Snow-trip Soelden (1)

Iarna asta n-a nins mai deloc in Europa Centrala din noiembrie si pana acum cateva zile. Planul era sa mergem in Val Gardena (in nordul Italiei). Dar acum 2 saptamani tot nordul Italiei era uscat, iar putinele statiuni de altitudine care au deschis sezonul erau de un gri-maro strabatut de fasii albe de zapada artificiala.

Drept urmare, am schimbat rezervarea pentru Soelden, in Austria – unde prognoza arata mai bine pentru ianuarie, au 2 ghetari (deci zapada ok pe minim 30-40 km de partii) si oricum aveau ceva mai multa zapada.

Dupa ceva peripetii la plecarea dintr-un Bucuresti unde prognoza zicea ca ninsoarea se va opri noaptea dinainte de plecare, dar de fapt a nins si mai abitir, ceea ce a insemnat o decolare de pe zapada si o intarziere de 1 ora, am ajuns cu bine la Munchen.

Din fericire a nins (putin) si in statiune cu cateva zile inainte sa ajungem si a mai tot nins in fiecare zi cat sa se depuna cativa centimetri. Nimic extraordinar, nu prea exista locuri cu powder. Cu toate acestea, partiile sunt in stare excelenta (pentru conditiile date).

Am apucat sa vizitam (din nou) un pic si Innsbruck-ul, care e un orasel foarte dragut in centru (si mai industrial si tern spre periferie, dar cine viziteaza periferia?). Am vazut si ce a mai ramas din Targul de Craciun. Ramane pe lista de orase unde merita sa pierzi cateva zile insorite.

Ce pot sa mai zic e ca e enervan sa vezi ca imbatranesti. Daca acum 7-8 ani incepeam ziua de schi la 8:30 si mergeam fara probleme pana la 16:30, 3-5-6 zile la rand, mancand batoane proteice si senvisuri prin gondole si telescaune, acum pur si simplu nu ma mai tin picioarele. Mai pot cobori 60 de km de partie pe zi (media pana acum e pe la 58 km), dar e mult mai putin fata de media de 70 km de acum doar 5 ani.
Plus, am o aversiune mai mare fata de riscuri. Nu am mai depasit 60 km/h ca viteza maxima, nu ma mai bag prin orice coclauri si nu mai am aceeasi viteza de reactie sau control. Oare o fi si din cauza ca inca e proaspat in minte accidentul meu de-acum vreo 7 ani? Sau din cauza ca imi iau precautii suplimentare inconstient, ca sa nu patesc ceva inainte de-a pleca din tara? Sau pur si simplu nu mai sunt in aceeasi forma fizica de-acum cativa ani?

Oricum, ca sa-mi citez sotia: timpul curge doar intr-o directie.

Poze:

20160105_150130
Pe toate le-as fi mancat (dar m-am multumit cu 2)
20160105_160448
Innsbruck
20160105_160745
Innsbruck
20160105_154042
Innsbruck
20160109_131103
Kaiserschmarrn. Lecker!
20160109_125120
E bine sa schiezi sambata, e mult mai putina lume
20160109_112009
Aici s-a filmat ultimul Bond (Spectre)
20160109_105132
“Timp de pășune” (mot-a-mot)
20160109_092728
Porneam ziua la 3000 m, mergeam pe o partie pe partea cu umbra, aici dadeam prima data de soare din nou
20160107_105837
Aici era tot timpul alb in ianuarie
20160106_132446
Lacul asta de acumulare e imens – si gol. De asta sunt partiile in stare buna. Ghetarul Rettenbach in fundal
20160107_104448
Zapada putina, monșer
20160107_105524
Loc perfect pentru zacut la soare
20160108_131942
Un dragon se-arunca in hău

Si, la final, eu, pentru cine e curios sa vada cum arat 🙂
C

Ce presupune Schiatul in era incalzirii globale

Saptamana trecuta ar fi trebuit sa fiu la snowboard in Italia. Mi-am schimbat (contra cost) biletele de avion pentru alta data si am schimbat data rezervarii masinii de inchiriat. Am pierdut garantia pentru cazare. Motivul? In Alpii italieni nu a nins aproape deloc toamna aceasta. Nici in Austria n-a nins prea mult. In Franta si Elvetia e ceva mai bine (multumita unei singure ninsori mai serioase de la mijlocul lui noiembrie).

Acum FIX 5 ani am fost in aceeasi perioada a lui decembrie in Livigno, o localitate italiana situata la 1820 m deasupra marii. Atunci arata asa:

Livigno 2010

Astazi arata asa:

Livigno

Alte imagini dezolante din iarna aceasta:

San Pellegrino
Partiile din San Pellegrino
Jochtal
Jochtal din satelit, © Copernicus Sentinel Data 2015

Si prognoza arata foarte trist in urmatoarele saptamani pentru Alpii italieni si doar un pic mai bine pentru Austria/Elvetia/Franta.

Schiatul este o afacere care presupune investitii foarte mari, dar veniturile sunt si mai mari si implica nenumarati “jucatori”. Pe langa administratiile locale (majoritatea statiunilor din strainatate incaseaza o taxa de statiune de 1-2 euro sau mai mult/persoana/noapte), industria hoteliera si firmele care se ocupa de transportul pe cablu beneficiaza nenumarate alte industrii: producatorii de echipamente de schi si conexe (cum ar fi gopro-urile), magazinele de echipament sportiv si cei care inchiriaza echipamente, scolile de schi, transportul international si local, diversi comercianti mici si mari, industria alimentara si asa mai departe.

Totul porneste de la faptul ca turistul vine in statiunea X si e sigur ca va avea unde (si pe ce) sa schieze pentru un anumit numar de zile. Daca nu e zapada, turistul sta acasa, nu mai cheltuieste banii si multe industrii au de suferit. Asa numita snow-guarantee este foarte importanta in aceasta industrie. Statiunile de schi mai mari, care au domeniul schiabil la altitudinile cele mai mari au un mare avantaj in aceasta competitie pentru atragerea turistului. Mai e mult de discutat pe tema asta, dar nu asta incerc sa fac.

Ce fac statiunile de schi pentru a se lupta cu lipsa zapezii, garantarea zapezii si prelungirea sezonului la maximum?

  1. Investesc in instalatii de zapada artificiala.

Daca au o sursa de apa la indemana, e ideal. Daca nu, construiesc lacuri artificiale de acumulare, din ce in ce mai mari.

Exemplu: Una dintre cele mai mari statiuni din Austria (Sölden) a investit in 2010 cca. 9 milioane de euro pentru a construi un lac de acumulare de 415.000 de metri cubi de apa, adanc de 17 m. Unde l-a construit? La 2900 de metri altitudine!

Speicherteich Panorama alpinforum Brandi
© alpinforum.com – user Brandi

Tunurile de zapada conectate la aceste surse de apa sunt variate, de la unele simple (de tip lance) pana la unele mobile, de capacitate foarte mare.

ischgl tun2
© Ischgl
Ischgl tun
© Ischgl

Problema este ca productia de zapada artificiala cu tunurile standard nu e foarte eficienta (pana la 2 metri cubi de zapada artificiala dintr-un metru cub de apa), consuma apa si curent electric si produce niste cristale de zapada mai mari si diforme. Oricine a schiat pe zapada artificiala stie ca nu se compara cu cea adevarata.
In esenta, tunurile actuale de zapada creeaza zapada prin pulverizarea apei (racite sau nu, combinate sau nu cu un agent cu rol de nucleu – cum ar fi niste proteine produse de bacterii) la viteza foarte mare prin niste duze foarte mici in fata unui ventilator. Combinat cu temperaturi scazute ale aerului, rezulta “zapada artificiala”.

In 2014 am citit despre testele unui proiect al unui startup austriac. Isi propun sa produca dintr-un metru cub de apa 14-15 metri cubi de zapada artificiala mult mai asemanatoare cu cea reala. Austriecii sunt optimisti, spera ca in 2017-2018 sa apara pe piata cu echipamentele lor de productie de zapada.

Cum fac asta? Intr-un balon de dimensiuni medii introduc un ventilator si microparticule. Daca temperatura externa e suficient de mica, adauga apa pulverizata, care se depune pe microparticule si formeaza mici cristale de gheata. Explicatii in engleza aici.

schneewolke
Schneewolke ©Neuschnee

Consumul este imens. In 2007 existau aproximativ 3100 de tunuri producatoare de zapada in toata Europa. In 2013 se estima ca existau 19.000 de tunuri. 3000 doar in 3 dintre cele mai mari statiuni austriece. In 2013 austriecii estimau ca se consumau aproximativ 250 gigawati-ora pe sezon numai pentru inzapezirea artificiala a partiilor de schi. Pentru comparatie, Centrala atomo-electrica de la Cernavoda produce 5178 de gigawati-ora pe an, 20% din necesarul anual al intregii Romanii

Alti austrieci (cei care administreaza domeniul schiabil de mare altitudine care include ghetarul Pitztal) au folosit o tehnologie a unei firme israeliene, care era aplicata in racirea minelor de mare adancime (unde temperaturile sunt foarte mari) prin pomparea de un fel de lapovita (suspensie de gheata in apa) prin niste tuburi subterane. Au aplicat acelasi lucru la altitudine si acum pot produce un fel de zapada artificiala chiar si la temperaturi pozitive, ceea ce permite deschiderea sezonului de schi ca in anii buni din trecut, toamna.

pitztal
© Der Spiegel
  1. Folosesc la maximum tehnologia – Ratrack-uri ghidate de GPS

Cu ajutorul GPS-urilor, ratrack-urile acum pot afla exact dimensiunea gramezilor de zapada artificiala si le pot nivela mult mai eficient.

Pistenbully-Fahrschule-fotoshowBigImage-a578eaeb-449481

  1. Snow-farming.

Adica pastreaza gramezi imense in zone protejate de soare peste vara, pe care le refolosesc apoi in cursul toamnei-iernii viitoare, pentru a forma o baza a partiilor.
Exemplu: in Dachstein, in Salzburg, o statiune a strans (in februarie 2014) 5000 de metri cubi de zapada (500 de camioane cu zapada) si i-a acoperit cu o folie protectoare. In octombrie, a refolosit pana la 80% din volumul respectiv de zapada.
Alt exemplu: in Davos (Elvetia) au strans 4000 de metri cubi de zapada in timpul iernii, i-au acoperit cu un strat protector de rumegus (!) si apoi i-au folosit toamna pentru a pregati o partie de 1,4 km.

  1. Acopera ghetarii cu folii protectoare la sfarsitul sezonului

In Elvetia si Austria (mai nou si in Germania) statiunile acopera portiunile cele mai de jos ale ghetarilor cu folie protectoare, in speranta ca asa le salveaza de la o topire excesiva. Este o metoda scumpa si dificil de implementat, dar suprafetele acoperite cresc de la an la an.

VORABGLETSCHER, FLIMS, LAAX, SCHUTZ, GLETSCHERSCHMELZE, KLIMAERWAERMUNG
Flims/Laax, © KEYSTONE/Arno Balzarini

 

 

Ce va urma in viitor? Partii acoperite… pe munte?

Am auzit ca in Romania a fost frig :)

Vacanta mea in Santorini a fost un exemplu perfect al faptului ca omul nu e niciodata multumit cu ce are, intotdeauna vrea altceva. Stateam langa cea mai misto plaja (sau cel putin cea care e cel mai mult pe placul meu si-al sotiei – Perivolos) si noi am cautat in fiecare zi alta plaja.

Noua ne plac plajele relativ late, cu nisip, fara pietre la intrarea in mare, cu (mai) putini oameni si care au macar o minima infrastructura (toalete, dus).

Dupa ce am vazut mai multe plaje, pot spune ca: Baxedes e cam a doua ca frumusete (desi e mai salbatica), Monolithos ar fi ok-ish, doar ca pare sa fie intr-o zona vantoasa (si e chiar langa aeroport, deci iti vin avioanele in cap), Kamari e plina de turisti (si are o placa continua din piatra la 3 m de la intrarea in mare, deci nu mi-a placut pentru inotat), Perissa e mai linistita decat Kamari si mai libera, Vlychada e cam ingusta si cu pietre la intrarea in mare, Perivolos (partea cea mai departe de Perissa) e cea mai  misto si Red Beach (si Kambia si White Beach) sunt mici, inghesuite si pline de oameni. Si Paradisos e o chestie mica si ingusta. Si ca la Plaka (langa Megalochori) nu exista o plaja per se, ci niste pietre mari si niste bai abandonate – iar coborarea (cam 20 minute) nu merita decat daca nu ai altceva mai bun de facut.

Si ca, daca mergi in Oia (locul unde isi fac toti poze “din Santorini”), ori o faci pregatit sa fii inghesuit de cateva mii de oameni, ori te duci devreme si pleci inainte sa plece toata lumea.

20150907_095315
Bonjour, tristesse
20150908_104725
Red Beach, Kambia Beach mai la stanga
20150908_110046
De la Red Beach
20150908_172054
Kamari Beach
20150909_095211
Perissa
20150909_121601
Oh, nu, ce face avionul ala, intra in stanca?
20150909_145902
Monolithos
20150909_145910
Monolithos 2
20150909_190744
Apus din Oia
20150910_150323
Fira
DSCN3802
Kolumbos, Baxedes
DSCN3827
Oia seara
DSCN3836
Oia
DSCN3852
Inca imi lasa gura apa dupa prajiturile astea :))
DSCN3868
spre Plaka
DSCN3891
pe “plaja” Plaka
DSCN3919
Fira

20150907_181528 20150908_104419 DSCN3873 DSCN3900 DSCN3915

“Untold” trip (sfarsit)

A fost prima data in viata mea cand am stat la coada ca sa intru la o Gradina Botanica in Romania. Se mai schimba obiceiurile romanilor? Oricum, Gradina Botanica din Cluj este foarte frumoasa – mult mai cocheta si mai ingrijita decat cea din Bucuresti in opinia mea.

La intoarcere am vizitat si salina Turda. Niste coridoare si gauri (mina, deh…) imense in pamant, unde poti sa joci ping-pong, biliard, popice, minigolf, sa te plimbi cu o barcuta sau sa mergi cu un mini-carusel (care nu e deloc mic). Dotat cu parcare, chioscuri, toalete etc. Plus o mini-baza de tratament (accesibila cu abonament). Totul pentru un pret, desigur. Foarte vest-european.

Dintre cele 5 locuri prin/nu foarte departe de Cluj vizitate in zilele astea (Castelul Corvinilor, Castelul Banffy, lacul Gilau, Gradina Botanica si acum salina), a fost cea mai impresionanta. Clar e un loc de vazut – daca nu suferi de claustrofobie (sau boli cardiace) si nu ai probleme cu a urca/cobori scari (pentru ca lifturile presupun cozi prea mari).

S-a terminat festivalul. Daca nu s-a vazut, a fost mai degraba o scuza ca sa vizitam Clujul si imprejurimile. 🙂

Ca intotdeauna la drum lung prin Romania (aprox. 1300 km acum), sunt tare multumitor ca ne-am intors vii acasa. Pe drumul de intoarcere am vazut nu mai putin de 3 accidente (unul cu TIR-uri, SMURD si descarcerare s-a petrecut la fix 200 m in fata noastra) si mult prea multe manevre in extremis care au evitat cate un accident grav. A, da, apeductul ala dintre Sibiu si Sebes de care se tot scrie in ultima vreme ca ar fi periculos – chiar arata nasol!

20150802_150647 20150802_152223 20150802_152528 20150802_154810 20150802_162301

Asa i-am multumit colegului meu din liceu care m-a primit in găzdășag zilele astea: Jamie Oliver's Bloomin' Brilliant brownies
Asa i-am multumit colegului meu din liceu care m-a primit in găzdășag zilele astea: Jamie Oliver’s Bloomin’ Brilliant brownies

20150803_13042320150803_13361720150803_130959

“Untold” trip (3)

E oficial: adaug Clujul pe lista (scurta) a oraselor din Romania unde m-as muta pentru restul vietii. 🙂

Si ma intreb daca si altii de varsta mea incep sa se simta bizar atunci cand lumea din jurul lor de la festivaluri de muzica electronica devine din ce in ce mai tanara – in timp ce noi doar imbatranim.

Oricum, ieri am avut cea mai bizara auditie de la un festival din viata mea. Pe la 20 de ani imi placea mult Silent Strike. Prima data am ajuns sa-l aud live… abia acum. Atata doar ca a fost foarte putina lume la el. Cred ca au fost mai putin de 50 de oameni. Probabil strangea mai multi oameni intr-un club de pe oriunde din tara. Well, cui ii pasa? S-a auzit misto.

Put your hands up for Cluj, a lovely city!
Put your hands up for Cluj, a lovely city!
Clar!
Clar!
La doar 15 minute de centrul orasului.
La doar 15 minute de centrul orasului.

20150801_182508

Un lucru de respectat la Ardeal: nu le plac neo-comunistii.
Un lucru de respectat la Ardeal: nu le plac neo-comunistii.