Calcule reci

Stabilim niste obiective:

  1. Strang 3 ani experienta in sala de operatie. Nu mai repet de ce.
  2. Obtin cursul de Perioperative (Theatre) Nursing. Si / sau cat mai multe cursuri si certificari utile in Theatre Nursing. Asta influenteaza direct motivul pentru care 1 e important, plus ajuta la 3.
  3. Obtin ori o promovare la band 6, ori ma mut la privat si castig mai multi bani ca un band 6 in NHS (si accept conditiile mai neplacute de la privat). Nu e vorba de foame de bani, realist vorbind imi vor trebui minim 400 lire in plus la salariul de baza daca nu vreau sa continui sa lucrez 60 ore pe saptamana cand va veni sotia mea aici.

1 se intampla (aproape) orice s-ar intampla. Doar ca trebuie sa astept. Asteptarea asta e o notiune foarte vaga. Toata lumea zice ca e usor s-o faci, dar putina lume se poate motiva sa astepte ceva CU ANII.
Desigur exista factorul necunoscut, pentru ca am ales sa ma mut intr-o tara care tocmai s-a aruncat cu capul inainte de pe o stanca, sperand ca o sa o poarte vantul cumva, undeva, departe.
Daca situatia se schimba aici in rau brusc pentru emigranti (desi nu cred asta), nu am vreo grija. Am totusi recunosterea studiilor deja facuta in alta tara europeana, cred ca as putea sa plec de-aici oricand, doar ca in conditii mai putin decat ideale. Asta e, ma ingrijorez de asta daca va fi cazul.

 

2 e problematic. In ultimii ani au oferit 2 sau 3 burse, niciodata mai multe. Anul asta se plang ca n-au fonduri, e probabil sa ofere doar 2 locuri. Anul asta am 4 contracandidati: Ausra, Caroline, Chris si Vangie.
Pornesc de la ideea ca decizia o vor lua fara a fi influentati de preferinte personale, ci doar judecand pe principiul “cine il merita, de ce vrea asta, cu ce ne ajuta pe termen lung, cum il/o inlocuim daca ii oferim 1 an de study leave“.
Primele 2 au vechime mica in trust (un pic sub un an in plus fata de mine). A doua e band 6 in specialist surgery, unde printr-o conjunctura nefasta, acum avem putine persoane cu experienta. Prima nu are foarte multa experienta, dar lucreaza la Neuro, unde au la fel de mare lipsa de oameni care totusi au niste experienta (sub 3 ani la neuro inseamna doar “niste experienta”). Pe scurt: daca le dau lor cursul, vor ramane descoperiti. Partea proasta (pentru mine) e ca m-am facut suficient de util in Specialist Surgery incat sa poata fi argumentat ca “if Caroline goes, we’ll have Cristian“.
Chris e wild-card, el nu are nevoie de fonduri (si study leave) pentru 1 an intreg, doar pentru a termina 1 modul din 3. Ideal vorbind, el ar putea fi al 3-lea om (costuri mai mici). In cel mai rau caz, e cel care are sansele cele mai mari sa primeasca 1 din 2 locuri posibile. Oricum, e aproape sigur ca el va fi unul dintre cei care primeste aprobarea pentru curs.
Vangie e prea in varsta. E de treaba, dar are 49 ani. Nu am auzit sa investeasca atata amar de bani trustul in cineva trecut de 40-45 ani. Plus ca au nevoie de ea la General Surgery, si acolo duc lipsa de suficienti band 6 cu experienta.
In cel mai rau caz, eu zic ca am 2 contracandidati, in cel mai bun caz, doar 1.
Decizia se ia in iunie, pana atunci trebuie sa o prind pe matroana intr-o zi cand e in toane bune si o sa-mi vand cauza scump.

Din nefericire, stiu ca matroana are o regula nescrisa – “everybody has to wait his/her turn“. Din punctul asta de vedere, am sansele cele mai mici dintre cei 5 oameni care au aplicat pentru cursul respectiv.

3 are semne de intrebare.
Band 7-le meu mi-a promis o promovare in 6-12 luni, in momentul in care m-am dus la el cu scrisoarea de demisie in ianuarie. I-am zis destul de clar ca nu voi ramane in trust daca nu obtin nici promovarea, nici cursul de theatre nursing.
Pana acum pare sa se tina de cuvant cu promovarea, mi-a dat de facut tot felul de lucruri “which will help with your band 6 application“.
Partea proasta e ca stiu foarte bine ca el prefera sa obtina Caroline cursul respectiv, in parte pentru ca e amica lui din copilarie, in parte pentru ca stie foarte bine ca nu ma tine nimic in trust, deci nu e convins ca ar fi o idee buna sa se investeasca bani si 1 an de study leave in cineva care a aratat deja ca poate pleca oricand.
Daca l-am citit bine, planul lui este sa imi ofere mie promovarea in momentul in care Caroline este anuntata ca va avea study leave din septembrie (adica el crede ca ea va primi cursul si sunt convins ca pentru ea a pus o vorba buna la matroana, spre deosebire de mine).
Partea si mai proasta e ca mi-am dat seama ca deja are un plan B in caz ca eu fortez ceva cu amenintarea cu demisia. Ii ofera deja responsabilitati suplimentare italianului care a inceput 4 luni dupa mine (Lorenzo). Stiu ca sunt mai bun decat el (pana acum), dar stiu si ca experienta se castiga, stiu ca e baiat de treaba si e descurcaret. Acum… repet, am reusit sa conving suficienta lume ca sunt bun in ceea ce fac, dar nu exista nimeni care e de neinlocuit aici.
Cea mai rece chestie pe care o pot adauga este ca singura persoana din Specialist Medicine care ar fi putut sa fie mai indreptatita (cel putin dpdv al vechimii) ca mine la un post de band 6 tocmai a fost suspendata pentru ca a lasat niste fase intr-un pacient, deci este automat declasata in orice eventual interviu pentru o pozitie de band 6. Asta este. Oricum, majoritatea experientei ei e in ginecologie, eu am experienta mult mai multa in ORL si MaxFax, plus suficienta in Vasculara incat sa zic ca as fi fost mai indreptatit sa obtin o promovare cu toata vechimea ei.

Problema e ca nu ma intereseaza la fel de mult jobul de band 6 ca promisiunea ca voi obtine theatre course. Banii ca band 6 ar fi mai putini ca salariul de la privat (100 lire net mai putin). La fel de adevarat e ca in NHS pot sa castig mai multa experienta in mai multe specialitati, ceea ce ajuta pe termen lung mai mult decat suta aia in plus.

 

Chestia care imi ingreuneaza planul meu este faptul ca, desi nu sunt band 6, mi se cere din ce in ce mai des sa fac munca de band 6 (pe salariu de band 5), in conditiile in care am deja cate un band 6 care trebuie sa faca asta in orice teatru lucrez.
Majoritatea oamenilor vor zice “uuuu, e usor, atunci imparti din munca cu cealalalta persoana, sau lasi persoana sa faca totul si imparti (nemeritat, but who cares) recunoasterea meritelor”.
Realitatea e ca majoritatea oamenilor care au o pozitie de autoritate nu accepta sa faca altcineva (mai bine) ceea ce ar trebui sa faca ei. Sau si mai rau, insista sa o faca ei (dar prost) sau se enerveaza cand o face altcineva.
Adica mi se cere sa rezolv situatii problematice, dar nu mi se permite sa o si fac, sau daca o fac, mi se atrage atentia ca altcineva trebuia sa faca asta si ca mi-am depasit atributiile.

Putine lucruri ma mai scot din sarite. Dar unul dintre ele este sa fiu acuzat ca am facut ceva sau n-am facut ceva ce, de fapt,Β  NU am facut sau NU ar trebui sa fac.

 

Si uite asa ajungi sa te gandesti ca toate calculele tale sunt stupide si prea complicate.

fail

Suprasolicitare.

Kids, don’t do this at home!

26-30 ianuarie am avut o mini-vacanta de snowboard. De pe 31 ianuarie pana azi, din 36 de zile posibile am muncit 32.
Am avut 1 singura tura de doar 6 ore, 6 ture de 13 ore (8-21), 1 de 13,5 ore (7:30-21) in restΒ  au fost ture de 10 ore (8-18).

As minti daca as spune ca am facut ceva sanatos. Pe de alta parte, nici nu pot sa zic ca e ceva iesit din comun, saptamana de lucru de 6 zile e ceva normal pentru mine. Doar ca 7 zile din 7 e nesanatos. Iar 17 zile la rand de munca e ceva chiar absurd. Si n-o so mai fac vreodata.

overworked.gif

Acuma, e adevarat ca nu m-a fortat nimeni sa o fac. E de asemenea adevarat ca mi-am permis sa nu muncesc prea mult in mai multe ture din ultimele 10 zile (n-am mai insistat sa fiu scrub pentru toate operatiile lungi, ceea ce mi-a oferit perioade de repaos de 4-6 ore sau mai mult in mai multe ture).
Am reusit sa-mi pastrez un dram de normalitate (mancat regulat – sanatos pe cat posibil, cu exceptia zilelor cu ture de 13 ore am ajuns si la sala, am si iesit de cateva ori), n-am pierdut/n-am castigat in greutate, n-am o problema vizibila de sanatate.

Pe de alta parte, (prea) prost nu sunt, stiu ca oboseala se acumuleaza. Am si observat in anumite zile ca oboseala ma facea sa reactionez mai lent sau eram predispus la a uita lucruri pe care ar fi trebuit sa le tin minte. Sau nu eram atent la mici detalii care de regula imi sar in ochi. In anumite zile mai grele, am fost mult mai morocanos si mai ingandurat decat sunt de obicei.
Oricum, nu am inventat eu apa calda, exista oameni care muncesc mult mai mult si nu se plang. Lipsa comentariilor nu inseamna ca totul e roz, totusi.

Cea mai deranjanta chestie cred ca este uscaciunea ochilor si a mainilor – stau prea mult in atmosfera aia controlata de la teatre si ma spal prea mult pe maini. Toate picaturile si cremele din lume nu pot inlocui repaosul acasa. πŸ™‚

In general, un somn bun a reparat multe.

Daca nu ar fi fost deloc ture de 13 ore, ar fi fost totul mai usor. Turele lungi imi dau peste cap toata ziua, nu pot face cumparaturi (mai precis: pot, dar am chef 0), nu pot merge la sala, am mai putina energie ramasa la sfarsitul zilei. Turele pana la 18:00 sunt mai lejere.

Ca un mini-studiu al limitelor mele, a fost util.
Am realizat si cat de multe lucruri mai am de invatat, pur si simplu observand dintr-o pozitie mai retrasa cum anumite lucruri se desfasoara. Asta a fost ceva ce mi-am permis in ultimele saptamani, cand am lucrat mai multe zile si la ginecologie si la chirurgie generala, locuri unde nu se astepta nimeni de la mine sa fac prea multe, pentru ca toata lumea stie ca n-am experienta acolo.

Acum 1 an aveam niste discutii contradictorii cu unele colege de aici intr-un grup de facebook, colege care se laudau cu salariile din NH, obtinute la un program de 48 ore/saptamana. Ce le ziceam atunci ramane valabil si-acum: nu e normal sa muncesti atata saptamanal. Mai ales aici, unde nu te forteaza nimic sa muncesti peste program.

Daca e ceva ce am realizat in zilele astea, asta ar fi ca nu am de gand sa raman prea mult timp la nivelul asta al salariului de baza. Daca nu reusesc sa obtin ceea ce mi-am propus pana-n vara, n-are nici un sens sa raman aici band 5.

Ideal e sa obtii o crestere a salariului de baza, nu sa faci overtime pana crapi pentru a-ti mari veniturile lunare.

 

 

Oricum a fost o luna februarie destul de nasoala dpdv a vremii, n-am pierdut cine stie ce. πŸ™‚

Si am 11 zile de concediu, bucurie mare.

dans.gif

E surprinzator de greu sa admiti o greseala

Tura overtime (bank). ORL. Lucrez cu singurul chirurg care a strigat (mai degraba ridicat glasul) la mine in sala de operatie, acum vreo 5 luni. Asta s-a intamplat cand i-am atras atentia* asupra unei tiroide inca “atasata” la pacient care sangera copios intr-un loc pe care nu-l putea vedea din cauza pozitiei in care opera.

Pe cale de consecinta, intotdeauna cand lucrez cu el incerc sa supracompensez si sa pregatesc totul cat se poate de bine. Astazi totul a mers bine pana la final.

Ultima operatie era o tiroidectomie totala, eu am pregatit seturile de instrumente, eu am pregatit chestiile extra asa cum ii place lui, totul a mers foarte bine pana la momentul in care si-a dat jos manusile si si-a lasat chirurgul asistent sa inchida incizia. Imi facusem toate numaratorile, imi facusem timp sa imi numar inclusiv instrumentele, curatasem troliul de lucruri inutile, ramasese doar sa il ajut pe chirurgul ramas sa inchida, sa conectam tuburile de dren, sa mutam pacientul pe pat si gata. Eram mandru de mine.

Atunci am observat ceva ce nu mai observasem pana atunci. In chirurgie folosim niste forceps-uri (un fel de pensete supradimensionate, pentru profani πŸ™‚ ). Vin in mai multe dimensiuni, cu mici “dinti”, zimtate, cu un sant in mijloc, sub forma de baioneta etc.

forceps
Forcepsul din stanga nu are “garda” de sus, cel din dreapta (cel “cu dinti”) o are.

Unele dintre ele au un mic tamburus in treimea de sus, care opreste supra-apasarea celor doua laterale ale forcepsului. O “garda“. Setul meu de instrumente avea 2 forcepsuri mari, 1 cu dinti, 1 fara dinti. Am observat ca cel cu dinti avea garda respectiva (o bucata de 1,5 cm de metal), cel fara dinti nu o avea, dar avea o gaura care arata ca e probabil sa fi avut o garda candva, intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat. In mod normal, tipul ala de forceps ARE garda. Dar se intampla sa se piarda in procesul de curatare si sterilizare.

Singura problema e ca nu vrei sa fi fost “garda” in instrument la inceputul operatiei si apoi sa cada / sa se piarda IN PACIENT.

Am proaspat in minte un incident din decembrie, cand s-a gasit in maxilarul unui pacient o jumatate rupta de burghiu (3 cm!), lasat acolo acum 1 an, care ii cauza infectii repetate pacientului.

Cateva minute m-am luptat cu mine sa deschid gura si sa le spun chirurgilor de ce am observat. Nu pica bine faptul ca nu am observat de la inceputul operatiei instrumentul si li l-am dat sa il foloseasca asa, iar acum le atrag atentia abia la final. Abia eram si eu mandru de munca mea si iarasi calcam in strachini cu chirurgul asta.

Asta ca sa nu uit ca am fost deja intr-un incident serios in scurta mea cariera la teatre, nu poti obtine prea multa incredere de la superiori daca tot esti implicat in incidente.

Oricat de mult as fi eu un om cu principii, trebuie sa recunosc ca nu mi-a fost usor sa recunosc ce s-a intamplat. Ce mare lucru, e o chestie de 1 cm si ceva, care e probabilitatea sa fi picat in pacient? Si daca e acolo, cine o sa stie vreodata ce e si de unde a aparut? Si care e probabilitatea sa i se intample ceva pacientului? Nu mai bine sa tac eu si sa nu ma ingrijorez de ceva posibil in viitor, ba mai bine sa ma bucur de un final de tura linistit?

Scurta batalie orgoliu vs. principii din capul meu s-a terminat prapastios. Chirurgul-asistent a inceput sa inchida rana, daca urmau sa pipaie pe acolo dupa bucatica de metal, acum trebuia sa le atrag atentia.

Deci am facut-o. Am insistat pe langa band 6-le care era cu mine in teatru sa escaleze asta la theatre coordinator, care apoi a urmat procedura de verificare pentru “possible foreign body left in situ” – consultare cu chirurgii plus radiografie simpla in zona respectiva.

Radiografia n-a aratat nimic. Gatul arata curat-curat.

Oricum, chirurgul a facut un pic ca trenul, “your instruments are very cheap, low-quality, give me better instruments from now on!“. De parca pot eu sa fac ceva ca sa-i inlocuiesc seturile de instrumente vechi de 20+ ani.

Ei au facut incident report. Eu am facut incident report. Mi-am facut handover-ul si cu asta basta.

Oricum, mandria asta e greu de batut. Mi-am tot adus aminte de scena din Pulp Fiction. πŸ™‚

  • Explicatie: N-a fost mare incident, mi-a zis rastit “you are very annoying, it is bleeding, don’t worry, I know everything about the patient, you just worry about your instruments“. Eu mi-am cerut scuze pe loc, el mi-a zis la final sa nu ma ingrijorez, nu era o ceva personal, doar ca era concentrat pe ce facea. Oricum, de atunci am ramas cu un gust amar in gura si tot timpul cand lucrez cu el, sunt crispat si mai predispus la a lucra mai prost decat lucrez cu toti ceilalti chirurgi. Nu mi-a mai zis niciodata nimic, nu e ca si cum are ceva vizibil cu mine, dar nu imi place sa lucrez cu el. Asta e exacerbat si de faptul ca e printre putinii chirurgi care e predispus sa faca urat daca nu are prostii gen manusile de tipul nu-stiu-care sau sutura nu-stiu-care pe care o foloseste doar el pentru o operatie unde toti ceilalti chirurgi sunt multumiti cu orice, care face urat daca nu are teatrul mare de ORL (considera ca e teatrul “lui”, desi este doar unul dintre alti 10 chirurgi de ORL)… Genul de chirurg de moda veche, care refuza sa inteleaga ca nu putem sa ii oferim tot ce vrea el pentru ca avem probleme care nu tin de noi (asistentii medicali) ci de spital. Desi lucreaza de decenii aici si stie prea bine asta.

De ce ar trebui sa nu minti in CV-ul tau

Sa nu minti in CV-ul tau de asistent medical.

liar

In mod normal ar trebui sa nu minti niciodata.
Apoi ar trebui sa nu spui niciodata ca ai facut ceva ce n-ai facut, din cauza ca, oricat de bun mincinos te-ai crede, poti fi prins usor cu minciuna, daca cineva “te miroase“.
Nu in ultimul rand, daca esti suficient de prost incat sa minti in CV, macar fa-o cu un pic de cap, nu inventa lucruri usor de demonstrat drept mincinoase.

Pe site-ul NMC gasesti tot felul de motive (iei o lista cu decizii dintr-o luna, cauti dupa un nume din partea cu “strike off” pe site si vei gasi toate detaliile necesare) pentru eliminarea (striking off) asistentilor din registrul lor.
Practic, striking off inseamna ca nu mai poti profesa in UK (cel putin daca nu faci o noua facultate de 3 ani).
Faimosul “pierdut al PIN-ului”.

Multe dintre motivele invocate pentru retragerea PIN-ului par destul de mici si insignifiante, cel putin daca judec dupa ce porcarii nesanctionate am vazut eu in doar 1 an si ceva aici…
Oricum, din cate vad eu, cel mai rau si mai rau lucru pe care il poti face este ori sa recidivezi, ori sa nu te prezinti la audieri, ori sa nu arati nici un fel de remuscari si intentia de-a invata din greseli la acele audieri.

Eniuei, printre povestirile de acolo e una a unei romance care si-a pierdut PIN-ul iarna trecuta.

Informatii mai multe aici

In 2014 si-a depus candidatura pentru un post la un spital privat (parte din Spire Healthcare) de langa Londra. Si-a trimis CV-ul, in care a scris ca a lucrat ca asistenta medicala de triaj cu zece ani in urma la sectia de primiri urgente a spitalului pe cand era detinut de BUPA (spitalele Spire au fost pana la un punct parte din BUPA) si la pediatrie.

3 probleme: spitalul BUPA nu a avut niciodata o sectie de A&E, abia de curand a inceput sa trateze copii si romanca a primit PIN-ul abia in 2008, deci nu avea cum sa fi lucrat intre 2003-2006 la A&E sau pediatrie (si daca ar fi existat).

Cei de la HR de la spitalul privat s-au prins ca sunt mintiti, au intrebat-o telefonic (si inregistrat) daca ce a scris in CV e adevar, ea a continuat sa sustina minciuna.

Nu numai ca nu a fost chemata la vreun interviu, dar cv-ul ei plus inregistrarea telefonica si declaratiile angajatilor spitalului care afirmau ca nu a existat niciodata vreo sectie de A&E acolo au fost trimise catre Nursing and Midwifery Council.

Cea mai tare chestie din toata discutia telefonica este ingamfarea pe care am intalnit-o atat de des aici.

β€œI have been a manager so I am not interested in the job unless it pays Β£40 000 – Β£45 000”

NMC-ul a pornit o investigatie, a convocat-o la audieri, romanca a negat acuzatiile, spunand ca “o agentie” i-a modificat CV-ul si la trimis la spitalul privat. Si daca e adevarat, la telefon sustinuse ca intr-adevar a lucrat unde scria in CV ca a lucrat…

In 2016 NMC a terminat ancheta si au decis ca trebuie sa i se retraga PIN-ul. Romanca noastra a emigrat in Australia intre timp.

 

Cati citesc o poveste de genul asta si imediat zic ca e un caz izolat?

 

Am alt caz, o alta romanca ce si-a pierdut PIN-ul.

A lucrat pentru un Nursing Home intre 2009 si 2012. In CV-ul pe care l-a trimis catre NH in 2009, ea a sustinut ca a lucrat ca asistenta medicala intre 2003 si 2007 (intai la un NH, apoi deputy manager, apoi community nurse). Asta desi a primit PIN-ul de la NMC in iunie 2007. Plus ca nu a mentionat faptul ca a fost data afara atunci cand lucra ca infirmiera (Carer) la un alt NH.

In 2012 un anonim a turnat-o la HR-ul NH unde lucra. A fost suspendata, investigata, ea si-a dat demisia. Apoi a fost anuntat NMC-ul. 2 ani le-a luat sa ia decizia de-a-i anula PIN-ul.

In cazul asta (daca citesti tot documentul) afli ca romanca era intr-o relatie nasoala, iar fostul partener abuziv ar fi fost fix persoana care a parat-o.

Oricum ar fi, NMC-ul nu priveste cu ochi buni minciuna.

 

Poate unii vor zice “ce mare lucru, a mintit, nu a omorat pe nimeni”. Problema e ca in meseria asta multe lucruri se fac bazate pe onestitatea asistentei medicale. Daca minti pentru a castiga 10.000 lire in plus, ce te opreste sa minti ca i-ai dat unui pacient antibioticele importante?

Eniuei.

Nu minti in CV!

Asistent medical in Anglia (12)

Lucrez aici de 1 an si aproape 2 luni. Timpul trece repede. Dupa ce am trecut de “pe sectie” in sala de operatie, am avut un mic soc – tot ceea ce invatasem pana atunci era aproape inutil in noul meu rol. Am luat-o de la 0. Am avut si interviul pe care mi-l planuisem de cand incepusem scoala postliceala – l-am picat, singurul motiv primit pentru respingere (daca a fost adevarat) fiind “lipsa diplomei de instrumentist de sala de operatie sau a experientei minime necesare (3 ani)“.
Planurile mele pe termen mediu au primit o lovitura serioasa. Mi-a luat o vreme sa imi revin, apoi mi le-am refacut.
Pentru moment am 2 noi teluri: evolutia profesionala (strang experienta si ori devin band 6, ori plec la privat) si obtinerea cursului de perioperative nursing (si absolvirea lui, evident). Pe termen mediu, telul initial ramane acelasi. Doar drumul catre el se lungeste. πŸ™‚

Pentru ca NHS-ul functioneaza asa cum functioneaza, iar banii sunt putini, sansele sa mi se aprobe cererea (deci aloce fondurile) pentru cursul de perioperative nursing de anul asta nu sunt foarte mari. Exista principiul “you need to wait your turn“. E probabil sa trebuiasca sa mai astept pana la anul. Daca plec in alt trust, asteptarea pentru a-mi veni randul reincepe de la 0. Deci iarasi ar trebui sa astept 1-2 ani.
De asemenea, daca vreau sa obtin un job de band 6 la teatre, am sanse mult mai mari la mine in trust decat daca plec in alt trust. Pur si simplu ar fi mai greu sa ma creada cineva din afara spitalului meu ca sunt in stare sa “conduc” o lista de operatii dupa doar 9 luni la teatre.
Nu mi-e frica de interviuri, in decembrie am luat cu brio unul pentru un post de band 5 in alt trust, in alta zona a Londrei. Atata doar ca, daca pentru joburi entry-level am mai multa experienta decat e necesar, pentru joburi de band 6 nu am inca minimul de 1 an experienta. Si, realist vorbind, in afara ORL/MaxFax, as avea dificultati in a fi band 6 pentru Vasculara sau Ginecologie (totusi 2 specializari unde am ceva experienta). “Ceva experienta” nu e acelasi lucru cu a fi pregatit pentru orice. Si daca ies din zona mea de confort si merg la chirurgie generala (alt loc unde am tot asa “ceva experienta”), mi-ar fi si mai dificil. Ca sa nu vorbesc de ortopedie sau neurologie, unde am fost doar cate 1-2 zile pana acum si nu am fost niciodata scrub. Sau urologie sau chirurgie toracica – care nici nu exista la noi in spital.
Partea si mai enervanta e ca, si daca as vrea sa castig experienta peste tot si as cere sa fiu mutat la neurologie (de exemplu), atunci mi-as pierde avantajul pe care-l am la mine la ORL/MaxFax, unde nu am nici un alt contracandidat pe care sa nu cred ca-l pot “invinge” la vreun interviu corect pentru un viitor post de band 6.
In traducere libera, imi cunosc limitarile. Dar nici nu e usor sa le depasesc. Cel putin nu repede.

Orice as face, sunt oarecum condamnat la a ramane la mine-n spital pentru inca o vreme.

Pentru a testa totusi marea cu degetul, am mers la niste interviuri in decembrie. 1 a fost in alt trust NHS. Altul a fost la o clinica medie (un pic peste 100 de angajati) privata, care face si chirurgie ortopedica, orl, vasculara si plastica. Am luat ambele interviuri, apoi am fortat o discutie cu band 7-le meu, cu plecarea mea pe masa.
Interviurile le-am luat extrem de usor, pur si simplu am mers cu teancul cu hartii de overtime facut in ultimul an. Nimic nu pune mai multa emfaza pe “I am a very hard-working person and a very fast learner” decat un teanc de peste 50 de hartii de ture overtime.
In momentul in care ii vezi fata intervievatorului cand ii dai teancul respectiv, la momentul bine-ales, dupa ce te-ai laudat in toate felurile posibile (cu mare atentie, ca sa nu pari un laudaros), atunci stii ca ai luat interviul. Restul e rutina. πŸ™‚

N-a mers totul chiar cum am planuit, desteptii de la HR de la trustul NHS i-au trimis un e-mail band 7-ului meu, in care ii cereau referinte despre mine atunci cand eu eram in Romania (in concediu). Asta desi ziceau ca vor trimite un e-mail la HR-ul trustului meu intai…
Eniuei, pana la urma discutia cu band 7-le a fost amicala, am ramas cu promisiunea ca va face tot posibilul sa ma ajute sa obtin cursul de perioperative nursing de anul asta (dar decizia nu tine de el, ci de matroana, care ia intotdeauna decizii de capul ei) si cu mentiunea ca, in opinia lui, in 6-12 luni as fi principalul lui candidat pentru prima pozite de band 6 disponibila la ORL/MaxFax. De atunci mi-a dat mai multe responsabilitati oricum, si mi-a aprobat fonduri pentru 2 mici cursuri, de cate 2 zile (1 pentru ORL, 1 pentru MaxFax).

Desigur, o discutie e doar o discutie, nu ma mai bazez de mult in viata pe promisiuni verbale.

Alternativa era sa plec oricum la clinica privata unde luasem interviul. Salariul anual era mai mare cu 6.000 lire decat ce castig acum (7.000 lire in plus fata de salariul meu de start de acum 12 luni). Imi promisesera ca imi vor da banii pentru cursul de Surgical Care Practitioner (care nu e acelasi lucru cu cel de Perioperative nursing, iti permite sa fii mana a doua pentru operatii) “after at least 12 months“.
Financiar vorbind, oferta era ok. Oricum e mai mult ca un salariu de incepator band 6 in NHS. πŸ™‚
Nu-mi convenea prea mult felul in care ar fi trebuit sa lucrez (minim 1 tura de 13 ore in fiecare saptamana si 1 tura de sambata la fiecare 2 saptamani). Si iarasi asteptarea “sa-mi vina randul”.

Pentru a scurta o poveste prea lunga, am luat (cu greu) decizia sa raman la mine-n spital pentru moment, sa vad ce se intampla pana in vara. In iunie ar trebui sa aflu daca am fost acceptat sau nu la cursul mult-dorit, pana in august ar trebui sa aflu daca sunt cu adevarat luat in considerare pentru un post de band 6. Daca nu obtin nimic, cel tarziu in august imi dau demisia. Intre timp, o sa fac ture “bank” la clinica privata. Castig si ceva experienta in afara spitalului meu, castig si niste bani in plus (plata orara la privati e ceva mai buna decat in NHS, evident) si imi pastrez posibilitatea unui job unde pot pleca imediat.

Si uite asa am ajuns eu sa am (tehnic vorbind) 3 joburi in Anglia. Jobul meu full-time (37,5 ore/saptamana), turele suplimentare pe care le fac in spitalul meu (“in-house bank” nurse) si ture suplimentare intr-o clinica privata.

E obositor, desigur, dar am destul de multe zile de concediu. Cam 1 data la 2 luni imi iau 11 zile libere (aproape 2 saptamani). Pentru moment pare ca am suficienta energie.

 

De ce ma chinui asa? Sigur ca n-am plecat din Romania ca sa muncesc 60 ore pe saptamana.
Si nu ma forteaza absolut nimeni sa muncesc 6-7 zile pe saptamana. Sincer vorbind, nici nu-mi doresc sa fac chestia asta mai mult de cateva luni. Teoretic vorbind, cu salariul de band 6 sau cu cel de la clinica privata (full-time) vom putea trai 2 oameni destul de bine. Fara sa mai trebuiasca sa fac deloc overtime. Dar, pentru moment, sotia mea nu e inca aici. Pana in momentul in care va veni vreau sa-mi rezolv ce e de rezolvat pentru urmatorii 2 ani, iar asta, in acceptiunea mea, inseamna ceva mai multa munca pentru inca o vreme.

Desigur, se ridica intrebarea: daca vreau doar sa castig bani multi, de ce nu devin doar agency nurse si gata? Raspunsul e simplu: piata e foarte mica pentru agency scrub nurses, ca agency nurse lucrezi majoritar ori in sectii, ori in NH, iar pentru moment nu-mi doresc sa revin la munca “pe sectie”, am alte planuri.

Eniuei, sa trecem la munca, zic.

hard at work.gif

De ce sunt anulate operatii la mine in spital

Astazi am terminat o lista suplimentara de operatii de ORL la ora 19:40. 2 ore si 10 minute de overrun.
In mod normal (“pe hartie”) trebuia sa fie o lista de operatii de la 08:30 la 17:30. Asta inseamna 8 ore si 30 minute de operat, cu o pauza de 30 minute. Listele noastre au tot timpul si timpi medii de operatie, bazati pe statisticile tinute pe calculator ale operatiilor asemanatoare ale chirurgului din ultimele 6 luni.
Daca a facut 30 de amigdalectomii in ultimele 6 luni, calculatorul face o medie si spune cam cat ar trebui sa dureze amigdalecotmia respectiva in lista de azi.

In mod normal, cele 6 operatii din lista de azi, puse cap la cap, ar fi trebuit sa totalizeze 8h30m. Dupa statisticile calculatorului ieseau 10h45m. Adica cine se ocupa de alocarea de operatii pe listele de operatii a considerat ca chirurgul va termina in 8h30m 10h45m de operatie. Din cate stiu eu, inca nu s-a inventat o masina care sa comprime timpul, iar magie pentru asa ceva, ca-n Harry Potter, nu exista.
Chirurgul s-a plans “mai sus” de asta cand i-am zis saptamana asta ca duminica are o lista supraincarcata. I s-a spus franc “in week-end avem multe operatii la care pacientii nu vin sau vin si refuza operatia, deci o supraincarcam ca sa ne asiguram ca se opereaza cat mai multi pacienti”.
“Bine, dar ce se intampla daca vin toti?” a intrebat. “Atunci veti lua decizia voi sa anulati operatiile suplimentare, daca e cazul”.

Si uite asa astazi, la ora 16:30 chirurgul negocia cu anestezistul daca sa ramana sau nu sa mai faca o ultima operatie, de aproximativ 3 ore. Pana la urma s-au pus de acord, ne-au intrebat si pe noi (cei 3 + 1 asistenti medicali din sala), noi am fost de-acord sa stam in plus, am escalat asta si la coordinatorul teatrelor, pana la urma am facut operatia.

De ce tot preambulul asta? Acum mai multe luni am vazut cum a fost anulata (cu acelasi chirurg, tot pentru ultimul caz) o operatie doar pentru ca era o operatie de aproximativ 3 ore, era ora 15:15 iar pacientul nu putea fi operat mai devreme de ora 16:00.
Asta pentru ca bause lapte la ora 10:00 dimineata, iar politica trustului e sa nu se faca operatii elective sub anestezie generala daca pacientul a mancat cu mai putin de 6 ore in urma.

In opinia mea, atunci a fost o exagerare din partea colegilor mei. Anestezistul nu prea vroia sa stea, chirurgului nu-i pasa, eu si anaesthetist nurse eram dispusi sa stam, celelalte 2 asistente au refuzat sa stea dupa ora 18:00. Pe motiv ca e lista de week-end, e overtime, in mod normal trebuie sa se termine la 18:00, au altceva mai bun de facut acasa, e vina pacientului oricum etc.

Dar a fost un moment in care am vazut ca personalul din teatre are ceva putere (si ca alege sa si-o foloseasca aiurea).

Am 9 luni in sala de operatie acum (ce repede trece timpul). Ma gandeam sa enumar ce alte motive de anulare de operatii am mai vazut in timpul asta.

  • O operatie sub anestezie locala a fost anulata pentru ca pacientul (persoana cu un inceput de dementa) si-a dat consimtamantul cu cateva luni in urma pentru operatie, dar in ziua operatiei era “neclar in exprimare”. Era 16:50, consimtamantul de tip 4 (pentru persoanele fara capacitate) ar fi durat 10 minute, iar operatia dura minim 1h30m. Plus transfer inca 10 minute. Programul nostru se termina la 18:00. Anulat. “Better safe than sorry”. Mkay.
  • In vara am avut o pacienta care a venit pentru o procedura de ginecologie (nu urgenta majora, dar ceva necesar la ordin de zile) la teatre fix de la fosta mea sectie. Ce cauta o pacienta de chirurgie/ginecologie intr-o sectie de boli respiratorii/medicina generala? Lipsa paturi. Evident ca asistentul medical italian care mi-a facut transferul habar-n-avea ca trebuia sa aiba operatie pacienta in ziua respectiva, nu stia cum s-o pregateasca pentru operatie, a venit cu ea aiurea la noi in holding bay. Printre altele, nu-i oprise PEG-feed-ul la ora 08:00 (ca sa poata fi operata dupa pranz). Nimeni nu facuse handover. Il oprise la 11:00. Desi ar fi fost timp (teoretic) pentru operatie, ar fi durat aproximativ 1 ora, anestezistul a anulat operatia, pe motiv ca nu are sens sa mai faca operatia la ora aia, “daca dureaza mai mult? nu stam peste program din cauza greselii unui asistent medical”. Anulat.
  • De nenumarate ori am avut “anulati” pacienti cu proceduri de grafturi arteriale care necesita paturi de terapie intensiva. Paturile sunt rezervate cu 2 saptamani inainte si sunt reverificate cu 2/3 zile inainte de operatie. Cu toate astea, de multe ori HDU sau ICU (high dependancy unit sau intensive care unit) nu pot elibera paturi la timp. Nu pot face “stepdown” (mutarea pacientului pe sectie), deci nu au pat liber. Asa se anuleaza operatia. Am avut un pacient care avea mare nevoie de graft aorto-femoral, fusese anulat 4 saptamani la rand. La 2 dintre ele am fost si eu de fata… Anulat.
  • Intr-un week-end am avut anulat un pacient care avea apnee obstructiva de somn care era operat pentru altceva. Pacientii cu OSA (obstructive sleep apnoea) au nevoie de pat de HDU postop, politica trustului. Exista pat de HDU. Anestezistul a refuzat sa il anestezieze, pe motiv ca e week-end, “daca se intampla ceva, nu exista suport la nivel de teatre si nici la nivel de HDU”. Ok, la teatre avem personal redus in week-end, dar HDU si ICU functioneaza 24/7. E adevarat, cu mai putini consultants (mai multi on-call) in week-end fata de in timpul saptamanii, dar restul personalului e la fel. Nu, nu, nu, nu e sigur sa-l operezi pe asta acum. Anulat.

  • Am avut un chirurg care a anulat intr-un week-end un pacient programat pentru o tiroidectomie, pe motiv ca nu avea “mana a doua”. Nu era nici un alt medic (junior) booked sa il ajute in timpul operatiei de tiroidectomie, deci n-a facut-0. Nu conteaza ca face operatiile respective singur la privat – si de multe ori si in timpul saptamanii. Sau ca e responsabilitatea lui sa isi ceara un chirurg-ajutor de la cei care se ocupa de staffing levels la ORL. Anulat.

  • Am avut o pacienta a carei operatie a fost anulata pentru ca a baut lapte de cocos la ora 07:00, ceea ce insemna ca nu putea fi operata prima pe lista (sau a doua). Nu stia nimeni exact daca laptele de cocos are consistenta si timpul minim petrecut in stomac ca laptele de animale. Dar au zis “minim 6 ore”, apoi au trebuit operate alte persoane de pe lista, pana la urma ea a ramas ultima pe lista, pe la 15:00 au facut calcule si au zis ca “o trimitem acasa, nu o mai operam pe la ora 16:00, data viitoare va sti sa vina fasted“. (cu repaus alimentar). Asta desi era timp si oricum ii cerusera sa stea atata pana atunci. Anulat.

  • Motiv bun de anulare a fost cand o pacienta pe la 36 de ani a venit la spital linistita, i s-a facut un test de sarcina care a iesit pozitiv si au trimis-o acasa. A fost extrem de nemultumita de vestea primita (nu neaparat de operatie, ci de faptul ca era insarcinata).

  • Acum 1 an am avut in spital un pacient cu probleme genetice cunoscute in familie, care dupa niste testari (si anamneza) a fost considerat la risc major pentru hipertermie maligna (informatii aici, foarte interesant). Pacientii la risc pentru MH pot avea anestezie generala, doar ca nu se folosesc anestezice gazoase (izofluran, sevofluran) sau succinilcolina. Li se face anestezie totala iv (TIVA), in care li se da o cantitate de anestezic constant iv, prin pompa.
    Acelui pacient i s-a administrat propofol ca parte din TIVA, doar ca insuficient. Drept urmare, a avut ceea ce se numeste awake anaesthesia, a fost paralizata si a avut analgezie tot timpul operatiei, dar a fost treaza tot timpul. Prea putin anestezic (teoretic). De atunci, politica trustului este ca se face TIVA numai prin pompa, la doza calculata de pompa, nu la o doza introdusa manual de anestezist.
    Ei bine, un pacient a fost anulat de curand pentru ca avea 5 ani, era la risc pentru MH, dar pompele noastre de infuzie nu functioneaza pentru Propofol pentru pacientii sub 16 ani. Nu calculeaza doza decat daca introduci o varsta peste 16 ani, nu functioneaza pentru mai putin. Incident Report. Operatie anulata.

  • O operatie a unei paciente din India a fost anulata pe motiv ca pacienta nu vorbea engleza suficient de bine pentru a intelege ce i se intampla. I s-a luat consimtamantul prin Language Line (telefonic, printr-un serviciu specializat de traduceri), dar n-a fost rezervat nici un traducator pentru a fi prezent si in sala de operatie. Dupa investigatii telefonice, am aflat ca, de fapt, Outpatients Booking (cei care fac rezervarile preop) nici nu au buget pentru a face rezervare pentru interpreti. Operatia era sub anestezie locala. Anulata.

  • O operatie tot facuta la final de tura (16:30) a fost anulata pe motiv ca nu exista nimeni, absolut nimeni dispus sa stea peste program pentru a fi runner pentru operatie. Eu m-am oferit sa fiu scrub, dar in 14 teatre, din (14 x 3 – eu, – 3 – 3Β  -2 – 2 alti colegi care oricum stateau peste program si aveau alte operatii care urmau sa se prelungeasca dupa 18:00) 39 de oameni, nimeni nu a vrut sa stea 1 ora, maxim 1 ora si un pic pentru o operatie care trebuia sa inceapa un pic inainte de 17:00 si sa se termine in aproximativ 1h45m.
    Ce e cu cei 3 + 3Β  + 2 + 2 de mai sus? In fiecare zi avem 3 oameni de la neurochirurgie care stau pana la 21:00, 3 oameni de la chirurgie generala (teatrul de cepod), 2 oameni de la traumatologie/ortopedie si 2 oameni de la specialist surgery.

  • Am povestit despre pacientul care avea epistaxis major, nu putuse sa semneze consimtamantul pe motiv ca avea sange pe maini, a fost anesteziat si abia apoi ne-am dat seama ca nu semnase pe formularul de consimtamant. Daca ne luam dupa 1 anestezista, trezeam pacientul si amanam operatia pentru a doua zi pe motivul asta. Noroc ca celalalt anestezist si chirurgul au stat stramb si au judecat drept si au continuat operatia.

  • La asta se adauga mai multi pacienti care vin la spital la timp, fac repaus alimentar asa cum au fost instruiti, stau si asteapta sa li se reia consimtamantul si apoi se razgandesc si zic ca nu mai vor operatia. Sau se razgandesc inainte de-a fi trimisi catre noi cu un brancardier.
    Cel mai tare exemplu a fost un pacient de azi, care a fost in sfarsit operat pentru ce avea nevoie:
    Acum un an a ajuns in sala de operatie, i s-a montat branula, i-au pus electrozi si toate cele, cand sa ii faca inductia anesteziei… si-a smuls toate de pe el, a zbierat “fuck this” si a luat-o la fuga cu halatul de spital desfacut in spate, in chiloti si ciorapi pe holuri, pana a iesit de la teatre. A revenit dupa o vreme la day surgery doar ca sa-si ia catrafusele si sa plece acasa. Asta in conditiile in care e si aproape orb (are dioptrii imense la ochelari).

fuga

Cum iti sunt impozitate veniturile in Marea Britanie

daca lucrezi mai mult, platesti impozite mult mai mari, deci castigi (mult) mai putin

O afirmatie des intalnita la mine in spital (si la localnici, dar si la emigrantii veniti de ceva vreme aici) si foarte usor raspandita si la italieni si romani (care au venit de ceva mai putin timp aici) este ca “daca lucrezi mai mult, platesti impozite mult mai mari, deci castigi mai putin“.

Daca ar fi asa, atunci de ce ai mai munci (sa zicem) 50-60 ore pe saptamana, daca vine statul si-ti ia toti banii in plus peste cei primiti pentru orele tale standard?

uk-tax

Explicatia simpla este:

  • nu, nu castigi mai putin daca muncesti mai mult. Dar platesti taxe mai mari pe o parte din banii castigati, pentru tot ce castigi peste 3590 lire bruta intr-o luna.
  • statul te impoziteaza in fiecare luna in functie de cat ai castigat luna aia. Daca in aprilie, iunie, iulie si tot asa pana in martie castigi cate 1000 lire si doar in luna mai castigi 4000 lire, in luna mai vei plati taxe mai mari, ca si cum ai castiga 12 x 4000 lire (48.000 lire/an). Desi in restul anului ai castigat putin, mult sub 43.000 lire. Asa se explica simplist PAYE.

  • platesti impozit pe venit (income tax) dar si un fel de asigurari sociale (national insurance). Ambele au praguri diferite de plata (platesti 0 pana la o suma/an, mai mult intre suma x si suma y, si mai mult peste suma y etc.)

  • platesti 0% income tax pentru primele 11.000 lire castigate, platesti 20% income tax pe veniturile intre 11.000 lire/an si 43.000 lire/an. 40% pentru orice castigi peste 43.000 lire/an

  • platesti 0% NI pentru veniturile sub 8082 lire/an, platesti 12% National insurance pentru veniturile peste 8082 lire/an, respectiv 2% NI pentru veniturile peste 43.122 lire/an

 

  • la final de an fiscal (anul fiscal e aprilie-martie) ti se face o recalculare si vei fi instiintat de HMRC daca trebuie sa platesti sau sa primesti bani (adica “ai platit prea multe sau prea putine taxe”)
  • pentru cei care lucreaza cu un contract de munca (fie cu ore fixe, fie ore variabile = bank), in mod normal tax code-ul ar trebui sa fie 1100L si ar trebui sa plateasca NI A. Orice valoare diferita la tax code sau NI merita investigata cu un telefon la HMRC (trebuie avut NINO la indemana).

  •  

    Explicatia un pic mai complicata:

    Ai 2 tipuri de “taxe” pe care le platesti direct din venituri: impozit pe venit (income tax) si sa le zicem asigurari sociale (national insurance). Ele depind de suma castigata anual, dar diferenta simtita in buzunar nu este imensa, atata timp cat nu castigi mult peste 43.000 lire/an.

    Income tax este 0 pentru veniturile pana la 11.000 lire/an, 20% pentru veniturile intre 11.000 si 43.000/an, 40% pentru veniturile intre 43.000 si 150.000/an (si mai mult peste, dar nu e cazul).
    National Insurance este 0 pentru veniturile sub 8080 lire/an (155 lire/saptamana), 12% pentru veniturile intre 8080 si 43.122 lire/an (827 lire/saptamana) si 2% pentru ce depaseste 43.122 lire/an (>827 lire/saptamana).

    Exemplu1:

    Salariu orar de 16 lire/ora (nursing home sau spital privat), la 37,5 ore/saptamana, castigi aprox. 31.300 lire/an.
    Daca faci overtime platit cu 22 lire/ora (sa zicem) cam 1 tura pe saptamana (sa zicem 12 ore), inseamna 264 lire pe saptamana, adica 13.800 lire in plus pe an.
    In total, castigi aprox. 45.050 lire/an. Brut.
    Daca nu platesti si pensie privata, la 45.050 lire/an vei primi in mana cam 2800 lire net. In functie de numarul de ore suplimentare sau ture de noapte/week-end facute, suma creste, evident.
    Daca NU FACI overtime, la 31.300 lire/an (brut) vei castiga lunar cam 2040 lire net/luna.

    Exemplu2:

    Salariu orar de 11,2 lire/ora (NHS, band 5a). 37,5 ore/saptamana => 21.909 lire brut/an.
    Presupunem 1 tura de overtime/saptamana, platita cu 50% in plus = 16.8 lire/ora. 193 lire in plus pe saptamana, 10.070 lire in plus (brut) pe an. Total anual: 31.982 lire. Brut.
    Asta presupunand ca nu se fac ture de noapte/week-end si ca tot overtime-ul e doar in timpul saptamanii (cel din week-end e platit mai bine).
    In NHS avem si NHS pension (7,1%), care se plateste doar la salariul de baza (NU si la overtime). Salariul net lunar este 1401 lire (fara ture de noapte sau week-end, nu luam in considerare high cost area bonus din zona Londrei).
    Cele 10.070 lire brut in plus pe an se traduc intr-un bonus de aproximativ 650 lire net pe luna – un venit de aproximativ 2050 lire net lunar.

    Concluzia: castigi mai mult daca faci overtime (si plata in NHS e foarte mica, fata de cea de la privati).

    Deci nu, nu castigi mai putin daca muncesti mai mult, doar platesti taxe mai mari pe ce castigi peste 43.000 lire/an.
    Explicatie simpla: in loc sa primesti 8 lire (inainte de a deduce si NI) pentru fiecare 10 lire castigate (brut), primesti doar 6 lire (inainte de a deduce si NI). Asta NUMAI pentru fiecare 10 lire castigate in plus peste 43.000. Desigur, puteam sa explic si cu “fiecare lira castigata peste 43.000 lire/an”, dar era mai greu de inteles.

    Surse:
    https://www.gov.uk/income-tax-rates/current-rates-and-allowances
    https://www.gov.uk/national-insurance/how-much-you-pay
    http://www.thesalarycalculator.co.uk/salary.php

     

    Completari:

    Fraza de la inceputul articolului e o afirmatie doar partial corecta. Pentru ca toata lumea crede ca, daca face “prea mult” overtime, vine statul britanic si ii ia toti banii munciti in plus, ba si mai mult, per total tu ramanand “mai sarac”.

    Plus, e o afirmatie pe care o intalnesti cel mai des la cei care castiga oarecum normal (25-35.000 lire/an cu tot cu niste overtime). Ei isi dau cu parerea, desi nu sunt printre cei care sunt taxati mai mult (cei care castiga peste 43.000 lire/an).

    Problema e complicata de felul in care aplica ratele de impozit pe venit HMRC (Her Majesty’s Revenue and Customs – Fiscul britanic). Intai ai o suma de bani neimpozabila (personal allowance), apoi o suma de bani impozabila la rata minima de impozit (diferenta in bani intre personal allowance si o limita maxima de 43.000 lire/an), apoi tot ce castigi peste 43.000 lire/an este impozitat cu mai mult, apoi ce castigi peste 150.000 lire/an este impozitat cu si mai mult. Calculele astea se fac la nivel de an, dar tu castigi (de cele mai multe ori) o suma variabila in fiecare luna.
    Aici intervine PAYE (pay as you earn), un sistem in care statul zice “ai castigat 2000 lire brut in aprilie, eu cred c-o sa castigi 2000 lire x 12 luni (24.000) in tot anul, deci te impozitez luna asta ca si cum ai castiga 24.000 lire impartit la 12”. Daca in luna mai castigi 4000 lire, e posibil ca statul sa zica “aoleu, tu o sa castigi 4000 x 12 = 48.000 lire, deci o sa-ti impozitez salariul din luna asta ca si cum tot anul o sa castigi la fel de mult”. Un pic mai complicat decat ar trebui sa fie.

    La fel, National Insurance este calculat pe venitul saptamanal, dar, cu exceptia lunii februarie, nu exista nici o luna care are un numar intreg de saptamani.

    Ca sa fie totul si mai frumos, ca asistent medical lucrezi ture variate, iar in NHS poti lucra de multe ori 3 ture de 12h30m intr-o saptamana, dar 4 ture de 12h30m in alta saptamana. Si fiecare tura din asta are cate 1 h neplatita. Spitalele rezolva asta platindu-te in fiecare luna cu a 12a parte din venitul contractual anual, la care adauga eventualele bonusuri pentru ture de noapte/week-end/bank holidays (lucrate cu 1 luna in urma, ca sa te incurce si mai tare). Deci exista o deconectare intre “cat muncesti” si cati bani castigi efectiv.

    In plus, fara avertizare, HMRC cateodata schimba brusc tax code-ul.
    Te trec de la 1100L la 600L, nu iti dai seama si brusc platesti taxe mult prea mari. In cazul ala, trebuie sunat la ei si cerut revenirea la tax code-ul corect (1100L). Daca suni la ei, trebuie sa ai un payslip la indemana, vei fi intrebat NINO, nume, adresa, data nasterii etc.

    Recomand din toata inima inregistrarea pe www.tax.service.gov.uk face viata mai usoara si permite oricarui angajat aici sa isi urmareasca veniturile si taxele platite.

    Pentru asistente medicale merita mentionat faptul ca se poate face (telefonic, prin posta sau foarte usor prin site-ul HMRC de 4 randuri mai sus) o revendicare pentru scutirea unei sume de bani anual de la plata impozitului pe venit. “Claim tax relief for employment expenses“. Nu e o avere, primesti inapoi intre 40 si 70-80 lire, dar sunt bani primiti, nu dati.

    Putem face claim pentru: taxa anuala la NMC (120 lire), costuri cu spalarea si intretinerea uniformei (pana la 125 lire), costuri cu incaltamintea (pana la 100 lire), costul anual de apartenenta la UNISON sau RCN (120 lire). Plus abonamente la reviste de specialitate pentru meseria noastra sau costuri cu scolarizarea (daca exista si sunt platite din buzunarul nostru). Info suplimentare la RCN sau direct la HMRC.