Bullying-ul la asistentii medicali

Ce este bullying-ul? Nu e un termen care are o traducere simpla in romana.

Cel mai corect il poti traduce descriptiv: este o activitate in care o persoana cu oarecare putere/autoritate (bully) abuzeaza de ea pentru a umili sau desconsidera o alta persona (lipsita de putere SAU perceputa ca lipsita de putere).
Acest lucru este facut din varii motive de catre bully: pentru a-si demonstra autoritatea, pentru a castiga prestigiu sau putere pentru sine, pentru ca asa e obisnuit sa se manifeste (“asa am invatat si eu”) sau pur si simplu pentru ca persoana respectiva e un/o nemernic(a).

 

Putina lume ia in calcul aspectul asta al meseriei noastre: bullying-ul este ceva cu care te intalnesti zi de zi, din (probabil) prima zi de scoala si pana la ultima zi a carierei tale.

Nu uiti felul in care se poarta cu tine asistentele medicale care ar trebui sa te invete ceva in anii de scoala. Ai si profesori si personal administrativ care (poate) te vor trata ca pe ultimul gunoi.
Cand iti incepi cariera, felul in care se poarta cu tine in primele luni sau chiar primii ani unii colegi sau manageri va fi constant neplacut. Unele persoane “cu vechime” sau “cu autoritate” nu isi vor schimba niciodata comportamentul fata de cei mai noi.
Constant e probabil sa te lupti si cu abuzuri din partea unor pacienti sau apartinatori.
Unii medici (poate un pic mai putin in alte tari) se vor purta tot timpul cu asistentele medicale intr-un mod neplacut.
Diversi oameni din alte departamente ale spitalelor (farmacie, laborator, administrativ) se vor purta intotdeauna intr-un mod neplacut cu anumiti colegi.

Lumea vorbitoare de limba engleza are o sumedenie de studii despre bullying la studentii in nursing. Am citit cateva articole, din 2003, 2007, 2009, 2012. Toate incearca sa explice un fenomen des-intalnit in lumea mai bogata: multi studenti in nursing renunta la studii, multi sunt afectati de contactul cu felul in care unii oameni practica aceasta meserie si multi sunt afectati pe termen lung de experienta asta.

Nu am gasit studii pe tema si mai importanta: bullying-ul in viata asistentelor medicale si efectele pe care le are acesta asupra lor si a carierei lor.

In vest, exista studii care incearca sa afle cate asistente medicale parasesc meseria sau primul loc de munca in primii ani de munca. Rezultatele sunt variabile de la tara la tara si studiile sunt destul de vechi (inainte de 2010). Linkuri aici, aici si aici.
Studiile (asa vechi si limitate cum sunt ele) arata ca un procent insemnat dintre noii asistenti medicali se gandesc serios la a parasi profesia (intre 10 si 35% la nivel vest-european) si ca intre 5 si 15% chiar o parasesc pentru totdeauna in primii 2 ani dupa ce termina scoala. Motivele variaza intre personale, legate de plata si organizationale.
Cat de important rol are bullying-ul in aceasta decizie? Nu am gasit date in legatura cu asta.

Nu am date oficiale, asadar. Dar la nivel non-stiintific, as putea spune ca bullying-ul este un fenomen ultra-intalnit in meseria asta si ca e mai dificil de suportat in primii ani de munca.
Si din cauza asta multa lume se gandeste sa se lase de meseria asta sau chiar o face.
Pur si simplu e o problema cu care te-ai intalnit mai rar pana atunci in viata ta, sau chiar daca ai intalnit-o, nu a fost la nivelul asta sau in conditiile specifice meseriei asteia.

BULLY

Experientele mele in domeniul asta sunt destul de vaste (din pacate pentru mine). In timpul scolii am avut des de-a face cu nenumarate asistente medicale (si mai rar si cu doctori) care m-au tratat extrem de prost, m-au desconsiderat, luat in deradere sau au incercat activ sa ma convinga ca nu am de ce sa fac aceasta meserie si ca nu sunt potrivit pentru ea. La asta se adauga profesori sau secretare (sau 2 directoare ale scolii) care intotdeauna ma tratau pe mine sau pe colegii mei ca pe niste gunoaie, in rarele momente cand aveam nevoie de vreo hartie de la scoala.

Dupa ce am inceput sa lucrez, am avut de-a face cu alte probleme.

In perioada de munca “pe sectie”, am avut colege cu multa experienta care imi dadeau constant in grija pacienti cu multe probleme, desi eram la inceputul carierei si abia puteam avea grija de cativa pacienti “normali”. Asta in timp ce ele isi alocau mai putini pacienti, mai putin “complecsi”.

La sala de operatie am avut des colege care cereau toate laudele pentru o reusita care nu era a lor (ci a mea), care in mod constant discutau pe la spatele meu (dar cu mine auzindu-le) ca nu sunt pregatit pentru una sau alta, cate un anestezist care imi facea observatii in situatii care nu il implicau pe el sau siguranta pacientului, colege cu vechime care nu imi spuneau in mod voit despre ceva de care era nevoie pentru o anumita operatie, pentru ca ulterior sa vina sa “salveze situatia”. Am avut colege care nu ma lasau sa fac absolut nimic in perioada de acomodare (cand eram “supernumerary”), desi era vorba de activitati minore (apasatul unui buton, de exemplu), pentru care NU era nevoie de training-uri suplimentare. Colege care isi luau pauze lungi, dar care imi interziceau sa imi iau pauza sau care imi faceau observatie pentru ca as fi stat prea mult in pauza (desi niciodata nu imi iau pauzele intregi).

Cele mai multe lucruri se “aplatizeaza”, dupa o vreme lumea te accepta ca un coleg capabil (sau nu – in ochii lor), tu strangi suficienta experienta incat sa nu mai depinzi de altii si inveti cum sa lucrezi cu fiecare caracter in parte, pentru a evita probleme.

Cu toate astea, exista in orice colectiv de colegi niste oameni care sunt dificili. Orice vei face, oricat ii vei ocoli, mai devreme sau mai tarziu vei avea probleme cu ei.

Cand, dupa o zi lunga, se trezeste cate unul sa te acuze de ceva ce n-ai facut, sau sa arunce vina pe tine (pentru ca esti “mai nou”) pentru ceva ce el/ea nu a facut, e dificil.

Cand lucrezi zilnic cu o persoana care iti ignora opinia, care te trateaza ca pe o persoana care nu stie nimic, care iti face observatii pentru probleme inchipuite constant, e mai dificil.

E amuzant. Venind din Romania, sunt obisnuit cu a fi jignit direct. Sa fiu numit diferite lucruri, sa fiu injurat, sa fiu tratat cu superioritate, sunt oarecum “banalitati” pentru mine. Lucrez de la 18 ani, stiu foarte bine ca unii oameni nu sunt capabili de mai mult.

Dar atunci cand te muti in alta tara, cu alta cultura, care promoveaza tot felul de politici interne pentru a evita asemenea lucruri, iti vine mai greu sa accepti anumite comportamente. La asta se adauga faptul ca sunt destul de mandru de munca mea si de ce stiu. Si sunt destul de aspru in a ma auto-corecta si imi accept usor greselile si limitarile – probabil pentru ca asa am fost crescut si pentru ca astea sunt unele dintre valorile mele personale importante.

Pe scurt, unele lucruri le accept si ignor usor, anumite lucruri ma deranjeaza mai mult decat pe altii.

De cand am fost mutat majoritar la ginecologie, am avut de-a face cu un colectiv mult mai mare de chirurgi (majoritar femei), multe dintre ele foarte dificile. La asta s-au adaugat 3 senior sisters care lucreaza 90% ture DOAR ginecologie. Toate cele 3 sunt dificile in felul lor, dar 1 este extrem de greu de suportat.

O negresa cu experienta mare (25 ani+), care s-a pensionat acum 3 ani (la 56 ani), dar care are inca un contract pentru 15 ore/saptamana, care face si 1-2 ture suplimentare saptamanal, cand e nevoie de un band 6 (din cauza ca restul sunt in concediu sau bolnave).
Femeia asta e tot ceea ce urasc la meseria de asistent medical: mieroasa cu managerii si cu doctorii seniori si cu majoritatea pacientilor (daca nu devin recalcitranti), o acritura cu tot restul lumii (studenti, asistente mai incepatoare, straini, doctori-juniori). O persoana care constant imi chestioneaza activitatile, care nu ma lasa sa am nici o initiativa si care imi face observatii pentru orice greseala, reala sau nu. O femeie care refuza sa-mi zica pe nume, chiar si dupa cateva zeci de ture impreuna (desi eu ii spun tot timpul “sister + surname”). O femeie care tipa din orice (si zice ca ‘asa vorbeste ea‘).

Pur si simplu nu imi doream sa mai merg la munca, pentru a evita posibilitatea reala sau nu de-a mai lucra cu ea. Am avut niste discutii scurte cu fiecare dintre cei 3 manageri (band 7) ai mei, nici unul nu s-a aratat prea impresionat de ce le-am spus. Ajunsesem sa ma gandesc serios la a pleca de-aici.

Pana la urma am trimis un e-mail “official bullying complaint” direct la matroana, cu toate lucrurile care m-au deranjat la munca cu negresa, urmat de o vizita in persoana la ea.
Scrisul E-mailului ala a fost cel mai satisfacator lucru pe care l-am facut zilele alea. Pur si simplu mi-a luat o piatra de pe inima sa enumar toate lucrurile pe care le-a facut negresa.

Am avut o discutie cu matroana, care a zis ca se va ocupa de asta (nu inainte de-a sugera “nu cumva problema vine de la mine, pentru ca am o problema cu persoanele cu autoritate?”).

Matroana a discutat cu band 7-le de la ginecologie, ea a discutat cu negresa, apoi a stabilit o intalnire “mediata” fata-in-fata intre mine si negresa. Pe 30 decembrie “I met the bully at three” (referinta Dexter’s Laboratory).
Negresa si-a cerut scuze pentru cea mai mica dintre plangerile mele (faptul ca nu imi zice pe nume) si pentru ca a folosit un ton “maybe unappropriate”. Si a propus sa trecem mai departe.
N-am mai lucrat cu ea de-atunci, nu sunt prea curios sa aflu cum va fi in viitor. Daca isi repeta comportamentul, voi face scandal imediat.

Oricat de capabil sunt sa suport multe, oricat de mult credeam ca ma cunosc, tipul asta de comportament e dificil de acceptat. Te face sa te schimbi fata de toata lumea cu care lucrezi, te face sa te intrebi daca nu cumva gresesti in orice faci, te face mai nesigur pe tine. SI cel mai important, te face sa nu-ti mai doresti sa-ti faci munca (chit ca-ti place),

Englezii au o lista lunga cu ce este bullying-ul si il considera inacceptabil in orice domeniu, profesional sau nu. Cea mai simpla definitie pentru bullying ar fi “orice activitate care este inacceptabila pentru victima sau ii provoaca suferinta”.
Hartuirea (care poate sau nu sa se suprapuna cu bullying-ul) este ilegala, bullying-ul e mai degraba o problema care tine de resurse umane.
Desi diferentele intre hartuire si bullying sunt uneori minime, hartuirea are de regula o cauza mai concreta: victimei i se face ceva inacceptabil din cauza sexului, religiei, etniei, dizabilitatilor, optiuni sexuale, sarcina etc.
Pe scurt, hartuirea poate fi investigata de autoritati (politie), bullying-ul este in primul rand investigat local (manager, resurse umane), apoi de NMC si poate intr-un final ajunge si la un tribunal (ca plangere impotriva angajatorului care permite asa ceva).

RCN sugereaza ca mod de a lupta cu bullying-ul:

  • discutia cu bully-ul, in care ii spui ca te deranjeaza cum se poarta cu tine
  • plangere la manager
  • plangere la matroana (daca e cazul)
  • plangere (neaparat in scris) la HR, pentru care recomanda si prezenta unui membru RCN. Pentru asta este nevoie de dovezi (inregistrari sau martori dispusi sa spuna acelasi lucru despre bully).
  • daca situatia continua, se poate cere mutarea (victimei sau bully-ului) sau se poate ajunge si la actiune in instanta impotriva angajatorului.

 

Daca am invatat ceva din toata povestea asta, ar fi ca:

  • nu e bine sa tii in tine ceva ce te deranjeaza la un coleg, oricat de mici sanse crezi ca ai sa schimbi situatia cu o eventuala plangere
  • nu are sens sa astepti prea mult pana faci o plangere, cu cat o faci mai repede, cu atat te protejezi mai mult
  • o plangere in scris e foarte importanta
  • TREBUIE sa fii capabil sa-ti infrunti bully-ul.
  • e destul de dificil sa accepti in alta tara o problema des intalnita la tine in tara. Daca ai plecat din tara specific pentru a evita asa ceva, e si mai greu!

2 ani in Anglia

Pe scurt, a fost un an al dezamagirilor, un an in care nu stiu exact daca am evoluat, am stagnat sau am involuat.

drum
Drumul coboara, urca sau ramane cam la acelasi nivel?

La fiecare intoarcere in tara ma incearca tot felul de senzatii mai ciudate. 2 sunt mai importante.

Prima ar fi cea de deja vu. Acum 2 ani petreceam revelionul in tara, apoi mergeam la snowboard in Austria, apoi paraseam tara si imi lasam sotia aici, pentru ceva ce trebuia sa fie temporar. Revelionul trecut a fost un fel de retraire a acelorasi sentimente, pentru ca sotia inca nu venea cu mine. Revelionul asta… copie leita a celui de-acum 2 ani, cu diferenta ca de data asta sotia mea se lupta cu sentimentele cu care ma luptam eu atunci – pentru ca de data asta va veni cu mine. Culmea, vom zbura in fix aceeasi zi calendaristica in care am plecat eu din tara in 2016.
Nimic nou nu se intampla, suntem condamnati sa retraim aceleasi experiente la nesfarsit?

O alta senzatie care a devenit din ce in ce mai puternica a fost cea de “strain in tara ta”. Mergi prin tot felul de locuri pe unde ai mai fost ca om nascut si crescut aici, dar ai devenit strain. Si cu fiecare drum inapoi in tara, sentimentul asta devine mai puternic.

Atunci cand pleci din tara pentru a munci in alta tara, pleci cu anumite scopuri si cu anumite idei preconcepute despre ce o sa se intample si ce crezi ca o sa obtii. Apoi te lovesti de primele probleme si incepi sa te adaptezi la noi realitati si iti modifici constant ceea ce doresti sa realizezi.

Oricum ar fi, cu siguranta acum 2 ani nici nu luam in calcul ca probabile anumite lucruri. Dar s-au intamplat.

Sa fac un rezumat al anului 2017 pentru mine.

Un fir rosu strabate anul: decizii pe care le-am luat oarecum fortat, pentru ca pe termen mediu (3-5 ani) e posibil sa ma ajute, desi pe termen scurt au insemnat nemultumiri si greutati.

Am inceput anul cu 2 decizii.

Intai am refuzat o oferta de la un spital NHS mai mic, dar mai cochet din alta suburbie (mult mai frumoasa) a Londrei. Tinand cont de cum s-a derulat restul anului, e posibil sa fi fost o decizie gresita.
Am ramas in spitalul “meu” in ideea ca aici am sanse mai mari sa obtin mai repede si o promovare si cursul care ma invarte (ca scrub nurse) prin toate specialitatile chirurgicale ale spitalului. N-am obtinut nici una, nici cealalalta. Poate in 2018. Daca plecam in ianuarie 2017 de aici, tot la statutul de “poate in 2018” as fi ajuns si in noul spital.
Ata ete.

Apoi, la finalul lui ianuarie am refuzat o alta oferta, de data asta la un spital privat mai mic, dar din zona unde locuiesc. 6000 lire in plus/an. Dar alt program de munca si limitarea numarului de cazuri pentru fiecare specialitate. Daca in NHS poti asista la aproape orice tip de operatie dintr-o specialitate, aici esti limitat la cele pentru care lumea e dispusa sa plateasca pentru a fi operati mai repede sau la cele pentru care NHS-ul nu plateste, din varii motive.
Plus, privatii nu platesc pentru un curs de perioperative (scrub) nursing, doar pentru cel de anaesthetics si cel de surgical first assistant.
Am transformat refuzul intr-un pas inainte, totusi. Am inceput sa lucrez la ei bank. Pe langa banii in plus, am strans experienta in chirurgie plastica. In afara de chirurgie plastica, am facut si ginecologie si chirurgie generala. Desi eram deja de 1 an angajat undeva unde ar fi trebuit sa fiu rotat si pe la ginecologie si chirurgie generala, aici am fost scrub prima data pentru anumite operatii pe care doar le vazusem in NHS.
M-am descurcat onorabil, dar au fost niste momente in care a trebuit sa imi accept, umil, limitarile.

Dupa primul an, in care totul parea ca e simplu si vine de la sine, e dificil sa realizezi faptul ca lumea, de fapt, inchidea ochii si accepta anumite scapari ca normale pentru cineva care e la inceput, cand tu, de fapt, nu ai devenit brusc “experimentat”.

Am avut apoi o perioada de supraincarcare cu munca, cu 32 zile muncite din 36. A fost… greu. Nu e nimic de laudat. Sigur, mi-am dublat salariul luna urmatoare (pentru ca esti platit cu intarziere de 1 luna pentru munca depusa in plus), dar nu e ceva ce-as recomanda cuiva.

Apoi am avut o perioada in care, incet-incet, am strans nemultumiri la adresa noii mele sefe. Totul s-a terminat cu o plangere “mai sus” si o intalnire de mediere. Si cu decizia mea de-a pleca din spital.

In acest timp m-am luptat si cu fragilitatea mea umana. E greu sa accepti la 33 de ani, cand fizic si (mai putin) psihic esti aproape de maximul tau, faptul ca o boala usoara te poate face sa te simti slab si patetic. Si asa am ajuns sa imi scot amigdalele.
O operatie minora, dar care e a naibii de dureroasa in prima saptamana. Si care rezolva anumite probleme, dar creeaza altele.

In timpul convalescentei a trebuit sa ma decid daca vreau sa raman in spitalul in care tocmai m-am pus rau cu o sefa si unde mi-a fost refuzat cursul pe care-l doream de cand am inceput. Alternativa era un spital mai mare, in centrul Londrei. Unde chiria + utilitatile ar fi fost mai mari cu 250 lire decat in suburbia unde stau acum. Unde ar fi trebuit sa o iau de la 0 si sa trebuiasca sa-mi conving iarasi colegii si superiorii ca sunt mai bun decat media.

Iar am decis sa raman. De data asta cu un termen-limita. Daca pana in iulie 2018 (momentul cand se aloca banii pentru cursurile de specializare care incep in septembrie) nu obtin ce-mi doresc, orice s-ar intampla, plec din spitalul meu. Eniuere. šŸ™‚

In august am aflat de faptul ca-mi pot completa studiile postliceale pana la nivel de licenta de universitate aici. Am aflat cat costa si faptul ca trebuie sa dau IELTS-ul Academic pentru ele. Dupa o pregatire minima si cu ceva noroc, am luat examenul si la final de septembrie am reinceput scoala, de data asta on-line.

In august-noiembrie am fost implicat in 4 incidente in sala de operatie, unul fiind incheiat cu investigatie, masa rotunda si o schimbare de policy la teatre. In nici unul dintre cazuri pacientii nu au avut nimic de suferit, dar fiecare a venit ca o lovitura directa in increderea mea in sine si in colegii mei. Si in imaginea despre mine pe care m-am chinuit atat de mult s-o construiesc. Cum asta vine la un an dupa ce in primele mele luni la teatre am facut o greseala majora, deja ar fi cazul sa-mi pun intrebari.

O perioada am cochetat cu ideea de-a renunta la munca la teatre si a ma muta la ITU. Nu am renuntat total la idee. Am sa revin cu o postare ulterioara in care o sa-mi descriu incidentele.

Ca sa fie finalul de an si mai frumos, in octombrie-decembrie am tot fost alocat sa lucrez cu o band 6 care este definitia de dictionar a unui bully: o persoana cu autoritate care nu accepta nici un fel de dialog, care isi desconsidera colegii si care pur si simplu iti face viata la munca extrem de neplacuta.
Nu am mai fugit de data asta, am facut plangere in scris impotriva ei pentru bullying direct la matroana, cu amenintarea voalata ca urmeaza sa merg la HR si RCN ca urmator pas.
Anul l-am terminat (in fix ultima zi de munca, pe 29/12) cu o intalnire de mediere intre noi 2, in care persoana si-a cerut scuze fara nici o tragere de inima, vizibil deranjata de toata intamplarea.
O sa revin cu o postare si despre bullying.

Ca ultime activitati facute in noiembrie-decembrie, m-am inregistrat in sfarsit la 2 agentii de plasament. O sa revin si cu o postare despre procesul asta – unul surprinzator de enervant (cel putin pentru mine).

Si, la final de an, am reusit sa strang 5 zile de munca la traumatologie-ortopedie. Plus cateva zile in spitalul secundar al trustului meu, care au insemnat chirurgie generala, urologie si un pic de chirurgie mamara. Adaugata la experienta (mai multa sau mai putina) de la ORL, Maxilofaciala, Ginecologie, Vasculara, Chirugie Generala, Stomatologie, Dermatologie.
Macar in privinta asta mi-am excedat cu mult planurile facute acum cativa ani. šŸ™‚

Pana una-alta, am avut un an plin de evenimente.

In nici un caz nu ma gandeam ca asa vor arata primii mei 2 ani de “cariera” si de viata si munca in alta tara.

Eniuei, pana una-alta mai am niste zile bune de concediu ramase. Sa vedem cum gasesc chef si timp sa scriu cele 3 postari pe care le-am mentionat mai sus šŸ™‚

O actiune mica, dar cu efecte mari

butterfly effect

In primavara, la mine in spital s-a intamplat un “never event”.

Nu una, ci 2 fase mari (45×45 cm) au fost lasate fara sa se vrea intr-o pacienta la finalul unei histerectomii totale abdominale.

La team brief, dimineata, chirurgul a mentionat ca nu va avea un registrar pentru a doua jumatate a zilei. In sala de operatie erau alocate 3 asistente medicale plus o a 4-a asistenta medicala, care facea “theatre course” (deci era suplimentara). 1 band 7, 2 band 5 plus cea care facea theatre course (band 6). Nu va fi o problema, vor fi 2 asistente scrubbed, una va asista chirurgul, cealalta se va ocupa de instrumentar si consumabile.
La un moment dat pe parcursul diminetii, band 7-le a fost anuntat ca va trebui sa plece din teatru pentru o intalnire obligatorie candva la ora 16:30. Sigur nu ar trebui sa fie o problema asta – operatia se va termina mai devreme, lista nu era foarte “grea”.

La un moment dat, prima operatie a avut ceva neprevazut, ceea ce a prelungit-o cu aproximativ 30 minute. Pe cale de consecinta, ultima operatie a zilei, histerectomia, nu s-a mai terminat la 16:30, ci 17:30. Band 7-le a trebuit sa iasa din sala inainte de finalul operatiei, dar uterul era deja afara, chirurgul incepea sa coasa ce era de cusut, sigur nu urmau probleme.

Din varii motive, scrub nurse si-a pierdut concentrarea, numaratorile finale nu au fost efectuate, celelalte 2 asistente din sala au intrat si au iesit din sala de cateva ori in urmatoarea ora. Pacienta a iesit din sala cu 2 ditamai fasele, invartite “carnat”, in cavitatea abdominala superioara.

Daca se anula operatia de dimineata – pe motiv de lipsa de personal medical (registrar). Daca asistentele refuzau sa faca ceva pentru care nici una nu avea training recunoscut (sa asiste, activitate pentru care, daca nu esti junior doctor, iti trebuie curs de Surgical First Assistant). Daca band 7-le nu era chemata la o intalnire atunci. Daca refuza sa plece. Daca operatia de dimineata nu se prelungea inutil. Daca numaratorile erau facute corect.
Daca, daca, daca.

 

Saptamana asta am avut o pauza neprevazuta la inceputul unei zile de munca. Chirurgul a venit abia la 8:40 la spital, a avut o problema de rezolvat. Primul pacient a venit in sala de operatii abia la 9:15, in loc de 8:30, cum era prevazut. Asta desi era o lista cu operatii cu mult timp de operatie insumat. La ora 18:00, chirurgul trebuia sa fie prezent la consultatii (in acelasi spital), avea un numar de pacienti cu programari.

La asta s-a mai adaugat o intarziere cauzata de o discutie pe marginea sigurantei folosirii electrocauterului monopolar (“diathermy”) intr-un pacient care avea un piercing metalic in limba. E sigur, nu e sigur? Daca pacienta are o arsura in gura si nu ne dam seama (gura fiind inchisa)? Pana la urma au convins-o sa-si scoata piercingul.

Drept urmare, toata ziua toti am tras din greu ca sa recuperam timpul respectiv. Chirurgul respectiv e extrem de competent, dublu-specializat, profesor in chirurgie, extrem de calculat si nu l-am vazut niciodata sa-si piarda controlul, in orice situatie.

La un moment dat, in cursul penultimei operatii, cea care-l asista (nurse care a facut cursul de surgical first assistant) a incercat sa fie proactiva si sa ia un instrument care tine acul de sutura, in aproape acelasi timp cu chirurgul, care era in momentul ala foarte grabit. Si asa s-a ales (ea) cu un needlestick injury.
Asta inseamna stres in plus pentru ea – sigur, pacienta era sanatoasa, dar daca avea ceva boli infectioase? Pana primesti rezultatele analizelor tale, apoi pe ale analizelor pacientei, apoi te poti oricand gandi ca exista si rezultate fals-negative…

In acelasi timp, pacienta care era programata pentru ultima operatie a avut de asteptat cam 3 ore si ceva. Nemancata/nebauta (in caz ca i se administra anestezie generala), cu un copil mic si sotul dupa ea SI era insarcinata in primul trimestru*.
Cum nu era vorba de NHS, operatia era platita (privat), evident ca a inceput sa faca ceva scandal.

In timpul operatiei, cand mai avea ceva de munca pana sa inchida total pacientul de pe masa de operatie, chirurgul trebuia acum sa se ingrijoreze de un alt pacient care era extram de zgomotos in a-si manifesta nemultumirea. Stiu ca asta pare bizar pentru unii cititori obisnuiti cu sistemul romanesc, dar aici se incearca sa se pastreze o aparenta a ideii ca “pacientul e pe primul loc”. Intai asistentele si-au cerut scuze, apoi a venit managerul teatrelor, apoi chiar anestezistul a vizitat pacienta si i-a cerut scuze pentru intarziere. La finalul operatiei, cand totul era inchis, inclusiv chirurgul s-a dus sa calmeze pacienta.

Sigur, totul este oarecum frectie la picior de lemn, sunt doar niste cuvinte, nu-ti returneaza nimeni 3 ore si ceva pierdute, plus stresul preoperatie. Dar e mai bine decat nimic…

Eniuei, asa ne-am trezit cu o pacienta foarte agitata in camera de anestezie, drept urmare nici n-a mai primit anestezie generala, doar un pic de sedatie si toata operatia a fost facuta pe repede-inainte. Era o operatie minora, dar chiar si-asa, toata graba aia ar fi putut rezulta in greseli foarte usor.
Pana la urma nu s-a intamplat nimic, dar a fost o zi in care totul s-a derulat neobisnuit de stresant, totul din cauza unei banale intarzieri.

 

Anul trecut pe vremea asta (intre Craciun si Revelion) eram alocat in teatrul de ORL si am avut un incident extrem de evitabil. La miezul zilei urma sa se faca o stapedotomie, o operatie in care se face o micro-gaura in baza scaritei (stapes) si se insereaza un piston-proteza pentru a inlocui functia pe care osciorul nu si-o efectueaza corect. Pentru asta ne trebuia o asistenta medicala in teatru care a absolvit un curs pentru a manipula un laser in sala de operatie.
In ciuda obiectiilor mele si ale colegei mele din sala, ea a fost trimisa la o intalnire la miezul zilei, o alta colega a fost trimisa in locul ei la noi si s-a facut o intelegere cu o a 3-a colega, care urma sa vina sa porneasca/opreasca laserul pe durata scurta a operatiei cand va fi necesar.

Atata doar ca lucrurile nu s-au intamplat asa.

Anestezistul senior (consultant) a iesit din teatru pe la 1:30 ca sa-si ia pranzul si sa vada pacientii din lista de operatii de dupa-amiaza. Registrarul chirurgului a plecat pentru o intalnire de 1 ora si ceva.

Prima colega (cea care a fost trimisa la intalnire) a decis ca e mai important sa ia pranzul inainte sa vina inapoi in sala de operatie – desi intotdeauna luam pauza de pranz cu chirurgul ala, nu insista niciodata sa continuam fara pauza.

A doua colega era alocata sa lucreze doar pana la 1, operatia s-a prelungit, a plecat la 1:30 pana la urma, m-a lasat doar cu un Healthcare Assistant si cu ideea ca o vom suna pe cea de-a 3a colega cand vom avea nevoie de ea.

Chirurgul a tacut malc toata operatia, pana la 2 si ceva, cand brusc a zis “vreau laser, acum”.

Iar a treia colega era deja “scrubbed in” pentru o histerectomie totala abdominala la momentul asta, ea fiind convinsa ca o a patra colega ar fi disponibila (din alt teatru) sa ne ajute pe noi. In mod normal e o persoana foarte saritoare, m-ar fi ajutat, doar ca era in teatru cu o alta colega, care fix in ziua aia avea anumite… dureri feminine, ceea ce a determinat-o sa o roage sa fie scrub pentru procedura lunga in locul ei.

Acea a 4-a colega era la randul ei scrubbed-in, si mai era si o zi in care ne lipsea un om, deci erau doar 2 in echipa din teatrul ei, nu se punea problema sa plece de acolo.

HCA-ul meu era o tipa cu destula experienta, dar care se pierde cu firea daca ii ceri sa faca ceva mai repede. A iesit din teatru ca sa imi aduca pe cineva care e in stare sa opereze laserul, dar eu am ramas aproape singur.

Toate aceste lucruri se petreceau in afara teatrului, eu nu stiam nimic, eu eram doar scrubbed in, cu chirurgul, un anestezist-junior si ODP-ul nostru, care incerca si ea sa dea de coordinatorul teatrelor (care era, cumva, la masa, in momentul ala, si nu raspundea la telefon). Chirurgul a devenit din ce in ce mai nervos, pana la urma a inchis urechea si s-a carat din teatru, nervos nevoie-mare.

Au urmat aproape 2 ore de discutii, pana la urma un alt chirurg a preluat cazul si l-a terminat, nu inainte de-a ma intepa pe mine cu un instrument chirurgical care intrase in contact cu sangele pacientului.

Toate astea din cauza ca o persoana a fost luata din teatrul meu si o alta persoana nu s-a simtit bine pentru a fi scrub pentru o operatie majora.

 

In singurul incident cu adevarat major in care am fost implicat – cauzat in totalitate de mine, nimeni nu ar fi aflat ce s-a intamplat daca, printr-un concurs de imprejurari, nu insistam sa fiu scrub nurse pentru 2 operatii majore pe ureche la rand.

In prima operatie am facut prostia sa ofer in loc de un tip de material steril de umplere a unei cavitati, un burete pentru sters instrumente. Pacientul a iesit din sala de operatie bine-mersi. La urmatoarea am facut aceeasi greseala, dar de data asta am predat operatia unei alte colege. In mod normal, as fi continuat pana la finalul operatiei, nu predam operatia nimanui, dar in perioada aia era sotia mea aici, deci vroiam sa ma intorc acasa cat mai devreme.

Si uite asa, la ora 6, in loc sa plec acasa, am inceput un proces lung de asteptare, ca sa aflu ce se va intampla cu pacientul si ce se va intampla cu mine pana la urma. Pacientul a fost ok, a doua zi i-au scos buretele din ureche si totul a fost ok. Pe mine m-au exonerat pana la urma, dupa cateva luni de investigatie.

Dar totul a pornit de la faptul ca nu am verificat ceva despre care nu eram sigur, inainte de-a face acel ceva: Care e buretele de sters instrumentele, care e buretele care se dizolva si e folosit pe post de umplutura de cavitati?

 

Intotdeauna, cand privesti detasat la un eveniment din trecut, poti identifica mai multe elemente care au contribuit la sau declansat o intamplare nefasta.

Dar, daca te uiti mai atent, observi ca, de cele mai multe ori, e vorba de cele mai mici variatii care au efectele cele mai mari.

 

*Aparent, riscurile anesteziei generale in sarcina nu sunt chiar asa mari precum se credea.

Obsedati de bani?

Sunt in cateva grupuri maricele pe facebook. Vreo 2 grupuri de asistenti medicali in Anglia, inca unul de asistenti medicali romani (si-atat), unul pentru ODP’s si theatre nurses (care e populat in proportie de 90% de britanici), plus altele.

In grupurile cu asistenti medicali romani nu e saptamana (era ceva mai des mai demult) sa nu apara discutii interminabile despre “cati bani castigi“, “unde se castiga mai multi bani“, sau variatii pe tema “eu castig 30-40-x lire/ora, ce tare sunt eu, ce prosti/fraieri/saraci sunteti voi“.

In grupul cu ODP’s si theatre nurses nu am vazut nici macar 1 singura discutie de genul asta in 12 luni de cand sunt membru. E adevarat, cele cu romani sunt mai mari (10.000+ membri, unul are chiar 30.000+ membri). Celalalt cu englezi are doar 5900 membri.

Nu sunt nici sihastru dar nici avar. Si nici nu sunt ipocrit.

Stiu valoarea si importanta banilor si muncesc foarte mult in special pentru a castiga mai mult.

Dar nu inteleg de unde vine obsesia asta la romani sa strige pe unde se poate cati bani castiga ei, ce bine o duc, ce pot face ei si nu pot face altii in situatii similare.

De nu stiu cate ori am citit raspunsul cinic “vrei bani, nursing home, vrei cariera si/sau meserie, du-te in NHS” la intrebarea unui nou-venit in cautarea unui job in UK “nu stiu ce sa fac ca asistent medical, ce ma sfatuiti?“.

Frate, ce s-a intamplat cu “fa ceea ce crezi tu ca ti-ar placea mai mult“, sau “fa ce te atrage“? Cati dintre aia care fac meseria asta pentru bani sunt multumiti de ceea ce fac? De meseria pe care si-au ales-o?

Bani poti face in multe feluri in viata. La naiba, cu un pic de noroc, poti castiga mult mai bine in uk si decat cel mai bine platit agency nurse ever, facand alte lucruri pentru care nu-ti trebuie minim 3 ani de scoala suplimentari dupa 12 clase absolvite.

Acuma, laudarosi exista de cand lumea. Nu sunt romanii cei mai laudarosi oameni din lume. Dar de unde vine obsesia asta pentru a discuta despre salarii si pentru a se lauda fiecare cu cat castiga in plus?

Cele mai enervante discutii sunt cele in care cate un incepator pune o intrebare timida despre salarii si imediat sare cate unul si altul si ii spun tot felul de tampenii.
Ca se castiga 17-20-25-30-35-xx lire/ora in NHS.
Ca in Nursing Homes oricine castiga usor cate 60-80.000 lire pe an.
Sau ca mori de foame cu salariul din NHS. Asta e preferata mea – salariul de pornire in NHS e doar cu 4000 lire brut mai mic decat media in UK, adica britanicul mediu ar fi la 200 lire net/luna distanta de a muri de foame? Asta venea de la o tanti din Romania care lucreaza aici de 4 ani doar in azile si e acum manager de nursing home. Formator de opinii, deh.

Cei mai tari sunt aia care mai fac cate un bank sau agency din cand in cand in NHS si ei spun ca salariul lor orar e ala normal din NHS (ceea ce e total eronat). Asta in conditiile in care RCN afiseaza anual veniturile pentru toata lumea din NHS.

baaani

Printre chirurgii cu care lucrez am cate unii care sunt hiperactivi.
Au un numar de ore de baza in NHS (o “baza”), au cabinetul lor privat propriu si mai si opereaza in cateva spitale/clinic private din zona.

Un exemplu de chirurg:
1 lista si jumatate de operatii in NHS in fiecare saptamana, 1 “clinica” (o jumatate de zi pentru a vedea 40-50 pacienti) in NHS, 2 liste si jumatate in spitale private si cel putin 1 sau 2 “clinici” (ceva mai scurte de jumatate de zi). 6 zile de munca pe saptamana, 43 saptamani pe an (presupunem 9 saptamani de concediu). Salariul pentru un consultant (full-time) NHS cu o gramada de ani de experienta, cu ceva excellency awards se invarte pe la 100.000 lire/an. Sa zicem ca lucreaza cam 40% dintr-o norma NHS cu ale sale 2 zile. La asta se adauga minim 500 lire/consultatie si minim 750 lire/operatie (minim-minim pentru ceva mic, dar ratele lui sunt mult mai mari pentru operatii mari). Sa zicem 40 consultatii la privat/saptamana, 20 operatii la privat/saptamana. 35.000 lire/saptamana x 43 saptamani = 1 milion jumatate de lire/an. Intr-un an bun, poate castiga 800.000 lire net/an (da, statul ii ia cam 700.000 lire in taxe). Plus maruntisul din NHS.
Aici vorbesc de un chirurg cu grad de profesor in UK, la 55-60 ani, cu 2 supraspecializari si titluri peste titluri. Si lucrez cu inca 2 similari cu el.

In timpul operatiilor sunt multe momente in care se fac activitati repetitive, se mai discuta vrute si nevrute.

Nici macar o singura data nu am auzit o discutie despre cat castiga, ce masini conduc, case, vacante samd.

La fel, printre colegii mei din NHS localnici, discutiile despre bani sunt rezervate in special printre healthcare assistants. In general se plang ca sunt platiti prost. Si se mira atunci cand afla ca un asistent medical band 5 castiga doar cu 100 si ceva de lire in plus/luna (cel putin in primii 4-5 ani).
Dar printre registereds (RN sau ODP), discutiile ajung la bani doar cand isi mai cumpara cate unul o casa. In rest… toata lumea stie cat ia toata lumea, cine e nemultumit face bank/agency, end of story.

Cateva cifre:

1700 asistente medicale (si moase) din Romania lucreaza in NHS

In tot NHS Anglia (deci fara Tara Galilor, Irlanda de Nord si Scotia), in iunie 2017 sunt sub 3700 angajati romani. 674 medici, 1700 asistenti medicali, restul sunt support staff si administrativ. Statistici complete in pdf-ul de la finalul articolului asta.

In tot UK-ul, in iunie 2015 erau inregistrate la NMC 4400 asistente medicale si moase din Romania.
Numere actualizate nu am gasit, dar intr-o comunicare NMC se arata ca aproximativ 1600 romani isi incepeau aplicatia pentru PIN la NMC in fiecare an (pana in octombrie 2016). Si ca din octombrie 2016 si pana septembrie 2017 si-au inceput aplicatia pentru PIN 216 romani.
Sa facem o aproximare bruta si sa zicem ca din iunie 2015 si pana in noiembrie 2017 au mai primit PIN-ul inca 2300 romani (1600 + 500 pentru perioada iun-oct 2015 + 216), desi nu toti cei care incep aplicatia la NMC chiar primesc PIN-ul.

In concluzie, in UK, in momentul de fata avem cam 6700 asistenti medicali (si moase) din Romania cu PIN. 1 din 4 dintre ei lucreaza in NHS Anglia.

Aproximatic 6700 asistente medicale (si moase) din Romania sunt inregistrate la NMC

Ce spun cifrele astea?

Ca multi dintre cei care sunt in grupurile alea nici macar nu au drept de a lucra in UK ca asistent medical (sau poate nici macar nu sunt asistenti medicali).

Si ca aproximativ 3 din 4 asistente medicale din Romania lucreaza in azile sau doar ca agency.

 

La final, stiu ca inclusiv postarea asta intra la categoria “discutie despre bani”. Vine dupa inca o intrebare de tipul “dar tu cat castigi, eu castig x“.

Pe calea aceasta anunt oficial ca nu voi mai raspunde niciodata, nimanui, in nici un fel, la orice intrebare legata de veniturile unui asistent medical.

Google it sau cauta in pagina mea.

Nimic nu te pregateste pentru asta

… dar te poti forta sa mergi mai departe.

dreams.metroeve_sadness-dreams-meaning

 

In timpul scolii citeam mult mai multe lucruri legate de medicina decat acum.
Multe dintre postarile mele de-atunci erau mult mai interesante dpdv teoretic (in opinia mea). Atata doar ca toata teoria din lume nu face anumite lucruri cu nimic mai usoare. Esti (poate) doar ceva mai bine pregatit pentru anumite situatii.

Tin minte ca am citit despre stagiile durerii la bolnavi/rudele lor cu mare interes dupa ce tata a murit (de cancer pancreatic). Si a fost interesant sa gasesc paralele intre ceea ce s-a intamplat in cazul lui si modelul respectiv.

Cand lucram pe sectia de boli respiratorii aveam destul de multi pacienti suferinzi de BPOC. Majoritatea stiau sau intelegeau cumva ca vor muri, mai devreme sau mai tarziu. Am avut si alti bolnavi in grija in faze terminale. La naiba, primul pacient care a murit in grija mea a fost un filipinez cu cancer esofagian – inca tin minte foarte viu momentul cand a murit. Dar niciodata nu a trebuit sa fiu de fata atunci cand li se explica prima data faptul ca sufera de o boala terminala.
Niciodata nu a trebuit sa dau eu vestea asta.

La teatre intri intr-o mica bula. Nursingul aici e extrem de specific, si interactiunea cu pacientul e mult diferita fata de cea de pe sectie. Multi sunt extrem de speriati – dar vorbesti cu ei doar cateva minute, mare parte din ele fiind ocupate doar cu intrebari standard legate de procedura, identitate, consimtamant, alergii etc.
In cazuri mai rare, isi mai “incearca mana” la a relaxa sau calma pacientii extrem de speriati fiecare dintr-un teatru.

Dar ce am facut azi, nu am mai facut niciodata pana acum.

Joia a devenit ziua in care fac ginecologie. Ginecologie-oncologica, deci majoritar histerectomii mari sau ceva histeroscopii care preced histerectomii. Acum 3 saptamani nu a venit o pacienta. O romanca. Saptamana trecuta m-a rugat doamna chirurg sa o sun pe pacienta (luandu-i telefonul din softul nostru de evidenta a pacientilor) sa aflu de ce n-a venit si sa ma asigur ca vine azi la operatie.
Pacienta avusese o consultatie si o mica biopsie in ambulatoriu (plus analize si un IRM). Medicul era sigura ca e vorba de cancer, dar pacientei nu i se spusese inca asta echivoc. Era nevoie azi de o histeroscopie/cistoscopie cu biopsii pentru stadializare, apoi PET-CT si apoi probabil histerectomie si radioterapie si/sau chimioterapie.

Am vorbit atunci cu pacienta, m-am asigurat ca intelege ca e important sa vina azi la operatie. Apoi azi am fost in sala de operatie pana a inceput operatia (apoi am fost trimis in teatrul de urgente pentru alt caz). Am incercat pe cat posibil sa calmez pacienta.

Seara, inainte sa plece acasa, chirurgul a insistat sa discute cu pacienta si sa-i explice ce se intampla mai departe.

Era vorba de o femeie la 35 ani, cu 2 baieti, unul de 9 luni si altul de 9 ani. Om simplu, cu cunostinte extrem de limitate de engleza. Stia ca s-a plans de niste simptome, a ajuns la spital, i-au facut teste si “radiatii” si acum “o operatie ca sa ia niste carne de acolo”.

Habar-n-avea ca are cancer de col uterin.

Intai i-am tradus asistentei medicale care ii explica externarea si ce are de facut in caz ca se intampla postoperatoriu ceva in urmatoarele 2 saptamani.

Apoi, chirurgul, impreuna cu rezidenta ei, s-a chinuit sa-i explice clar ce are, ce trebuie sa faca mai departe si sa se asigure ca merge la testele care urmeaza si vine apoi la consultul de peste cateva saptamani.
Desi si-a terminat operatiile la 5, a asteptat aproape 45 minute ca sa pot pleca eu din teatrul de urgente (unde eram blocat) ca sa vin sa o ajut sa-i explice lucrurile astea.

Tin sa mentionez asta si pentru toti desteptii care se plang ca in NHS te trateaza lumea doar cu paracetamol si-atata.
Sunt departe de-a-i canta osanale unui sistem cu multe probleme, dar multora dintre chirurgii cu care lucrez aici chiar le pasa de pacientii lor, si NU II TRATEAZA CA PE NISTE BUCATI DE CARNE CARE TREBUIE SA LE DEA SPAGA.

Eniuei, pentru mine a fost o experienta trista cand trebuia sa traduc intre pacient si doctor si vedeam cum romancei i se schimba expresia de pe fata si ii dau lacrimile si teama ii patrunde fiecare coltisor al mintii.
Reactia in care incet-incet s-a apropiat de partenerul ei, l-a luat de mana si s-a lipit strans, pana s-a “ascuns” in el a fost cireasa de pe tort.
Un gest care pentru mine e o exprimare clara a afectiunii in relatia mea – un gest instinctiv de protectie/dragoste, folosit intr-un moment in care ii explicam in putine cuvinte faptul ca are o afectiune extrem de periculoasa… mi-a facut pielea gaina.

Apoi au mai urmat cateva intrebari, chirurgii au plecat, am ramas eu si am mai petrecut 5 minute incercand sa ii explic tot felul de lucruri care pareau atat de goale de continut, tot timpul cautand sa nu folosesc cuvinte infricosatoare: ca e un moment neplacut, ca e normal sa fii speriat, dar ca trebuie sa lupte cu sentimentele de deznadejde, ca trebuie sa incerce sa isi pastreze o viata normala – pentru a putea sa lupte mai departe, ca trebuie sa incerce sa manance normal, pentru a avea energie, dar ca trebuie sa se gandeasca sa-si aduca ceva familie s-o ajute cu copiii in urmatoarele luni, pentru ca va avea multe drumuri de facut. I-am escortat apoi pana la iesirea din sectie, incercand sa le adaug ca sunt pe maini bune, ca vor primi cel mai bun tratament disponibil in momentul actual.

Oare am zis suficient? Oare am facut prea putin? Oare am zis tampenii?

Nu poti decat sa-ti imaginezi ce-i trece prin capul unei femei in situatia ei. Cu 2 copii. La naiba, e de-o varsta cu sotia mea.

N-am avut nici 5 minute sa ma gandesc la asta, a trebuit sa ma intorc in teatrul de urgente, unde aveam alte lucruri de care trebuia sa ma ingrijesc. 1 ora m-am ingropat in munca.

 

Primul lucru pe care l-am facut dupa ce m-am schimbatĀ  la final de tura a fost sa-mi sun sotia sa-i spun ca o iubesc.

De ce nu reuseste NHS-ul sa pastreze si sa angajeze asistente medicale

Pe scurt: UK ramane o destinatie pentru emigranti, cu toate problemele lor, europenii tot isi doresc sa lucreze in sistemul lor medical – dar le e mai greu sa aiba acces acum IN SPECIAL din cauza testului IELTS, iar problemele de personal sunt mai degraba legate de incapacitatea NHS-ului de a se adapta la realitatile actuale si de-a-si plati mai bine angajatii. Si Londra e scumpa. šŸ™‚
Brexit-ul a creat o sumedenie de probleme, dar pana nu ies fizic din UE, totul e inca pur teoretic, discutii despre drobul de sare care va cadea.

hoarde

 

Am primit un articol NY Times de la un fan al paginii mele de facebook (multumesc, Gabriel).

Articolul prezinta o realitate britanica destul de trista: marile trusturi NHS nu reusesc sa-si pastreze angajatii, unii angajati europeni pleaca sau se gandesc la a pleca si in special spitalele NHS din Londra au probleme majore in a-si acoperi posturile libere.
Apoi porneste de la niste cifre ale emigratiei care nu sunt deloc ingrijoratoare (in anul de dupa votul pentru Brexit migratia neta catre UK a fost de “doar” 246.000 oameni, versus 327.000 cu 1 an inainte), dar care arata o scadere majora in randul europenilor a interesului pentru a se stabili in Marea Britanie, si prezinta mai multe cazuri de angajati europeni din NHS care pleaca din insula catre alte zari. Si mentioneaza faimosul numar minuscul de noi asistente medicale inregistrare la NMC din ultimele 22 luni.
Desigur, fiecare trage ce concluzie vrea din articol, dar judecand dupa titlu si felul in care sunt structurate informatiile, ai putea trage concluzia ca fuge lumea mancand pamantul din NHS si, automat, din UK si majoritar din cauza Brexitului.

 

NY Times este un ziar cu o ideologie de stanga. Cei care doresc echitate sociala, colaborare mondiala, un stat care sa sustina cetateanul de rand si altele de genul. Cei care regreta o miscare retrograda precum Brexitul. Echivalentul lui de peste ocean (The Guardian) are cate un articol similar la cateva luni de cand cu Brexitul.

Ziarele din spectrul celalalt politic (dreapta) nu sunt la fel de interesate sa prezinte problemele din NHS din lumina asta. Ei sunt mai degraba interesati sa prezite problemele NHS-ului, mai mult pentru a ilustra (inca) un esec al statului sa administreze niste resurse imense. Sau (mai ales tabloidele – care sunt majoritar detinute de capitalisti de dreapta) prezinta numai cazuri nefericite, in care angajati europeni fac porcarii in NHS. Ceea ce nu face decat sa justifice (pentru unii) ideea ca “oricum e mai bine sa iesim din UE, uite, la noi vin toate ciurucurile“.

 

Realitatea e nuantata. Nu se rezuma totul la “Brexit e la baza tuturor rautatilor” sau “europenii sunt angajati prosti”. Asta se intampla cand vezi lucrurile cu ochelari de cal. Si cand formatorii de opinie se folosesc de fapte pentru a-si promova ideile lor.

 

In primul si primul rand, NHS-ul e un sistem medical public destul de bun. Orice fel de top mondial il include in primele 10, destul de des e pus pe primele locuri. Majoritatea britanicilor chiar sunt mandri de el. Unii prea mandri.
Inca il tin minte pe speaker-ul de la ziua mea de inceput in spital, la corporate induction, un avocat care a facut cancer, s-a lasat de meserie, a fost tratat la noi in spital si a scapat cu viata si acum lucreaza ca un fel de motivational speaker pentru trust (pe un car de bani, desigur).
A fost un moment patetic. Mai ales pentru un roman care, atunci cand era mic – pentru ca nu era cine sa aiba grija de mine acasa, era dus de tata la intalnirile de sindicat de pe vremea lui Ceausescu, si vedeam cum un cretin de la partid venea sa le spuna ce frumoasa e viata in comunism sindicalistilor care n-aveau ce mancare sa le cumpere copiilor lor. Meserie asta a venit sa ne arate noua the NHS Constitution, sa ne citeasca primele randuri din ea si sa ne puna sa spunem toti in cor “we love the NHS, louder, we love the NHS, I can’t hear you, WE LOVE THE NHS“. Un dobitoc.

Daca esti dispus sa te lupti, daca ai ceva noroc, daca esti ceva mai capabil decat media, poti, pe termen mediu si lung, sa faci cariera in NHS. Sunt o gramada de cursuri pe care NHS-ul ti le plateste, poti sa te specializezi si supraspecializezi in o gramada de lucruri. Poti avea un rol avansat in oncologie, poti fi un tip de Clinical Nurse Specialist care introduce SINGURA linii venoase centrale inserate periferic (PICC), poti fi Advanced Nurse Practitioner care are un rol avansat in trierea si tratarea pacientilor in A&E, poti fi Advanced Nurse Practitioner care se ocupa de Pain Management, de managementul pacientilor de Neurochirurgie, poti sa devii Surgical Nurse Practitioner – care poate face operatii chirurgicale minore singura (atata timp cat un consultant este prezent in spital) sau poate asista LEGAL la majoritatea operatiilor majore. Si cate si mai cate.
Dar asta inseamna ani buni de munca, scoala, munca si tot asa, pana ajungi sa faci toate astea. Desigur, totul vine si cu o avansare a salariului.

Daca iti incepi cariera intr-un spital de stat romanesc, unde crezi ca poti avansa in 10-15 ani? Poate, in cel mai bun caz, ajungi asistent(a) sef(a). Sau nu. Si iti creste salariul, probabil. Aici, de bine, de rau, stii ca, DACA te lupti si muncesti si esti printre putinii care ajung intr-un post din asta ultra-specializat, poti ajunge sa-ti dublezi salariul anual de baza in cam 12 ani. Daca esti dispus sa iti asumi responsabilitati mult mai mari si daca esti dispus sa depui eforturi mari.

Sau, mai ales in sudul Angliei, ai o solutie usoara de a-ti mari veniturile: strangi ceva experienta in NHS, apoi incepi sa faci din ce in ce mai multe ture agency sau bank, pana la un moment cand renunti total la NHS, pentru ca poti castiga mult mai mult in afara lui.

Dar, pentru toate astea, trebuie sa treci prin niste ani de strans experienta si de munca deloc usoara. Care pot fi foarte neplacuti si obositori fizic si psihic.

Si uite asa ajungi sa te gandesti sa pleci din NHS.
Ai atat de multe alternative: Privatii te platesc mai bine pentru a face munca poate ceva mai putin stresanta (nu neaparat mai usoara). Poti sa te “ingropi” pentru mai multi bani intr-un azil, dai medicamente si scrii hartii, te certi cu HCA-ii sa pastreze igiena pacientilor si te rogi sa nu aiba vreun batranel probleme, pentru ca atunci trebuie sa vina altii sa te salveze. Poti face doar bank in 1-2 spitale (daca esti dispus sa lucrezi oriunde, nu DOAR intr-o singura sectie). Poti face agency pe oriunde vrei (plata orara a tot scazut in ultimii ani, dar tot castigi minim 20-30% in plus fata de cat ai primi doar ca bank).

Si uite asa pierde NHS-ul personal: majoritatea oamenilor nu se gandesc ca vor nu-stiu-ce cariera, sau “aoleu, daca pleaca toata lumea din NHS intra sistemul in colaps” sau mai stiu eu ce. Daca la finalul lunii poti primi net 500-1000-2000 lire in plus, lucrand poate doar putin mai mult ca-n NHS, de ce sa faci aceeasi munca pe bani mai putini si pentru stres mai mult?

Apoi, multe ziare bat apa-n piua cu faptul ca NMC-ul prelucreaza un numar foarte mic de aplicatii ale asistentelor medicale europen pentru inregistrare, si ca totul a inceput din iulie 2016.
Obligativitatea trecerii testului IELTS Academic pentru PIN a fost introdusa in ianuarie 2016.
Ultimele persoane care au mai aplicat inainte de introducerea lui au avut 6 luni sa-si rezolve actele. De atunci, oricine vrea PIN trebuie sa aiba IELTS Academic luat cu minim 7.0 sau, de cateva luni, OET luat cu minim B.
E foarte simplu: cerintele sunt prea ridicate pentru nivelul de limba engleza al oamenilor dispusi sa-si paraseasca tarile lor europene pentru a lucra in UK. Sigur, probabil ca niste olandezi sau norvegieni sau danezi ar putea trece mai usor IELTS Academic cu 7.0. Dar asistentele alea nu au prea multe motive sa plece din tara lor ca sa lucreze in NHS – pot castiga ok si avea ceva cariera si in tara lor.

Apoi, vezi Doamne, de cand cu Brexitul, toata lumea se gandeste sa plece din UK. Nu e asa. Sigur, gandul sigur a trecut prin capul multora – dar atata timp cat ai un venit acceptabil, iti place munca pe care o faci si nu esti dat afara din tara, nu pleaca nimeni de buna-voie. Ai un venit acceptabil in NHS? Nu e rau, dar nici nu e cine stie ce. Iti place munca pe care o faci – poate ca da, dar stresul e foarte mare. Esti dat afara din UK dupa Brexit? Nimeni nu stie sa-ti raspunda la intrebarea asta, dar e improbabil (dar nu imposibil) ca vor deporta asistenti medicali, nu sunt CHIAR ATAT DE CRETINI britanicii.
Daca ai deja nemultumiri, evident ca un eveniment precum Brexitul si devalorizarea economiilor tale te vor face sa te gandesti sa te cari… Dar nu e motivul principal, nemultumirile sunt baza.

Apoi, spitalele NHS nu-si pot acoperi toate posturile libere si raman fara personal. E simplu: studentii isi fac practica in spitalele NHS. Daca vad ca stresul e asa mare, sigur se reprofileaza sau merg sa munceasca oriunde altundeva, nu in NHS, mai ales cand vad ca pot castiga minim 5000 lire in plus pe an la privat.
Si posturile libere nu se acopera si pentru ca majoritatea spitalelor nu ofera absolut nici o facilitate prin care sa devina mai atractive SI au angajati niste cretini pe la departamentele HR.
In 2 ani de zile am avut 8 interviuri in 6 spitale diferite londoneze (unul fiind privat). Unul singur a fost “picat”. Bai, deci oamenii de la HR sunt niste idioti. Iti verifica actele 2 saptamani si apoi realizeaza ca nu mai au o hartie pe care le-ai dat-o in prima zi. Le ceri ajutorul cu ceva, te trimit sa dai tu 10 e-mailuri si telefoane ca sa ajungi inapoi la ei, pentru ca, de fapt, tot ei se ocupa de ce iti trebuie tie.
Majoritatea angajatilor de nivel mai mare (matroane, band 7) din spitalele londoneze se comporta de parca ei iti fac un favor daca tu vii sa lucrezi la maretul lor spital care are 530 de posturi de asistent medical NEOCUPATE.
Refuza sa accepte ca, in situatia actuala, trebuie sa se lupte pentru a castiga si pastra noi angajati. Cheltuiesc apoi bani pe zile de recrutare in strainatate, in loc sa vada ce pot face cu aceiasi bani sa-si pastreze cumva angajatii pe care-i au.

Apoi, in Londra si in sudul Angliei exista o problema majora cu spatiile locative. Prea multa lume locuieste aici, iar chiriile sunt prea mari. Atunci cand chiria pentru un apartament amarat cu 1 camera + utilitati + council tax in zonele 2-3 din Londra costa 1350-1500 lire (sau mult mai mult), iar salariul tau lunar incepe pe la 1800 lire, evident ca te gandesti ca poti face asta si in alta parte, unde costurile vietii sunt mai mici.
Sigur, poti imparti apartamentul, dar e o viata mai grea si neplacuta, pentru niste oameni care ar trebui sa vina la munca si sa fie veseli si intelegatori cu pacienti extrem de amarati. De ce sa faci asta?

Apoi, statisticile arata ca cei mai multi europeni din NHS sunt polonezii, portughezii, spaniolii si italienii (romanii sunt mai jos un pic). Sa excludem est-europenii un pic. Cand vii tu din tarile alea insorite si frumoase mediteraneene si te trezesti in vremea asta imputita din UK, pai nu o sa te gandesti ca-ti bagi picioarele si pleci acasa dupa cateva sezoane ploiase la rand? Astepti doar un mic impuls. šŸ™‚

Lipsa de respect

Am mai scris pe tema asta (sau aici) atunci cand eram doar un amarat de elev de postliceala in practica/voluntariat prin spitale.

Mi se pare foarte trist ca de obiceiurile astea nu ne debarasam si ca 5 ani nu au schimbat nimic.

M-am intors in tara pentru 11 zile.
Intoarcerea in tara e intotdeauna o experienta in sine. Pe langa faptul ca treci de la o organizare a lucrurilor (in general) la o stare de dezorganizare aranjata, te intalnesti tot timpul cu lucruri pe care le regreti si cu lucruri pe care sperai sa nu le mai vezi vreodata.

Faci cum faci si ajungi de multe ori sa fii contra-timp, ai prea multe locuri unde trebuie sa mergi, lucruri de rezolvat, oameni de vazut.

Eniuei, unul dintre lucrurile pe care vroiam sa le fac a fost sa imi iau niste sange pentru niste analize. Imi trebuie pentru a lucra ca agency nurse aici si pe bune de vad vreun motiv sa platesc 140 lire pe 2 analize in UK, analize care ma costa 60 lei in Romania (chiar 55 cu card de fidelitate šŸ™‚ ).
Ma rog, analizele din Romania nu prea sunt recunoscute in Anglia, dar am un plan. Trecem peste.

Am ales o clinica privata mai mare, care ofera rezultatele si on-line si care era si oarecum aproape de casa. Unde imi faceam eu analizele inainte de-a emigra.
Am aflat ca s-au schimbat lucrurile, nu se mai recolta sange la clinica cea mai apropiata, dar puteam sa merg la un alt laborator al lor, situat intr-un spital care nici el nu era foarte departe de mine.

Pentru ca asa e sistemul in Romania, e un laborator privat care functioneaza intr-un spital de stat. Din ce am inteles, majoritatea clientilor laboratorului vin tot din spital, de la etajele superioare – pentru ca aici se fac majoritatea analizelor spitalului. Iar pentru cele care nu sunt decontate “de casa” trebuie sa plateasca pacientii.

Evident ca nu era nici o placuta care sa te ghideze catre laborator, a trebuit sa intreb un vanzator de la unul din chioscurile din spital. Cu tot sfatul lui, am ajuns intr-o casa a scarii prost luminata, cu niste echipamente medicale dezafectate zacand pe acolo. Noroc cu o asistenta care cobora cu niste analize, pe care am intrebat-o daca sunt unde trebuie si care m-a ghidat s-o iau la dreapta, pe alt coridor prost luminat.

Cam pe aici deja eram deranjat de alegerea mea, de ce naiba nu am mers eu la Synevo sau la alta clinica privata care era mai departe de mine? Comoditatea asta…

Pana la urma a trebuit sa stau la coada dupa 2 asistente din spital, care venisera sa lase niste sange/urina la analize.

Am avut o senzatie ciudata, asta e ceea ce faceam eu in timpul scolii (si uram fiecare secunda din drumurile astea la laborator).

La laboratorul spitalului meu ajung doar daca nu am chef sa astept dupa un porter: am vreun frozen section de dus la histopatologie de urgenta sau am sange de ridicat pentru vreun pacient (tot de urgenta).
Aici ar fi trebuit sa fac asta zilnic. Ha!

M-am amuzat in sinea mea de faptul ca ambele asistente aveau ceas, bratari, inele si lantisoare si duceau mostrele in cosuletele alea de plastic omniprezente in Romania. Doua chestii care nu prea-s permise in tara mea adoptiva.

Altceva, de data asta chiar deranjant, a fost faptul ca asistentele trebuiau sa vina cu plata pentru fiecare analiza in parte. Nu stiu altii ce cred, dar intr-un sistem medical cu atatea probleme ca cel de la noi, mi se pare extrem de deranjant sa pui o asistenta medicala sa se ocupe de plata unor analize.
Inteleg ca simbioza asta public-privat e inevitabila (oare?), dar trebuie sa existe alta solutie pentru a face ca banii aia sa nu trebuiasca sa treaca pe la asistentele medicale ci sa mearga direct de la pacient la laborator.
Eu unul, cand m-am facut asistent, am facut-o ca sa am grija de pacienti, nu sa ii pun sa-mi dea bani mie ca sa platesc eu niste analize. De plati ar trebui sa se ocupe o casierie, nu angajatii unei sectii medicale.

Oricum, ce mi s-a parut chiar enervant (de aici si titlul postarii) a fost felul in care doamnele de la laborator au vorbit cu cele 2 asistente.

nesimtita

La una au tipat pentru ca a lasat niste mostre, a plecat, apoi s-a intors peste 5 minute (pe ceas) cu altele.
“Nu se face asa ceva, e inacceptabil, nu ti le primesc, cum adica sa imi aduci astea in 2 transe?”
Fraticule, zici ca i-a aruncat cu sange infectat in ochi, nu ca i-a adus niste mostre pentru catalogare inainte de prelucrare…

La ailalta s-a rastit tanti de la casa/calculator/registratura (le facea pe toate la singurul calculator care functiona) pentru ca i-a adus asa multe. Apoi i-a vorbit urat cand i s-a spus ca “mai am cateva sa va aduc”.

Doua asistente medicale care doar au adus niste mostre la laborator – iar pentru asta au avut parte de tipete si cuvinte urate si nervi. Sigur, o sa para o prostie pentru multi asta, dar chiar m-am dezobisnuit cu asa ceva.
In cazurile in care nu mi-a convenit cum mi-a vorbit cineva in spitalul meu (si am facut plangere), de fiecare data am folosit o fraza “if I wanted people to yell at me in a hospital, I would have stayed in Romania“. Nu stiu de ce, dar speram ca nu mai e chiar asa…

Dupa ce am stat la coada asta pentru vreo 10-15 minute, mi-a venit si mie randul.

Mama, zici ca era alta persoana tanti de la calculator (o femeie la 50-55 ani). Mi-a zambit mieros, mi-a vorbit cu “dumneavoastra” (nu cu “ce vrei” si “ce vii cu astea aici” cum a vorbit cu colegele mele de meserie). I-am zis ce teste vreau si i-am dat o scuza partial adevarata, pentru ca n-aveam chef sa-i explic unde lucrez si pentru ce-mi trebuie. “Imi trebuie pentru ca am avut o intepatura cu un instrument medical dintr-un pacient si vreau sa fiu linistit”.
Am avut intr-adevar needlestick injuries in UK, dar m-au testat si testat si pacientii (deci era partial adevarat) – mie imi trebuie analizele pentru ca am nevoie de o varianta a lor din ultimele 3 luni pentru agency nursing, dar explica-i asta lui tanti “ce vrei“.

Vai, dar cand i-am spus de ce imi trebuie analizele, tanti a tras concluzia c-as fi doctor. “Vai, dar se poate, domnu’ doctor, cum s-a intamplat? Asteptati doar o secunda si va tiparesc asta si platim si gata, va rezolva coleguta mea acolo”. Dupa ce am platit analizele s-a si ridicat de pe scaun sa-mi arate unde sa merg sa mi se recolteze sangele.

Acolo era cealalalta colega a ei, care se rastise la prima asistenta medicala. Mie mi-a vorbit doar cu dumneavoastra, s-a aratat si empatica pentru mine cand a vazut ce analize-mi fac. Ma auzise mai devreme cand spuneam de ce-mi trebuie analizele, si ea m-a luat cu “vai, dom’ doctor, dar sa fiti atent pe viitor“.
N-a folosit manusi si nu s-a spalat pe maini, dar deja vroiam prea multe, nu?

De ce naiba mi-au vorbit mie asa mieros si cu asistentele asa urat? In conditiile in care ambele asistente au fost cat se poate de calme, nu au vorbit urat si nu au facut decat sa aduca niste sange/urina pentru teste…

De ce nu poti fi calm si politicos cu toata lumea (in masura in care o poti face cel putin pentru o persoana)?

Cum e sa iti reduci numarul de ore in NHS

S-a terminat prima luna in care am lucrat 34 ore/saptamana, in loc de numarul standard de ore, adica 37,5.

Calculele mele au fost… mai complicate decat ar parea.

La mine la teatre nu poti face ture de noapte (e o echipa separata, angajata DOAR pentru night shifts), iar in week-end, cand avem doar 3-4 teatre deschise pentru urgente=CEPOD (1 traumatologie, 1 neurologie, 1 chirurgie generala plus, daca e nevoie, unul in plus de ginecologie/orl/maxilo-faciala), nu poti lucra decat ture 8-21.*
Asta inseamna ca salariul meu de baza este luna de luna acelasi. Ceea ce e diferit fata de munca pe sectie, unde in fiecare luna imi crestea salariul cu 150-250 lire net, din cauza ca faceam 4-6 ture noaptea/in week-end.

La teatre la mine, programul normal este majoritar 8-18, cu o pauza de 30 minute neplatita. Asta inseamna ca 37,5 ore/saptamana se traduc prin 3 ture 8-18 si una 8-17:30 saptamanal. Pe parcursul unei luni trebuie sa faci minim 17 ture din astea, plus o a 18-a tura 1 data la fiecare 3 luni. Toate calculele astea duc la fel de fel de certuri anuale, pentru ca angajatii tot timpul raman datori cu un numar de ore, din cauza calculelor facute PE SAPTAMANA (nu PE LUNA). Si e destul de complicat de inteles totul, chiar si de manageri – pentru ca ei se bazeaza pe un soft care face rota, care face calculele pe 6 saptamani in avans

Eniuei.

Logica mea a fost urmatoarea: muncesc prea multe zile in fiecare luna, vreau sa gasesc o cale sa imi scad numarul de ZILE muncite, fara a imi influenta prea mult salariul net. Daca muncesc mai putine zile, asta inseamna ca pot in continuare sa lucrez ture suplimentare, dar voi fi mai putin obosit.

Cum la noi aproape in fiecare zi avem cate o lista de operatii care se termina mai tarziu decat e programat (“overruns“), am gasit intelegere destul de usor pentru ceea ce am propus: in calupuri de 4 saptamani, sa lucrezĀ 3 saptamani cu cate 3 ture 8-19/saptamana (31,5 ore/saptamana, deci datorez 7,5 ore dupa 3 saptamani), plus 1 saptamana cu 4 ture 8-19 (42 ore/saptamana, cand le “platesc” 8 ore datorate). Recalculat la un an, asta inseamna ca trebuie sa lucrez 14 ture/luna.

Zis si facut, dupa o asteptare mai lunga decat s-ar crede.

Intai trebuie sa discuti cu band 7-le tau. Chiar daca el/ea zice ca e de acord, trebuie sa ai si acordul de la matroana. Deci band 7-le meu a discutat cu matroana, care a dorit sa aiba si o discutie cu mine pentru a-i spune de ce vreau o scadere a numarului de ore.

Dupa aceste discutii, mi s-a dat un formular de semnat, in care ceream scaderea numarului de ore si un orizont de timp dupa care va fi reevaluata situatia. Am cerut 8 luni, mi s-au oferit 6 luni. Desi discutiile au fost la finalul lui august, modificarea a fost pusa in practica de la 1 octombrie, pentru ca aveam deja facuta alocarea pana la inceputul lui octombrie. Deci in martie trebuie sa decid daca imi convine aceasta situatie si pot reveni automat la 37,5 ore sau raman la aceeasi situatie.

Trebuie sa mentionez ca mi s-a spus foarte clar ca exista posibilitatea sa nu mi se mai dea inapoi orele pierdute, pentru ca e posibil ca departamentul sa fie “fully-staffed” pana atunci (ceea ce acum nu e).
Am exemplul unei colege care lucreaza doar 20 ore/saptamana la Chirurgie Generala, care de 6 luni tot intreaba daca i se poate creste numarul de ore la 37,5 sau macar 30, dar la ei in departament au tot personalul necesar + 1 persoana in plus, deci e blocata la numarul ei redus de ore. Si ea e incapatanata si nu vrea sa faca orele alea la alt departament (la Special Surgery – unde suntem understaffed), dar asta e alta poveste.

 

Eniuei 2

Pentru a ilustra cat de reala este expresia “planul de-acasa nu se potriveste cu cel din targ“, din august si pana in octombrie situatia s-a schimbat De unde pana in august aveam prea multe ture suplimentare disponibile, la mine la teatre si in clinica privata unde mai lucram, din septembrie totul s-a schimbat brusc in rau.

Spitalul meu incearca sa economiseasca bani de peste tot de unde poate – deci a redus la minim numarul de liste suplimentare (din care castiga bani pe termen mediu – dupa cateva luni, dar pentru care trebuie sa cheltuiasca bani imediat – luna viitoare). Iar spitalul privat unde mai lucrez a avut niste probleme financiare, legate de un scandal in care a fost implicat, terminat cu niste despagubiri mari platite, ceea ce a insemnat ca au avut mult mai putina munca.

Ce a insemnat asta? Fix in luna in care am avut 4 zile libere in plus… am lucrat mai putine ture bank ca inainte. Iar salariul meu de baza, desi imi facusem niste calcule optimiste, in care pierdeam doar 5% din netul lunar, a scazut cam cu 9%.**

mai putini bani

Per ansamblu, sunt un pic dezamagit de ce s-a intamplat, dar la final de luna am fost mult mai odihnit si pot sa zic ca am avut mai mult timp pentru a ma relaxa, reincarca si chiar pentru a invata (pentru ca am inceput facultatea, din nou).

Ce pot sa mai afirm e ca zilele de tip 8-19 sunt mai obositoare decat cele 8-18, ca plecatul acasa mai tarziu decat restul lumii e un pic frustrant si ca in zilele in care lucrez pana la 19 e ceva mai dificil sa mai am timp pentru mine – fata de programul vechi, cand plecatul la 18 (sau mai devreme) imi permitea sa fac mult mai multe lucruri.

 

 
* Sigur, exista posibilitatea de-a face ture “bank”, inclusiv noaptea sau in week-enduri la CEPOD (cand e cineva bolnav si esti intrebat daca poti lucra), majoritar pentru liste suplimentare – programate in zilele de week-end. Dar un lucru este repetat de multa lume cu mai multa experienta: NICIODATA sa nu te bazezi pe turele suplimentare ca venit constant. Nu poti sa stii sigur cat si daca vei lucra in plus, nu iti poate garanta nimeni asta.

**Asadar, dpdv financiar, trebuia sa fiu atent cu cat imi scad numarul de ore. Sigur, daca lucrez mai putine zile, asta inseamna ca pot face mai multe ture bank (la mine in spital sau in alta parte). Dar trebuie sa imi pastrez un venit lunar “garantat”. Buuun.
Taxarea muncii in UK este progresiva, esti taxat mai mult daca lucrezi mai mult.
In practica, daca tu castigi intre 11.500 si 43.000 lire brut/an, platesti acelasi nivel de taxe – 20%, dar daca castigi pana in 11.500 lire/an, nu platesti deloc taxa pe venit.
Situatia e similara pentru National Insurance (nu platesti nimic pana la 8160 lire/an, apoi 12% intre 8.160 si 45.000/an, apoi 2% pe tot ce depaseste 45k).

Ce inseamna asta?
In Romania, daca tu lucrezi un numar de ore pe luna, orice scadere a numarului de ore lucrate se traduce intr-o scadere direct proportionala a salariului. Lucrezi 200 ore si esti platit cu 2000 lei net, daca vrei sa lucrezi cu 10% mai putin, adica 180 ore/luna, vei castiga cu 10% mai putin – adica 1800 lei net.
In UK situatia e mult mai complicata.
Daca ai un singur venit si vrei sa-ti scazi numarul de ore lunare lucrate cu 10%, nu vei castiga cu 10% mai putin decat daca castigi pana la 11.500 lire/an. Pentru orice venit mai mare de-atat diferenta la salariul net va fi ceva mai mica, din cauza felului in careĀ  taxeaza eiĀ  veniturile. Adica vei avea o scadere indirect proportionala.
In realitate, daca tu mai faci si venituri suplimentare lunare, din cauza sistemului mai complicat de taxare, e dificil sa stii exact cu cat iti scade salariul net lunar – pentru simplul motiv ca e influentat de cati bani in plus mai castigi in timpul lunii respective.
Daca tu castigi 1500 lire net lunar din salariul de baza, dar mai castigi suplimentar 500 dintr-un loc si 500 din alt loc, vei observa ca la veniturile suplimentare nu ti se retine corect National Insurance – deci la final de luna se face o retinere MAI MARE pentru National Insurance din salariul tau de baza.

Taxarea veniturilor in Anglia e un proces mai complicat decat pare – atata timp cat vrei sa-ti aproximezi veniturile viitoare cu o eroare mai mica de 100 lire. Partea buna e ca poti sa-ti urmaresti veniturile si sa faci calculele pentru lunile precedente daca iti faci un cont pe HMRC – iar apoi poti suna la ei ca sa ceri o recalculare, daca observi o neconcordanta.

Valoarea greu de masurat a muncii cu colegi care-ti plac

Prima mea zi la teatre in spitalul meu s-a petrecut in martie anul trecut. Dupa o scurta discutie cu matroana de la teatre, intr-una din zilele mele libere, intr-o luni, am facut un fel de “volunteer day”, cand am stat in teatrul 7 de la ora 8 pana pe la 17:00.

Atunci mi-am cunoscut viitorul band 7 (cel care mi-a luat si interviul de angajare aici), 3 colege (2 RN si 1 HCA), 1 anestezist, 1 anaesthetist nurse (o bulgaroaica batrana si de treaba) si un chirurg de ORL, care si el abia incepuse munca de consultant in spitalul asta.

Apoi, pe 1 iunie, am inceput munca, in acelasi teatru. Primele 4 saptamani am stat majoritar in 7, cu cateva zile in 2 (ORL) si 13 (ginecologie). Apoi am inceput incet-incet sa fiu rotat prin toate teatrele unde erau liste de “special surgery” (orl, maxfax, ginecologie, vasculara, dermatologie, stomatologie). De-a lungul timpului am mai facut si ture pe la chirurgie generala (din cand in cand), am ajuns si in teatrul de urgente, am ajutat (doar “runner”) si pe la neurologie de 4-5 ori.

De-a lungul timpului, (parte din) echipa din prima zi a pastrat o valoare aparte pentru mine. Una dintre RN a devenit band 6 intre timp. Cu ea si HCA aceea, plus band 7-le meu am lucrat cel mai mult in primele mele 2-3 luni. Zi dupa zi, aproape aceeasi echipa. Band 6-le a fost cea care a fost scrub nurse cand mi-au scos amigdalele, HCA m-a dus din holding bay in teatru. Band 7-le era si el in teatru atunci.

Iar operatia a fost facuta de acelasi chirurg.

Mai avusesem de-a face cu medici, anestezisti si chirurgi pana atunci, bineinteles, dar el a fost si ramane unul dintre putinii care nu se enerveaza niciodata, oricat de frustranta ar fi situatia in care ne gasim, care intotdeauna vorbeste cu toti oamenii din teatru fara nici un fel de superioritate falsa si care intotdeauna a avut rabdare cu toata lumea. Intai cu mine – cand eram incepator, apoi cu italienii care au inceput in urmatoarele 4-8 luni dupa mine la teatre, apoi cu alti incepatori si tot asa.

A fost alegerea cea mai logica pentru a-mi face operatia mea. Si in postura de pacient s-a purtat cat se poate de corect cu mine. Chit ca, personal, cred ca alti chirurgi mai in varsta, cu experienta mai mare, probabil ca sunt (unii mai mult, altii mai putin) mai talentati, chirurgul asta si lista lui de operatii isi pastreaza un loc aparte in mintea mea.

Desi m-am tot rugat de band 7-le meu sa ma aloce mai des inapoi in teatrul 7 macar in ziua cand are chirurgul asta lista, dorinta mea s-a dovedit mai dificil de indeplinit. Pur si simplu nu e loc sa aloci decat 3 oameni in teatrul ala, 1 din 3 trebuie sa fie band 7 sau 6, ceea ce inseamna ca eu am tot fost alocat in teatrul mare de orl.
Intre timp, cea care a devenit band 6 a inceput theatre course-ul (cel pe care il vreau eu din prima zi in care am auzit de el…) si va fi rotata in toate teatrele pentru urmatoarele 10 luni, deci s-a eliberat un loc in teatrul asta.

Si asa am ajuns eu sa lucrez din nou cu chirurgul meu preferat. Desi listele lui de operatii tot timpul au mici probleme de rezolvat, desi ritmul de lucru e sustinut, macar stii ca termini ziua de munca in 90% din cazuri inainte de 17:30. Si intotdeauna ai timp de pauza de masa.
Si la final de zi nu pleci surescitat sau rupt de oboseala, pentru ca atmosfera in teatru e mult mai destinsa fata de cu alti chirurgi si/sau anestezisti.

Daca toti chirurgii ar avea stilul de lucru al chirurgului asta si incarcarea cu pacienti a lui, viata mea la teatre aici ar fi atat de usoara.

Partea buna e si ca oamenii care sunt alocati in teatrul asta sunt si ei foarte de treaba. De regula e vorba fie de band 7 + HCA-ul pomenit mai devreme, fie band 7-le plus unul dintre italienii ramasi, fie alt band 6 plus ori un italian, ori HCA-ul ala. Si dintre band 6 una singura e chiar nesuferita – iar aia e ocupata lunea, lucreaza cu chirurgul EI preferat, deci orice echipa ar fi, e o zi placuta.

echipa

 

Intr-o meserie in care ai o gramada de lucruri de luat in calcul pentru a nu pune in pericol viata unui pacient sau a colegilor, unde exista multe surse de stres, unde trebuie sa ai grija de echipamente de zeci de mii de lire, unde trebuie sa respecti tot felul de reguli tot timpul, unde muncesti mult, unde depinzi foarte mult de colegii tai, sa lucrezi cu oameni cu care te intelegi bine este EXTRAORDINAR DE VALOROS!

 

Ca mic P.S. Am un al doilea chirurg preferat – pe care il consider mult mai talentat si care e si un super om. Daca primul e om mai dintr-o bucata, mai extrovertit, cu glume mai seci (dar amuzante pentru mine, cel putin), al doilea e mai rafinat si un pic mai introvertit. E cel cu care am lucrat in ziua in care am facut o mare greseala si un pacient a avut nevoie de o operatie suplimentara din cauza mea. Problema e ca e un om care e prea optimist si care-si supraincarca listele lui cu operatii. In fiecare saptamana terminam la 7-8-8:30. Acuma, chit ca e multa munca la listele lui, tot e o munca placuta. Dar atmosfera in teatru e mult mai serioasa.
Daca as avea de ales, tot cu primul as prefera sa lucrez mai mult. šŸ™‚

Da-mi, Doamne, dusmani, ca “prieteni” am destui

Bine, vorba vine “prieteni”. Cuvantul “prieten” e folosit foarte generos aici. Mai corect ar fi cel de “amici”, sau “colegi”.

amici

La mine-n spital nu lucreaza foarte multi romani. Din 7000 de angajati, 30-40 sunt romani, daca tin bine minte cifrele din ultimul document de final de an publicat de trustul unde lucrez. Vreo 8 sunt chirurgi cu care am avut de-a face la teatre (3 doar la ORL !), restul sunt asistenti medicali si infirmieri (RN si HCA).
La teatre lucreaza doar 2 romance: 1 e la teatrele de radiologie interventionala (deci “separat” de noi, cei de la chirurgie), 1 la chirurgie generala.

Pe cea de la chirurgie generala o cunoscusem inainte de-a veni la teatre, cand eu faceam ture “bank” la sectia de chirurgie generala a spitalului si ea inca lucra acolo. Mai schimbam trei cuvinte cand terminam tura si faceam handover.
Cand a aflat ca lucram la teatre, m-a intrebat cum e acolo, apoi, cand si-a depus candidatura pentru un job de theatre nurse m-a intrebat cum e interviul la teatre. De cand s-a mutat la teatre (acum 1 an), am lucrat 1 tura impreuna in acelasi teatru (un “bank” la dermatologie) si am mai schimbat cateva cuvinte din cand in cand, banalitati. Cand am mai vazut-o nervoasa din cauza unor probleme pe care nu le poti evita la teatre, daca am avut timp, am incercat sa-i ascult of-ul.
Intr-un an cred ca am vorbit de mai putin de 10 ori.
Daca nu lucrezi la aceeasi specialitate, chit ca lucrezi in aceeasi zona (a teatrelor), nu prea ai de-a face cu cineva in afara momentelor cand cauti ceva consumabile sau kardex-uri sau cate un set de instrumente sau un echipament anume.

Dintre toate specialitatile, Special Surgery (unde lucrez eu) are cel mai des liste suplimentare. Si de ORL, si de Maxilo-faciala si de Ginecologie si de Dermatologie. Din cauza ca in anumite week-enduri aveam si 8 liste extra in 2 zile, ceea ce inseamna 24 oameni (RN + HCA), de multe ori mergeau band 7-ii de la noi si se milogeau prin toate teatrele sa caute oameni dispusi sa lucreze “bank”, pentru niste bani in plus. Pur si simplu nu se gaseau suficienti oameni sa le faca pe toate.
Ca restul romanilor veniti in Anglia – care sunt, in general, muncitori, si romanca noastra s-a oferit sa munceasca in plus.

Toate bune si frumoase pana in august-septembrie, de cand spitalul nostru a intrat intr-o faza de economisire cu orice pret. Listele de operatii suplimentare costa bani pe termen scurt (personalul e platit la maxim 1 luna dupa pentru overtime), beneficiile (plata pentru operatii plus “curatarea” listelor de asteptare) vin pe termen mediu – cateva luni.

De unde in iunie-iulie aveam 4 liste de ORL/week-end, plus 1-2 de ginecologie, 1 de dermatologie si 1-2 de max-fax, in august-septembrie am ramas cu 1 lista pe week-end. Dermatologie – unde avem in continuare o lista de asteptare imensa, iar chirurgul care se ocupa de ea accepta sa faca 16 operatii/lista, plus ca toate operatiile sunt sub anestezic local, ceea ce e foarte eficient si destul de ieftin.

Toata lumea care vrea bani in plus se inghesuie sa faca lista aia – atata doar ca sunt doar 3 locuri disponibile. 2 RN + 1 HCA. Cum, necum, desi eu (si altii) mi-am manifestat interestul pentru a face macar 1 lista din aia toata luna septembrie, au facut-o romanca (de la chirurgie generala), o HCA (care e la oftalmologie, dar a lucrat la Special Surgery mai demult) si o colega de la Special Surgery (care e buna prietena cu romanca).

Eniuei, m-am mai dus 1 data sa vorbesc cu band 7-le care se ocupa de lista aia. Nu sunt nici genul sa bat pe cineva la cap, nici sa ma iau la cearta “why are you giving this to X and not to me”. Au fost 4 liste pentru care am vrut sa lucrez, de fiecare data am venit 1 data la ea si i-am zis doar “I am free on Saturday, if you need me to do that list, I am available”. De fiecare data mi-a zis “There might be people already booked, I’ll look into it”. N-am insistat.
A 5-a oara am adaugat “But it’s been mostly A and J, and they’re not even from Special Surgery”. A raspuns ca da, o sa vada cum realoca personalul. Am primit pana la urma una dintre liste (saptamana asta). Discutia asta de mai putin de 1 minut am avut-o intr-un teatru in care era doar un ODP (credeam eu). De fapt, era (dupa colt) si colega respectiva care a tot facut listele alea cu romanca noastra, prietena romancei.

La nici o ora dupa discutia asta de 1 minute intre mine si band 7-le meu, in timpul pauzei mele de masa, ma suna nervoasa nevoie-mare romanca noastra.

Ca nu se astepta sa o “impusc in spate” (!), ca de ce m-am dus sa “ma plang” la band 7, ca de ce nu i-am spus ei, ca lista aia e “a ei” (?), ca trebuia sa ii fi cerut ei personal sa fac si eu o lista din aia, ca nu se astepta la asa ceva de la mine, ca e foarte dezamagita de comportamentul meu.
Aparent, in opina ei, trebuia sa ii cer ei voie ca sa lucrez overtime, pentru ca, aparent, daca a lucrat de cateva ori o lista, a devenit “a ei”…

Mi s-a tot reprosat ca sunt intransigent. Plus ca suntem singurii romani de la teatre, ar fi prea mare cliseu sa ne certam din cauza banilor. Hai sa incerc sa fiu eu impaciuitor. Mare greseala.

Intr-o zi in care eram foarte ocupat, mi-am pierdut eu 10 minute incercand sa ii explic ca nu am facut decat sa cer sa fac si eu overtime in specialitatea mea, pentru ca nu exista alte liste suplimentare si pentru ca, de cand am venit aici am vazut ca exista o regula nescrisa care spune ca intai iti iei oamenii pentru o lista suplimentara a unei specialitati din cadrul personalului acelei specialitati. Daca ai ceva munca suplimentara la chirurgie generala, vei merge intai la chirurgie generala pentru a gasi doritori, daca ai ceva pentru neuro, mergi intai la neuro samd. E si normal – fiecare stie mai bine de ce e nevoie pentru specialitatea lui. Si ca, oricum, decizia asta o ia doar band 7-le care alege ce oameni foloseste pentru o lista.

Romanca noastra nu si nu, ca ce-am facut eu nu se face si ca trebuia sa-i spun ei si ca e foarte dezamagita. Si apoi mi-a inchis telefonul. Si de atunci nu imi mai raspunde la salut pe coridoarele teatrelor. Mare pierdere.

Si multa drama pentru nimic.

Si uite asa am ajuns eu sa ma “inregistrez” la o companie pentru a face agency nursing – pentru ca la mine la spital nu mai am ture suplimentare (la teatre) iar spitalul privat unde mai faceam ture bank are dificultati financiare.

Oricum, e inca un exemplu pentru ideea ca banii intotdeauna sunt o sursa de neintelegeri.

Si o exemplificare ca nu are nici un sens sa iti pierzi timpul incercand sa impaci pe cineva care are deja o opinie formata. Pentru ca, cu exceptia cazurilor cand persoana respectiva e cu adevarat un prieten sau e din familie, nici un fel de relatie de amicitie nu va rezista la cea mai mica neintelegere. Deci nici n-are sens sa-ti creezi false relatii din astea superficiale de colegialitate, mai devreme sau mai tarziu se vor darama, ca orice e construit pe nimic.
E absolut inutil sa incerci sa convingi pe cineva ca opinia sa e incorecta, nu faci decat sa-ti pierzi timpul pe care l-ai putea folosi in lucruri mult mai folositoare.

 

 

 

Bonus: De ce incearca trustul meu o politica de economisire cu orice pret?

Ca sa nu isi piarda independenta, trustul trebuie sa arate ca de la an la an incearca sa scada pierderile. Acum 2 ani au pierdut 32 milioane, anul trecut au pierdut “doar” 22 milioane, acum, pe jumatate de an fiscal au pierdut 8,5 milioane de lire. Daca nu reusesc sa termine anul fiscal (in aprilie 2018) cu pierderi mai mici decat cele de anul trecut, trustul va fi pus sub administrare speciala, cand multe din decizii sunt luate de o comisie numita de NHS, nu de managerii trustului.
Suna cunoscut? E cam ca la un faliment. Atata doar ca guvernul nu vrea sa recunoasca faptul ca majoritatea trusturilor NHS sunt in stare reala de faliment (adica au costuri de functionare mult mai mari decat veniturile, an dupa an, de ceva timp).

De aici joaca asta de-a echilibrarea bugetara, urmata de un nou bailout din bani guvernamentali, timp in care numarul de pacienti, operatii, internari, consultatii creste – dar cheltuielile trebuie, cumva, sa scada.

Mituri despre munca in Anglia ca Asistent Medical

Cand esti in Romania (sau poate in alta tara) si vrei sa vii sa lucrezi in Marea Britanie ca asistent medical, de multe ori nu prea ai acces la surse de informatie corecte. Daca te iei dupa ce zice unul sau altul, de multe ori ajungi sa crezi tot felul de prostii.

Multe prostii din astea sunt chiar raspandite printre potentialii viitori emigranti in tara lui Shakespeare, ajung la nivel de mit.

mituri

Despre aproape toate am tot scris pe aici sau pe facebook, dar e improbabil ca cineva chiar sa citeasca toate postarile mele pe tema asta. Asa ca voi face o lista, pe care o voi mai completa pe masura ce mai intalnesc asemenea idei.

Poti lucra ca Asistent Medical in Marea Britanie fara sa fi luat examenul IELTS Academic – majoritar incorect

Cererea de Asistenti Medicali ramane foarte mare aici. Din 2016, examenul IELTS Academic e obligatoriu. Nu il iei cu minim 7 la fiecare categorie, nu primesti PIN-ul. NU primesti PIN-ul, nu poti lucra ca Registered Nurse (RN).
Poti lucra ca Healthcare Assistant (HCA), dar acesta face o munca asemanatoare cu cea a infirmierului din Romania, nu vei putea face o gramada dintre lucrurile pe care un RN le poate face.
Deci poti lucra fara IELTS (chiar si in spitale), tu fiind asistent medical in tara ta, dar vei lucra ca HCA si nimic mai mult – pana iti obtii PIN-ul (pentru care, repet, e obligatoriu IELTS-ul).
Desigur, exista si generatiile de emigranti veniti aici inainte de ianuarie 2016, care au prins ultimul tren, cand nu se cerea IELTS. Iar de la 1 noiembrie 2017 NMC-ul ia in considerare si Occupational English Test.

Nu poti lucra in Marea Britanie daca nu ai vechime/nu ai facut voluntariat in Romania – fals

In formularul de inregistrare la NMC e o portiune in care declari vechimea in meseria de asistent medical – pe care trebuie sa o probezi si cu adeverinte de vechime. Dar nu e obligatorie. Atata timp cat ai o diploma care iti permite sa lucrezi in Romania ca Asistent Medical, esti membru al OAMMR, esti apt pentru munca si nu ai cazier sau abateri disciplinare in meseria ta, esti bun pentru a te inregistra la NMC. Vechimea nu are nici un rol la inregistrare. La angajare aici – atata timp cat nu aplici pentru vreun post care cere experienta 5-10 ani si diferite cursuri suplimentare absolvite aici, nimeni nu va pune mare valoare pe experienta ta (sau lipsa ei).

Nu poti lucra in Marea Britanie daca ai terminat “doar” o postliceala de Asistent Medical – fals (dar cu mentiuni)

Repet: atata timp cat ai o diploma care iti permite sa lucrezi ca Asistent Medical in Romania, esti membru OAMMR, nu ai abateri, nu ai cazier, esti apt pentru munca, NMC-ul nu are nici o problema sa te inregistreze la ei si sa-ti dea PIN-ul, pe baza caruia poti apoi sa lucrezi oriunde in UK.
Trebuie mentionat ca, pentru cei care au studii terminate inainte de 2010, exista diferite proceduri de echivalare suplimentara (“Adaptation” – care e posibil sa ceara inclusiv un examen de tip OSCE). Daca insa au continuitate in munca si pot produce dovezi ale educatiei medicale continue, e posibil sa fie un pic simplificata procedura, dar asta doar NMC-ul poate clarifica “on a case by case basis”. In special colegele care au terminat inainte de 1990 liceul sanitar, desi ar avea experienta foarte mare, presupunand ca stiu si engleza (si iau IELTS-ul), e probabil sa aiba anumite dificultati in a primi PIN-ul.

Toti asistentii medicali din Marea Britanie sunt absolventi de facultate – fals (dar iar avem mentiuni)

In UK au introdus destul de tarziu conceptul de Bachelor’s of Science (BSc) in Nursing. Multa vreme se facea doar un tip de educatie similar cu colegiul sau postliceala de la noi. Inclusiv azi mai exista cazuri in care unii RN termina doar 3 ani de scoala (facuta la o facultate, totusi), dar nu isi dau examenul de licenta si termina cu Diploma of Higher Education (DipHE). Este un tip de diploma un pic peste cea de postliceala de la noi. Dar nu e licenta (BSc).
Mai ales printre asistentii medicali cu peste 10 ani vechime, majoritatea nu prea au BSc, sau, daca il au, l-au obtinut printr-un top-up course terminat ulterior absolvirii studiilor. Oricum, trebuie mentionat ca asta se schimba, majoritatea celor care si-au terminat studiile in ultimii ani termina cu BSc.

In Marea Britanie castigi mult mai bine doar daca esti absolvent de facultate – incorect

Exista numeroase posturi de “specialist nursing” care cer absolvirea unor cursuri suplimentare, dar aceste cursuri sunt de scurta durata, ori de tip postgraduate (dar care nu cer neaparat BSc) – de 1 semestru, ori mai scurte, “de specializare”. Aceste cursuri dau acces la niste posturi platite mai bine, dar nu e obligatoriu sa ai BSc in Nursing pentru ele.
La astea se adauga si asistentii medicali ultraspecializati, Advanced Care Practitioners – care lucreaza in diverse domenii (Oncologie, Chirurgie, Neurologie sa), au responsabilitati extinse, vechime mare si, aproape invariabil, au absolvit un numar mai mare de cursuri-modul postgraduate (echivalent cu un master – MSc).
Dar, din nou, nu e obligatoriu sa fii absolvent de facultate (ciclu de licenta), ci, mai degraba, sa ai anumite cursuri suplimentare terminate. Si, oricum, diferenta in bani nu e chiar asa de mare.
Si poti castiga foarte bine facand doar agency sau bank shifts – asta fara nici un fel de diplome suplimentare. Ok, nu ai avantajele unui angajat full-time, dar castigi binisor…

In Marea Britanie mori de foame/esti sarac daca lucrezi in spitalele de stat (NHS) – fals

In sudul Angliei costul vietii e mai mare ca in nord. In zona Londrei chiria este extrem de scumpa, iar transportul nu e deloc ieftin. Intr-adevar, in zona Londrei nu vei ramane cu foarte multi bani in mana dupa ce iti platesti chiria si transportul si bills si mancarea. Dar chiar si daca locuiesti in zona 2 si platesti singur chiria pentru un apartament cu 2 camere (numit aici 1 bedroom appartment), dupa toate bills tot ramai cu minim 300 lire la final de luna pentru distractie. Sigur, nu e cine stie ce, dar NU mori de foame. Iar in restul tarii… daca iei 1500 lire/luna si cheltuiesti 6-700 pe cazare/masa/transport, ramai cu o suma care poate fi numita oricum, dar nu “saracie”.
Si lucrezi 37,5 ore pe saptamana. 14 ture/luna. Daca lucrezi doar 1 singura tura in plus in fiecare luna (si in NHS intotdeauna sunt ture bank disponibile), asta inseamna minim 135 lire in plus la final de luna.
Oricum, salariul de incepator din NHS (22.803 lire/an brut, nivelul din 2017), si nu e decat cu cateva mii de lire (brut, anual) sub salariul mediu pentru toata tara. Cum naiba traiesc britanicii medii cu 26-27.000 lire/an, dar un roman e brusc sarac daca e sa castige 24-25.000/an (cu week-enduri si nopti ajungi usor chiar si la 26-27.000 pe an in NHS).

In Marea Britanie, TOATE azilele de batrani isi platesc asistentii medicali cu 16-18-20-25 lire/ora. – incorect

E adevarat ca in azile de batrani (NH) vei primi un salariu orar sensibil mai mare ca-n NHS. 16 lire/ora e o suma foarte des intalnita. Se poate obtine si mai mult, nu foarte greu. Dar asta nu inseamna ca toate NH ofera salarii ok. Romanii tind sa discute mult despre salarii, si generalizeaza de la situatia lor. Daca faci o cautare simpla pe internet (payscale, glasdoor, carehome etc.), vei vedea ca media e pe la 16 lire/ora, ceea ce inseamna ca pe undeva pe la 30-50% dintre RN care lucreaza in NH, lucreaza pe salarii orare mai mici de 16 lire/ora. Sigur, nu e la fel de mica plata ca in NHS (unde incepe de la 11,68), dar nu umbla cainii cu lire-n coada nici in NH.

In Marea Britanie poti lucra ca Agency Nurse imediat cum ai coborat din avion. – partial incorect

Romanii care vor sa vina aici aud povesti despre “lucrezi agency pentru 25 lire/ora imediat cum vii“. In primul rand depinde de cerintele agentiei respective de plasament. Unele sunt mai stricte, altele sunt mai relaxate.
POATE unii iti vor cere doar hartia ca esti membru NMC, poate dovada ca esti membru RCN sau Unison, eventual niste referinte mici si gata, esti bun de trimis pe oriunde, pentru o plata orara babana.
Mai aproape de realitate e faptul ca ti se vor cere referinte (in engleza) pentru ultimii 3 ani vechime, DBS, diploma tradusa in engleza, certificate de BLS si Manual Handling, poate ti se va lua si un mini-interviu si altele. Cati romani au sau pot face rost rapid de tot ce am enumerat eu, imediat cum au ajuns aici?
Plus ca… ok, poate ai fi trimis pe colo si pe dincolo, dar daca vii aici si ai experienta 0 sau foarte mica in sistemul lor, oricat de descurcaret ai fi, ai sanse foarte mari sa faci o porcarie care poate avea repercusiuni nefaste. Daca esti agency, o sa primesti suport mult mai putin ca un angajat regular, deci trebuie sa te astepti sa stii sa rezolvi orice probleme ar aparea.

In Marea Britanie, ca Asistent Medical “doar speli batrani la cur” – fals

Sa mi se ierte limbajul, doar reproduc ceea ce spun alti romani. De prea multe ori alti romani care sunt chiar… asistenti medicali. Oameni care isi desconsidera munca lor proprie.
In primul rand, nu e nici o rusine sa cureti un alt om de materii fecale. E una dintre nevoile de baza ale omului, pe care te-ai angajat sa incerci sa ajuti pacientul sa si le indeplineasca, atunci cand ai devenit asistent medical. Nu vrei sa faci asta, du-te casier la Lidl, primesti cam acelasi salariu.
In al doilea rand, ai HCA care ar trebui sa faca singuri treaba asta, tu ar trebui sa ii supervizezi si sa ii ajuti la nevoie. Sau sa o faci tu daca nu e nimeni disponibil.
Realitatea e ca nu trebuie sa o faci chiar asa de des, cel putin nu daca ai personal auxiliar suficient. Dar daca o faci, e o parte mica a indatoririlor zilnice.
Nu in ultimul rand, in functie de unde lucrezi, e posibil sa nu fie nevoie sa faci asta aproape deloc. Daca pe sectie o faceam macar 1 data la 2 ture sau mai des, la teatre am facut asta de 2 ori in 16 luni. 16 luni in care am lucrat in medie 23 ture/luna, ca sa se inteleaga.

In Marea Britanie ai intotdeauna in grija DOAR X (aici pot fi 5/8/10/12/15/25, in functie de cine ce-a auzit) pacienti – incomplet

Exista niste recomandari de safe staffing – mai ales dupa un numar de incidente intr-un spital din centrul Angliei (faimosul Midstaffordshire scandal). Recomandarile nu se rezuma la o cifra bruta, ci dau un instrument cu care se pot calcula numarul de activitati de baza pentru un pacient mediu intr-o sectie anume (sau intr-un NH). Apoi se ia in calcul si asa-numitul skill-mix (nu pui doar incepatori cu incepatori, avansati cu avansati) si iese un numar maxim de pacienti pe care o RN il poate avea in grija. Exemplu. Acest intedend staffing level trebuie afisat vizibil la intrarea in sectie/NH si e datoria fiecarui RN (dar in special a celor care sunt in charge) sa ceara suplimentarea personalului in caz de nevoie – pentru a se evita orice incident nedorit.
In afara faptului ca la Terapie Intensiva e aproape tot timpul vorba de 1on1 nursing, nu exista o cifra magica in restul spitalelor sau azilelor de batrani. In functie de zi, disponibilitatea de personal suplimentar (in spitalele mari exista un asa-numit pool de agency nurses la inceput de tura), poti avea grija de 5 pana la 15 pacienti in orice tura intr-o sectie de spital, iar intr-un NH… God cu mila. šŸ™‚

Nu are sens sa lucrezi (ca Asistent Medical) in Londra, este imposibil de trait acolo – partial corect

Cel mai scump in Londra este sa iti inchiriezi un apartament (sau casa). Daca nu esti dispus sa imparti baia sau bucataria cu altii, chiar si un studio (un fel de garsoniera) poate sa te coste 1000 si ceva lire sau mai mult cu tot cu bills si council tax. Daca adaugi transportul lunar (care e si asta pe la 60-80 lire sau mai mult), o masa calda pe zi, un abonament la telefon, internet, mancare, poate sala de fitness, ajungi rapid la 1400-1600 lire. Si nu mai ramane mare lucru din salariul tau. Daca e vorba de un cuplu, unde amandoi castiga un salariu pentru munca full-time, atunci situatia devine acceptabila. Costurile vietii se impart la doi, diferenta fata de scenariul de mai sus e de maxim 350 lire (chirie si council tax mai mari, transport in plus, mai multa mancare si un abonament in plus de platit).
Plus ca, in doi, poti sa te inhami la un credit pentru un apartament/o casa. Costul e astronomic (350-500.000 lire pentru o casa micuta prin suburbii), dar e o investitie aproape sigura in viitor – preturile nu vor scadea prea curand, cel putin nu atata timp cat toata lumea va vorbi engleza in lumea asta.

Daca ai lucrat in Marea Britanie dar vrei sa pleci in alta tara (sau inapoi in Romania), poti sa-ti ceri TOATE TAXELE (din toti anii de munca aici) inapoi – FALS

Dintr-un venit anual de 30.000 lire (brut) platesti cam 3.700 lire taxa pe venit (income tax). Daca lucrezi aici 10 ani, asta ar insemna minim 37.000 lire platite doar in income tax (plus multe alte zeci de mii in National Insurance, Council Tax, Value Added Tax). Cum ar fi sa primesti toti banii aia inapoi daca pleci din UK? Cum ar fi sa plece 100.000 oameni intr-un an si sa-si ceara toti 37.000 lire inapoi? 3.700.000.000 lire de platit intr-un an sunt o suma considerabila, inclusiv pentru bugetul UK. Oricum, NU, NU POTI PRIMI INAPOI taxele platite in UK.
Acest mit s-a perpetuat din cauza intelegerii incorecte a 2 idei:
Daca pleci din UK, poti (si ar fi normal sa o faci) sa iti ceri inapoi banii bagati intr-o pensie privata pana atunci. Daca ai fost angajat in NHS, asta inseamna intre 7 si 9% din veniturile tale de-a lungul anilor (daca nu optasei sa renungi la NHS Pension deja). Dupa doar 2-3 ani se poate strange o suma maricica. Pe care o primesti inapoi – dar numai dupa ce este impozitata cu 20% (sau mai mult, daca in anul in care pleci ai obtinut venituri brute anuale peste 43.000 lire.
De asemenea, daca pleci din UK inainte de aprilie, e posibil sa fi platit prea mari taxe in anul fiscal in curs (anul fiscal in UK dureaza intre 6 aprilie al unui an si 5 aprilie al anului viitor). Ai dreptul la asa-numita personal allowance (un venit de 11.500 lire anual din care NU platesti deloc taxe). Daca pleci inainte de finalul anului fiscal, e foarte probabil sa nu fi consumat toata aceasta “personal allowance”, ceea ce inseamna ca ar trebui sa platesti mai putine taxe, deci poti primi niste bani inapoi.
Din cauza felului in care sunt platite taxele aici (pay as you earn), de multe ori esti suprataxat (mai rar sub-). Daca ai fi ramas in tara, in aprilie ai fi primit o regularizare, ti s-ar fi spus cat ai de primit inapoi sau cat ai de platit. De asta se completeaza un formular in momentul in care pleci, ca sa poti primi o decizie de regularizare – prin care e posibil sa primesti niste bani inapoi.
Oricum, e o mare diferenta intre asta si “primesti toate taxele inapoi”. Taxele, odata platite, sunt consumate de statul britanic pentru a oferi servicii (aparare, politie, curatenie, drumuri, sanatate, administratie etc.), servicii de care se presupune ca ai beneficiat ca rezident in tara asta. Explicatii aici si aici.

Orice mica greseala rezulta AUTOMAT in pierderea PIN-ului (si, automat, a dreptului de-a profesa aici ca Asistent Medical) – incorect

Am mai scris despre asta.
E adevarat, sunt destul de multe cazuri de suspendare temporara a dreptului de munca si ocazionale eliminari din registrul NMC. Dar daca stai sa citesti deciziile comisiilor de investigatie, vei vedea ca majoritatea cazurilor care se incheie cu suspendare sau eliminare din registru (ie pierderea pinului)Ā  sunt rezervate pentru erori repetate, moartea evitabila a unui pacient si comportament combativ al asistentului investigat (lipsa empatie, lipsa remuscari, nu a demonstrat ca a invatat ceva din eveniment, nu s-a prezentat la audieri). Dar asta nu inseamna ca orice greseala ai face, iti vei pierde automat PIN-ul.
La mine in spital, doar in ultimii 2 ani am avut cateva evenimente care sunt total evitabile (asa-numitele never events). Intamplarea face ca am cunoscut personal toti asistentii medicali implicati in evenimente. Un italian a administrat morfina (formularea orala) intravenos. Am avut 2 operatii la ginecologie in care asistentele medicale au facut numaratorile incorect – niste fase au fost lasate in pacient (al doilea eveniment e un pic diferit, dar cam asta s-a intamplat). La naiba, chiar si eu am avut un incident, in urma caruia un pacient a avut nevoie de o noua operatie.
Toate incidentele au fost investigate, in anumite cazuri asistentele medicale au fost suspendate pe durata investigatiei, pana la urma totul a fost categorisit drept “eroare umana” – NMC-ul nici macar nu a fost implicat. Asta a fost si din cauza ca era vorba de o prima eroare, nu de ceva repetat, pentru ca cei investigati au aratat remuscari si pentru ca nu s-a lasat cu vreo moarte de om (sau urmari de durata).
Pierderea PIN-ului e o sperietoare des folosita, cu oarecare eficienta. Dar trebuie tinut cont de faptul ca, daca iti faci meseria cat de bine poti, chit ca vei face o greseala grava, asta nu inseamna automat pierderea dreptului de-a profesa, inchisoare samd. Nici nu inseamna ca poti face orice, nu ti se va intampla nimic, evident.

Examenul IELTS Academic este imposibil de luat cu minim 7,0 – incorect

Recunosc, examenul nu e deloc banal. Ok, l-am luat (cu nota mare) cu pregatire minima, dar lucram deja de 20 luni in Anglia cand l-am dat, cunostintele mele de engleza erau chiar bune cu mult timp inainte de-a pleca din tara si tot am avut ceva temeri la partea de scris. Nu e un examen foarte corect pentru evaluarea cunostintelor de limba engleza, nu toata lumea care vorbeste bine engleza il va lua, nu toata lumea care-l ia vorbeste bine limba engleza.
Dar, cu un pic de ajutor, cu pregatire facuta pe materiale speciale pentru IELTS (e plin internetul de ele) si cu macar 1-2 evaluari ale unor materiale scrise / a nivelului de engleza conversational al/ale viitorului examinat, facute de un profesor care face asa ceva in mod regulat, examenul se poate lua.
Asta si mare atentie la primele doua portiuni ale examenului (listening si reading).
Pentru evaluari exista mock-up IELTS tests care pot fi date si apoi cineva ofera feedback. Evident, costa bani.
Reversul medaliei e ca e putin probabil sa-l iei din prima fara sa te pregatesti absolut deloc in prealabil, indiferent cat de bune sunt cunostintele tale de limba engleza.

 

Amalgam de ganduri

In scurta mea cariera, cea mai grava greseala am facut-o anul trecut in septembrie. Anul asta am fost parte (cu partea mea de vina) la doua incidente potential periculoase, amandoua in aceeasi saptamana, tot in septembrie. O fi ceva cu luna asta – ar trebui sa ma gandesc serios sa-mi iau concediu toata luna, ca sa nu se mai intample ceva grav in jurul meu.

Oricum, cele 2 incidente s-au intamplat pentru ca 2 colege au facut ceva robotic, fara sa verifice ceva in prealabil, iar eu am fost prins fix in unele dintre momentele din operatii in care trebuia sa fac 3-4 lucruri simultan si nu am avut prezenta de spirit sa le verific. Drept urmare, 2 pacienti (la ale caror operatii eu eram scrub nurse – deci eu trebuia sa am grija de ei) ar fi putut avea de suferit. Pana la urma nu s-a intamplat nimic cu pacientii in ambele cazuri, dar faptul ca ceva atat de grav se poate intampla si eu voi purta raspunderea pentru greselile altora m-a facut sa imi pun intrebari serioase despre meseria mea.

Concluzia la care ajunsesem la mijlocul lui septembrie, dupa mai multe nopti nedormite, a fost ca mi-e dor de munca pe sectie – unde purtam raspunderea pentru ce faceam eu, mai putin (si) pentru ce faceau altii.

Si ca ar trebui sa renunt la incapatanarea de-a astepta inca 2 ani pentru a avea POATE mai mari sanse sa-mi indeplinesc visul de-a lucra in sala de operatie in Ch., mai bine accept planul B si incep sa-mi caut job in spitale, pe sectie.

Eniuei, zilele astea m-am vazut in sfarsit cu colegele mele din scoala de nursing, cu care, desi lucreaza in Londra, m-am vazut 2 ori in 2 ani… Ele lucreaza pe sectie. Dupa ce le-am ascultat povestindu-si ispravile, brusc mi-a trecut mult din dorul dupa munca pe sectie. :))

Astazi am avut o zi ciudata. Dimineata era audit day. Audit day e o jumatate de zi pe luna cand chirurgii si/sau anestezistii isi evalueaza ultima luna, incearca sa invete din incidente si evalueaza cifre (cate operatii s-au facut, ce complicatii au fost, de ce au durat cat au durat etc.). De regula, jumatatea aia de zi nu se face nici o operatie (cu exceptia urgentelor), iar pentru toti cei care vin la munca sunt pregatite diferite cursuri sau prezentari utile (sau nu), de regula terminate cu cate un certificat de competente. Cursuri de BLS, manual handling, training pentru utilizarea cate unui echipament samd.

Era ziua mea libera, dar band7-le meu mi-a oferit 5 ore bank pentru a veni la audit day. Cum sa zic nu la 70 lire (net) pentru a nu munci, doar pentru a-i asculta pe unii cum vorbesc si/sau te instruiesc? Pana la urma mi-a scris ieri seara si m-a intrebat daca nu vreau sa stau pana la 6 (tot bank), ca sa ii ajut sa acopere lipsa unei colege. N-am zis nu.

Partea de audit a zilei a fost surprinzator de placuta/utila. Am avut un training in plus pentru lasere, ceva pentru transfuzii si ceva pentru ulcer de decubit, apoi am avut o simulare foarte interesanta “ce sa facem in caz ca la teatre soseste un pacient cu Anevrism Aortic Abdominal“. AAA-ul e urgenta cea mai mare pe care o putem avea, doar ceva traume (accidente, batai, injunghieri, impuscaturi) ar putea sa fie considerate urgente de gradul asta. E foarte bine sa stii ce trebuie sa faci – sau sa ai o oarecare idee despre asta, pentru ca majoritatea dintre cei care au mai putin de 4-5 ani de scrub nursing abia au vazut 1 caz de genul asta (daca l-au vazut si pe ala).

De cand au anulat listele suplimentare din week-enduri, majoritatea banilor mei suplimentari au venit din ore suplimentare facute dupa terminarea programului (2-3 ore pe ici, pe colo, cand cate o lista se termina mai tarziu decat e preconizat) si din ture suplimentare in timpul saptamanii – tot asa, pentru a suplini lipsa vreunei colege.

Problema e ca orele astea suplimentare din timpul saptamanii sunt mult mai stresante decat cele din week-enduri, ai probleme mult mai mari de rezolvat in timpul saptamanii. Imi tot zic ca trebuie sa fii cretin sa iti iei pe cap stres in plus, cand oricum poti fi platit mai bine in alta parte si aici chiar nimeni nu apreciaza munca ta suplimentara.

Astazi mi-am chestionat deciziile din nou cand am ramas blocat scrub pana la 8 si un pic – pentru ca nu avea cine sa ma inlocuiasca, pentru ca si alte teatre au avut operatii care au durat mult in plus. Asta in conditiile in care lucrez de suficient timp aici incat sa pot sa anticipez situatia asta, stiam foarte bine ca operatia de azi va dura 1-2 ore in plus peste program si presupuneam ca e foarte probabil sa nu aiba cine sa ma inlocuiasca si sa se intample fix asta.

Ideea e ca nu sunt dispus sa ma multumesc doar cu salariul de baza de-aici, mai ales in conditiile in care stiu ca am cheltuieli suplimentare mari programate pentru urmatorii 2 ani (facultatea) si mai stiu ca din ianuarie orice ar fi, o sa fac mai putine ture suplimentare – in sfarsit va veni sotia mea aici.

Eram dispus sa stau pana la 6, 6 e ok – daca pleci la 6 inca ai energie si timp sa mergi la sala, sa iti faci mancare, sa faci o gramada de lucruri. Plus ca de dimineata avusesem timp sa raspund la un e-mail de la o agentie de recrutare care ma anuntau ca ma vor suna pe la 6 pentru un pre-interviu telefonic.

Pana la urma am ramas pana tarziu, am plecat obosit si flamand de la munca, dupa ce am fost scrub pentru o operatie de fix 6 ore. Si am pierdut apelurile de la aia – deci a trebuit sa vorbesc cu ei la 20:30, nemancat, cand abia am ajuns acasa. De, la ei era si mai tarziu.

Dupa o zi din asta lunga, concentreaza-te sa iti gasesti frazele si sa ii raspunzi (in germana) unui neamt plictisit care iti sunt SchwƤche und StƤrke.
Si atunci cand te intreaba care iti sunt hobby-urile, nu-i spune (tot in germana) ca ai un blog pe care te plangi de ce ti se intampla zilnic in spital.

prea multe ganduri

Cum iti continui studiile in Anglia ca Asistent medical

Exista mai multe tipuri de cursuri pentru asistenti medicali in Anglia.

Avem cursurile obligatorii (BLS, Manual Handling) sau semi-obligatorii (transfuzie, venepunctura, cateterizare, administrare de tratamente i.v. samd), care sunt esentiale pentru a munci intr-un spital (sau NH) sau pentru a face anumite activitati de baza ca RN. Pe astea le ofera angajatorul in pachete de “induction” atunci cand incepi sa lucrezi aici.

Apoi exista diverse cursuri de competente, organizate in spital (fie de personal propriu, fie de reprezentati ai unor companii producatoare de echipamente) sau in diverse locuri pentru a oferi unui asistent medical competente in utilizarea unor echipamente sau pentru a putea administra anumite tratamente.
Aceste cursuri pot intra la categoria Continuous Professional Development – deci pot fi folosite la aceasta categorie la Revalidation (unde ai nevoie sa demonstrezi prezenta la minim 30 ore de CPD in 3 ani).

Apoi exista cursuri de specializare, Degree sau Master’s level. Sunt organizate de diferite universitati.
De regula, un trust NHS (sau spital privat sau NH) are un fel de colaborari cu anumite universitati (“agreate“) din zona, unde isi poate trimite angajatii pentru anumite cursuri de specializare.
Cursurile pot fi structurate sub forma de module de cateva zile succesive (5-10) sau sub forma de module de trimestru (cu 1-2 zile de studiu la fiecare saptamana). Pot avea o evaluare finala scrisa (cu un eseu si/sau un mini-examen) sau chiar una practica, in care un evaluator (care poate fi cineva de la universitate sau cineva de la spitalul angajator) va verifica insusirea cunostintelor de catre student si il va evalua. Anumite cursuri (cum ar fi unul care ma intereseaza pe mine – Surgical First Assistant) au nevoie si de un mentor (doctor, in cazul mentionat) cu care sa lucrezi un numar de ore (sau de operatii) pentru a verifica insusirea cunostintelor.
Pentru ca sunt cursuri universitare, au un numar de credite ECTS. Creditele pot fi stranse intr-un anumit numar maxim de ani pentru a obtine fie o diploma de Bachelor’s of Science sau de Master (depinde de cursuri – unele sunt disponibile la ambele nivele, 6 si 7, unele sunt doar de nivel 6, altele doar de nivel 7). Evident, pentru a obtine un Master trebuie sa ai in prealabil un BSc.

Last, but not least, avem cursurile de tip Top-Up, prin care poti obtine diploma de licenta in Nursing (BSc in Nursing), daca studiile tale de nursing NU au fost la nivel universitar. Cursurile pot fi on-line sau la un campus universitar.
Asta se aplica pentru romanii cu studii postliceale, dar si pentru britanicii cu studii de tip vechi (nici ei nu au introdus studiile universitare cu finalitate in BSc in Nursing de foarte multa vreme). E interesant ca in UK si acum inca poti termina studiile pentru a deveni RN sau ODP la nivel de Diploma (Diploma of Higher Education, care ar fi nivel 5 britanic, cu 120 credite ECTS).

Specific pentru romani, daca ai doar studii de postliceala, dar iti doresti si licenta in Nursing, exista Top-up Nursing Degree Studies. Dureaza (din ce am gasit eu) 2 ani (6 semestre – 120 credite).
Singura problema e ca certificatul nostru romanesc de nivel 5 (cel de final de postliceala) trebuie evaluat de NARIC – organizatia britanica ce se ocupa cu evaluarea diplomelor de studii obtinute in afara UK.
Care NARIC mie mi l-aĀ  evaluat la nivel 4 (in opinia lor, studiile nu indeplineau numarul minim de credite necesare pentru o diploma de nivel 5 – 120). E un pic absurd, pentru ca NMC-ul ma lasa sa profesez meseria de RN fara nici o completare de studii, ceea ce spune ca ori NMC-ul evalueaza gresit studiile, ori NARIC a facut o greseala.
Drept urmare, pentru mine este nevoie si de absolvirea unui modul pentru obtinerea unui Certificate of Credit in Health Studies, care imi va completa numarul de credite necesare si imi va oferi posibilitatea sa studiez la nivel 5 britanic.

Ce inseamna asta, efectiv? Trebuie sa termin 7 module in total, absolvirea primului modul fiind imperativa pentru accesul la restul de 6. Fiecare modul dureaza aproximativ 3 luni

Cerinte

Pentru cursurile obligatorii nu exista cerinte – trebuie sa fii angajat ca sa le obtii (si trebuie sa le faci ca sa poti lucra ca RN in locul ala).

Pentru cursurile de competente trebuie doar sa lucrezi intr-un anumit loc pentru a le primi. Daca lucrezi pe o sectie unde se folosesc anumite echipamente – trebuie sa ai training in folosirea lor inainte de a ti se permite sa le manipulezi. La teatre (sau la ITU) sunt nenumarate echipamente pentru care ai nevoie de diverse certificari pentru a se asigura ca ti s-a facut un training profesionist.

Cursurile de specializare costa bani (spre deosebire de celelalte, care au costuri mici sau sunt facute de angajati ai spitalului care oricum sunt platiti). De asta trebuie sa iti exprimi dorinta sa le faci, apoi sa iti depui candidatura (in spital – la matroana si la departamentul de educatie), apoi astepti sa ti se aprobe finantarea. Pot exista diferite reguli sau restrictii interne (trebuie sa lucrezi de minim x luni/ani, trebuie sa de monstrezi nu-stiu-ce), pot exista si interviuri de selectie (sau nu).
Nu exista alte cerinte speciale, doar semnarea unui contract cu spitalul in care te angajezi sa urmezi cursurile in zilele stabilite (zile pentru care esti platit de spital) si sa continui sa lucrezi pentru spital o perioada minima (12 luni, la mine) sau sa returnezi banii daca vrei sa pleci din spital.

Pentru cursurile pentru obtinerea unui BSc sunt cerinte mai complicate.
Pentru a studia intr-o universitate britanica trebuie sa demonstrezi cunostintele tale de limba engleza. Ce inseamna asta? IELTS Academic luat cu minim 7,0 la toate cele 4 categorii. Am scris despre examen aici.

In afara de asta va fi nevoie de alte documente, varianta lor in limba engleza (traduse).
Mie universitatea mea mi-a cerut (doar scanate si trimise sub forma de pdf): pasaport, hartia de la NMC prin care se demonstreaza ca sunt RN inregistrat la ei, hartie care sa demonstreze ca sunt angajat intr-un spital (de la HR), o scrisoare de recomandare de la un band 7, diploma mea din Romania plus traducerea ei in engleza.

Finantare

Ai 3 optiuni: platesti din buzunarul propriu, obtii un credit pentru studii sau obtii sponsorizare din partea spitalului unde esti angajat.

Daca platesti din buzunarul propriu, exista diverse moduri de-a plati (lunar, semestrial, anual sau intr-o singura plata pentru tot cursul; pot exista mici reduceri daca platesti anual/tot odata).

Creditele de studii au anumite conditii pentru a fi obtinute (pentru moment e inca usor pentru studentii din UE). Trebuie returnate doar daca castigi peste 21.000 lire brut/an. In functie de veniturile anuale, ti se cere sa returnezi o suma mai mare sau mai mica in fiecare an. Daca nu reusesti sa returnezi toti banii in 30 ani, datoria se anuleaza. Dobanda nu e deloc mica (6,1%/an incepand cu septembrie 2017). Banii pe care-i returnezi direct din salariu pentru credite de studii nu sunt taxati. Daca aplici pentru o ipoteca sau credit personal, creditul de studii nu conteaza ca “datorie”, deci nu iti va strica credit ratingul.

Daca primesti sponsorizare de la spital si cursul are relevanta pentru postul tau, poti ramane angajat al spitalului, cu salariul platit 100% – timp in care tu inveti. Daca primesti sponsorizare de tipul asta, trebuie sa semnezi ca vei returna banii in intregime daca pleci din spital in mai putin de 12, poate 24 luni de la absolvire (depinde de costurile spitalului).

 

 

Si uite asa, la 5 ani de la inceperea studiilor mele in Nursing reincep scoala, pentru inca 2 ani si 3 luni.

Viata intr-un spital universitar (2)

Un fel de continuare la o postare veche de aproape 1 an.

In spitalele englezesti intalnesti o gramada de tipuri diferite de personal fata de ierarhiile spitalicesti din Romania.
As putea spune ca totul e mult mai simplu in Romania. Avem medici (rezidenti, specialisti si primari) avem asistente medicale (pe sectii, pe sectii specializate, plus asistente-sefe), fizioterapeuti, farmacisti si mai multe tipuri de personal auxiliar si administrativ.

In UK avem foarte multe variatiuni la fiecare dintre categoriile de mai sus.
Pe partea de nursing avem impartirea pe responsabilitati (nurse, nurse in charge, line manager, specialist nurse), avem diferite roluri ultraspecializate, care au o denumire cu advanced si practitioner (advanced care practitioner, advanced surgical practitioner), sau PICC nurses, second assistant nurses samd. La asta adaugam si roluri care sunt similare cu cele de nursing, dar care sunt limitate in anumite zone si care au alte organisme care le reglementeaza (nu Nursing and Midwifery Council): Radiographers, Operating Department Practitioners.
Pe partea medicala, avem mult mai multe roluri. Ce am numi noi medici rezidenti (sau medicii care nu sunt specializati intr-o anumita categorie medicala inca) sunt aici impartiti in multe căprării.
Avem medicii care abia au terminat medicina (sau house officers) – care sunt in “foundation years” (1 si 2). In al doilea an s-ar putea numi SHO (senior house officer) – dar de cele mai multe ori toti sunt apelati la fel (SHO). Ei au rotatii de cate 3 (sau 6) luni in acesti 2 ani. La jumatatea anului 2 trebuie sa se hotarasca in ce vor sa se “specializeze”. Daca se hotarasc sa devina GP (General Practitioner, echivalentul medicului de familie roman), au inca 3 ani de Specialty Registrar, General Practice (SRGP) pana sa devina GP. Daca se hotarasc sa devina orice alt tip de medic, au inca minim 6 ani de specialty training (de Specialty Registrar SpR).
Specialitatile medicale (non-chirurgicale) au (minim) 2 ani de core training, urmati de minim 4 ani de specialty training. CT1/CT2, apoi ST3-6
Majoritatea specialitatilor chirurgicale au specialty training de 8 ani (CT1-2, ST3-8), cu exceptia celei de Chirurgie Orala si Maxilofaciala, care are doar 6 in total (dar ei trebuie sa aiba si training in stomatologie, nu doar facultate de medicina).
La toate astea se adauga cazurile speciale, care au training-ul facut in mai multi ani decat cei standard (din varii motive, gen nastere, boala, probleme familiale etc.).
Apoi ai medicii care au lucrat in alte tari (ca medicii nostri specialisti/primari), dar nu au primit echivalarea automata a diplomelor si certificarilor – ceea ce le confera pozitii inferioare in sistemul britanic.
Asa aveam eu la medicina respiratorie un SHO de 50 ani, care in Afganistan era medic specialist. Asa am la ORL cativa medici cu experienta mare inclusiv in sistemul britanic, dar care nu au facut niciodata specialty training, sunt pe pozitii echivalente unui registrar cu posibilitati extinse, dar sunt numiti “staff grade” sau “associate doctor”.
Sau am o colega la ORL care in Romania isi terminase rezidentiatul, dar aici a ramas la gradul de SHO – si nu intentioneaza sa intre prea curand in specialist training.

Eniuei, toata introducerea asta a fost pentru a explica o mica parte dintre cei cu care interactionezi des in spital. Consultants sunt cei care stau tot timpul in spital (foarte rar pleaca ei din spital – cel putin in NHS), dar pe care ii vezi mai rar sau cu care vorbesti mai rar atunci cand esti pe sectie. De cele mai multe ori interactionezi cu SHO’s, mai rar cu registrars.

Ca asistent medical, cel mai des trebuia sa cer diferite lucruri (fluide, medicamente, sau sa “escalez” situatia unui pacient) de la SHO on-call. Pentru ca problemele cel mai des se intamplau dupa ora 17:00, atunci cand consultants plecau acasa. šŸ™‚
Anumite situatii mai grave trebuie intotdeauna escalate la registrar on-call (sau consultant), dar 90% dintre interactiunile nurse-medic vor fi cu SHO’s.

In sala de operatie, situatia se schimba radical. Lucrezi cu consultant-ul cam 70% din timp (cateodata isi lasa registrar-ul sa faca ori operatiile mai usoare, ori parte dintr-o operatie), orice problema ai, o poti adresa direct consultant-ului.

Pe de alta parte, atunci cand exista registrar in sala de operatie, de cele mai multe ori mergi la ei, pentru ca sunt mai abordabili si pentru ca (uneori) au mai putine lucruri de care trebuie sa se ocupe ca in cazul consultantului (care simultan poate raspunde la telefon, la e-mail, cere ceva pentru o operatie viitoare samd). Daca nu e ceva scris pe OP notes, mergi la registrar. Daca nu sunt prescrise medicamentele pentru pacient, mergi la registrar. Daca iese tubul de dren, prima data te adresezi registrar-ului. Samd.

In afara de asta, registrars sunt in general mai tineri. Au 27-30 ani (sau mai mult), sunt mai prietenosi si mai sociabili. Cu ei vei glumi mai des inainte si dupa operatii (sau, mai rar, daca se poate, in timpul operatiilor). Cu ei vei discuta verzi si uscate. Pe scurt, sunt mult mai abordabili decat majoritatea consultants-ilor.

In specialitatile chirurgicale, daca registrars fac training-ul in modul standard, vor sta in spital 12 luni. Schimbarea de “garda” se face in prima miercuri a lunii octombrie.

Atunci te trezesti cu un nou lot de doctori entuziasti, mai mult sau mai putin pregatiti, care aproape sigur nu au mai vazut spitalul in care lucrezi pana atunci. Si incet-incet incepi sa construiesti o relatie de incredere si respect cu ei.

La inceput, mai ales daca sunt in primii ani de specialist training (ST3-5), vor fi ceva mai rezervati. Isi vor asuma mai rar riscuri si vor intreba mai des “ce prefera consultant-ul aici, ce foloseste aici, cum face el asta etc.”. Dupa o vreme ii vezi cum cresc si devin din ce in ce mai siguri pe sine.
In mod normal, in prima saptamana a lui aprilie isi schimba consultant-ul cu care lucreaza, pentru a vedea mai multe tipuri de operatii si mai multe abordari diferite ale aceleiasi situatii.

E amuzant (sau trist, depinde cum privesti lucrurile) sa vezi apoi ca trebuie sa convinga un nou consultant ca sunt capabili sa faca una si alta – cand abia reusisera sa-l convinga pe cel din rotatia precedenta.
O problema pe care (la un alt nivel) o aveam si eu atunci cand schimbam sectiile in practica – sau chiar si acum, cand merg de la o specialitate unde sunt foarte sigur pe mine (ORL) la una unde am mai putina experienta (Ginecologie).

E fascinant sa vezi cum evolueaza si cum se adapteaza la anumite situatii. Felul in care iau cunostinte de la unul si de la altul si apoi le incorporeaza in stilul propriu de a lucra. Si apoi poti face paralele cu orice alt incepator din orice alt domeniu – ceea ce e interesant, pentru ca aici nu vorbim de incepatori-incepatori, ci oameni care invata sa faca ceea ce fac de minim 6+2 ani (facultate + foundation years).

Ii vezi cum sunt ignorati de superiorii lor, ii vezi cum sunt certati de anestezisti, ii vezi ca se imprietenesc usor cu cei in aceeasi situatie cu ei (registrars/sho), dar stau la o oarecare distanta de consultants. Asta desi aici nu am intalnit inca vreun chirurg cu mare experienta care sa se comporte ca unii din Romania, care se credeau zei si nimic mai prejos – si nimeni nu putea (in opinia lor) discuta cu ei de la egal la egal.

Si uite asa, de unde acum un an ii vedeai cum incep oarecum nesiguri o rotatie intr-un spital nou, in ultima saptamana din septembrie ii vezi ca pleaca mai increzatori, cu noi cunostinte si cu o abordare un pic diferita asupra vietii.

Anul asta a fost ceva mai special pentru mine, pentru ca am crescut in cunostinte si incredere in skill-urile mele aproape odata cu ei. Am inceput in iunie, dar primele 4 luni au fost mai degraba de acomodare cu o situatie total noua.

Am avut 3 ST4, oameni cu personalitati diferite, toti 3 de varste apropiate cu a mea (31-32 ani). Cu unul dintre ei m-am inteles mai bine, am fost la sala de cateva ori impreuna, am fost si la baschet 1 data. Din intamplare, era si cel mai talentat dintre cei 3. Desi aveau cunostinte teoretice similare, el a fost cel care a evoluat cel mai rapid si cel mai mult anul asta. Pe de alta parte, era si cel care era predispus la a-si pierde rabdarea daca ceva nu se petrecea cum trebuie (si multe lucruri sunt aiurea in NHS si in spitalul meu). Cu toate ca era talentat, era si predispus la a deveni prea increzator, ceea ce l-a facut sa faca anumite greseli (nu neaparat importante) in cateva operatii la care eu am asistat.

Anul trecut am lucrat cu 3 alti registrars, care erau mai experimentati (un ST6, un ST7 si un ST8). Era interesant sa vad diferenta de talent intre ei atunci. ST6-le era toba de carte (absolvent de Cambridge), dar era mult mai rezervat in timpul operatiilor. ST7-le era extrem de bun in operatii, dar taciturn si mai dificil in relationare. ST8-ul era o tipa care lucra doar cu unul dintre otologi, care era foarte priceputa pe otologie, dar care era ciudat de lipsita de incredere in sine pentru cineva care era pe cale sa devina consultant.

Eniuei, indiferent de ce se intampla in acest an, invariabil oamenii astia pleaca.
Si aproape sigur nu ii vei mai revedea vreodata in viata, pentru ca pleaca la un spital situat la 1 ora – 2 ore sau mai mult distanta.

Si, in viata reala, asta inseamna o distanta enorma.

ramas bun

Si revin la ideea mentionata in postarea precedenta. Viata intr-un spital universitar presupune si o combinatie bizara de construire de relatii sociale si distrugerea lor brusca.

Ce am vrut sa descriu cu toata postarea asta?

Faptul ca munca intr-un spital nu se rezuma doar la ingrijirea bolnavilor ci si la crearea unor relatii de incredere intre colegi, cateodata si la amicitii (sau prietenii), dar si multe despartiri. Altceva la care nu prea m-am gandit in timpul scolii de nursing.
Asta desi scoala te pregateste pentru asta intr-un mod aparte: faptul ca esti rotat prin spitale diferite si prin sectii diferite te face sa experimentezi aceasta senzatie ciudata foarte devreme.

Si mi-am adus, in mod surprinzator, aminte de primii asistenti medicali cu care am stat de vorba (ca elev), la prima mea perioada de practica din timpul scolii. Si de prima sonda nazogastrica introdusa de mine intr-un pacient alcoolic sau de prima data cand am vazut un cateter vezical introdus intr-un alt pacient.

5 ani de blog

Imi zice wordpress-ul azi “La multi ani“.

A inceput totul ca orice blog – un jurnal al experientelor mele din timpul scolii. Cand l-am pornit, ma gandeam ca o sa ma opresc cand termin scoala si ma angajez. “Sigur n-o sa mai am timp de el.”

De fapt, chiar si-acum mai am timp de blogging, dar nu as ma scrie despre orice, oricand, oriunde. A trecut timpul si nu mai consider ca trebuie sa scriu despre orice mic lucru pe care l-am intalnit. Pentru asta am… facebook-ul. Aici au ramas doar articolele mai lungi. Articole cu o valoare un pic mai mare pentru mine. Multe dintre ele nici nu le mai promovez pe facebook.

Senzatia ciudata cauzata de faptul ca scriu ceva care apoi poate fi citit de oricine, din orice colt al lumii, nu a disparut si ramane prezenta si dupa atata vreme. Ce s-a schimbat este autocenzura mea. Daca acum 3-4 ani as fi scris cate o postare de 800-1000 de cuvinte dupa fiecare zi mai nasoala, sau o mini-postare despre orice chestie mai interesanta pe care o aflam, acum scriu cateva sute de cuvinte pe facebook si ma opresc. Si pe blog nu mai pun decat momentele mai importante, si doar o data la cateva saptamani.

Cel mai bizar este faptul ca stilul meu de-a scrie s-a schimbat. Si cerintele pe care le am de la mine insumi. Am 13 draft-uri de articole incomplete (de cateva sute de cuvinte fiecare), pentru ca pur si simplu nu am mai gasit vointa sa le continui si sa le dau o forma de care sa fiu multumit.

Profesoarele mele de limba romana din liceu mi-au zis tot timpul ca nu sunt un bun povestitor, pentru ca ma pierd in detalii si pierd atentia audientei mele repede. Nu s-au inselat. Poti sa iti constientizezi problemele oricat vrei. Poti sa te straduiesti sa folosesti retete de a scrie, sa etapizezi totul, sa folosesti cuvinte-cheie si tot felul de artificii pe care le gasesti pe net despre blogging. Dar nu poti invata sa fii creativ. Si lipsa creativitatii ma impiedica sa scriu constant lucruri interesante.

Alt aspect interesant este cel al “faimei” virtuale. Cu cat devii mai faimos, cu atat mai repede apar probleme nedorite.

De asta nu am investit in publicitate si nu cred c-o s-o fac vreodata. Desi sunt in cateva grupuri mari de asistenti medicali (romani), nu mi-am share-uit niciodata postarile acolo. Am primit si cateva propuneri de colaborare, le-am respins pe toate (cu o singura exceptie – cu cei de la medijobs, dar un articol publicat in cateva luni nuĀ  se cheama colaborare, ci mai degraba o excentricitate).

La ce ma gandesc eu: cu cat mi-ar deveni blogul mai popular mai rapid, cu atat ma expun mai mult la tipul de cititori care m-ar putea enerva. In afara de injuraturi si spam si ura, dupa o vreme s-ar inmulti cei care si-ar pierde timpul ca sa (incerce sa) se ia la cearta cu mine. Desigur, pot sa-i ignor, blochez si-asa mai departe. Dar de ce sa-mi pierd vremea cu asa ceva?

Atata timp cat imi pastrez anonimitatea si cresterea actuala a numarului de cititori pot fi mai linistit sa scriu ce vreau si cand vreau.

Eniuei, trebuie sa recunosc ca ma surprinde faptul ca imi pastrez dorinta de-a scrie.

Cand, la 18 ani, terminam liceul de informatica si dadeam la Cibernetica, cu siguranta nu ma gandeam ca la 33 ani voi fi asistent medical si imi voi documenta viata pe-un blog, vizitat de cateva mii de oameni zilnic.
Fara-sa-fi-realizat-nimic-special-in-viata!

Screen Shot 2017-09-27 at 23.42.40

E bine sa-ti respecti regulile proprii in viata

Unii ar numi regulile proprii “principii”.

Dupa ce te confrunti cu o situatie in mod repetat, ar trebui sa inveti ce sa faci ca sa nu mai ai aceeasi problema din nou. Sa-ti auto-impui o regula care sa te protejeze pe viitor. Cand cineva priveste lucrurile din afara, daca ti-ar auzi regula poate ajunge la concluzia ca esti tampit.

Pe masura ce inaintezi in varsta si intalnesti din ce in ce mai mult situatii similare, iti poti rafina regula.

Cateodata, oricat de buna si corecta ar fi regula ta, vei ajunge intr-o situatie in care ai putea face un rau (mai mic sau mai mare) cuiva daca o respecti. O sa poti trai cu tine ulterior? Fix regula care ar trebui sa te protejeze poate ajunge sa te faca sa te simti vinovat.

Cu toate astea, de cele mai multe ori este foarte util sa incerci sa-ti impui anumite limite in comportament, limite pe care sa nu fii dispus sa le incalci.

Printre primele lucruri pe care ar trebui sa le invete oricine in viata este ca nu e bine sa te straduiesti sa tii pe TOATA lumea multumita de tine. Nici macar pe CAT MAI MULTA lume.
Cu cat pierzi mai mult timp framantandu-te “oare ce cred altii despre mine si ce fac eu”, cu atat irosesti timp pe care ar trebui sa-l petreci facand altceva mai important.
Niciodata, oricine ai fi, nu vei fi capabil sa multumesti pe toata lumea.
Sigur, ai persoane la care tii foarte mult si ar trebui sa faci tot posibilul sa le tii multumite – dar acestea sunt foarte putine in viata.

Cu cat incerci sa multumesti mai multi oameni, cu atat vei ajunge sa fii mai nemultumit tu insuti.

Acest lucru este foarte vizibil la locul de munca, un loc unde majoritatea relatiilor interumane sunt majoritar “de suprafata” – rar castigi prieteni adevarati aici.
Iar drumurile vietii fiind asa cum sunt ele, de multe ori vei ajunge sa nu-i mai vezi niciodata fix pe oamenii cu care credeai ca te-ai imprietenit cel mai bine la un loc de munca. Pentru ca joburile rar sunt “de durata”, pentru ca oamenii isi schimba destul de des locurile de munca (mai ales pana pe la 45-50 ani), pentru ca se intampla nenumarate lucruri care sa te indeparteze de oameni cu care (hai sa nu zicem imprietenit) te intelegi mai bine.

La un alt nivel asta e vizibil din timpul anilor de scoala – dar oricum majoritatea relatiilor de la scoala sunt si mai superficiale decat cele de la munca.

Adica ar trebui sa iti dai seama de cum stau lucrurile destul de devreme in viata si sa iti creezi un mecanism de protectie.

In cazul meu, inca din timpul facultatii (cand m-am angajat prima data full-time) mi-am promis ca nu ma voi stradui niciodata sa conving pe cineva de nimic la munca. Cel mai bine e sa-mi fac treaba cat mai bine pot eu si cine va trebui sa vada, va vedea.
Daca e cazul, voi negocia pentru a obtine conditii mai bune de munca. Daca nu le obtin, nu are nici un sens sa ma fortez sa conving pe cineva ca-s indisponibil, cel mai bine e sa conving pe altcineva sa-mi ofere ce-mi doresc.

Dar relatiile interumane de la munca nu se rezuma la impresionarea unui sef (asta ca sa ignoram cazul in care iti esti propriul sef). Cu mici exceptii, cel mai des interactionezi cu oameni de la care nu obtii nimic material (promovare/crestere salariala/beneficii/etc.).
Cel mai des ai de-a face cu altii care isi fac, ca si tine, treaba lor – asa cum stiu si pot ei.

Acuma… de multe ori, ca nou-venit intr-o mini-comunitate, exista o oarecare presiune pe tine sa “impresionezi” sau sa “castigi increderea altora” sau chiar “sa fii placut de toata lumea”.
Problema este ca asta poate duce la efecte nedorite asupra performantei proprii (esti mai usor dezamagit in caz de probleme, te consumi mai usor din cauza efortului constant prea mare samd).
Daca e vorba de o persoana care “se straduieste prea mult”, de multe ori face greseli si este crispata. Cine vrea sa lucreze cu asa cineva?

Pe de alta parte, daca nu castigi increderea colegilor, ramai categorisit pentru o perioada (prea) lunga intr-o zona a incepatorului, caruia nimeni nu-i cere nimic complicat, niciodata, dar pe care nici nimeni nu-l ia in serios.
Acuma, unii vor zice “eu imi doresc asa ceva – mai putine responsabilitati, mai putine griji”. Eu nu sunt asa.

De mai multe ori am povestit (aici sau pe facebook) cum a trebuit sa conving nenumarati colegi/colege ca stiu si pot mai multe decat arata numarul de luni de vechime. Problema nu ar fi neaparat ca “nu esti luat in serios”, ci ca, daca nu demonstrezi ca stii ce faci, nu esti ascultat. De multe ori nici “a nu fi ascultat” nu e o problema. Dar atunci cand chiar ai nevoie de ceva, nu vrei sa te ignore lumea si nu vrei sa fie lasat pe mai tarziu ceea ce ceri tu – daca e urgent.

Pe de alta parte, revenind la principiul meu, daca stai si analizezi utilitatea actiunii de “a fi placut si/sau respectat de cat mai multi colegi“, iti vei da seama ca… nu iti foloseste la mai nimic, de la un punct incolo.

Odata ce lumea dintr-un colectiv se obisnuieste cu tine, opinia lor despre tine se schimba foarte rar in mai bine sau in mai rau, indiferent de ceea ce faci. Pentru ca majoritatea oamenilor isi formeaza o opinie despre tine la prima intalnire si foarte, foarte putini si-o modifica in timp.

Cu cat iti dai seama mai repede de treaba asta, cu atat te vei proteja pe tine insuti de nemultumiri si dezamagiri.

Am un exemplu complicat (si extrem de stupid).

De cand lucrez eu la teatre, doar 2 chirurgi au tipat la mine.

1 e o grecoaica cu personalitate borderline (acum tipa la tine, apoi iti zambeste frumos si te intreaba ce ai mai facut ieri). A scapat un instrument in timpul unei operatii care devenise mai complicata decat estimase initial – a considerat ca e vina mea imediat (tinde sa dea vina intotdeauna pe altii cand ceva e in neregula).

Al doilea e un egiptean batran, care mi-a zis foarte rastit sa-l las in pace ca stie tot ce se intampla cu pacientul lui, atunci cand i-am atras atentia ca lobul (extrem de mare) stang al tiroidei, pe care-l scosese deja din pacient, dar nu-l “deconectase” de istm, sangera destul de puternic, intr-un unghi mort pentru el. Mi-am cerut scuze si i-am zis ca nu o sa mai fac asta.
Eram in luna a 4-a sau a 5-a la teatre, era printre primele dati cand lucram cu chirurgul respectiv. Vazusem o sangerare, am zis sa-l anunt. La finalul operatiei si-a cerut scuze si a zis ca era concentrat si de aia a reactionat asa.
Credeam ca totul s-a terminat aici.
Dar nu, colega mea band 6 care era “in charge” de teatru in ziua aia a inceput sa imi spuna ca ea e responsabila pentru ce fac eu, ca nu deranjez chirurgul, ca de ce am facut asta, ca e problema ei, ca sa nu mai fac asa ceva.
Apoi ea s-a dus si s-a plans de mine la band 7-le de ORL, care m-a luat deoparte si mi-a zis ca sa nu deranjez chirurgii si anestezistii, ca treaba mea e doar sa am grija de instrumente si consumabile, nu sa le spun altora cum sa-si faca meseria. Cuvinte care m-au intristat, pentru ca nu am spus nimanui ce sa faca, doar i-am spus “the thyroid is still bleeding, is it ok?”. Si habar-n-aveam inca ce inseamna meseria mea, d-apoi sa ii spun altcuiva ce sa faca. Iar cu anestezistii sunt tot timpul foarte rezervat, mai ales ca unii nu au chef sa vorbeasca cu nimeni, nimic. De ce mai lucreaza intr-un spital universitar daca nu-s dispusi sa educe, nu stiu, dar asta e alta poveste.

Eniuei, pentru ca tot ce vroiam in momentul ala era sa “fiu placut de toata lumea” – mai ales de colegii pe care ii consideram mai capabili (cum era colega respectiva), mi-am cerut scuze si de la band 7, de la band 6. La mine tipase chirurgul (ceva ce nu e considerat acceptabil in uk, orice as fi facut), tot comportamentul meu era cel reprosabil.

Acum 2 saptamani, aceeasi colega (cu care, intre timp, consideram ca ma inteleg ok), s-a suparat pe mine pentru ca i-am cerut sa recaute o fasa sterila dupa ce am facut 2 numaratori, pentru ca de fiecare data am numarat fara sa vad 1 fasa care era, dupa spusele ei, pe pacient. Intr-un final, fasa era pe jos, sub masa de operatie, deci nu aveam cum s-o vad oricum. I-am zis ca nu am vazut ultima fasa, nu e pe masa, vreau s-o vad inainte sa mutam pacientul de pe masa. Ea tot o tinea una si buna “but we already counted twice”.
Nu am inteles de ce a facut asa mare scandal din treaba asta, renumaram fasele cateodata si de 3-4 ori. Daca 1 persoana care face numaratoarea nu e satisfacuta de ce s-a numarat, procedura spune ca se reface numaratoarea pana ambele persoane sunt multumite.

A plecat foarte nervoasa din teatru in ziua aia (din nou, nu inteleg de ce, a fost o chestie minora – si chiar nu i-am mai facut nimic altceva), de atunci nu-mi mai raspunde la saluturi si vorbeste cu mine ostentativ doar daca e neaparat nevoie.

Daca eram la fel de naiv ca acum 1 an, ma apucam sa-mi cer scuze pentru ceva ce n-am facut.

Dar ar fi degeaba. Persoana respectiva oricum se va supara din orice, oricand, deci e inutil sa imi cer scuze pentru ceva pentru care NU sunt vinovat, doar pentru a repara ceva inexistent (o relatie colegiala).
Asa ca imi vad de treaba mea si atat.

Toata postarea asta e o lunga expozitie pentru a explica faptul ca felul meu de-a interactiona cu oamenii nu se preteaza cu felul in care anumiti asistenti medicali cu 10-20 ani vechime sunt obisnuiti sa interactioneze. Nu e singura care se poarta asa – dar e una cu care am lucrat foarte des si a trebuit s-o suport.

Ceva ce ma deranja si in Romania ma deranjeaza si in Anglia.
In opinia unora, daca x sau y are vechime mai mare, intotdeauna au dreptate si nu trebuie contrazis. Eu nu sunt de-acord cu asta.

Mai ales ca in Anglia esti incurajat sa “challenge anything you think is not right“, tocmai pentru a impiedica persoanele cu un ego prea mare (si vechime mare) sa faca tampenii.

Desigur, este o arta si in a iti exprima nemultumirile intr-un mod constructiv. Pentru moment, mi le exprim mai mult in scris. Aici. šŸ™‚

Nu mai inteleg ce presupune meseria mea

Eu vroiam sa ma fac asistent medical de sala de operatie pentru ca vroiam sa ajut un semen de-al meu intr-un moment foarte stresant pentru el, cand o combinatie de tehnologie, o echipa ultra-specializata de ingrijiri si aplicarea unor proceduri sigure ii imbunatatesc viata.

In loc de asta, acum am ajuns sa ma ingrijorez “bai, pentru operatia de peste 5 zile oare o sa avem tubul x sau pistonul y sau sonda z?“. Si hai ca nu e asta o problema – nu ma deranjeaza sa verific ce avem si ce nu avem. Dar e absurd sa spun (eu si colege si superiori) repetat ca nu avem de unele si de altele si sa nu fie comandate, dar pacientii sa fie lasati sa vina la spital pentru operatiile care nu pot fi facute…

Trustul meu se confrunta cu perspectiva unui nou an de pierderi financiare mari. Finantele trustului au oscilat in ultimii 5 ani. Erau pe plus cu ceva ani in urma, au trecut pe pierderi (peste 33 milioane de lire acum 2 ani), au continuat pe pierdere anul trecut (10 mln si ceva de lire), anul asta isi propun sa ajunga pe plus, dar se zvoneste ca vor pierde iarasi destul de multi bani.

Pentru necunoscatori, spitalele de stat din Marea Britanie sunt niste struto-camile public-private. Conducerea este ca la o corporatie, cu CEO, CFO samd – angajati prin recrutare directa, cu board director (partial numit, partial “votat” de un consiliu de guvernatori – la randul lor partial alesi, partial numiti). Exista o distinctie intre tipurile de trusturi – unele avand o independenta mai mare in decizii decat altele (in functie de anumiti factori) fata de ministerul sanatatii britanic. Finantarea vine din plata pe care statul o face pentru serviciile medicale pe care pacientii le primesc in spitalul respectiv, din investitii (rar), din valorificarea unor bunuri (cum ar fi terenuri, imobile etc.), din imprumuturi si din bani suplimentari primiti de la stat pentru a acoperi pierderile (in anumite limite).

Eniuei, ca sa termine cu anii de pierderi repetate, anul asta sunt disperati sa economiseasca peste tot. Promovarile sunt limitate (cu exceptia cazurilor cand se chinuie sa pastreze personalul pe o sectie), angajarile se fac doar pe pozitiile cele mai prost platite (unde au si turnover-ul cel mai mare de personal, oricum). Cheltuielile pe orice fel de consumabile sunt micsorate la maximum. Daca eu cer 5 cutii de o anumita crema (de cateva lire) pe care o folosim in ORL – imi trimit doar 2. Daca cerem stocul standard de 30 de spray-uri cu fenilefrina (pentru decongestie nazala si vasoconstrictie) – un stoc care ne ajunge intre 5 si 10 zile, ne trimit maxim 20. Daca avem consumabile de platit pentru operatii, luna asta nu platesc o factura la un producator, luna viitoare la altul samd.

Asa ne-am trezit in ultimele saptamani ca ne confruntam cu tot felul de lipsuri in stocurile de consumabile esentiale pentru operatii. Incepand cu lucruri mai mici (ba un tip de bandaj hemostatic, ba un tip de lanteta, ba un tip de halate sterile) si ajungand treptat-treptat la lucruri importante.

In ultimele 3 saptamani nu a fost zi sa nu avem probleme care sa poata cauza (teoretic sau practic) anularea unor operatii din cauza de lipsa de consumabile. Nu am avut niste electrozi speciali pentru un monitor cu care se verifica activitatea anumitor nervi (a caror sectionare NU o vrem) – probleme cu mastoidectomiile si parotidectomiile pe care trebuia sa le facem. Nu am avut niste tuburi speciale pentru monitorizarea nervului recurent laringeal pentru tiroidectomii. Nu mai avem niste implanturi speciale pentru inlocuirea scaritei (osciorul stapes) – ciuciu stapedectomii. Nu aveam niste bandaje speciale hemostatice nazale – un chirurg a refuzat sa faca niste operatii nazale fara ele.

Si tot asa.

Chestia e ca toti managerii care iau deciziile sa arunce pisica peste gard de la o luna la alta nu sunt in teatre cu chirurgii care anuleaza operatii.

In loc sa imi vad de munca mea de asistent medical de sala de operatie, imi pierd din timp sa dau e-mailuri si sa fac incident reports si sa dau telefoane ca sa rezolve niste probleme pe care nu eu le-am creat si nu eu le pot rezolva. Si escalez la band 7, care escaleaza la matroana, care escaleaza si ea cum poate. Si nimic nu se schimba.

Intre timp, cautam zilnic solutii sa facem operatiile si sa nu anulam nimic. Imprumuturi de la alte spitale, scormonit prin teatre pentru ceva stoc uitat de consumabile samd. Dar si solutiile astea sunt temporare

Si tot eu si colegele mele (si chirurgii si anestezistii) ne pierdem timpul degeaba, in timp ce o echipa foarte numeroasa de manageri se joaca cu cifrele.

Personal, inteleg logica economisirii. Sa taie frate din cheltuieli. Dar sa comunice “luna asta nu facem operatiile x si y si z, luna urmatoare nu facem alte operatii” samd.

Nu e corect nici pentru pacienti, nu e corect nici pentru noi.

Ca sa nu vorbesc ca, in ritmul asta, mai devreme sau mai tarziu vom ajunge la cazul extrem: vom incepe o operatie si nu o vom putea termina pentru ca nu vom avea ceva ce nu s-a comandat. Un pacient va fi anesteziat degeaba. Pe un alt pacient poate se va folosi o solutie de compromis – care poate avea efecte nedorite.Ā  Acel pacient poate da in judecata trustul si poate castiga mult mai multi bani decat orice fel de economie ar face jocul asta de-a economisirea.

Cel mai enervant e ca problemele astea sunt cel mai vizibile la ORL, unde am cea mai multa experienta si unde sunt alocat cel mai des.

Am ajuns sa ma simt ca un evadat atunci cand ies din teatrul unde, totusi, ma simt cel mai in largul meu – si sunt trimis oriunde altundeva.

Azi dimineata am avut (in alt teatru) o lista cu operatii pe copii. 4, 12 si 8 ani. Toti au fost foarte de treaba, i-am tinut de vorba cat mai mult si apoi am incercat sa le calmez si mamele (care i-au acompaniat la teatru). M-am straduit sa ii tin atenti la altceva, nu la faptul ca urmeaza o operatie intr-un loc ciudat si strain si rece. O schimbare mult-asteptata fata de problemele tampite din teatrul de ORL.

Acum 2 zile am avut o zi in care am fost scrub pentru 6 din 9 operatii (mai mici). Tot m-am simtit mai bine fara sa fiu nevoit sa rezolv nici o problema.

Saptamana trecuta am lucrat iar la clinica privata – acolo am avut de-a face pentru prima data in viata cu un chirurg plastician foarte increzut, care dormise doar cateva ore in ultimele 36 ore, pentru ca avusese o urgenta de rezolvat. A fost extrem de irascibil. Si am facut si 2 operatii aproape necunoscute pentru mine (o liposuctiune si o “augmentare” de sani). Tot a fost ok ziua aia (comparata cu ce ziceam mai devreme).

In alta zi am fost la ginecologie unde am fost scrub pentru 2 operatii (una fiind o histerectomie totala abdominala – o operatie majora, pe care am mai facut-o doar de 2 ori acum 4 luni) cu un chirurg care imediat cum m-a vazut a facut mare scandal ca de ce are o echipa noua, ea a cerut sa i se dea aceiasi oameni tot timpul, NU oameni noi. Chiar si-asa, tot a fost o zi mai placuta decat ultimele mele zile de la ORL.

 

Ok, rant off.

Sa te feresti de “paznicii cu simtul raspunderii”, mai ales daca-s sefi

Paznic cu simtul raspunderii” e o expresie dintr-o melodie veche a grupului vocal-instrumental “Parazitii”. šŸ™‚
Toata lumea a intalnit “specia” asta. Au o responsabilitate minora, dar exagereaza cu aplicarea unor reguli, de cele mai multe ori inchipuite.

reguli

Pentru mine expresia asta e rezervata SI pentruĀ orice om care e incapabil sa inteleaga faptul ca nu poti aplica orice regula la sange, intotdeauna, pentru simplul motiv ca regulile nu iau in calcul orice variatie de la regula si nici nu-ti ofera o alternativa atunci cand aplicarea lor stricta ar avea efecte nefaste.

Cateva exemple:

Cand am inceput munca in spital, una dintre asistentele band 6 care ma superviza mi-a facut mare scandal intr-o zi pentru ca m-a vazut ca nu verific SIĀ data nasterii si numarul de spital al fiecarui pacient DUPA ce ii verificam numele, inainte de a administra medicamentele.
Erau pacientii “mei” de cateva zile deja, le stiam numele, povestea vietii, rudele si alte detalii pe care n-as fi vrut sa le stiu. Cu toate astea, faceam o verificare de bun-simt, ii intrebam numele, ca sa fiu sigur ca e acelasi cu cel de pe foaia de tratament din fata mea.
Why don’t you follow protocol? This isĀ a very serious matter and I can give you a warning for this
Sunt cu totul de-acord ca e necesar sa te asiguri ca e pacientul corect inainte de-a-i administra orice medicament. Right patient, right medication, right dosage, right time, right route of administration samd. Dar nu are sens sa ii verifici pacientului de 5 ori pe zi data nasterii si numarul de spital cand stii deja ca ala e pacientul corect si ai verificat deja foaia de tratament. In primul rand, enervezi pacientul, in al doilea rand pierzi timp. Si toata lumea stie ca timpul e principalul tau dusman ca asistent medical.

Sau mai am exemplul unei Educational nurse (un tip de asistenta care se ocupa doar cu verificarea anumitor competente ale asistentilor medicali si care si preda anumite cursuri – cum ar fi cel pentru BLS sau POC testing samd).
Procedura oficiala spune ca, inainte de-a adminstra un medicament controlat (cum ar fi un opioid – Oramorph), cauti cheia de la CD cupboard (dulapul inchis cu medicamente controlate), mergi impreuna cu un alt coleg (RN si el/ea)Ā in camera cu medicamentele, iei din dulapul inchisĀ doza corecta din medicament, inchizi dulapul, iei registrul deĀ medicamente controlateĀ cu voi, verificati identitatea pacientului la patul lui, esti martor ca s-a administrat medicamentul, ABIA APOI semnezi in registrul respectiv si te duci inapoi si-l inchizi in CD cupboard.
Educational nurse ne-a vazut pe mine si o colega ca plecasem IMPREUNAĀ din drugs room cu oramorph-ul si l-am administrat pacientului fara sa luam cu noi registrul. Am facut restul verificarilor (inclusiv cu wristband samd), dar am semnat in avans in registru.
This is a very serious offense, consider yourselves warned, if I catch you doing this again, I will ensure your drug administering privileges are suspended
Din nou, inteleg ca exista posibilitatea sa se intample ceva de la luarea medicamentului din CD cupboard si pana la administrareĀ care ar face administrarea imposibila si ar face semnatura aia “in avans” invalida. Dar in cazul acela improbabil, poti pur si simplu sa scrii “Error.” sau, daca e cazulĀ “Drug wasted“, sa resemnezi si cu asta basta.

Mai am un exemplu – de la mine, de la teatre. Aici avem 3 tipuri diferite de personal (daca excludem medicii, radiologii si personalul auxiliar): personal de la recuperarea postoperatorie (recovery nurses), personal care se ocupa de pacient si instrumentar (theatre/scrub nurses) si personal care ajuta anestezistii (anaesthetic nurses). Rolurile nu sunt interschimbabile automat, nu o sa vezi asistente de la recovery ca vin in sala de operatie si nu o sa vezi scrub nurses ca fac anaesthethics.Ā Fiecare tip de personal are proprii sai manageri (band 7). La recovery avem doar 1 band 7, la anaesthetics avem 2 band 7, pe partea de scrub avem 3+3+2+1=9 bandĀ 7Ā (in functie de specialitatile medicale)
Pentru asistenti medicali exista niste cursuri de tip postgraduate de 6-12 luni (12 la noi in spital) care iti permit sa acumulezi experienta necesara pentru a face SI toate cele 3 roluri, dar sunt scumpe si nu le poti accesa decat daca ti le plateste spitalul. Separat, exista un rol inventat de englezi Operating Department Practitioner (ODP)Ā – care NU este asistent medical, dar care poate face toate cele 3 parti ale ingrijirii pacientului perioperativ (si numai asta).
Eniuei. Cand anaesthetic nurses vinĀ la munca, au setulĀ lor de verificari obligatorii de facut, asa cum scrub nurses le au pe ale lor. Printre ele este si verificarea ventilatorului.Ā Cum sunt curios si vorbaret (cand si cu cine vreau sa fiu vorbaret), am invatat repede cum se face asta de la unii colegi mai ok, deĀ ce seĀ fac anumite lucruri intr-un anume fel si ce fac una si-alta la ventilator. In plus, procesul de verificare este oarecum fool-proof. Atata timp cat faci ce scrie pe ecran, nu ai cum sa gresesti. Daca ai gresit, vei fi avertizat vizual – si ventilatorul nu va functiona (decat fortat, dar asta e alta poveste) pana nu se remediaza erorile.
De cand am invatat cum sa fac ventilator check, in primele luni aici – anul trecut, am facut-o de 3 ori. 1 data cand o colega a intarziat (si mi-a multumit), 1 data cand teatrul in care eram alocat nu avea anaesthetist nurse alocatĀ (ambele candva prin ianuarie)Ā si inca 1 data prin iunie,Ā cand anaesthetist nurse din teatrul unde eram alocat a sunat sa spuna ca intarzie 1 ora. De fiecare data anestezistii au inceput sa faca urat ca “de ce nu e asta gata, vreau sa fie asta si asta facut samd“. De fiecare data am incercat sa fiu proactiv si sa rezolv o problema care ne tinea operatiile pe loc.
Ei bine, a doua oara m-a luat deoparte band 7-le de la anaesthetics si mi-a zis sa nu mai verific niciodata ventilatoarele pentru ca nu am Anaesthetics course si daca se intampla ceva, “you are not covered”. A 3-a oara am facut-o doar pentru ca aveam o colega in teatru care avea cursul respectiv – dar ea era deja scrubbed in si pregatea instrumentele pentru operatie. I-am zis ca o sa fac asta si apoi am vazut ca a fost o problema cu o valva undeva in spatele ventilatoruluiĀ – pe care nu eram sigur ca stiu cum s-o rezolv, asa ca am chemat un alt coleg (anaesthetic nurse)Ā cu experienta din alt teatru. El a rezolvat totul in cateva minute, pana la urma a venit si colega care intarziase, am pornit lista si totul a mers bine.
Pana a doua zi, cand band 7-le de anaesthetics (care a aflat povestea de la alta colega)Ā s-a dus la band 7-le meu si i-a zis ca “Cristian has again done something he’s not allowed to“. Scandal, avertisment pentru mine.

Ultimul exemplu: in iulie imi cautam apartament pentru a ma muta cu jobul la un spital din centrul Londrei. Luasem interviul, trecusem toate verificarile post-interviu, le dadusem o data cand urma sa incep (18 septembrie), faceam tot posibilul sa rezolv problema mutatului din timp. Atata doar ca, cu un singur venit de asistent medical, nu are nici un sens sa inchiriezi un apartament cu 1 camera in zonele 2-3 ale Londrei.
Asa ca am incercat sa obtin un apartament cu 1 camera de la firma privata care se ocupa cuĀ hospital accomodation. Care din iunie si pana atunci o tineau una si buna “we’ll get back to you”. Nu ca nu au nimic disponibil, dar ca they’ll get back to me.
In Anglia, majoritatea spitalelor NU au cladiri de cazare proprii, dar colaboreaza cu anumite firme private care ofera cazare in anumite cladiri de apartamenteĀ ridicate pe terenuri ale spitalului, langa alte cladiri de apartamente pe care firma respectiva le-a vandut integral pe piata privata. Capusarea banului public de privat se practica si aici.
Asa ca am scris intai celor de la HR de la noul spital, explicandu-le situatia si ca, asa cum le-am zis la interviul de angajare, nu pot incepe munca in spitalul lor daca nu imi gasesc unde sa locuiesc ceva mai aproape de spital. Naveta de unde locuiesc acum era exclusa (sunt 90 minute dus pe ceas, DACA trenurile nu au probleme). Nu mi-au raspuns 1 saptamana. Apoi i-am scris persoanei care mi s-a spus ca imi va fi viitoarea sefa directa, a carei adresa de e-mail o aveam din comunicarile post-interviu cu spitalul. Persoana respectiva e o romanca.
I-am scris in romana, un e-mail scurt in care m-am prezentat, i-am spus ca ar trebui sa incep in septembrie, ca nu mi-am gasit cazare inca si ca firma respectiva care se ocupa de hospital accomodation nu ma ajuta. Am scris in romana pentru ca mi se pare stupid sa folosesc engleza cu un roman, mai ales cand nu e ceva important sau care implica direct alte persoane, sau cand nu exista straini de fata.
Rugamintea mea a fost:

Din experienta mea de pana acum cu firmele care se ocupa de administrarea locuintelor spitalelor, tind sa raspunda mai prietenos si mai clar daca o persoana cu niste autoritate ii contacteaza… Este posibil, va rog frumos, sa ia cineva de la spitalul X legatura cu firma Y si sa intrebe daca exista sau nu o sansa sa imi ofere spre inchiriere un apartament cu 1 camera din 16 septembrie?

Raspunsul? In engleza 100%.

Unfortunately the hospital does not manage theĀ  accommodation arrangement, therefore I can not help with that part. Please try them again.
Please continue to use English language for any communicationĀ  job related. This will ensure you are in line with the Spitalul X Trust Policy

Apai fomeie, sper sa traiesti tu fericita cu politica spitalului tau, pentru ca eu n-am de gand sa calc vreodata in el ca subaltern al tau. Nu eu am nevoie de spitalul mataluta, voi aveati nevoie de mine.

Cand “ceva temporar” devine “ceva de durata”…

… si nu prea te poti impaca cu ideea asta.

Am primit rezultatele IELTS Academic. Am luat 8,5/9 (8,375, ca sa fiu mai corect).

Am primit si raspunsul de la universitatea unde am aplicat pentru un curs de tip top-up pentru a-mi completa studiile si a obtine o diploma de licenta in domeniul sanatatii. O diploma care teoretic mi-ar oferi studii in ingrijerea bolnavului in sala de operatii.

Probleme?

Certificatul de absolvire de postliceala (pentru ca nu e “diploma”) e echivalat cu nivelul 4 de studii britanic, nu 5, cum speram eu (6 ar inseamna licenta de facultate). Deci trebuie sa mai absolv un modul de completare de la nivelul 4 la nivelul 5. 3 luni + 750 lire in plus. Care s-ar adauga la inca 2 ani + 4500 lire pentru cursul propriu-zis.

Spitalul la care lucrez a refuzat sa-mi ofere cursul de “Theatre nursing” care m-ar fi plimbat (intr-un an) prin toate specialitatile chirurgicale ale spitalului, combinate cu niste elemente teoretice (facute la o facultate-partener). Cursul respectiv e de facultate, dar nu e de tip “licenta”, ci “postgraduate” – deci il puteam combina cu alte module ori pentru a obtine licenta (Bachelor’s of Science = BSc), ori pentru a obtine un master (daca as avea BSc deja).
Am venit aici de “prea putin timp”, existau altii pe o lista de asteptare pentru cursul respectiv. Tot ce mi-au putut promite e ca “la anul ai avea prioritate, nu mai exista altcineva pe lista inaintea ta“. La anul inseamna septembrie-iunie, deci ar trebui sa mai stau aici cel putin pana in 2019 (2020 daca nu vreau sa platesc inapoi costurile cursului respectiv – probabil 9000 lire – daca vreau sa plec).
Pot pleca de acum la orice alt spital, dar si acolo ar fi aceeasi poveste – ar trebuie sa astept “sa-mi vina randul“, ceea ce poate insemna orice, de la 6 la 24 luni. Plus cursul respectiv => 3 ani sau mai mult.

La asta se adauga costurile mutatului intr-un nou apartament (plus costurile crescute cu chiria, pentru ca nu voi mai imparti locuinta cu un strain) – aproximativ 2500-3000 lire.

Banii astia ii pot castiga aici intr-un anumit numar de luni, daca sunt dispus sa-continui sa lucrez overtime 8-10 zile/luna.

DAR…

Dupa 5 ani dificili, ar trebui sa mai urmeze… inca 3 ani dificili.

Nu mi-am dorit sa emigrez in Anglia. Pe lista mea de destinatii preferate din Europa era pe locul 4 (DUPA Elvetia, Germania si Austria). Nici macar cand eram mic si abia invatam engleza nu ma entuziasma ideea de-a trai la Londra.
Generatia mea a fost prima care a primit un manual diferit de limba engleza in clasa a 5-a. Un manual foarte misto, de altfel, primul manual full-color de pana atunci. In el aveam tot felul de lectii despre Londra, London Bridge, doubledeckers, Piccadilly Circus, Oxford Circus, The Tower of London, the Underground, Hyde Park si cate si mai cate. Sigur, m-au facut sa-mi doresc sa vizitez orasul, dar nu am avut niciodata vreo dorinta arzatoare sa locuiesc aici. Nu e de mirare faptul ca am vazut Londra prima data abia dupa ce am emigrat aici. šŸ™‚

Chit ca engleza stiu foarte bine (nu ma laud eu, zice porcaria aia de certificat de mai devreme), franceza stiu la un nivel bun (am invatat-o si pe asta vreo 9 ani), tot in tarile vorbitoare de limba germana m-as fi mutat.

Acum exact 2 ani am ales o solutie de compromis. In ideea ca nu va trebui sa stau decat cateva luni, hai 1 an aici. It might as well be somewhere where I won’t have any problems blending in.

Acum trebuie sa iau o decizie care ar insemna sa traiesc aici pentru aproape 3 ani, intr-o suburbie care nu-mi place, intr-o tara care nu pot sa zic ca-mi displace, dar nu ma atrage cu nimic, intr-un spital care n-are nimic extraordinar. Si partea cea mai tare? Fac toate astea CA SA POT PLECA DE AICI IN ALTA TARA.

In clasamentul ideilor cretine, asta cred ca e destul de sus, cam ca…

 

Cel mai rau si mai rau nu ar fi asta. Ci faptul ca, daca aleg sa raman aici 3 ani, este foarte posibil sa-mi pierd sotia.

Nu uita de ce ai ales meseria asta

Saptamana asta termina postlicealele o noua promotie de asistenti medicali din Romania. Ma uitam la postarile mele de acum 2 ani, dupa ce dadeam ultimul examen si asteptam rezultatul…

Un procent insemnat dintre asistentii medicali ori parasesc meseria, ori schimba locul de munca (si in Romania si in alte tari) in primii 2 ani dupa ce termina scoala.
Ne luptam cu responsabilitatile ingrijirii pacientilor, cu munca prea multa, cu salariile proaste, cu costurile vietii, cu unii colegi mai in varsta care ne trateaza prost, cu lipsa de respect fata de meseria noastra si cate si mai cate. Unii renunta, multi continua.

Imi aduc aminte de mine, cel de acum 2 ani. Terminasem 3 ani de scoala. 3 ani dificili, in care am jonglat cu viata personala, un job si scoala, plus voluntariat in micile vacante.
Tot ce imi trecea prin cap atunci e ca nu putea fi meseria in sine mai dificila decat anii aia 3, nu?

Sigur, multe dintre problemele mele vin din cauza deciziilor luate de mine (independent de nursing) si a faptului ca mi-am stabilit un obiectiv ceva mai dificil de rezolvat (care are legatura cu nursingul).

Oricat de multe ai face in scoala, oricat de mult te-ai implica, responsabilitatea pentru actiunile tale e limitata. Esti limitat si in ce actiuni poti face. Cunostintele iti sunt limitate.
Nimic nu mai e la fel odata ce primesti “pacientii tai” pe mana.

Nu e deloc simplu sa stii ca ai grija personal de 5-10-12 (sau mai multi) oameni, ca ar trebui sa faci tot ce-ti sta in puteri sa ii tii in viata sau sa-i faci mai sanatosi decat la inceputul zilei. Sa vezi ca faci tot ce poti, dar pacientul tot va muri. Sa trebuiasca sa faci constant cateva lucruri concomitent. Sa incepi ceva, sa vina cineva sa te intrebe ceva, altceva sa se intample in acelasi timp, sa tii cont de ce colegi ai si sa stii pe cine te poti baza pentru niste ajutor si pe cine nu, sa ai de multe ori senzatia ca esti in lupta constanta cu timpul. Sa trebuiasca sa administrezi cateodata un numar impresionant de medicament, care poate ca stii ce fac fiecare, stii ceva interactiuni si efecte adverse, dar care, intr-un final, speri ca nu au fost prescrise gresit. Sa depinzi de munca atator oameni. Sa trebuiasca sa gasesti constant solutii pentru a respecta pacientul, regulile, colegii, logica in acelasi timp – desi de multe ori se bat cap in cap unele cu altele.

Nu e deloc usor sa recunosti cand ai gresit. Pentru ca greseala ta poate oricand avea efecte foarte grave asupra unei alte fiinte umane.

De multe ori trebuie sa negociezi cu pacientul ca sa faca ceea ce i-ar fi in binele propriu. De multe ori trebuie sa fii avocatul pacientului in fata altora (fie familia lui, fie doctorii, fie colegii tai).

De multe ori te observi ingrijindu-te ca pacientii sa fie hraniti corect, sa mearga la toaleta, sa aiba suficienta odihna, sa faca anumite lucruri doar intr-un mod cat mai sanatos pentru ei. Dar de tine cine are grija? Cum te mentii sanatos daca stai in picioare si alergi de colo-colo 10-13 ore pe zi (sau pe noapte)?

De multe ori vei sta sa iti asculti pacientii si sa afli fel de fel de lucruri care pentru ei au o anumita valoare si le vei oferi suport intr-un moment dificil al vietii lor. Dar cine iti va oferi acest suport tie, in acest timp?

 
Ce te face sa continui sa faci meseria asta? Pot sa garantez ca nu salariul, cel putin nu pentru cei care supravietuiesc primilor ani, “formatori”.

Am 2 mici exemple:

  • Duminica am lucrat o tura suplimentara.

Nu o sa ma ascund, am facut-o pentru bani.
In sala de operatie, DACA nu schimbi specialitatea in care lucrezi in mod regulat, DACA nu faci operatii noi, de la un punct incolo nu prea mai inveti lucruri noi. Deci n-o mai faci pentru “experienta“.

Eniuei, pe la 10 m-au chemat la receptie, sa imi ajut colegele de la traumatologie sa verifice un pacient adus de pe sectie pentru o operatie de incizie+drenaj a unei rani infectate pe un picior. Era un roman care nu vorbea deloc engleza. Il adusesera la teatre cu o discutie purtata prin translator doar pentru consimtamant (discutie din care n-a inteles mare lucru), urmata de o vizita a anestezistului cu care s-a inteles si mai putin, cu tot serviciul lor de traducere telefonica.
I-am pus intrebarile noastre standard, dar am incercat si sa-l calmez, sa aflu un pic in plus despre el, pentru a-i castiga increderea, am ajutat anestezistul sa-i ia un interviu preop real (in care pacientul chiar intelegea ce e intrebat si de ce), i-am spus ca vom mai vorbi dupa operatie.
Pentru ca e vorba de un sofer de tir, care n-are pe nimeni in Anglia, care nu sta niciodata in tara asta decat ca sa innopteze, care n-avea pe absolut nimeni la care sa apeleze si care nu intelegea nici macar un cuvant in engleza, am trecut pe la el in fiecare zi de atunci. In ziua mea libera, am convins-o pe o colega romanca din spital (fosta mea colega de banca in postliceala) sa treaca pe la el sa vada daca e ok.
I-am dat si numarul de telefon, ceea ce a insemnat ca m-a sunat de cateva ori sa mi se planga de una-alta. Apoi si fata dansului m-a sunat ca sa afle ce stiu despre diagnostic, operatii (a fost reoperat azi) si ce prognostic are. Apoi m-am trezit ca-mi cere sa explic diagnosticul si problemele sale inclusiv patronului sau (telefonic).
Pe langa faptul ca am avut o saptamana ocupata la munca, mai am si alte griji in momentul de fata. Cu toate acestea, mi-am gasit 20-40 minute zilnic pentru el.

Toate astea pentru un necunoscut, care nici nu pot sa zic ca era neaparat “pacientul meu“. Eu lucrez la ORL/Maxilo-faciala/Vasculara, am la fel de mari tangente cu Traumatologia ca 2 angajati ai 2 firme diferite care impart acelasi sediu. Chirurgi diferiti, sali de operatie diferite, colective de asitente medicale diferite, operatii diferite – pana si sectii chirurgicale unde sunt internati pacientii postop diferite.

Toate astea ca sa pot sa zic ca plec impacat acasa, am facut ceva bine.

  • La finalul turei azi, dupa ce am stat 40 minute cu romanul nostru, la iesirea din spital de la Urgente m-am trezit oprit de o tanti pe la 50 ani.

Christian? (asa imi pronunta localnicii numele) Yeah, it is you. D’you remember me?

Dupa cateva minute de discutie, mi-am adus aminte de cine era vorba. O tanti despre care am povestit pe pagina de facebook atunci. Am avut grija de ea 1 saptamana la rand si ma tot lauda si zicea ca o sa scrie o scrisoare spitalului ca sa spuna ce bine imi fac eu meseria. Nu de asta o tin minte, ci pentru ca avea un numar impresionant de analgezice prescrise zilnic si pentru faptul ca a fugit din spitalul nostru si s-a internat in alt spital – pentru ca spunea ca doctorii nostri nu vroiau sa ii trateze problemele de sanatate. Aparent, a ajuns sa fie internata 6 luni in celalalt spital si a fost diagnosticata cu ceva, operata, apoi i-a fost montata o sonda PEG (Gastrostomie Percutana Endoscopica).
A scazut numarul de analgezice pe care le lua, a pierdut ceva greutate, arata mai sanatoasa decat o tineam minte. Ajunsese la urgente la noi pentru ca avea niste probleme cu PEG-ul.

A stat 2 minute sa-mi tot spuna ca tine minte ce treaba buna am facut ca asistent medical acum 16 (!) luni si sa ma tot laude in fata familiei ei (avea 2 fete si-un baiat cu ea). Am inceput sa rad cand si baiatul a zis grabit ca ma tine minte, si mi-am adus aminte ca si anul trecut mi s-a parut grabit si nu intelegeam de ce (are pe la 15-17 ani).

O pacienta ca multe alte paciente, de care am avut grija cu foarte multa vreme in urma, care a fost prin spitale jumatate de an anul trecut, si-a adus aminte de mine si a insistat sa-mi multumeasca pentru munca mea de atunci.

Am avut o zi incarcata, dupa mai multe zile incarcate. Am plecat de la munca obosit, dar cu zambetul pe buze si cu o amintire placuta, pe care cu siguranta o s-o tin minte.

amintiri

 

Daca ai terminat scoala saptamana asta si mi-ai devenit oficial coleg sau colega, te felicit, iti urez succes in noua ta meserie si iti doresc sa nu uiti niciodata de ce ai ales meseria asta!