Iarna-n Alpi (2): Saas-Fee (CH) si Livigno (IT)

Week-end. Si nu mai am nimic de scris pentru facultate pana in februarie. Si nu fac Pickett. E de mers in munti.

Sambata: Saas-Fee (Ch)

Saas-Fee are o poveste interesanta.
Statiune situata la 1800 m, s-a dezvoltat treptat, incorporand 2 statiuni mai mici de langa (Saas-Almagell si Saas-Grund). Totalizeaza 150 km de partii (link aici) in cele 3 statiuni la un loc, dar cel mai interesant tot Saas-Fee ramane, cu cei aproximativ 100 km de partii si o diferenta de altitudine de 1700 m de la cel mai inalt punct schiabil (ghetarul Mittelalallin, la 3500 m) pana in statiune.

IMG_20181215_104149.jpg
Privelistea de pe Mittelallalin (3500 m)

In ultimii 10 ani le-a scazut constant numarul de turisti si incasarile, dar ei au avut cheltuieli in crestere. Anul asta erau de facto in incapacitate de plata la final de sezon, dar au fost salvati de faliment de un grup de investitori.
Partea interesanta e data de faptul ca au venit cu o strategie extrema pentru a face rost de lichiditati. Acum 3 sezoane au lansat o oferta imbatabila: skipass pentru 1 sezon pentru 222 franci. Pana si in Romania costa un skipass de un sezon pentru amaratele noastre de statiuni cu 2-3 partii mai mult de-atat. Iar in Elvetia, costul pentru un skipass de sezon pentru o statiune medie-mare (ca Saas-Fee) se invarte pe la 650-800 de franci. Au continuat oferta si in anul 2, dar au crescut un pic pretul, iar anul asta au facut skipassul 255 franci. Tot ieftin, pentru veniturile europene si pentru cat costa un skipass comparabil.
Eniuei, oferta le-a crescut numarul de turisti considerabil, numarul de innoptari in statiunile din vale au crescut… dar nu i-a scapat de faliment, pur si simplu imprumuturile din anii precedenti i-au prins din urma.

Multa vorbarie oarecum degeaba. Pe scurt, mi-am luat skipass de sezon aici, l-am luat ceva mai ieftin prin SwissPass – si e incarcat direct pe SwissPass (cardul personalizat pe care il folosesti si pentru abonamentele de calatorie cu trenul si mijloace de transport in comun in Elvetia). Totul e interconectat in tara asta. 🙂
Pentru a intelege situatia, e ca si cum ai merge cu cardul de la STB (fostul RATB) si pe tren, si in autobuze in Constanta, si pe partii la Poiana Brasov.

Eeeniuei. Sambata a fost soare, dar frig ca naiba. Saas-Fee e intr-o vale inconjurat din 3 parti de munti de 3000-4000 m si soarele rasare din spatele lor. Totul e in umbra pana pe la pranz, iar in decembrie soarele bate doar cateva partii, mai putin de o ora.
Asta pastreaza zapada pana in mai, dar zapada nici-prea-tare-nici-prea-moale nu cred ca ai prea des aici.

rhdr
Saas-Fee, vazut de pe “neagra”

Domeniul schiabil e ciudatel.

Are un ghetar sus, accesibil cu un funicular (de la 3000 m la 3500 m). Ghetarul are doar partii usurele si late. Ca sa cobori de pe ghetari ori faci dreapta pe o mica abruptura, ori mergi inainte si faci stanga-dreapta pe o mare abruptura (singura partie neagra).

cof
Pornirea pe ghetar

Dupa aia urmeaza o zona intermediara cu un snowpark imens, apoi coborarea in oras, care e prin paduri si e aproape 100% zapada artificiala.

rhdr
Ghetarul la ora 09:00. Gol!

De jos pana sus faci cam 40 minute, cel mai mult astepti funicularul. De sus pana jos sa tot fie vreo 9 km de coborat (legati) si 1700 m diferenta de nivel.

IMG_20181215_125814.jpg

In afara de zona principala, mai au o mica zona schiabila intr-o laterala, zona care e mai mult timp in soare – dar era inchisa la inceput de sezon.

M-a enervat faptul ca a fost mai frig decat ma asteptam si nu aveam un strat in plus la mine, deci am cam dardait de frig. Si faptul ca statiunea nu e foarte snowboard-friendly, are mai multe zone destul de plate (plat pe partii “rosii” e enervant).

Pe de alta parte, e aproape de mine, e ieftin, zapada e multa si cred ca tine pana tarziu si nu pare deloc aglomerat. A, da, si nivelul schiorilor/boarderilor e destul de ridicat (putini incepatori).

cofcof

 

Duminica: Livigno (IT)

Am ales Livigno pentru ca duminica a nins cam in toata Elvetia, in unele parti mai mult, in altele mai putin. Dupa frigul de sambata si stiind ca zona e in umbra toata ziua, chiar n-aveam chef sa merg din nou la Saas-Fee.

Am plecat pe intuneric, cand orasul meu era acoperit de o paturica de zapada proaspata.

Am ajuns sus pe partii pe la ora 10, m-am dat majoritar pe partea de munte care era inchisa acum 2 saptamani.

IMG_20181216_100603.jpg

Noua gondola e rapida si mare, e o mare imbunatatire fata de vechea gondola (din anii ’80).

IMG_20181216_113259.jpg

Livigno ramane o destinatie preferata pentru mine, pur si simplu au tot ce trebuie: partii late, partii grele, partii usurele, instalatii majoritar noi, mancare buna, powder, diferenta de altitudine suficient de mare (1100 m de sus pana jos). Si nici nu e scump skipass-ul (iar in extrasezon e de-a dreptul cadou: 26 euro/zi).

Si soare aproape toata ziua pe un versant (daca nu e innorat – cum a fost ieri de pe la 2).

rhdrburst

Per ansamblu, mi-a amintit de zilele la schi din Romania, cand plecam cu noaptea in cap, ma dadeam pe partii 7-8 ore si faceam pe drum 8 ore, din cauza de lipsa de infrastructura si aglomerare de masini, chit ca erau doar 150 km pana la Poiana Brasov… Acum am facut 4 ore one-way doar pentru ca drumul are 320 km, din care 220 sunt prin munti.

cofcofrhdr

Iarna in Alpi (1): Livigno

Sper ca asta va fi un set de postari care va ajunge la episodul 100 🙂

 

Acum vreo 12 ani puneam prima data bootii si placa in picioare si ma apucam de snowboard.
Peste 1 an mergeam prima data in Austria.
Ma mai dadeam si pe la noi, dar nu prea reuseam sa strang mai mult de 10-15 zile de zapada pe sezon.
Atunci mi-am propus sa ajung odata si-odata sa lucrez undeva pe langa Alpi.
Mi-a luat ceva timp, a presupus o schimbare de job, mersul din nou la scoala, invatatul unei limbi noi si 3 ani de emigrare in Anglia, dar pana la urma am ajuns in Elvetia.

Iarna asta voi posta poze de la plimbarile mele la snowboard. Cat m-or tine picioarele si banii.

Incep cu Livigno. 4 zile la inceput de decembrie.
In Elvetia am avut o vara calduroasa si anormal de uscata (o sa pun si niste poze de la drumetii, poate). Prima ninsoare a venit la final de octombrie, urmata de zile insorite. Abia pe la mijlocul lui noiembrie s-a lasat frigul si a mai nins putin. Cu exceptia statiunilor cu ghetari, nimic nu era preconizat sa fie deschis la inceput de decembrie. Livigno arata mai bine, au in continuare oferta de skipass gratuit pentru anumite hoteluri la inceput si final de sezon, deci mi-am facut rezervare.

Pe 30 noiembrie, cu 4 trenuri si un bus (care au mers ceas) am ajuns intr-un Livigno nu foarte inghetat (“doar” 0 C la ora 18:00).

Au urmat 4 zile cu soare-ninsoare-soare-ninsoare-ceata-soare.

Mancare buna, preturi bune (fata de Elvetia…), italieni zgomotosi, multi copii din lotul lor de schi, probleme care seamana cu cele romanesti (nu au inaugurat o gondola si nu au deschis cam 35 km de partii la inceputul sezonului pentru ca nu au venit cei de la inspectia tehnica federala la timp) si ceva powder.

Am avut 57 km de partii deschise, tiramisu la pranz si la cina 😀 si o atmosfera la fel de relaxata ca la vizitele mele precedente aici.

Desi e departe de mine, partea buna e ca e in reteaua GA (General Abonnement), deci un pass de-o zi pe tren e valabil si pe busul dintre Zernez si Livigno.

A, da, skipassul e 26 euro/zi pana pe 21 decembrie (ma duc din nou duminica). Nu-i rau, comparat cu 55-65 CHF/zi cat vroiau putinele statiuni elvetiene deschise la inceput de decembrie, pentru cate 2-3 partii.

cofcofcofrhdr

cof

cofcof

cof

rhdr
hashtag nofilter (chiar asa arata partia la ora 16:10)

Elvetia in 2 luni si ceva

Nu povestesc nimic despre munca azi. Doar pun niste poze (si 2 filmulete) din plimbarile mele prin Elvetia vara asta.

Lucruri utile:

Abonamentul Halbtax: costa 185 CHF (165 in primul an), dar injumatateste pretul pentru TOATE biletele de tren din Elvetia. E valabil si la biletele de transport in comun sau la abonamentele de-o zi la plimbarile prin alte orase decat unde locuiesti. Poti cumpara si bilete de-o zi (Tageskarte cu care te plimbi gratuit de oriunde pana oriunde in Elvetia pentru 24 ore) la pret redus sau “superredus”. E valabil si la majoritatea societatilor de transport pe munte (funicular, tren, gondole etc.) si pe lacuri.
Daca iesi din orasul unde locuiesti mai mult de 1 data pe luna, e foarte util: l-am luat in prima zi aici, am economisit cu el cei 165 franci dupa prima luna.

Swiss Museum Pass: cu Halbtax costa 146 CHF/an si poti merge la vreo 500 muzee din toata Elvetia. E util daca ai chef sa mergi la multe muzee si castele. Si ai cate un castel in aproape fiecare orasel din Elvetia. 🙂 Cand un bilet de intrare e 10 CHF, pass-ul asta e util daca mergi de 15 sau mai multe ori/an la muzeu/castele.

Duminica totul e inchis – dar in toate garile (mici sau mari) exista un supermarket deschis (de regula Migros/Migrolino sau Coop). E util pentru a iti lua o apa, niste lotiune de soara si ceva de rontait pentru o drumetie. Farmacii deschise duminica sunt foarte putine.

Asigurarea medicala de baza NU iti acopera tratamentul spitalicesc in alte cantoane decat cel de rezidenta. Daca ai un accident, atunci esti acoperit – de la angajator ai o alta asigurare pentru accidente, universal valabila. Dar daca ti se face rau si vrei sa mergi la doctor aiurea-n-papusoi, ar fi bine sa-ti fi facut asigurarea suplimentara pentru tratament medical oriunde-n Elvetia (costa doar cativa franci in plus, daca nu optezi pentru variantele “de lux” halb-privat sau privat). Sau sa fii dispus sa platesti un car de bani.

Sa revenim la poze.

Luzern – Pilatus

Cel mai frumos oras (cu peste 50.000 locuitori) al Elvetiei, in opinia mea.

 

 

 

dav
Vazut de pe Pilatus (2100 m)

dav

Meggenhorn
Schloss Meggenhorn

Thun – Oberhofen – Spiez – Mülenen – Niesen

schloss Hunegg.jpg
Schloss Hunegg
schloss oberhofen.jpg
Schloss Oberhofen
Spiez.jpg
Schloss Spiez si portul oraselului

 

 

cof
De sus de pe Niesen, lacul Thun si lacul Brienz, cu Interlaken intre ele
dav
Scuze pentru ultra-prelucrare, m-am gandit sa ma joc. Asa arata Niesen, “piramida Elvetiei”.

Murten

Un orasel cu un centru medieval si un lac-plaja.

cofoznor

 

Basel

oznor

Grindelwald – First – Grindelwald

cofrhdr

Lauterbrunnen – Kleine Scheidegg – Männlichen – Grindelwald

Aici mergi cu trenul pana la 1800 m, de unde poti lua trenul din Europa care urca pana la cea mai mare altitudine (la ghetarul Jungfraujoch, la 3454m).

davcof

Kandersteg – Oeschinensee

IMG_20180811_140155.jpg

rhdr

Snow-trip Soelden (1)

Iarna asta n-a nins mai deloc in Europa Centrala din noiembrie si pana acum cateva zile. Planul era sa mergem in Val Gardena (in nordul Italiei). Dar acum 2 saptamani tot nordul Italiei era uscat, iar putinele statiuni de altitudine care au deschis sezonul erau de un gri-maro strabatut de fasii albe de zapada artificiala.

Drept urmare, am schimbat rezervarea pentru Soelden, in Austria – unde prognoza arata mai bine pentru ianuarie, au 2 ghetari (deci zapada ok pe minim 30-40 km de partii) si oricum aveau ceva mai multa zapada.

Dupa ceva peripetii la plecarea dintr-un Bucuresti unde prognoza zicea ca ninsoarea se va opri noaptea dinainte de plecare, dar de fapt a nins si mai abitir, ceea ce a insemnat o decolare de pe zapada si o intarziere de 1 ora, am ajuns cu bine la Munchen.

Din fericire a nins (putin) si in statiune cu cateva zile inainte sa ajungem si a mai tot nins in fiecare zi cat sa se depuna cativa centimetri. Nimic extraordinar, nu prea exista locuri cu powder. Cu toate acestea, partiile sunt in stare excelenta (pentru conditiile date).

Am apucat sa vizitam (din nou) un pic si Innsbruck-ul, care e un orasel foarte dragut in centru (si mai industrial si tern spre periferie, dar cine viziteaza periferia?). Am vazut si ce a mai ramas din Targul de Craciun. Ramane pe lista de orase unde merita sa pierzi cateva zile insorite.

Ce pot sa mai zic e ca e enervan sa vezi ca imbatranesti. Daca acum 7-8 ani incepeam ziua de schi la 8:30 si mergeam fara probleme pana la 16:30, 3-5-6 zile la rand, mancand batoane proteice si senvisuri prin gondole si telescaune, acum pur si simplu nu ma mai tin picioarele. Mai pot cobori 60 de km de partie pe zi (media pana acum e pe la 58 km), dar e mult mai putin fata de media de 70 km de acum doar 5 ani.
Plus, am o aversiune mai mare fata de riscuri. Nu am mai depasit 60 km/h ca viteza maxima, nu ma mai bag prin orice coclauri si nu mai am aceeasi viteza de reactie sau control. Oare o fi si din cauza ca inca e proaspat in minte accidentul meu de-acum vreo 7 ani? Sau din cauza ca imi iau precautii suplimentare inconstient, ca sa nu patesc ceva inainte de-a pleca din tara? Sau pur si simplu nu mai sunt in aceeasi forma fizica de-acum cativa ani?

Oricum, ca sa-mi citez sotia: timpul curge doar intr-o directie.

Poze:

20160105_150130
Pe toate le-as fi mancat (dar m-am multumit cu 2)
20160105_160448
Innsbruck
20160105_160745
Innsbruck
20160105_154042
Innsbruck
20160109_131103
Kaiserschmarrn. Lecker!
20160109_125120
E bine sa schiezi sambata, e mult mai putina lume
20160109_112009
Aici s-a filmat ultimul Bond (Spectre)
20160109_105132
“Timp de pășune” (mot-a-mot)
20160109_092728
Porneam ziua la 3000 m, mergeam pe o partie pe partea cu umbra, aici dadeam prima data de soare din nou
20160107_105837
Aici era tot timpul alb in ianuarie
20160106_132446
Lacul asta de acumulare e imens – si gol. De asta sunt partiile in stare buna. Ghetarul Rettenbach in fundal
20160107_104448
Zapada putina, monșer
20160107_105524
Loc perfect pentru zacut la soare
20160108_131942
Un dragon se-arunca in hău

Si, la final, eu, pentru cine e curios sa vada cum arat 🙂
C

Ce presupune Schiatul in era incalzirii globale

Saptamana trecuta ar fi trebuit sa fiu la snowboard in Italia. Mi-am schimbat (contra cost) biletele de avion pentru alta data si am schimbat data rezervarii masinii de inchiriat. Am pierdut garantia pentru cazare. Motivul? In Alpii italieni nu a nins aproape deloc toamna aceasta. Nici in Austria n-a nins prea mult. In Franta si Elvetia e ceva mai bine (multumita unei singure ninsori mai serioase de la mijlocul lui noiembrie).

Acum FIX 5 ani am fost in aceeasi perioada a lui decembrie in Livigno, o localitate italiana situata la 1820 m deasupra marii. Atunci arata asa:

Livigno 2010

Astazi arata asa:

Livigno

Alte imagini dezolante din iarna aceasta:

San Pellegrino
Partiile din San Pellegrino
Jochtal
Jochtal din satelit, © Copernicus Sentinel Data 2015

Si prognoza arata foarte trist in urmatoarele saptamani pentru Alpii italieni si doar un pic mai bine pentru Austria/Elvetia/Franta.

Schiatul este o afacere care presupune investitii foarte mari, dar veniturile sunt si mai mari si implica nenumarati “jucatori”. Pe langa administratiile locale (majoritatea statiunilor din strainatate incaseaza o taxa de statiune de 1-2 euro sau mai mult/persoana/noapte), industria hoteliera si firmele care se ocupa de transportul pe cablu beneficiaza nenumarate alte industrii: producatorii de echipamente de schi si conexe (cum ar fi gopro-urile), magazinele de echipament sportiv si cei care inchiriaza echipamente, scolile de schi, transportul international si local, diversi comercianti mici si mari, industria alimentara si asa mai departe.

Totul porneste de la faptul ca turistul vine in statiunea X si e sigur ca va avea unde (si pe ce) sa schieze pentru un anumit numar de zile. Daca nu e zapada, turistul sta acasa, nu mai cheltuieste banii si multe industrii au de suferit. Asa numita snow-guarantee este foarte importanta in aceasta industrie. Statiunile de schi mai mari, care au domeniul schiabil la altitudinile cele mai mari au un mare avantaj in aceasta competitie pentru atragerea turistului. Mai e mult de discutat pe tema asta, dar nu asta incerc sa fac.

Ce fac statiunile de schi pentru a se lupta cu lipsa zapezii, garantarea zapezii si prelungirea sezonului la maximum?

  1. Investesc in instalatii de zapada artificiala.

Daca au o sursa de apa la indemana, e ideal. Daca nu, construiesc lacuri artificiale de acumulare, din ce in ce mai mari.

Exemplu: Una dintre cele mai mari statiuni din Austria (Sölden) a investit in 2010 cca. 9 milioane de euro pentru a construi un lac de acumulare de 415.000 de metri cubi de apa, adanc de 17 m. Unde l-a construit? La 2900 de metri altitudine!

Speicherteich Panorama alpinforum Brandi
© alpinforum.com – user Brandi

Tunurile de zapada conectate la aceste surse de apa sunt variate, de la unele simple (de tip lance) pana la unele mobile, de capacitate foarte mare.

ischgl tun2
© Ischgl
Ischgl tun
© Ischgl

Problema este ca productia de zapada artificiala cu tunurile standard nu e foarte eficienta (pana la 2 metri cubi de zapada artificiala dintr-un metru cub de apa), consuma apa si curent electric si produce niste cristale de zapada mai mari si diforme. Oricine a schiat pe zapada artificiala stie ca nu se compara cu cea adevarata.
In esenta, tunurile actuale de zapada creeaza zapada prin pulverizarea apei (racite sau nu, combinate sau nu cu un agent cu rol de nucleu – cum ar fi niste proteine produse de bacterii) la viteza foarte mare prin niste duze foarte mici in fata unui ventilator. Combinat cu temperaturi scazute ale aerului, rezulta “zapada artificiala”.

In 2014 am citit despre testele unui proiect al unui startup austriac. Isi propun sa produca dintr-un metru cub de apa 14-15 metri cubi de zapada artificiala mult mai asemanatoare cu cea reala. Austriecii sunt optimisti, spera ca in 2017-2018 sa apara pe piata cu echipamentele lor de productie de zapada.

Cum fac asta? Intr-un balon de dimensiuni medii introduc un ventilator si microparticule. Daca temperatura externa e suficient de mica, adauga apa pulverizata, care se depune pe microparticule si formeaza mici cristale de gheata. Explicatii in engleza aici.

schneewolke
Schneewolke ©Neuschnee

Consumul este imens. In 2007 existau aproximativ 3100 de tunuri producatoare de zapada in toata Europa. In 2013 se estima ca existau 19.000 de tunuri. 3000 doar in 3 dintre cele mai mari statiuni austriece. In 2013 austriecii estimau ca se consumau aproximativ 250 gigawati-ora pe sezon numai pentru inzapezirea artificiala a partiilor de schi. Pentru comparatie, Centrala atomo-electrica de la Cernavoda produce 5178 de gigawati-ora pe an, 20% din necesarul anual al intregii Romanii

Alti austrieci (cei care administreaza domeniul schiabil de mare altitudine care include ghetarul Pitztal) au folosit o tehnologie a unei firme israeliene, care era aplicata in racirea minelor de mare adancime (unde temperaturile sunt foarte mari) prin pomparea de un fel de lapovita (suspensie de gheata in apa) prin niste tuburi subterane. Au aplicat acelasi lucru la altitudine si acum pot produce un fel de zapada artificiala chiar si la temperaturi pozitive, ceea ce permite deschiderea sezonului de schi ca in anii buni din trecut, toamna.

pitztal
© Der Spiegel
  1. Folosesc la maximum tehnologia – Ratrack-uri ghidate de GPS

Cu ajutorul GPS-urilor, ratrack-urile acum pot afla exact dimensiunea gramezilor de zapada artificiala si le pot nivela mult mai eficient.

Pistenbully-Fahrschule-fotoshowBigImage-a578eaeb-449481

  1. Snow-farming.

Adica pastreaza gramezi imense in zone protejate de soare peste vara, pe care le refolosesc apoi in cursul toamnei-iernii viitoare, pentru a forma o baza a partiilor.
Exemplu: in Dachstein, in Salzburg, o statiune a strans (in februarie 2014) 5000 de metri cubi de zapada (500 de camioane cu zapada) si i-a acoperit cu o folie protectoare. In octombrie, a refolosit pana la 80% din volumul respectiv de zapada.
Alt exemplu: in Davos (Elvetia) au strans 4000 de metri cubi de zapada in timpul iernii, i-au acoperit cu un strat protector de rumegus (!) si apoi i-au folosit toamna pentru a pregati o partie de 1,4 km.

  1. Acopera ghetarii cu folii protectoare la sfarsitul sezonului

In Elvetia si Austria (mai nou si in Germania) statiunile acopera portiunile cele mai de jos ale ghetarilor cu folie protectoare, in speranta ca asa le salveaza de la o topire excesiva. Este o metoda scumpa si dificil de implementat, dar suprafetele acoperite cresc de la an la an.

VORABGLETSCHER, FLIMS, LAAX, SCHUTZ, GLETSCHERSCHMELZE, KLIMAERWAERMUNG
Flims/Laax, © KEYSTONE/Arno Balzarini

 

 

Ce va urma in viitor? Partii acoperite… pe munte?

Am auzit ca in Romania a fost frig :)

Vacanta mea in Santorini a fost un exemplu perfect al faptului ca omul nu e niciodata multumit cu ce are, intotdeauna vrea altceva. Stateam langa cea mai misto plaja (sau cel putin cea care e cel mai mult pe placul meu si-al sotiei – Perivolos) si noi am cautat in fiecare zi alta plaja.

Noua ne plac plajele relativ late, cu nisip, fara pietre la intrarea in mare, cu (mai) putini oameni si care au macar o minima infrastructura (toalete, dus).

Dupa ce am vazut mai multe plaje, pot spune ca: Baxedes e cam a doua ca frumusete (desi e mai salbatica), Monolithos ar fi ok-ish, doar ca pare sa fie intr-o zona vantoasa (si e chiar langa aeroport, deci iti vin avioanele in cap), Kamari e plina de turisti (si are o placa continua din piatra la 3 m de la intrarea in mare, deci nu mi-a placut pentru inotat), Perissa e mai linistita decat Kamari si mai libera, Vlychada e cam ingusta si cu pietre la intrarea in mare, Perivolos (partea cea mai departe de Perissa) e cea mai  misto si Red Beach (si Kambia si White Beach) sunt mici, inghesuite si pline de oameni. Si Paradisos e o chestie mica si ingusta. Si ca la Plaka (langa Megalochori) nu exista o plaja per se, ci niste pietre mari si niste bai abandonate – iar coborarea (cam 20 minute) nu merita decat daca nu ai altceva mai bun de facut.

Si ca, daca mergi in Oia (locul unde isi fac toti poze “din Santorini”), ori o faci pregatit sa fii inghesuit de cateva mii de oameni, ori te duci devreme si pleci inainte sa plece toata lumea.

20150907_095315
Bonjour, tristesse
20150908_104725
Red Beach, Kambia Beach mai la stanga
20150908_110046
De la Red Beach
20150908_172054
Kamari Beach
20150909_095211
Perissa
20150909_121601
Oh, nu, ce face avionul ala, intra in stanca?
20150909_145902
Monolithos
20150909_145910
Monolithos 2
20150909_190744
Apus din Oia
20150910_150323
Fira
DSCN3802
Kolumbos, Baxedes
DSCN3827
Oia seara
DSCN3836
Oia
DSCN3852
Inca imi lasa gura apa dupa prajiturile astea :))
DSCN3868
spre Plaka
DSCN3891
pe “plaja” Plaka
DSCN3919
Fira

20150907_181528 20150908_104419 DSCN3873 DSCN3900 DSCN3915

“Untold” trip (sfarsit)

A fost prima data in viata mea cand am stat la coada ca sa intru la o Gradina Botanica in Romania. Se mai schimba obiceiurile romanilor? Oricum, Gradina Botanica din Cluj este foarte frumoasa – mult mai cocheta si mai ingrijita decat cea din Bucuresti in opinia mea.

La intoarcere am vizitat si salina Turda. Niste coridoare si gauri (mina, deh…) imense in pamant, unde poti sa joci ping-pong, biliard, popice, minigolf, sa te plimbi cu o barcuta sau sa mergi cu un mini-carusel (care nu e deloc mic). Dotat cu parcare, chioscuri, toalete etc. Plus o mini-baza de tratament (accesibila cu abonament). Totul pentru un pret, desigur. Foarte vest-european.

Dintre cele 5 locuri prin/nu foarte departe de Cluj vizitate in zilele astea (Castelul Corvinilor, Castelul Banffy, lacul Gilau, Gradina Botanica si acum salina), a fost cea mai impresionanta. Clar e un loc de vazut – daca nu suferi de claustrofobie (sau boli cardiace) si nu ai probleme cu a urca/cobori scari (pentru ca lifturile presupun cozi prea mari).

S-a terminat festivalul. Daca nu s-a vazut, a fost mai degraba o scuza ca sa vizitam Clujul si imprejurimile. 🙂

Ca intotdeauna la drum lung prin Romania (aprox. 1300 km acum), sunt tare multumitor ca ne-am intors vii acasa. Pe drumul de intoarcere am vazut nu mai putin de 3 accidente (unul cu TIR-uri, SMURD si descarcerare s-a petrecut la fix 200 m in fata noastra) si mult prea multe manevre in extremis care au evitat cate un accident grav. A, da, apeductul ala dintre Sibiu si Sebes de care se tot scrie in ultima vreme ca ar fi periculos – chiar arata nasol!

20150802_150647 20150802_152223 20150802_152528 20150802_154810 20150802_162301

Asa i-am multumit colegului meu din liceu care m-a primit in găzdășag zilele astea: Jamie Oliver's Bloomin' Brilliant brownies
Asa i-am multumit colegului meu din liceu care m-a primit in găzdășag zilele astea: Jamie Oliver’s Bloomin’ Brilliant brownies

20150803_13042320150803_13361720150803_130959

“Untold” trip (3)

E oficial: adaug Clujul pe lista (scurta) a oraselor din Romania unde m-as muta pentru restul vietii. 🙂

Si ma intreb daca si altii de varsta mea incep sa se simta bizar atunci cand lumea din jurul lor de la festivaluri de muzica electronica devine din ce in ce mai tanara – in timp ce noi doar imbatranim.

Oricum, ieri am avut cea mai bizara auditie de la un festival din viata mea. Pe la 20 de ani imi placea mult Silent Strike. Prima data am ajuns sa-l aud live… abia acum. Atata doar ca a fost foarte putina lume la el. Cred ca au fost mai putin de 50 de oameni. Probabil strangea mai multi oameni intr-un club de pe oriunde din tara. Well, cui ii pasa? S-a auzit misto.

Put your hands up for Cluj, a lovely city!
Put your hands up for Cluj, a lovely city!
Clar!
Clar!
La doar 15 minute de centrul orasului.
La doar 15 minute de centrul orasului.

20150801_182508

Un lucru de respectat la Ardeal: nu le plac neo-comunistii.
Un lucru de respectat la Ardeal: nu le plac neo-comunistii.

“Untold” trip (2)

Am plecat din Bucuresti de la 38 de grade, aici au fost cam 20 si un pic. Placut. Atata doar ca am venit o țâră nepregatit pentru ploaie si 20 de grade. Asta se intampla cand nu il mai crezi pe Busu, care tot zicea ca va fi racoare aici. Oare madam Ortansa Jude mai lucreaza pe undeva? 🙂

Am vazut si castelul Banffy. 30 de minute din Cluj. Un pic dezamagitor – e incredibil cum a putut fi lasat o cladire (si o mosie) atat de frumoasa in paragina. Pot doar sa-mi imaginez costurile si durata unei munci de restaurare pentru niste cladiri de dimensiunea asta. Oricum, daca vreodata se vor gasi bani pentru a se termina lucrarea, va arata excelent. Pentru moment, e doar un loc foarte linistit.

Clujul in sine e invadat de oameni. Cu toate astea, tot e mai curat decat Bucurestiul intr-o zi buna. Sunt si ceva straini (parca mai multi decat la alte festivaluri din Romania), dar e foarte foarte multa lume in oras. Ca impresie pur observationala (deci posibil gresita), parca localnicii par mai putin tristi ca ai mei concetateni de Bucuresti.

Festivalul in sine e destul de ok organizat in opinia mea (desi cu siguranta vor fi voci carcatoase). Singura mea problema ar fi: cum sa ma impart sa ajung in mai multe locuri diseara? Si de unde mai gasesc energie pentru inca 2 nopti? La naiba, la 31 de ani nu mai treci asa usor peste cateva seri nedormite si cu zbantuiala ca la 20.

20150731_131034 20150731_131114 20150731_131610 20150731_142335 20150731_210227 20150801_025725

“Untold” trip (1)

De la prea mult invatat te iau durerile de cap. Deci era cazul de-o mini-vacanta inainte de examene.

Festivalurile de muzica electronica au o anumita valoare aparte pentru mine si sotia mea – acum multi ani prima iesire a noastra “impreuna” a fost la primul Dance Weekend. De atunci am tot mers la tot felul de festivaluri si evenimente muzicale. Nu numai de muzica electronica, eu am dus-o si la Rammstein 1 data – si i-a placut; ea m-a dus la muzica clasica si mi-a placut. Pe cale de consecinta, Untold era un festival la care clar trebuia sa mergem.

Cu ocazia asta vedem din nou Clujul (care e un oras foarte misto, pe care l-am vizitat prea putin pana acum) si ne mai oprim si in cateva locuri unde vroiam de ceva vreme sa ne oprim.

Printre ele si castelul Corvinilor din Hunedoara, care era pe lista mea “de vazut” de ceva ani, cum tot sunt eu fan al vizitarii castelelor. Sotia nu prea e, dar imi tolereaza pasiunea pentru “pietre”.

Mie mi-a placut castelul, dar nu e prea bine exploatat turistic (si un pic cam mult in paragina in anumite parti).

So… cateva poze:

Prima data in viata mea cand vad Valea Oltului pe soare si caldura (nu iarna, adica)
Prima data in viata mea cand vad Valea Oltului pe soare si caldura (nu iarna, adica)
Castel de poveste
Castel de poveste
Sala deciziilor
Sala deciziilor
"grifoni", ca sa citez niste vizitatori :)
“grifoni”, ca sa citez niste vizitatori 🙂
Asta e de pe vremea cand existau jderi in Romania
Asta e de pe vremea cand existau jderi in Romania

20150730_174615

Transilvania e frumoasa
Transilvania e frumoasa
In sfarsit am ajuns
In sfarsit am ajuns

Poate sa-mi explice cineva de ce e vola.ro “o idee buna”?

Am deschis televizorul zilele trecute. Plin de reclame la medicamente. Si la site-uri de travel (trivago si altele).

Plus, in 30 de minute de uitat la tv, am vazut de vreo 3 ori reclama la vola.ro in care un “blogger de travel” sustinea ca vola.ro este o idee buna. Plus mesajul “400.000 de romani au folosit vola.ro deja”.

De ce ai plati pentru serviciile vola.ro – cel putin pentru rezervarea de bilete de avion? Aici nu e vorba de zgarcenie sau de mentalitate de roman care nu vrea sa plateasca pentru nimic.

Dar serios vorbind, de ce as plati 10 euro in plus pentru fiecare bilet de avion doar pentru ca fac rezervarea prin site-ul vola.ro?

Ok, ofera servicii de agregare de zboruri. Wow, ce tare. Asta fac si momondo.com si skyscanner.net si nenumarate alte site-uri care mai de care mai copiate unul dupa celalalt. Si as putea spune ca unele fac asta mai bine (au o interfata mai curata si mai clara).

Nu inteleg succesiunea asta de actiuni:

  • Cauti un zbor in ziua x pentru orasul Y.
  • Iti afiseaza orice site din asta pretul companiei aeriene
  • Tu alegi voluntar sa platesti 10 euro in plus unui intermediar care nu a facut decat sa-ti afiseze informatia de pe site-ul companiei aeriene cu pricina?

Si treaba asta este “o idee buna“.

Serios?

Accept faptul ca ei si-au diversificat oferta de ceva timp (ani?) si ofera pachete avion+cazare. La genul asta de oferte nu comentez. Probabil ca ofera preturi comparabile cu orice agentie de turism (poate chiar mai bune). Pentru genul de calator comod, pachetele de genul asta sunt probabil ok.

Plus, mai accept faptul ca, in anumite situatii, de la momentul cautarii si pana la momentul rezervarii, biletul de avion vandut la tariful afisat initial poate sa se fi vandut. Deci exista riscul foarte scazut ca la vizitarea site-ului companiei aeriene sa fie vandut biletul cu pricina. Acuma… ramane la latitudinea fiecaruia sa isi asume acest risc (pentru suma de 10 euro).

Oricum ar fi, partea de cautare si rezervare de zboruri prin terti mi s-a parut pana acum o absurditate.

Si opinia asta nu mi se va schimba pana in ziua in care un agregator din asta de zboruri va oferi un pret mai mic decat cel afisat pe site-ul companiei aeriene. Cam cum fac agentiile de turism care ofera pachete de zbor+hotel precumparand un anumit numar de bilete la pretul minim oferit de compania aeriana.

Problema e ca in momentul acela se va ajunge la un fel de monopol, in care companiile care cumpara bilete ieftine vor putea sa le revanda scump, eliminand avantajul pentru cumparator. 🙂

Keukenhof – pozele nu il pot descrie corect

1/9 locuri unde mi-am propus sa ajung pana la 40 de ani. 🙂

Culorile, mirosul, combinatia de natura + interventia atenta a omului, viziunea artistica, toate sunt greu de descris. Trebuiesc traite ca sa fie intelese.

20150510_162413 20150510_162813 DSCN3527 DSCN3551

Anul asta a fost anul Van Gogh aici.
Anul asta a fost anul Van Gogh aici.
Armin van Buuren si Tiesto cand erau mici :)
Armin van Buuren si Tiesto cand erau mici 🙂
Night's Watch: I am the sword in the darkness. I am the watcher on the walls...
Night’s Watch: I am the sword in the darkness. I am the watcher on the walls…

DSCN3581 DSCN3589 DSCN3595 DSCN3597 DSCN3598 DSCN3602 DSCN3604

Magie?
Magie?

DSCN3608 DSCN3610 DSCN3612 DSCN3644 DSCN3646

P.S. Da, exista si puncte negative. Totul porneste de la faptul ca a devenit prea faimos. Ei zic ca vin 800.000 de vizitatori anual (in aprox. 70 zile). O localnica zicea 1 milion in 2013 – nu am stat sa mai verific asta. In week-end-uri vin prea multi turisti aici. Drumul pana acolo e lung. Mancarea in interiorul parcului nu e foarte variata. Daca mergi in mai, unele flori sunt mai trecute. Welcome to tourism in our days! Tot merita vizitat, chiar de mai multe ori in viata. Preferabil in aprilie. 🙂

9 locuri pe care vreau sa le vizitez pana la 40 de ani

Am aproape 31 de ani, daca imi propun sa ajung macar intr-unul din ele pe an, ar fi posibil sa ajung la toate. 🙂

  1. Keukenhof, Olanda.

Un “parc” special in apropiere de Amsterdam. Primavara (vizitabil de la sfarsitul lui martie pana la mijlocul lui mai) este un festival de culori. Pe 32 de hectare se gasesc cateva milioane de flori.

keukenhof -alley-with-white-blooming-trees-prunus-triloba-in-keukenhof-park-in-holland OLYMPUS DIGITAL CAMERA2. Valetta, Malta

Capitala Maltei, este rezultatul unei combinatii interesante de civilizatii. Plus ca poti intotdeauna sa mergi si in alta parte a insulei. Plaja, soare, castele, ce sa vrei mai mult? 🙂

ramla beach Valletta-Harbor-Malta-Cassius-Photography Valletta-Malta-Wallpaper-HD3. Macchu Picchu, Peru

Ultimul oras al civilizatiei inca, situat la 2430 m altitudine. Singurul lucru de pe lista mea care e ceva mai dificil de realizat. 🙂

machu-picchu-tours-003 macchu pichu4. Niseko, Japonia

Unul dintre ultimele hobby-uri care mi-au mai ramas este snowboarding. Niseko este o statiune montana de pe insula Hokkaido. Cu niste ierni in care primesc peste 10 m de zapada in medie (in sezonul 2014-2015, pana acum, au avut nu mai putin de 11 metri de zapada!), este visul oricarui practicant de sporturi de iarna care e atras de senzatia de plutire pe zapada proaspata. Cu niste preturi comparabile cu statiunile austriece (deci deloc scump, fata de SUA), transfer relativ facil (daca nu te deranjeaza peste 12 ore in cateva zboruri cu avionul) si atractia unei  civilizatii diferite (japonezii mi se par fascinanti), e clar ca vreau sa ajung acolo candva in viitorul apropiat.

niseko niseko2 niseko35. Castelul Neuschwanstein, Germania

Castelul folosit de Walt Disney ca inspiratie pentru castelele din desenele lui animate. Oricine a invatat limba germana a dat cel putin o data peste o lectie intr-un manual care vorbea putin despre istoria castelului. Pe mine ma amuza tot timpul sa il traduc mot-a-mot: noua-lebada-piatra (sau piatra noii lebede sau noua piatra a lebedei).

schloss neuschwanstein6. Marrakech, Maroc

Unul dintre cele mai importante centre culturale, religioase si de comert ale Maghrebului. Imbinare interesanta a culturii arabe, maghrebiene cu ceva influente franceze. Are foarte multe lucruri de vazut.

Marrakech el_bahia_palace Marrakech Majorelle_Garden Marrakech_Djemma EL Fna Marrakech_Souk7. Tromsø, Norvegia

De mic vreau sa vad live aurora boreala. Cum Tromsø pare mai apropiat decat Islanda sau insulele Svalbard, a castigat un loc pe lista mea. 🙂

northern Tromso-city-winter-Norway-740 northernlights-tromso-norway8. Lacul Garda si Lacul Como, Italia.

2 lacuri foarte frumoase situate in nordul Italiei. Lacul Como l-am vazut foarte putin, din masina, iarna, in drumul spre Livigno. Mi-am promis ca o sa-l vad candva, vara. Cum nu e foarte departe de lacul Garda, eu vreau sa vizitez oraselele din jurul lor la un loc. Ai ce vedea si face intr-o saptamana. Nu degeaba e considerata Italia “tara frumoasa“.

il-lago-di-como lago di garda malcesine lago-como-tour-01 lago-di-garda-landscape lake garda9. Provence, Franta – cu campurile de levantica din zona.

Zona este impanzita de locuri cu valoare istorica. Intre iunie si septembrie, o parte din zona de campie / prealpina e impanzita cu levantica inflorita. O mentiune speciala are manastirea Notre-Dame de Sénanque, construita in secolul al 12-lea, pe care vreau s-o vizitez de cand am vazut intamplator o poza cu ea inconjurata de levantica.

levantica in provence levantica manastirea Notre Dame de Senanque

Ce face omul cand nu are chef sa scrie la lucrarea de diploma: cauta poze pe internet si face liste. 🙂

O zi de snowboard

Poze intai:

20150308_101228
Urmele mele
20150308_090943
Cel din centru era mic si rau – a inceput sa ma latre cand a vazut ca il fotografiez.

20150308_152923 20150308_103330 20150308_101012 20150308_100957

Zapada multa, soare mult, lume destul de putina. Preturi mari, ca de obicei.

Per total, o zi ok.

In Europa exista nenumarate skipass-uri comune pentru 2-3-4 sau mai multe statiuni de ski de pe aceeasi vale. Exista skipass-uri comune pentru statiuni din tari diferite (Austria/Elvetia, Elvetia/Italia, Franta/Elvetia samd). Exista skipass-uri pentru un sezon cu care poti sa te dai in cateva zeci de statiuni din Austria (Tirol Card). Exista Dolomiti Superskipass, cu care poti sa te dai in peste 10 statiuni din Italia de Nord.

In Sinaia exista 2 operatori de cablu. Primaria are o telegondola, un telescaun si un teleschi, Teleferic Prahova are 2 telecabine din anii ’70, o fieratanie de telescaun de pe la inceputul anilor ’70 si un telescaun relativ nou (vreo 10 ani) intre 1400 si 2000.

De mai mult de 5 ani nu au gasit un mod de-a se intelege la bani si sa faca un skipass comun. Daca vrei sa schiezi cat te tin picioarele oriunde in “domeniul schiabil Sinaia” (care strange sub 10 partii si aproximativ 20 de km de partii) trebuie sa cumperi 2 skipassuri.

Serviciile pe care le ofera sunt la “standardele” astea (usa a doua, cea ingropata in zapada, e pentru femei):

20150308_124610

Mi-am jurat ca nu mai calc pe aici. 4 ani am reusit sa evit asta. Anul asta n-am mai reusit. Noi suntem de vina pentru ca ne ofera serviciile astea la preturi de Europa de Vest.

Jurnal de Elvetia (4)

Cate ceva despre partea de schimb international

Fiecare student are niste obiective proprii pentru perioada asta. E interesant cum incearca profesoara care se ocupa de proiect sa se muleze pe aceste obiective, adaugand informatii care sa ne ajute pe toti sa intelegem aspectul intercultural al povestii asteia mai bine.

Pentru ca e foarte usor sa te duci intr-un loc, sa stai intr-un colt si sa judeci pe toata lumea “asta nu e bine, asta nu imi place, asta e diferit – deci rau”. Mesajul ei de baza este “It is different, but different doesn’t mean it’s worse or that it’s better”. Cu cat accepti asta mai usor, cu atat poti pleca mai bogat de aici.

Asta ar trebui sa aplic si in experientele mele din spitalele noastre. Dar pe bune de nu e asa de usor sa judeci. 🙂

Am ajuns si la o ora de “Interkulturelle Erfahrungen” (experiente interculturale), unde toti studentii locali ne-au inconjurat si au inceput sa ne traga de limba. Dar s-a intalnit sacul cu peticul. I-am tras eu pe ei de limba. Haha! 🙂

Am avut si cam 4 ore de descriere a fiecarui sistem de sanatate din toate tarile reprezentate in acest schimb de experienta: Norvegia, UK, Germania, Spania. Si Romania la final. Nu, nu am zis ca la noi “e nașpa” – desi as fi fost tentat sa zic asta, daca era sa compar ce prezentam eu cu ce au prezentat colegele dinaintea mea. Am folosit prezentarea data de scoala si mesajul de baza a fost “facem cat de multe putem cu ce resurse si personal avem“. Nu stiu cat de bine o pica asta pentru eventualii nationalisti care mi-or citi blogul, dar mai mult de-atata chiar nu pot spune. Acuma, judecand dupa ce cunostinte am demonstrat eu ca as avea, as zice ca nu am facut țara de râs.

Oricum, e interesant sa vezi cu cata mandrie isi descriu scolile si sistemele medicale vest-europenii. Sincer vorbind, daca tot ceea ce zic ei se traduce in realitate in generatii noi de Asistente Medicale educate la standardele descrise… pe bune de ma intreb de ce angajeaza personal de la noi pe acolo. Sa nu fiu inteles gresit, am intalnit incredibil de multi oameni excelenti in ceea ce fac in Sanatate in Romania. Dar pur si simplu sistemele lor educationale ar trebui (IN TEORIE) sa produca niste oameni exceptional de bine pregatiti. Pentru simplul motiv ca lucreaza din primele zile CU PACIENTI, PE PACIENTI si nu li se interzice accesul in anumite zone ale spitalelor pentru ca “trebuie sa castige acest drept”. Si nu sunt tratati cu nesimtire pentru ca “toata lumea inghite rahat ca sa invete ceva”.

Desigur, nu e nimic perfect pe lumea asta. Toate au recunoscut ca exista probleme de toate felurile prin spitalele lor. Si ele au avut probleme in anumite stagii de practica.

Dar la nivel de ingrijire medicala, eu zic ca nu m-as teme sa intru pe mainile unui proaspat absolvent de forma de invatamant medical pentru AM din tarile de mai sus. Daca as intra pe mainile unuia ca mine (sau mai rau), intr-un spital din Romania, mi-ar fi teama. Foarte teama.

La final, o ultima fraza mi-a mai ramas in cap. Multa lume zice “as vrea sa am grija de dvs. cum mi-as dori sa fiu EU ingrijit”. Si eu gandesc asa. Dar ne-a spus profesoara de aici: “Has any of you thought that maybe someone wouldn’t want to be treated as you want to? Maybe someone wants something entirely different?”. Bai, chiar nu m-am gandit la asta.

Ni s-a dat un exemplu: un batran e singur, pe moarte, intr-un spital. Ce parere avem? Eu si spanioloaicele am zis ca e ceva trist (ele au adaugat “o rusine”). Norvegiencele au contracarat cu “poate nu vrea pe nimeni in jur, si-a instrainat familia, nu vrea sa fie o povara“. Tari diferite, perspective diferite.

 

Cate ceva despre a doua sectie (Oftalmologie)

Aha, exista si cladiri vechi si sectii mai inghesuite si la ei. Asta as zice daca as vrea sa le caut nod in papura. Or fi cladirile vechi si sectiile mai mici, dar dotarea este excelenta si curatenia exemplara. Personalul e la fel de bine pregatit. Imaginea de ansamblu e la fel de buna ca peste tot – cel putin pentru romanul obisnuit cu spitalele noastre de renume mondial.

Si in Elvetia se sta la asteptat la consultatii. In partea de policlinica a sectiei de Oftalmologie se poate astepta cateva zeci de minute pana sa ajungi sa fii vazut de un doctor, pentru anumite consultatii. In anumite cazuri (pacienti carora li se fac mai multe investigatii) se pot petrece in spital si 8 ore (marturisea gazda noastra, un pic rusinata). Eu am stat aproape 7 ore in Spitalul de Urgente Oftalmologice pe scari, pe scaune si in picioare pentru o banalitate de aplicare de laser in cazul unei leziuni oculare. 1 singura “investigatie” mi s-a facut in tot timpul asta. M-am abtinut de la comentarii cu “bei uns“.

Am murit de ras cand a fost luata peste picior de elvetieni studenta din Germania pentru ca in spitalul unde face ea practica exista niste probleme cu echipamentele de incalzire si distribuire a mancarii, ceea ce inseamna ca uneori, anumiti pacienti primesc mancare aproape congelata. Pentru ca la ei, pentru a se economisi bani si a se scadea riscul de imbolnavire, mancarea este gatita, congelata imediat si apoi servita (reincalzita) in urmatoarele 48 de ore. Dar daca nu merge aparatul… primeste pacientul un bloc de gheata. 🙂

In acelasi spital din Germania (un campus – si nu exagerez, am cautat pe wikipedia – cu 100 de cladiri si 5000-6000 de angajati) se spala toate uniformele, hainele si cearceafurile si fetele de perna samd … IN POLONIA. Pentru ca e mai ieftin decat sa o faca in house (si orasul nu e deloc langa granita cu Polonia). Eficienta nemteasca, taica…

In sectia asta se folosesc bare la paturi (spre deosebire de sectia de Reha dinainte).

Alta chestie observata e ca NU au duze de oxigen in pereti, deci folosesc cilindri mici (pe care la noi ii vezi in UPU sau la transportul pacientilor) sau mari (numiti Sauerstoff Bombe – ceea ce e amuzant pentru mine) cu Oxigen. Aparent… nu au prea avut explozii de recipienti din astia, deci e un risc pe care si-l asuma.

Am intrat cu un pacient in sala de pregatire pentru operatii (oftalmologice). Au ditamai checklistul pe perete, pe care trebuie sa il respecte pentru fiecare pacient: “e pacientul corect? corespunde operatia din foaie cu cea de pe calculator? alergii? ia sau a luat medicamente inainte de op?” si altele. Simplu, dar eficient.

Respect: toti doctorii dau mana cu pacientii cand ajung la ei, se prezinta din nou si abia apoi incep sa vorbeasca. Si vorbesc tot timpul cu Sie (dumneavoastra). Si se spala pe maini cu dezinfectant (inainte si dupa, de regula). Simplu, dar corect.

O parte importanta din munca unui AM aici este ocupata de completarea procesului de ingrijire al pacientului (partea pe care o face AM, nu ce scrie doctorul). Se folosesc diagnosticele NANDA din greu pentru fiecare lucru facut (sau observat la) pacientului.

Stiu ca deja e ceva vechi (am mai scris despre asta), dar sfintenia cu care isi respecta pauzele de masa e incredibila. Ma intreb cum fac cei de pe o sectie de Terapie Intensiva sau de Chirurgie. Iar numarul de restaurante pe care spitalul le are e impresionant. Ma intreb daca fac profit din ele (mancarea e sensibil mai ieftina decat in orice șaormărie locală). La cati clienti au, inclin sa cred ca da.

 

Impresii de turist

Cu exceptia zilei de duminica, pana acum am prins o vreme foarte ok pentru octombrie intr-o tara situatia in miezul Alpilor si pentru un oras situat la 480 m deasupra marii in mijlocul numitei tari.

Am mai facut referire la articolul scris de o absolventa a scolii mele despre vizita ei in Berna, articol care a fost unul dintre motivele pentru care am ales scoala asta intr-un final (acum 2 ani jumatate). Mama, ce vreme a prins ea atunci. Ploaie, innorat si, in pauze… ploaie. 🙂

Ei bine, am avut si eu ploaie, dar ori seara, ori noaptea, ori la prima ora. Am avut 1 zi innorata de dimineata pana seara, dar in rest am avut soare si 18-22 grade. Radeam cu o nemtoaica (venita aici pentru 3 luni, prin Erasmus) care se lauda ca s-a “bronzat” in cele 40 de zile petrecute in Berna, aratandu-mi o mana albicioasa cu o slaba tenta de cel mult… alb sanatos, pe care o numea “schon braune Haut” (piele aproape bronzata). “Nein, das ist nicht braun!” a venit raspunsul de roman obisnuit cu bronz din ala care noaptea te face invizibil daca nu zambesti. 🙂

Lasand prostiile mele la o parte, Berna e foarte misto de vizitat daca prinzi vreme frumoasa. Si NU esti sarac. Oricum, partea buna la vizitat este ca gasesti si restaurante aproape ieftine (pentru Berna, ieftin inseamna un fel de mancare relativ gustos la mai putin de 20 de franci).

Am vizitat dealul cel mai inalt din imprejurimi intr-o zi cu soare – Gurten, care ar fi la vreo 300 m mai sus de nivelul raului care curge prin Berna (Aare). Sus exista un platou cu o iarba taiata la milimetru, 2 restaurante, o zona de agrement pentru plozi, un turn de vreo 10-15 m inaltime, de unde poti vedea cam cat de mare e Berna de fapt. Si cat de aproape sunt Alpii. Exista un funicular (pe care il poti folosi gratuit daca ai abonament), dar coborarea printre pasuni (populate cu vaci) si prin padure merita fiecare minut (vreo 30 la pas intins, 50 daca te lalai). Tot aici am vazut si cea mai mica oaie din lume. Beh, nu chiar asa interesanta.

20141014_145702 20141014_154744 20141014_150438

Berna are o gradina zoologica relativ mica (Tierpark Dählhölzli), partial accesibila gratuit (partea de pe malul raului), partial pentru bani. Exista si o zona numita Bärengraben, unde vreo 3 ursi stau inghesuiti, ca sa se uite lumea la ei… ca la urs. Pentru simbolul orasului (numele ii vine de la germanul pentru urs)… nu duc o viata prea grozava. Amandoua mi-au lasat un gust cam amar. Gradina zoologica e mult prea mica, iar ursii traiesc foarte inghesuit intr-o zona mult prea mica. Ma rog… traditiile lor, tara lor, treaba lor.

20141011_161555 20141012_153017

Raul Aare imparte Berna moderna in 2 (Westside si Eastside). In Evul Mediu si mai tarziu, Berna se limita la malul de vest al raului, unde a si ramas orasul vechi (in patrimoniul Unesco). Acolo am vazut Bundeshaus (Palatul Parlamentului), Banca Elvetiei (in fata careia a avut loc Miss Elvetia sambata) si multe alte cladiri din orasul vechi (care e plin ochi de terase, restaurante si magazine). Evident, nu pot uita de Zytglogge, turnul cu ceas.

20141012_154203

Raul este incredibil de curat pentru un rau care curge printr-o capitala europeana in secolul 21. Desi e destul de rapid curentul, lumea face baie in el (inclusiv acum, cu temperaturile astea văratice). Am vazut si unii oameni facand surfing (folosind ori o barca cu motor, ori o coarda elastica legata de un pod pentru a fi propulsati cativa metri). Evident, exista si niste piscine publice (inchise si golite acum).

20141011_163832

O chestie bizara pe care am observat-o a fost prezenta destul de des a supermarketurilor de la lanturile concurente (Migros si COOP) in vecinatatea fiecaruia. Nu, nu ai ca in Bucuresti cate un Mega Image la fiecare colt de strada, dar au destul de multe supermarketuri si foarte des cei 2 competitori deschid magazinele unul langa altul. Ciudata strategie.

 

Am vazut si blocuri – dar mult in afara orasului Cand zic blocuri, zic blocuri (am numarat peste 15 etaje din departare). In aceeasi zona am vazut si niste gradini personale (mici loturi de teren, unde lumea isi cultiva flori, legume sau fructe).

Ca sa ajung la Aare, am trecut prin cartierul de bogatani (Elfenau). Pe acolo, surpriza, langa case de cateva milioane de franci… vacutele pasteau. Si la 50 m mai sus era malul raului, unde puteai face un gratar linistit. Si aveai cosul de gunoi la 2 pasi.

20141011_143300

Am vazut si varianta locala de pod al dragostei – unde indragostitii leaga lacate pe pod, ca sa arate o legatura care nu se rupe. Nu se rupe pana nu se prind prea multe lacate asa pe pod si i se afecteaza structura de rezistenta. 🙂

20141011_162900  20141012_132817

Am vazut si primul control de bilete/abonamente in transportul in comun. Si cum a fost prins un adolescent fara bilet. Nu tu injuraturi, nu tu tipete, nimic. Nu tu “sunt sarac, mi-a mancat pisica banii, am uitat, ma doare piciorul” si de asta nu am bilet. A coborat, a completat si semnat un Protokoll si gata.

 

Per ansamblu, toata experienta e placuta si nu am de ce sa ma plang, dar pe bune de nu m-a obosit atata limba germana (s-o urmaresc, inteleg si vorbesc). Tot timpul asta mi-a tot venit in cap eseul lui Mark Twain “The awful german language” din 1880, care este inca atat de actual. Nu ma intelegeti gresit. Gramatica o stiu, vocabularul german e destul de ok (inclusiv in termeni medicali, oricat de enervanti ar fi, pentru ca se incapataneaza sa NU foloseasca denumirile internationale din latina). Dar e atat de dificil de urmarit si vorbit corect, mai ales cand interlocutorii se obisnuiesc cu ideea ca “du kannst Dsmile and waveeutsch gut” si incep sa turuie. In anumite conversatii m-am vazut redus la postura de “smile and wave” de cateva ori. Noroc cu smartphoneul si dictionarul, ma mai ajuta in anumite cazuri.

Daca as munci intr-o tara vorbitoare de germana m-as face usor inteles, asta mi-e clar. Problema apare cand vreau sa vorbesc germana 100% corect gramatical sau sa inteleg 100% din ce vorbeste X cand vorbeste la viteza de nativ. Personal, ma enerveaza asta pentru ca nu cred ca poti trece de nivelul de emigrant daca nu ajungi sa vorbesti si intelegi limba tarii foarte bine. Iar daca adaugi la asta si un dialect care reinventeaza limba original invatata de tine…

 

La final… noul meu banner:

20141014_152149