isi asume cat mai putine riscuri si sa faca totul cat mai in siguranta – in toate aspectele vietii.

Dar pe bune de ma pot opri din a merge la snowboard.

La baschet

Aseara am fost prima data la baschet dupa 1 an de zile de pauza fortata*.

Intr-o sala ca oricare alta din Bucuresti, 1 data sau de 2 ori pe saptamana se strang 10-20 de oameni in toata firea pentru a juca baschet. Pe unii dintre ei ii stiu de 12-16 ani (din liceu/facultate). Pe unii ii stiu de pe terenurile de baschet (comunitatea de jucatori de baschet nu e atat de mare precum pare). Pe unii nu-i cunosc. Cu toate acestea, e interesant sa observi cateva lucruri:

– evolutia (sau involutia) oamenilor pe masura ce imbatranesc. Aici vin oameni care erau printre cei mai buni atleti in liceu/facultate. Unii jucau pe la echipe de baschet din liga A/B de baschet (asta nu spune multe – nivelul baschetului profesionist n-a fost niciodata extraordinar la echipele de pluton la noi). Dupa 8 ani (mai mult sau mai putin) de ‘incadrare pe piata muncii’, majoritatea numai a atleti nu mai arata. Unii au burti mai mici sau mai mari, chelie, altii nu mai rezista la mai mult de 2 jocuri de cate 10 minute.

– mi se pare incredibil cati nervi se pot strange in anumiti oameni care teoretic n-au atat de multe griji pe cap. Oameni cu un job caldut, masina, casa etc. incep sa tipe si sa se enerveze de la un fault pe care cu siguranta l-au facut si ei de-a lungul vietii si care cu siguranta n-a fost ‘dur‘. Daca la 16-20 de ani te mai astepti la nervi, de, nu stii sa-ti controlezi inca psihicul, iei fiecare fault drept un afront personal, reactii de copil la un adult de 30-35 de ani mi se pare absurde.

– e foarte interesant cum niste oameni care sunt foarte calmi la locurile lor de munca, unde se comporta foarte ‘corect’, devin niste masini de injurat (unii chiar violenti) atunci cand se intalnesc cu fostii lor colegi/prieteni din liceu/facultate, intr-un mediu relativ competitiv. Daca as sti mai multe despre psihologie si psihicul uman, as putea sa-mi dau cu parerea mai corect pe tema asta. Ma voi documenta 🙂

– e trist faptul ca poti fi cat de cat in forma fizica buna, dar daca nu alergi sau nu faci un efort sustinut aerob mai des – se duce pe apa sambetei orice dram de rezistenta pe care-l aveai. Da, te incalzesti, da, faci toate lucrurile pe care le faceai dintotdeauna inainte de-a incepe sa joci baschet – dar rezistenta, capacitatea de-a alerga atac/aparare minute in sir se duce repede. Imbatranirea e un proces trist.

– daca nu mai joci baschet deloc o perioada indelungata, nu uiti sa bati mingea, nu uiti sa arunci la cos, nu uiti sa te demarci sau sa faci marcaj om-la-om sau zona. Dar cu siguranta nu o sa joci ‘bine’, cel putin nu primele zile. E foarte frustrant sa intri pe teren si sa vezi ca esti praf fata de altii – desi nici aia nu par ei cine stie ce jucatori. 

*De-a lungul timpului am primit coate in coaste, in burta, in ochi, am avut ochi vineti, zgarieturi lungi pe toata mana sau pe fata, am primit capete in gura, mi-am muscat limba pana la sange de mai multe ori, o data am luat bataie de la jumatate de curte de liceu – pentru ca l-am troznit pe un prost care mi-a pus mana in gat dupa ce a cerut fault (pe care tot el il facuse). Cu toate astea, am continuat sa joc baschet (mai rar decat la 18 ani, dar macar jucam).

Ei bine, dupa ce am “primit” un deget puternic in ochiul drept (la care am si o miopie maricica) si am facut o microfractura de retina anul trecut – am ramas cu o frica destul de mare. Chit ca totul s-a rezolvat destul de repede cu un tratament nu foarte dureros. Frica de a sta din nou pe o masa de operatie cu un laser pozitionat pe ochiul meu (sau mai rau – daca microfractura ar fi evoluat in ruptura si dezlipire de retina si orbire) a lasat ceva urme in mintea mea. Asta si din cauza ca de cand sunt mic, nu m-am temut de multe lucruri, dar ideea de a ramane orb din cauza unui factor extern m-a speriat dintotdeauna. Cine stie ce film am vazut cand eram prea mic si influentabil si am ramas cu sechele toata viata. Uite asa te tampesti fara sa-ti dai seama 🙂

Antrenamentul de 7 minute (12 exercitii)

Cu exceptia primelor luni din semestrul 1, terminam scoala pe la 20:00-20:30. Adaug la asta si minim 30 de minute pentru a ajunge acasa si inseamna ca as lua ultima masa a zilei pe la 21:00. Daca as mai adauga si 40-55 de minute de sala, as ajunge acasa zilnic la 22:00, nemancat, nespalat si obosit. Deci am renuntat la sala.

Am tot cautat niste alternative eficiente dpdv al timpului pentru a ma mentine in forma (cat de cat). Ma trezesc mai devreme si fac niste exercitii de stretching + un pic de forta (flotari, genuflexiuni, abdomene). Cand o sa-mi iau si 2 gantere medii o sa fie si mai bine.

De cand tot citesc eu despre antrenamente cu greutati si eficienta lor pentru sanatate si pastrarea tonusului muscular, singura concluzie la care ajunsesem era ca “nu exista un antrenament perfect pentru toata lumea“.

• Nu poti aplica o rutina de antrenament care e ideala pentru un sportiv de 90 kg, cu 5-8% grasime corporala, pe o leguma de birou, care are alt stil de viata, alt index al grasimii corporale si un metabolism total diferit. Cauti si experimentezi cu diferite combinatii de programe de antrenament, pana gasesti ceva ce da rezultate. Un sfat al unui profesionist e foarte util!

• Niciodata sa nu ramai la o singura rutina. Exercitii schimbate, o intensitate variata, durata totala a antrenamentului sunt esentiale. Asta peste lucruri de baza ca “mananca suficient si regulat”, “dormi suficient” si “intotdeauna fa exercitiile cat mai corect”.

In mai am citit un articol de pe nytimes.com despre antrenamente de intensitate crescuta si durata scazuta. Aparent, exista destul de multe studii care arata ca antrenamentele scurte, dar intense pot avea efecte comparabile asupra sanatatii si tonusului muscular. Asta se poate aplica si la antrenamentele pentru forta si la cele pentru rezistenta (atata timp cat nu e vorba de sport de performanta).

Dupa ce am incercat rutina asta de 12 exercitii (gradual, incepand cu 4-5 si ajungand la 12) pentru o vreme, pot spune ca e destul de eficienta. Atata timp cat faci exercitiile corect! 🙂

Image