Asistent Medical in Anglia (3)

A trecut prima mea saptamana de munca in Anglia.

Nu o sa mint. Daca ar fi sa fiu mai slab sau sa judec dupa prima saptamana si-atat, as lua primul avion spre casa si nu m-as mai intoarce.

Daca privesc lucrurile realist, trebuie sa realizez ca e vorba de un proces de durata, ca NU ma asteptam sa fie totul banal din prima zi si ca ERAM CONVINS ca nu o sa curga lapte si miere pe aici si ca voi avea o perioada de acomodare mai lunga.

Pe scurt, prima saptamana a fost asa: 1 zi de inductie (“corporate induction“) in care cativa oameni carora le place sa se auda vorbind au vorbit despre lucruri care n-au nici o legatura cu realitatea din spital si 4 zile de munca pe sectie ca “Supernumerary” (sau Nurse-Shadow, adica nu am pacientii mei, dar ajut tot timpul 1 asistenta). Am inceput munca simultan cu 1 asistenta din Spania si una din Romania (Galati). Romanca e proaspata absolventa de facultate, spaniola cred ca e tot proaspata absolventa (nu prea are chef de vorba si nici nu prea e timp de vorba). Ele nu au avut corporate induction si au lucrat 3 long days (12,5 ore), eu am lucrat 4 short-days (7,5 ore) + ziua de induction (deci 5 x 7,5 ore).

In mod normal, ar trebui sa observ, ajut si pun intrebari si cam atat. In realitate, din ziua a 2-a am facut cam 75% din munca unei asistente normale si de primit raspunsuri la intrebari foarte rar a fost timp.

Cum spuneam pe scurt in partea a doua, o zi de munca se desfasoara asa:

  • Handover la 7:30. Line Manager-ul nostru permite o atmosfera de lucru prea relaxata, deci handoverul porneste si cu intarziere, lumea vine tarziu etc. Nu imi convine asta, pentru ca iti fura din timpul cu pacientul (si ai nevoie de fiecare minut) si din timpul tau (cand vine momentul sa predai tura). In 4 zile, doar 1 data a inceput la 7:32 (sunt ceasuri in camere si pe holuri, tot timpul stii ora), 1 data la 7:50 (!) si in rest pe la 7:40. Handover-ul se face cu o fisa printata (rezumat al fisei pacientului pentru ultimele 12 ore, am scris in 2 despre ea), ar trebui sa fie pentru a comunica informatii utile. Unii il fac cum trebuie, altii pur si simplu citesc din fisa. Ex. de informatii utile: diabetic cu Lantus seara, doza prea mare la 22:00 (44u), tot timpul ajunge la hipoglicemie pe la 12-1 (3,8, 3,9), se avertizeaza colegii de asta si se cere consult de diabetologie; pacient care trebuie trimis acasa; pacient care a fost pe cale sa cada; pacient care te pocneste (daca nu esti atent); pacient independent care merge afara sa fumeze (!) cu tubul de oxigen dupa el (!?!); pacient care nu vrea sa inghita toate pastilele 1 data; pacient care trebuie ajutat sa inghita. Toate informatiile TREBUIE SA FIE MENTIONATE in carnetelul de ingrijiri ale pacientului, dar nu tot timpul ai cand sa il citesti, e de bun-simt si FOARTE UTIL sa ti se spuna.
  • Asignare asistenti pe bays (saloane de 4 paturi). Avem 6 bays, 13 side rooms. 1 asistent are 1-2 bays + 1-2 SR. Discrepanta mare, nu? La mine se tin pacientii cei mai stabili si cu medicamente putine in saloanele 1-2 (+2 SR), apoi cazurile mai complicate in saloanele 3-4 (+2 SR) si cele mai complicate cazuri sau cu cele mai multe tratamente in saloanele 5-6 (+3/4 SR). Daca pacientii din bay 1 au 3-4 medicamente si sunt mobili, in SR 12 am un pacient cu vreo 10 medicamente/4 ore, infectii cu MRSA si E.coli, traheostoma, PEG, stroke, violent si incapabil sa comunice. In mod normal avem 2 sisters + minim 2 (pot fi 3) RN pe tura + 4 HCA. 1 sister ia 2 bays (+2 SR) mai complicate, celelalte sunt impartite intre RN iar a doua sister (in charge, sefa de tura) e disponibila pentru orice nevoie. Daca suntem short-staffed (2 RN), atunci poate intra inclusiv line-manager (sefa sectiei) la ingrijirea bolnavilor.
  • Administrare medicamente la 8. Vezi explicatia de mai sus. Exista 3 carucioare cu medicamente (majoritatea medicamentelor folosite uzual pe sectie) adm. p.o.. 1 carucior la 2 bays + 2-3 SR. Pacientii vin cu medicamente si de-acasa (esti obligat sa le iei de la ei, scrie pe fisa de unde sa le iei: S = stock, altfel e ori din reteta din data x/x/x ori a fost comandat de la farmacie si va veni). Langa fiecare medicament scrie modul de admin., concentratia, solutia de diluat (la bolus/perfuzie) si timpul de administrare (la perfuzii). Am o pacienta cu MS, care nu prea vorbeste, cu alimentare doar pe tub NG. Are vreo 6-7 medicamente-sirop si vreo 3-4 medicamente pastile (deci de pisat). Nu termini usor cu ea, mai ales cand esti la inceput si nu stii medicamentele si trebuie sa le cauti si le verifici de 2 ori. Fiecare medicament administrat cere o semnatura in fisa de medicamente. Nu ai voie sa administrezi ceva daca nu e semnat si de medic si verificat de farmacist. Daca ti se termina fisa de medicamente (sunt niste coloane), e responsabilitatea ta sa o inlocuiesti (mergi la medic). NU administrezi medicamentele intai si apoi ceri fisa (ilegal). Partea asta poate dura si 1 ora si mai mult (la 10 pacienti) – pentru ca rareori faci doar asta, trebuie sa mai faci si alte lucruri concomitent. Daca pacientul refuza un medicament, trebuie sa scrii asta in fisa de medicamente. Daca pacientul se ineaca sau are orice alt incident – trebuie DOCUMENTAT (vezi mai jos). Daca medicamentul nu e trebuie comandat (scrii “ORDERED”). Pe fiecare fisa de medicamente e scris daca e alergic la ceva sau nu (NKDA – no known drug allergies). Daca vrei sa fii corect (si LEGAL) trebuie sa verifici INTOTDEAUNA inainte de administrare: numele si data de nastere a pacientului (intrebi pacientul) si DACA e alergic la ceva. INTOTDEAUNA trebuie sa-i spui ce ii dai si de ce (daca intreaba de ce). Chit ca are dementa, tu ii spui.
  • Pacientilor le este adus micul-dejun cam in acelasi timp cu administrarea medicamentelor. Daca esti rapid, le dai inainte (corect), daca nu… ghinion.
  • Apoi ai un pic de timp sa completezi carnetelul pacientului. De ce naiba ii zice carnetel (booklet – brosura) cand e un rahat de 52 de pagini A4 (!), nu stiu. Se numeste “Essential Nursing Assesment, Care Plans&Evaluation” si e pe 7 zile. FIECARE PACIENT are 1. Daca ai ghinionul sa-l internezi tu, ti-ai ras minim 20 de minute (sau 2 ore, in cazul meu šŸ™‚ ) din tura ta, ai o gramada de completat la el. Ce e in el? Initial Assesment (ziua 1 din booklet, apoi devine DAILY ASSESMENT pt. zilele 2-7) cu data, sectie, zi, semnaturi. Apoi Safety checks (echipament: oxigen, aspiratie, butonul pacientului, butonul din toaleta, monitor, pompe, perfuzii, BRATARA – f. importanta); numele medicului specialist (Consultant) si diagnostic initial. Evaluarea cailor respiratorii (1/4 de pagina), circulatiei (1/4 pagina, pe baza EWS – early warning score, pe care il faci manual la fiecare luare a functiilor vitale = OBServations) si a functiilor neurologice (diabetici, AVC, dementa etc, 1/4 pagina); pagina 2: Exposure (infectii, branula montata etc.), Febra, Stare Eliminare (GI, urinar, ginecologica), Stare psihologica, Comunicare si Ingrijire personala; pagina 3: evaluarea riscului de a face escare (BRADEN score); pagina 4: evaluarea ranilor si a integritatii pielii (initial, apoi de facut zilnic, avem harta a corpului fata/spate); pagina 5: evaluarea riscului de a cadea + niste verificari generale; pagina 6: plan de ingrijire individualizat pentru prevenirea caderilor (pt. pacientii 65+ sau care au cazut sau care au evaluare cu risc mare in pg. 5); pagina 7: diagrama pentru evaluarea felului in care pacientului se misca (sau nu); pagina 8: diagrama pentru evaluarea necesitatii de a utiliza bare laterale de protectie (nu le poti folosi oricum, e ilegal sa ii restrangi miscarea unui pacient); pagina 9: evaluarea nutritiei (tool bazat
    hoist
    Hoist

    pe cantarirea zilnica, pentru care se foloseste un fel de lift electric cu ham HOIST, daca pacientul nu poate merge la cantar), pg. 10: un tool de evaluare a starii cognitive (10 intrebari standard la care sa raspunda toti pacientii confuzi sau peste 65 de ani minim 1 data la 7 zile. Un scor de 8 sau mai mic necesita chemarea unui consult de specialitate); pg. 11-16 sunt cu mai multe planuri de ingrijire standard, unde trebuie sa bifezi ce are nevoie pacientul sau nu; pg. 17 este pentru ingrijirea pielii si se completeaza la un nr. fix de ore de RN sau HCA, in functie de necesarul pacientului (stabilit pe baza scorului Braden); muti pacientul de pe o parte pe alta – semnezi; identifici o zona rosie – mentionezi aici (ai body map) si in notes, pe pg. urmatoare, 18, de note despre piele: “patient has redness on thoracic area, oh, the inhumanity“; daca ai completat ca boul si nu ai verificat si face escara (chiar si stage 2), ti se poate face evaluare externa si ai probleme peste probleme; pg. 19: evaluation: aici documentezi tot ce ai facut cu pacientul si nu e scris deja (ex: “pacientul mi-a trosnit un croseu de dreapta cand ii aspiram traheostoma apoi a purces in a trage de traheostoma pana a scos-o, apoi a inceput sa horcaie demonic cu sange“); pagina 20-21: evaluarea ranilor cu care a venit pacientul (si a pansamentului si a ingrijirii lor); apoi 24 pagini cu daily nursing notes (6 zile x (1 pagina de assesment, 1 pagina de ingrijirea pielii si body map, 1 pagina de note despre ingrijirea pielii si 1 pagina de nursing notes)); apoi 4 pagini despre branula si ingrijirea ei (si motivul scoaterii, marime, evaluarea locului etc.); apoi 2 pagini pentru eventuale transferuri si/sau discharge; apoi ultima pagina, in care trebuie sa se semneze toti oamenii care au avut grija de pacient (HCA, RN sau sister). Usor? DOUA ORE mi-a luat si habar-n-am daca l-am facut ok! Asta si pentru ca nu mi-au facut induction pentru documente (abia in februarie) si pentru ca mi l-au pus in fata si mi-au zis sa ma descurc (you’ll be ok).

  • Apoi trebuie sa faci OBServations. Adica OBS. Adica: in mod normal, daca nu stii nimic despre pacient faci 1 pe la ora 10. Masori si/sau notezi: nr. respiratii, SpO2, felul in care respira (aer, narine, masca etc. oxigen? – cat), temperatura, Tensiunea arteriala, Pulsul si Gradul de constiinta. Faci EWS (am pus link si mai sus, il pun si aici). La 1-4 poti face cam 2 OBS /tura. La 5-6 faci cam 1 la 1 ora. La 7+ ori faci monitorizare continua, ori la 1 ora, dar cu escalare la Sister, Consultant SI Critical Care (telefon intern si “Help, I have a patient that’s getting worse, with a EWS score of 10, I’m fainting“). Ieri am facut asta. Pacient cu HIV (aparent NU ai voie = ILEGAL sa le zici HIV positive, ii numesti RETROVIRAL POSITIVE), internat la noi, noaptea, pentru dificultati de a respira, febra, transpiratii nocturne si pierdere in greutate a fost trimis inainte de Handover la Clinical Diagnostic Unit pentru bronhoscopie (desi teoretic se poate face si in sectie). Acolo are febra (38,7), 40 RR, tensiune scazuta si SpO2 85% respirand aer. Ii dau un paracetamol (febra) si ne cheama sa-l luam. Evident ca nu vroia nimeni sa plece, ma ofer eu, suflet mare, sa o fac. Dupa ce m-am ratacit un pic pe la parter (CDU e pitit dupa niste usi mari si are o usita mica pe care scrie mic-mic Clinical Diagnostic Unit) iau pacientul. Stiam ca trebuia sa-i fac o minima monitorizare la “ridicare” (SpO2 + puls + TA), dar am dat peste 2 RN foarte inimoase care au venit cu mine si m-au ajutat inclusiv sa ii schimb patul (care era lasat vraiste de cei din tura de noapte). OBS la transfer pe sectie – EWS 8. Anunt sister, aia zice ca sa anunt medicii, i se prescrie niste ser. Apoi i se prescrie empiric cotrimoxazole (pentru PCP). Transpira profund, termomentrul timpanic (o porcarie) imi arata temperatura de 35 grade. Pacientul era somnoros si amotea constant. Obosit sau nu, era drowsy. Era deja 14:00, trecusera 6 ore de la administrarea paracetamolului, parca reactia asta post-paracetamol dura 2-3 ore si apoi reincepea cresterea temperaturii. Asta trebuie sa citesc in wk asta šŸ™‚ Oricum, escalare – mi se spune sa sun la Clinical Care. Vine RN de Clinical Care, care imi face observatie ca de ce am chemat-o, pacientul doar dormea, nu era drowsy. Incerc sa ii spun ca drowsy e somnolent, ea tine una si buna ca nu trebuia s-o chem. Eu ii zic ca avea EWS 10, ca la OBS-urile facute de ea tot EWS 10 iese si ca procedura zice ca trebuia s-o anunt. Si ma duc la alti pacienti.
  • Masori glicemia cam acum. Daca ai pacienti diabetici (ajuta foarte mult sa fii anuntat la Handover de asta) li se face fisa speciala pentru Blood Glucose Monitoring. Altfel, daca e stabil si fara istoric de diabet, nu ii monitorizezi glicemia. Orice valoare a glicemiei in afara intervalului normal de 4-7,8 (reminder: pentru glicemieenglezii folosesc mmol/L, nu mg/dL, ca sa convertesti in “romaneste” inmultesti cu 18) trebuie discutata cu pacientul si escalata la sister si/sau doctor. In mod normal, ar trebui sa masori glicemia (BM ii zic ei) de 7 ori (inainte si la 2h dupa fiecare masa) si 1 data inainte de culcare. In realitate, o masori cam de 3 ori pe zi, la 2h dupa mese si inca o data noaptea (mai ales daca-i dai Lantus, vezi mai sus). Majoritatea pacientilor vin cu pen-ul de acasa, insulina deschisa o tin langa ei (in dulapiorul lor exista un sertar inchis cu cheia care sta langa cheia de la caruciorul cu medicamente), insulina nedeschisa sta la frigider. Daca e pacient constient, majoritatea prefera sa si-o injecteze singuri. Ca la orice medicament, trebuie sa stai langa el pana si-o administreaza! Aparatele lor de masurare a glicemiei sunt niste tiganii sinistre. Iti trebuie cod propriu pentru a le folosi (eu nu am inca, desi tot cer, nu toti RN au – expira dupa x luni, tot timpul merg dupa cate unul sau altul sa-si bage codul), apoi verifici daca (si faci daca nu) a fost facuta verificarea zilnica (24h) cu testele standard de glucoza (incluse), apoi scanezi bratara pacientului (bun), apoi scanezi testele (ok, accept), apoi te rogi sa nu te cheme fix atunci cineva, pentru ca aparatul intra in stand-by si trebuie sa introduci din nou codul si sa faci verificarea, apoi cureti cumva degetul si il stergi (apa+sapun), apoi intepi pacientul (avem lantete de unica folosinta sa umplem cateva zeci de papusi voodoo, daca vrem), apoi masori. Daca e valoare in afara intervalului 4-7,8, nu poti apasa pe ok (ca sa faci alt test) pana nu introduci un comentariu in aparat. Aparent, cand ai pacient cu hipoglicemie, cumva, faci toate lucrurile astea ULTRARAPID. Asa sa fie. šŸ™‚
  • Intre timp gasesti cumva timp sa ajuti HCA-ul cu schimbarea si spalarea pacientului (are voie sa refuze) – asa afli daca are ceva probleme cu pielea (te feresti de escare), TOT TIMPUL CU PERDELELE TRASE. Daca urineaza la pat si are fluid chart (din ce am inteles, dar poate ma insel, NU au toti), masori intotdeauna urina inainte s-o arunci in camera unde stau olitele, ratoii, commodes (vezi 2) si distrugatorul de cartoaneā„¢. E esential sa te intelegi bine cu HCA-ul tau. Nu poti face totul singur, oricat de mult as vrea eu. De multe ori semnezi dupa el (la inspectarea pielii, de ex.) si e bine sa aveti incredere unul intr-altul.
  • Intre timp gasesti si 15 minute pentru paid break. Hahahaha!
  • Daca pacientul are diaree + scaune prea dese faci stool chart, pe care ai Bristol Stool Form. De ce am pus asta aici? Pentru ca, invariabil, dupa ce mananc, un pacient (ma scuzati) se caca. Iei un HCA si il stergi, speli, (evaluezi, evident, scaunul), apoi arunci totul si te duci sa-ti faci digestia. šŸ™‚ Glumesc. Daca are scaun tip 6 sau 7, trimiti stool sample (coprocultura) direct. La 5 (si 6&7 si 1 sau 2) e nevoie de o evaluare (tu, sister sau doctor).
  • La 13:00 ai a doua runda de medicamente (si la 18:00 si 22:00 urmatoarele).
  • Cam acum primesc pacientii si masa de pranz. De regula primesc si niste foicele de unde isi pot alege din meniul (surprinzator de variat) pentru mesele urmatoare.
  • Apoi ai timpul tau de pauza de masa (candva intre 13:00-15:00 e ideal). Daca ai short day (7:30-15:30) ai 30 de minute, daca ai long day (7:30-19:30) ai 1 ora. Poti manca in staff room (avem un frigider micut si o masa), poti sa te plimbi, poti sa mergi in cafeneaua de la parter, poti merge in camera interconfesionala pentru a te ruga sau poti merge in autoservirea-restaurant de la parter, unde gasesti cam tot timpul ceva de mancat pentru cam 3,7-4 lire si ceva (15% reducere de angajat aplicata deja) = un fel de mancare principal + garnitura. O bautura e pe la 2-3 lire (din care scazi reducerea).
  • Apoi te intorci si faci OBS + eventuala BM
  • Pana la 17:00 ai grija de pacienti cum poti si completezi brosurica pacientului.
  • La 18:00 ai noua runda de medicamente si apoi, pana la 19:30, trebuie sa ai gata informatiile din Handover (unii fac copy-paste si adauga cate ceva, sa fie, altii chiar sunt constiinciosi) SI toate informatiile din brosurica pacientului

Pare complicat?

Mi-e greu sa ma pronunt. Pe mine m-au cam aruncat in groapa cu lei, sa ma descurc, fara sa imi spuna nimeni prea multe lucruri, doar ca trebuie sa semnez pentru fiecare chestie pe care o fac. Sa zicem ca, daca inveti hartogaraia si medicamentele si nu ai probleme mari cu aparatul de glicemie sau termometrul (amandoua dau erori des), munca efectiva nu e extraordinar de grea. Atata doar ca vin rudele – vor ceva (si stau cam jumatate de zi, au scaunele si masuta), vin alte sectii – vor ceva, vin doctorii – vor ceva, trebuie dus pacientul la investigatii – NIMENI nu ti-l va duce (si daca e pe O2 trebuie sa mergi cu el sa-l monitorizezi, doar daca e stabil poate merge un HCA sau doar porter-ul cu el) samd.

Daca administrezi vreodata Controlled Drugs (opioide), trebuie sa le iei din dulapul cu CD, in prezenta (si cu semnatura) unui RN sau sister. Administrarea se face tot cu prezenta fizica si semnatura aceluiasi RN sau sister.

Daca administrezi medicamente i.v. (perfuzie sau bolus) – chit ca esti sister, trebuie sa iti verifice si semneze cineva perfuzia/seringa (codul medicamentului, medicamentul, ca a fost diluat etc.).

Daca apare ceva neprevazut, toata lumea te trimite de la unul la altul si nu isi asuma vreo responsabilitate in pur stir balcanic. Exemplu: Joi am stat 3 ore in plus, pentru ca miercuri am fost in oras pentru NINo (si am plecat cu 1 ora jumatate mai devreme). Eram short-staffed, am zis ca sa stau in plus ca sa ajut. La 16:05 scriam (si injuram in gand faptul ca nu stiam ce trebuie sa scriu) un booklet al unui pacient. Vine un doctor la mine (ca prin magie, CHIAR eram singurul RN prezent, ambele sisters si ceilalti RN disparusera) si imi zice “unde e X”. RN-ul de la bays 3&4. Nu stiam, ii promit ca-l caut si merg dupa el. Ciuciu X. Ii spun doctorului, ma intorc la completatul brosuricii (si la injurat, pentru ca chiar nu stiam ce trebuia sa completez in porcaria aia). Se intoarce doctorul in 5 minute. “Mate, I really need the patient in 3A to receive Tazocin i.v. NOW. It is an emergency“. Trecand peste primul impuls sa-i spun “I’m not your mate, buddy“, ii spun ca ma duc sa iau pe cineva care are voie sa faca asta, pentru ca eu NU am cursul de administrare medicamente i.v., deci nu-l pot ajuta. Gasesc eu o sister, ma duc si mixez eu Tazocin-ul (e la fel de greu de amestecat ca-n Romania, they don’t have the good shit, cum speram eu šŸ™‚ ), mergem impreuna la pacient. Pacientul era bine-mersi, vesel si vorbaret (desi avea 91 ani). Ciuciu febra sau tahicardie sau mai stiu eu ce iti cere un antibiotic cu spectru larg de actiune urgent. Ciuciu branula. Intrebam pacientul – da, nu am nici o branula. Desi sister-ul (aproape) sigur avea cursul de canulare (nu cred ca ai voie sa fii sister pe anumite sectii fara asta), se intoarce linistita la doctori si le zice ca pacienta n-are branula si ca sa ii puna cineva branula. Evident ca my friend nu mai era acolo, doctorul ramas zice ca “we’ll get somebody right on it“. Limbaj codificat universal pentru “daca ti-am zis ca o s-o fac saptamana trecut, o s-o fac pana luna viitoare“. Era 16:30. La 16:50 verific pacientul (care NU era din saloanele mele) – nu avea branula. Il gasesc pe Mate, ii spun ca n-are branula si nu ii putem administra urgently antibioticul, zice ca “my colleague will do it, don’t worry”. La 17:00 trec din nou pe la pacient, vad ca are branula, anunt sister-ul (doctorul respectiv n-a anuntat pe nimeni de ce a facut – nici macar n-a semnat unde trebuia in brosurica pacientului). La 17:10, la nu mai putin de 1 ora si 5 minute de la o simpla rugaminte pentru administrarea “urgenta” a unui medicament, pacientul il primeste. Asta in conditiile in care RN-ul responsabil pentru salonul ala disparut a ramas.

PAUZA.

Sa nu se inteleaga ca zic ca e nasol aici si o porcarie si “la noi e mai bine“. Da, au anumite probleme. DAR:

Pacientii chiar sunt ingijiti (in masura in care ingrijitorii lor nu sunt nesimtiti – si astia nu prea pot scapa la nesfarsit), exista sali de asteptare imense, tot timpul se chinuie toata lumea sa-ti zambeasca cand te iau in grija (am vazut asta si cand mi-am facut analizele si radiografia pulmonara in spital), pacientului i se spune ce e in neregula cu el, rudele pot sta cu pacientul cam jumatate de zi sau mai mult (daca nu e la A&E sau la terapie intensiva), spitalul e curat si pastrat curat, consumabile sunt la discretie (astia arunca foarfecile sterile! LE ARUNCA – nu le refolosesc!), daca ai o problema poti sa te duci pana la directorul spitalului (escalare) daca vezi ca nu esti ajutat, pacientul este incurajat sa faca majoritar ceea ce vrea, nu e fortat in nici un fel (dar se documenteaza refuzurile lui/ei), NIMENI nu tipa la nimeni, pacientii nu sunt bruscati si multe altele.

Am vazut si cum se poarta cu un pacient care e pe moarte – familiei i se ofera, pe cat posibil, loc sa jeleasca, se incearca externare de urgenta si/sau mutarea intr-o camera single (daca e posibil).

Am vazut si cum e sa fii SHORT-STAFFED. O RN a sunat cu o zi inainte “sunt bolnava”. Spitalul a trimis o agency nurse – care n-a venit. Pur si simplu nu a venit, fara sa anunte pe nimeni. Pariu ca nici nu va pati ceva. Ziua aia n-a fost usoara. E nasol cand esti short-staffed si “doar” la HCA (ai 2-3 HCA pe toata sectia).

La final, chestii legate despre traitul aici: pentru NINo am pierdut cam 45 minute undeva in centrul Londrei. Cu ocazia asta m-am plimbat un pic prin City si am ajuns la Tower of London. Suburbia mea este non-descripta si neinteresanta. Curatica (ish), doar cateva biserici din secolele 16-17, malluri, o piata si multe magazine si cam atat.

Telefonul local e f. important – dar e bine de stiut ca tarifele de roaming (telefon/sms) din Romania nu sunt cu mult mai scumpe decat multe dintre abonamentele locale pentru a vorbi inapoi in tara. Dar daca vrei internet… nu prea ai scapare, trebuie sa-ti iei o cartela de la bastinasi (Vodafone, EE, Three, O2 sunt cele mai mari, toate cu oferte comparabile).

Contul in banca si cardul s-au rezolvat repede, la 2 zile dupa ce am deschis contul am primit cardul, la 4 si pinul. Singura problema e ca am inceput munca pe 18 (ziua de 15 nu au luat-o in considerare) si nu voi primi primul salariu pana la sfarsitul lui februarie. Asta e chiar nasol, trebuie sa ma limitez la cam 10 lire pe zi. Ma rog, nu fumez, nu beau, cazarea e asigurata pana-n martie, sala e platita tot pana-n martie, credit pentru transport pe oyster card mai am, de mers, merg pe jos la sala, supermarket, banca sau spital, de mancat, mananc 2 mese calde pe zi (1 acasa, 1 la spital) + 1 rece. Chestii de cumparat urgent pentru cazare NU mai am. 10 lire sunt arhisuficiente (in conditiile enumerate de mine) pentru 30 de zile.

Oricum, ca recomandare pentru oricine vrea sa vina aici: intreaba inainte de-a iti lua biletul de avion CAND VA FI PRIMUL SALARIU. Eu stiam cand e ziua de salariu (de la o colega care deja lucra aici din octombrie), dar nu stiam ca, daca vin dupa 15, nu primesc banii pentru prima luna pana luna urmatoare. Am aflat asta abia cand am primit contractul in aeroport. Cam tarziu sa mai fac scandal.

Si, ca ultima recomandare: daca iti depui candidatura local, la spital, FOARTE POSIBIL sa nu primesti nici un fel de bonus de relocare. Am colege romance (am discutat in ziua de inductie) care au venit aici dand interviu fata-n-fata si nu au primit 2 luni de cazare gratuita. In conditiile in care mai faci si naveta si nici nu esti platit pana in luna a doua (daca incepi tarziu in luna calendaristica curenta), chestia asta se simte – si e deranjanta. Deci nu strica sa iti rezolvi interviurile din Romania. CULMEA, pare sa fie e mai bine s-o faci asa. Desigur, asta a fost cazul meu, in spitalul meu. In Nursing Homes sau in alte parti poate e altfel. Stiu ca am aplicat (on-line) la un alt post din centrul Londrei (in octombrie), m-au chemat la interviu (in Londra, desi aveam adresa de Romania), dar clar NU scria nimic de vreun bonus de angajare.

La final, cateva poze:

20160120_161636
Saracie si bogatie

20160120_162103

20160120_164901
The Tower
20160120_164955
Noaptea la margine de City
20160123_104634
Singura Lady pe care am vazut-o in 10 zile šŸ™‚
Advertisements

Cum inregistram un EKG corect (1)

Completare la unĀ post mai vechi de-al meu + cateva lucruri pe care le-am mai prins la practica pana acum.Ā Nu o sa discut despre toate intr-un post, lumea isi pierde interesul in postari de peste 2000 de cuvinte (unii si mai repede).

Electrocardiograma este o metoda de monitorizare non-invaziva a activitatii electrice a inimii (miocardului) cu ajutorul unor electrozi care capteaza polarizarea/depolarizarea camerelor inimii (atrii si ventricule). Pentru moment o sa scriu doar despre procedura in sine.

Avem mai multe tipuri de aparate pentru masurarea EKG (de repaos, de efort, holter), cu particularitatile lor. Am puteaĀ adauga aici si monitoarele cu configuratii de 3-4-5 electrozi.

EKG aparat

Pentru masurarea unei electrocardiograme standard de repaos cu 12 derivatii vom avea nevoie de montarea a 4 electrozi pe membre si 6 precordiali (pe piept, in zonaĀ inimii). Explic imediat de ce ai 12 derivatii, dar 4+6 electrozi.

In primul rand, se recomanda efectuarea EKG-ului de repaos cu un pacient calm, asezat pe spate, cu o perna subtire sub cap. Pacientul trebuie calmat daca e agitat si trebuie rugat sa NU vorbeasca si sa NU miste mainile sau picioarele. Evident, se explica procedura, necesitatea efectuarii procedurii, se obtine acceptul, ne spalam pe maini inainte de-a pune mana pe pacient etc.

Cei 4 electrozi de membre sunt codati color, de regula, sau codati color (rosu, galben, verde, negru) + inscriptionati (cu R/RA= dreapta, L/LA= stanga, LF= piciorul stang, RF= piciorul drept). Cei 6 electrozi precordiali sunt codati color (rosu, galben, verde, maro, negru, violet) si/sau numerotati (V1…V6 sau D1…D6).

Ei trebuiesc pozitionati pe cat posibil cat mai aproape de incheieturile pacientului (distal de trunchi pe membru), preferabil pe proeminente osoase (nu pe muschi – pentru a scadea posibilitatea unor interferente). Daca se monteaza mai sus, trebuie mentionat acest lucru pe EKG. Asta daca avemĀ clesti (sau alte feluri de conectori care se pot prinde de extremitatile membrelor). Daca avem doar electrozi din aceia de unica folosinta, se monteaza pe zona de la incheietura mainii (deci pe interiorul mainii) si pe partea interioara a piciorului, in zona de imediat de deasupra fluierului piciorului.

Se accepta si montarea electrozilor pe trunchiĀ (deci daca nu avem clesti): in zona bazinului pentru membrele inferioareĀ (pe crestele iliace sau un pic mai jos)Ā si pe varfurile umerilor pentru brate (pe acromion). Aici exista opinii diferite – din cauza posibilitatii existentei unor modificari in amplitudinea unor unde de pe EKG. Atata timp cat spitalul unde lucrezi are in ghidul sau de proceduri recomandarea sa fie pozitionati electrozii pe membre, ii pozitionezi pe membre. Personal, am vazut electrozii montati pe torso doar pe pacientii care vin cu ambulanta. Un studiu despre pozitionarea electrozilor in alta parte decat pe membre si efectele acestui lucru aici.

800px-Limb_leads_2_ENG.svg
Nu te speria de culori (alb-negru-rosu-verde), asa e la americani. Crazy americans. šŸ™‚

Daca pacientul are un membru (sau mai multe) amputat(e), se recomanda pozitionarea electrodului (sau clestelui) cat mai distal pe ciotul ramas din membru.

Incepem pozitionarea intotdeauna de la mana dreapta (R). Ca mnemonic pentru a tine minte la inceput cum sa-i pozitionezi, ar fi util Ride Your Green Bike (red, yellow, green, black). Sau pur si simplu te gandesti la semafor + negru (rosu, galben, verde, negru).

Cei 4 electrozi de pe membre corespund la 6 derivatii pe EKG: 3 bipolare (formate din diferenta de potential – pol negativ/pol pozitiv – din masuratorile a 2 electrozi) si 3 augmentateĀ (formate folosind un cuplu de electrozi ca pol negativ si un al treilea electrod ca pol pozitiv).

Avem I, II, III (sau DI, DII, DIII sau D1, D2, D3 pe unele aparate), formate: I din diferenta de potential intre mana dreaptaĀ si cea stanga (RL), II din diferenta de potential intre mana dreaptaĀ si piciorul stang(R,LL), III din diferenta de potential intre mana stanga si piciorul stang(L,LL). aVR (augmented vector right) este format din diferenta de potential dintre cuplul L, LL (pol negativ) si R, aVL (augmented vector left) are cuplul R,LL (pol negativ) si L (pozitiv), aVF (augmented vector foot) are cuplul R,L (pol negativ) si LL (pol pozitiv).

Aici pot mentiona pentru curiosi faptul ca aceste masuratori sunt bazate pe triunghiul lui Einthoven si legea lui Einthoven, lege care spune caĀ voltajul net din derivatia II va fi intotdeauna egal cu suma voltajelor nete din I si III (II = I + III). Sau I + (-II) + III = 0. Voltajul net il masori adunand lungimea undelor Q, R si S dinĀ complexul QRS – dar e ceva ce poate voi discuta ulterior – e irelevant pentru inceput.Ā Mai multe aici.

Se observa ca derivatia de pe piciorul drept (neagra, RL) este nefolosita in masuratori. Electrodul respectiv e folosit de aparat doar ca referinta sau pentru corectarea unor erori de interferenta, nu direct. DeciĀ e important sa fie pozitionat corect!

Pozitionarea electrozilor precordiali pentru EKG:

electrozii precordiali

Pozitionarea electrozilor precordiali (foto via EMS12Lead, unde puteti vedea si pozitionarea electrozilor in situatii speciale: V4R, posterior plus niste explicatii):

V1 si V2 se pozitioneaza imediat langa stern (stanga/dreapta), in spatiul al 4-lea intercostal. V4 se pozitioneaza in spatiul al 5-lea intercostal (pe cat posibil), pe linia medio-claviculara. V3 se pozitioneaza pe diagonala V2-V4, la mijlocul distantei dintre V2 si V4. V5 si V6 se pun pe aceeasi linie orizontala cu V4, pe linia axilara anterioara, respectiv mediana.

Conform American Heart Association:

V1, fourth intercostal space at the right sternal border; V2, fourth intercostal space at the left sternal border; V3, midway between V2 and V4; V4, fifth intercostal space in the midclavicular line; V5, in the horizontal plane of V4 at the anterior axillary line, or if the anterior axillary line is ambiguous, midway between V4 and V6; and V6, in the horizontal plane of V4 at the midaxillary line.

Ministerul Sanatatii, in ghidul sau de proceduri pentru asistentii medicali generalisti recomanda acelasi lucru:

– pentru realizarea unui contact bun Ć®ntre tegument şi electrozi, aceştia se ung cu un gel bun conducător de electricitate;
– montarea electrozilor se face astfel:
– la nivelul membrelor
roşu ā€“ mĆ¢na dreaptă
galben ā€“ mĆ¢na stĆ¢ngă
verde ā€“ picior stĆ¢ng
negru ā€“ picior drept
– Ć®n zona precordiala, fixarea se face astfel:
V1 ā€“ in punctul parasternal drept situat Ć®n spațiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;
V2 ā€“ punctul parasternal stĆ¢ng , situal Ć®n spaÅ£iul IV intercostal , pe marginea stĆ¢ngă a sternului;
V3 ā€“ situat Ć®ntre punctele V2 şi V4;
V4 ā€“ situat Ć®n spaÅ£iul V intercostal pe linia medio-claviculară stĆ¢ngă;
V5 ā€“ situat la intersecÅ£ia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară stĆ¢ngă;
V6 ā€“ situat la intersecÅ£ia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stĆ¢ngă.

Personal, am vazut V1 si V2 pozitionate pe undeva pe deasupra sfarcurilor (lateral, adica), V3 pozitionat pe apendicele xifoid, V5 si V6 pozitionate la nimereala, V4 pus sub sfarc, desi sfarcul era pozitionat mult lateral (de, nu toate corpurile sunt la fel). Raspunsul primit daca am avut nesimtirea sa atrag atentia ca parca nu e chiar cum am “citit”: “Ce stii tu? Esti elev! Oricum, iti spun eu, nu conteaza”. Ei bine,un studiu stiintific publicat in 2014, facut la Spitalul General al Universitatii Medicale din Viena( Medizinische UniversitƤt Wien) arata ca niste devieri de pozitionare deĀ aproape 5 cm (adica f. putin)Ā duc la inregistrarea unui cu totul alt tip de complex, ce ar putea duce laĀ probleme in diagnosticarea anumitor probleme cardiace.

Cum pozitionam electrozii V4, V5 si V6 la femeile cu sani mari? V4, V5 si V6 sub san. V3 pe san (in functie de pozitia lui V4).
Ideea e ca asa se cam duce naibii pozitionarea in spatiul 5 intercostal la unele paciente. Cu electrozi din aia de unica folosinta (care se lipesc, nu cu ventuza) e doar un pic mai usor.
AmericanHeartAssociation zice (inĀ ghidul sau din 2007):


Placement of precordial electrodes in women with large breasts remains problematic. Electrodes are most commonly placed beneath the breast, which should reduce amplitude attenuation caused by the higher torso impedance in women and, intuitively, would seem to favor reproducibility of positioning during routine practice. Conversely, one study has suggested that reproducibility of ECG measurements is slightly increased when electrodes are positioned on top of the breast. Another study using precisely ascertained electrode placement has suggested that precordial potential attenuation by the breast is very small. Yet another study has found attenuation only in V3 and an increase in voltage in V5 and V6 when electrodes are placed over the breast; this may result from V5 and V6 being correctly placed at the level of V4 rather than more inferiorly when V4 is positioned under the breast.
For the time being, it is recommended that electrodes continue to be placed under the breast in women until additional studies using electrodes placed on top of the breast are available.


Societatea pentru stiinta si tehnologice cardiologica (SCST) din UK zice:


When recording an ECG from female patients it is convention to place the V4, V5 and V6 electrodes beneath the left breast when breast tissue overlies the correct anatomical positions. There is some evidence to suggest that the positioning of these electrodes over the breast may not significantly attenuate the signal, but further supporting evidence is needed to warrant a change in this recommendation.


In NHS, se pare ca asta e consensul (alt exemplu)

In cazul in care EKG-ul are artefacte urate, trebuie sa verifici:
– prezenta oricaror campuri electrice in zona si, pe cat posibil, inchiderea aparatului sau mutarea lui departe de aparatul pentru electrocardiograma. Vinovatii de serviciu: aer conditionat, televizoare, poate si telefoane (dar mai rar). Aparatele au si un filtru (cateodata ascuns in meniu) – invata aparatul si invata cand sa apesi butonul de filtrare!
– verificarea pozitionarii, contactului electrod-piele (foloseste cu incredere gelul!)Ā siĀ se poate indeparta parul pacientului daca e prea mult (desi asta e mai dificil de facut in Romania)
– se incearca recalmarea pacientului. In caz de nevoie, ajuta prezenta unui coleg/colege, care sa il calmeze in timp ce se inregistreaza EKG-ul. La nevoie (in caz de artefacte foarte mari) colegul poate sa si ajute la tinerea pacientului fix – eu am avut un caz de alcoolic ciung, care nu statea neam. 2 barbati abia l-am tinut si tot a iesit un EKG cam praf.
Se recomanda introducerea urmatoarelor date pe EKG (din ce am vazut eu, la noi se accepta siĀ scrise cu mana, nu introduse din meniul aparatului, dar asta depinde de spital si sectie): nume, prenume, ora si data inregistrarii, cine a facut inregistrarea, medicamentele pe care pacientul le ia (ex: Digoxin)Ā siĀ varsta (+ eventual inaltime si greutate).
Atat pentru moment, am depasit limita de atentie a majoritatii cititorilor (1500 de cuvinte). Daca observa cineva o greseala sau stie ceva diferit (si are si surse de incredere) – sa comentezeĀ cu incredere, nu cenzurez nimic.
Drepturi imagine:Ā latodis-med.com

Vaca de muls

Cam asta suntem noi pentru toata lumea daca avem indrazneala sa ne dorim sa plecam sa lucram in alta tara. Nu ma plang si nu cer mila, doar observ realitatea.

Alt titlu pentru aceasta postare ar fi “cat te va costa sa pleci ca asistent medical sa lucrezi in alta tara“.

vaca de muls

Sa facem un calcul:

Scoala vrea: 180 lei pentru eliberarea Planului de Invatamant (cu detalierea orelor de practica/teorie pe cei 3 ani) + o adeverinta. Si le elibereaza cam cand vrea ea (scoala sau… persoana care le completeaza).

OAMMR vrea: 153 lei (inscrierea in ordin plus cotizatia anuala – pentru cele 5 luni ramase) + 100 lei (pentru o stampila, o semnatura si o adeverinta care se vrea un certificat ce probeaza caracterul nostru “certificate of good character” – care se elibereaza in cateva zile). Aici adaugam minim 50 lei pentru un certificat A5 care sa ateste ca esti apt psihic pentru meseria de AMG (cu parafa unui medic psihiatru + a unui medic de familie/medicina muncii/medicina interna) + 1 cazier (19 lei). Sa zicem ca vrei sa si lucrezi un pic in tara, adaugi un minim de vreo 18 lei pentru o asigurare de malpraxis (minimul asta il platesti la firme de genul Astra sau Carpatica – ambele in faliment sau pe cale sa intre-n faliment). Si cativa lei pentru niste copii xerox.

La asta adaugam:

  • pasaport 290 lei, valabil 5 ani – nu e chiar obligatoriu, dar toata lumea iti recomanda sa ti-l faci. Oricum, daca il faci in strainatate (la un consulat), e mai scump (aprox. 100 euro, daca nu ma insel)
  • inca un cazier 19 lei. N-ar fi asa rau daca n-ar trebui sa le platesti la Posta Romana, unde stai la cozi peste cozi si dureaza inregistrarea cererii si eliberarea chitantei o gramada de timp.

  • traducere acte. In engleza am gasit un pret minim de 12 lei/pagina. Pentru germana am gasit cu 25 lei/pagina pana acum. Aici intra: adeverinta de la scoala (care tine loc de diploma) 1p, adeverinta tip de la medicul de familie care sa spuna ca esti apt de munca 1p, adeverinta stagiilor de instruire practica 1p (cred), cazier 1p, certificat membru OAMMR 1p, adeverinta good character OAMMR 1p. Total: 6 p – minim 72 lei

  • legalizare acte. Daca ar fi vorba de legalizare traduceri, cel mai mic pret gasit este de 37 lei/document. Cam mult. Dar, din ce inteleg eu, se cer copii romanesti legalizate + traducerile autorizate. Copia legalizata pentru un document romanesc are un pret minim de cam 6 lei/pagina (dar se invarte pe la 10 lei la multi notari publici). Avem cele 6 documente de mai sus, plus pasaportul. Inca minim 42 lei

TOTAL pana acum:

114 + 309 + 340 + 180 lei = 943 lei

Plus taxele postale pentru trimiterea unui plic voluminos in Anglia (aprox. 100 lei)

Plus cele 2 taxe pentru NMC (110 + 130 lire) = aprox 1490 lei (la 1 lira de 6,2 lei)

Minim 2500 lei.

Aici adaugam costul biletului de avion, transferul aeroport-oras, plus cazarea in prima luna (care poate presupune si cererea unei garantii si o plata in avans). Plus un cazier din tara-destinatie. Aceasta parte e platita de multe ori de intermediari sau angajatori (sau primesti ceva cazare subventionata la inceput).

Examen de absolvire (3) – prezentarea lucrarii de diploma

Dintre cele 3 examene de final (oral si scris), de asta ma temeam cel mai putin.

Stateam azi si ma gandeam ca, daca as fi fost foarte superficial, as spune ca m-am stresat degeaba. Examenele au fost asa de usoare incat puteam sa ma prezint doar cu ce stiam in momentul terminarii scolii (partea teoretica, cel putin) si sa le iau cu medie mare. Atata doar ca eu nu am invatat pentru note, ci pentru a nu ma trezi vreodata in fata unui pacient intr-o anumita stare, fara sa stiu absolut nimic despre “ce naiba sa ii fac astuia”. Am reusit asta? Nu chiar cum mi-am propus, dar am o baza pe care sa pot cladi.

Revenind la ultimul examen: Mi-am facut lucrarea singur, stiam ce am scris in ea (stiam si greselile de punctuatie si ortografie de la capitolul de anatomie, pe care n-am mai apucat sa le corectez inainte de-a depune lucrarea pentru ca am lasat corectarea pe mai tarziu, prea tarziu), repetasem partea de nursing si pentru examenele precedente (pentru ca era unul dintre subiectele posibile pentru oral), partea de fiziopatologie si tratament pentru examenul scris. Plus ca era din gastroenterologie + chirurgie, deci 2 dintre materiile (si specializarile) care imi plac foarte mult.

Plus ca era vorba de vorbit liber, plus raspunsul la cateva intrebari care se vor “dificile” – despre un subiect medical. Daca dupa 3 ani de zile nu as avea nimic de spus despre un subiect cu tema medicala, pur si simplu n-ar avea sens sa mai spun ca ma numesc asistent medical.

Sincer vorbind, am avut prea putin timp la dispozitie pentru a spune tot ce imi pregatisem in cap. Pentru ca e dificil sa rezumi o lucrare de 50 si ceva de pagini in 10 minute.

Deci ultimul examen a venit, a fost cel mai aiurea organizat dintre toate 3 (am fost chemati la gramada la ora 8, am fost evaluati dupa multe ore de asteptare), a trecut, am luat 10, am terminat cu 9,93 si acum pot in sfarsit sa ma numesc Asistent Medical Generalist.

Ceva important pentru mine: am facut-o fara sa copiez de la nimeni, fara sa ma inspir din nimic si fara sa dau vreun ban spaga.

3 ani de zile cu greutati, nemultumiri, mult-mult alergat dupa autobuze si niste bucurii se incheie aici.

Acum 2 ani imi inchipuiam ca la sfarsitul scolii o sa fac scandal, o sa spun tot ce nu a mers cum trebuie in acesti 3 ani, o sa numesc unul cate unul fiecare profesor care nu a venit la ore, care a dat note din burta, care nu si-a predat materia, care nu-stiu-ce.

Acum sunt obosit si convins de inutilitatea unui asemenea demers.

Singurul lucru pe care trebuie sa-l fac este sa multumesc:

  • profesoarelor de nursing din anul 2 si 3 (in special dirigintei din anul 3) care mi-au raspuns la intrebari si si-au predat materia constiincios si care au negociat cu succes predarea unei cantitati mari de informatii unui grup deloc eterogen de (majoritar) adulti, cu problemele lor distincte
  • profesoarelor de diferite materii medicale (in general, doctori) care chiar si-au predat materia, ne-au oferit suport de curs si ne-au si raspuns la intrebari
  • profesorilor din anul 1 (in special cel de biochimie si cea de anatomie) care au facut interesante niste materii foarte stufoase si complicate
  • asistentelor medicale care si-au gasit timp sa-l invete pe un tampit o meserie deloc usoara, desi aveau multe alte lucruri de facut
  • catorva asistente-sefe care si-au gasit timp sa ma primeasca in voluntariat sau in practica in sectiile lor, desi scoala ma trimisese in alta parte si era vorba de sectii cu pacienti dificil de ingrijit si cu mare responsabilitate pe capul personalului medical (nu ca ar exista sectii banale, dar unele sunt mai grele ca altele)

Si sa-mi cer scuze oamenilor intalniti prin practica sau la scoala (unii dintre ei mentionati mai sus) pe care i-am dezamagit. Majoritar are legatura cu faptul ca a trebuit sa balansez un job, scoala/spitalul si viata si uneori nu le-am facut bine pe nici unele.

Pentru ca cei 3 ani erau doar un inceput, acum incepe alta etapa in viata mea: cautarea unui job de asistent medical (care de fapt a inceput de ceva timp, deja) si integrarea intr-un colectiv spitalicesc, intr-o noua meserie si (99% sigur) intr-o tara noua.

Examen de absolvire (2) – scris

Examenul l-am dat ieri. Desi a fost (prea) simplu, a fost prima data in 3 ani cand am crezut ca e posibil ca toate planurile mele sa fie date peste cap. Desi am dat destule examene la viata mea, ieri am reusit sa ma tampesc cand am inceput examenul.

Eu scriu foarte urat. Daca ati auzit de mitul scrisului greu lizibil “de doctor”, ar trebui sa marturisesc ca al meu este mai urat si mai greu de inteles chiar si comparat cu un scris urat “de doctor”. Diriginta mi-a atras specific atentia la ultimele noastre intalniri ca voi fi depunctat daca voi scrie cum scriu eu de obicei (si la lucrari ma straduiesc, de regula, sa scriu “frumos”). Ei bine, la examen am zis sa fac tot posibilul sa fiu lizibil. Deci am scris… cu majuscule si litere de tipar. Am intrebat ambele profesoare supraveghetoare despre asta, mi-au zis (si am martori) “nu ar trebui sa fie nici o problema, se vede ca la fel ai scris si in titlul lucrarii“. Ei bine, la finalul lucrarii am aflat ca in alte sali s-a mentionat specific faptul ca NU trebuie scris cu litere de tipar, pentru ca poate fi considerat semn. Drept consecinta, am stat 1 zi cu frica in san ca voi fi singurul dobitoc care va fi picat pe motiv de “scris considerat semn“.

Cand i-am spus dirigintei despre asta, mi-a spus ca “am fost tampit” (pe buna dreptate) si ca “probabil nu va fi o problema”.

Ei bine, am scapat. Am luat examenul. Daca citeste cineva care va trece prin examenul asta in viitor, sa tina minte: NU FOLOSI MAJUSCULE DE TIPAR, scrie normal! šŸ™‚

Examenul a fost usor, precum ziceam. La eseu am avut un subiect de gastroenterologie. Chiar nu aveam cum sa gresesc la el.

Grilele au fost printre cele mai usoare, intrebarile “lacunare” la fel. Cunostintele necesare pentru a lua o nota peste 6 la examenul asta erau pe undeva la nivelul anatomie de a 11-a plus ceva cultura generala plus cateva articole citite din publicatii on-line cat de cat acceptabile si gata “examenul pentru a deveni asistent medical”. Vorbesc serios. Examenul de admitere la facultatea de Medicina din Bucuresti e de cateva ori mai greu decat examenul nostru. Si cel de admitere la o facultate de asistenti medicali are intrebari mai dificile. Ma rog, e un pic aiurea sa le compari, la unul se verifica cunostintele de anatomie, la altul cunostintele de “ingrijire a pacientului”.

Chiar si in conditiile acestea, unii colegi au ales sa se inspire unii de la altii (sau mai rau). 3 ani de zile nu inveti nimic, nici macar pentru un examen pentru care primesti mura-n-gura nu te pregatesti. Apoi se cheama ca esti asistent medical si esti pregatit teoretic sa ingrijesti un bolnav. Ce-mi pasa mie, poate o sa mi se spuna. Pai imi pasa din 2 cauze:Ā  1. o sa le intru-n maini unora ca ei si eu (sau familia mea, sau alti nevinovati) 2. eu am muncit pentru a obtine diploma asta. Ok, in timpul anilor am mai lipsit de la anumite ore, am avut 2 stagii de practica in care n-am facut mare lucru, am mai primit si note din burta. Deci nu-s nici eu chiar usa de biserica. Dar m-am straduit tot timpul sa invat ceva in spitale si la scoala, mi-am facut lucrarea singur si pentru examene am dat doar ce am stiut eu, n-am folosit “ajutoare” de nici un fel. Si m-am straduit sa compensez pentru orele pierdute sau pentru practica pierduta (am facut voluntariat cele 12 saptamani de vacante de vara).

Revenind la examen: Am facut 1 greseala la o grila – pentru ca am rationat la o intrebare despre epilelpsie, nu am invatat raspunsurile pe de rost. La asta s-a mai adaugat o greseala pe undeva si s-a dus 10-le. Ma rog, am luat FOARTE aproape. Notele nu conteaza, si am zis-o tot timpul, dar acum imi propusesem ca un scop personal sa iau nota maxima.

Ma rog, stiu ce stiu si ce nu stiu (multe) si examenul asta nu a fost deloc relevant (l-au inclusiv colegele mele care citeau anul trecut din propriul lor referat despre “ademon de ipofiza” si habar-n-aveau unde naiba le sunt plamanii, inclusiv colegul meu care crede ca in apa sunt carbohidrati samd). Dar aveam un scop si l-am ratat de putin. Asta e. Trecem mai departe la lucruri mai importante.

Luni va fi ultimul examen, apoi imediat am primele interviuri pentru un job.

Examen de absolvire (1) oral/practica

Pentru cine nu stie, avem 3 examene pentru finalizarea unei postliceale. 1 de practica/oral, 1 scris si 1 de sustinere a lucrarii de diploma, cu intrebari suplimentare.

Eu sufar de migrene de la 18 ani. Cel mai rau a fost acum 4 ani, cand am avut vreo 12 in 6 luni, ceea ce mi-a castigat un consult neurologic si un IRM (care a fost ok). De atunci s-au calmat, am cam 1 la 3-4 luni. Anul acesta am avut doar 2. Toata duminica m-am gandit daca sa imi iau cu mine Imigranul azi la examen. Dar care era probabilitatea sa am una fix azi?

Buun. Ma trezesc eu devreme, ma duc la sala sa ma limpezesc un pic, ma spal, mananc, ma imbrac, dezbrac si reimbrac (cica nu dadea bine sa merg in pantaloni 3 sferturi la examen) si ajung la spital.

Eram un pic stresat de amenintarea dirigintei, care ne promisese celor care nu am venit la festivitatea de absolvire ca “ne va arata ea, mai ales DACA nu ne-am pregatit”.

In curte, cateva zeci de straini in uniforme diferite de ale noastre, repetau de zor, cu hartii, caiete si manuale. Credeam ca sunt studenti la medicina. I-am auzit repetand “administram medicamente, observam functiile vitale si vegetative si pozitionam pacientul” si m-am lamurit. Erau de la alte scoli postliceale.

Imi gasesc colegele si sectia unde eram noi examinati si ma schimb. Cand ies din (sper) ultima toaleta jegoasa, cu rugina si igrasie pe pereti si fara apa la chiuveta, primul lucru pe care il observ e ca nu mai vad bine.

Incerc sa citesc o foaie, era neclara pe margini. Clar, primul semn de aura premergatoare unei migrene. Iau 2 antinevralgice, rontai ceva baton si ma pun intr-un colt rece si intunecat. Dupa aproape 1 ora imi vine mie randul, tocmai cand aura trecea si imi pulsa capul intr-o durere (medie) de cap. Migrena slaba, sa zicem.

Oricum, intre timp au iesit mai multe colege, cea mai mica nota a fost de 8. Deci nu aveam ce griji sa imi mai fac. Atata timp cat puteam vedea lucrarea, ma descurcam.

Iau subiectul si… izbucnesc in ras, de se uita diriginta urat la mine.

Toata dimineata imi sareau in cap transaminaze si teste de coagulare si valorile lor si gradient ascito/seric al albuminei si vaccinari si intradermoreactii si interferon pegilat si digitalice si tipuri de insulina si am tras… cardiopatie ischemica si masurarea pulsului.

Ce, nu stii?” “Nu, din contra, e prea usor” “Hai taci si treci in banca

Ma duc in banca, ma obisnuiesc 5 minute cu durerea de cap si incep sa scriu. In 6 minute am scris tot ce stiam, apoi am stat sa ascult ce erau altii intrebati.

Cu 3 persoane inaintea mea a avut un coleg “sondajul vezical“. A fost intrebat ce se face in caz de glob vezical, a zis ca nu stie. Asistenta din comisie i-a pus o intrebare ajutatoare, el a raspuns ceva, au trecut mai departe. Dupa aia a fost cineva cu diabet si insulina. Ma manca mana sa notez intrebarile examinatorilor si sa le raspund ulterior. Abia asteptam sa ii spun cuiva de Lantus si insulina glargine si degludec. Apoi cineva cu o ingrijire postoperatorie. Iarasi intrebari la care stiam raspunsul.

Imi vine randul.

Testez terenul. “Mi-am permis sa ascult intrebarile dvs. de mai devreme. Mi-am adus aminte de o intamplare din practica din anul intai, intr-o sectie de Chirurgie” (examinarea a fost intr-o asemenea sectie). “Veneam dupa-amiaza, ajutam la tratament si apoi stateam de vorba cu pacientii. Unul dintre ei, un colonel foarte vorbaret, venise la spital pentru un adenom de prostata. Era foarte speriat pentru ca nu mai urinase de dimineata. Am anuntat asistenta, a venit doctorul, s-a incercat sondarea, nu s-a reusit cu un cateter Foley normal, a venit Urologia cu un cateter Thiemann, s-a montat, apoi am ramas eu sa observ pacientul si am clampat sonda la 500 ml. Stiu ca se lasa sa se evacueze maxim 10 minute sau 500 ml, cu supravegherea aspectului urinei pentru sange sau cheaguri. Stiu ca se putea face si sondaj suprapubian, ghidat sonografic, in asepsie si cu o sonda Malecot sau asemanatoare.” Examinatoarea a zambit si de aici eram sigur ca am luat 10.:)

La puls am spus ca il putem lua si cu manseta de tensiune, numarand bataile auzite in 15s x 4, cu manseta dezumflata intre t. sistolica si diastolica. Am spus valorile normale pe ani, am mentionat ce se face in urgente.

Apoi, la cardiopatie, am ajuns la enzime cardiace, am pomenit de ateroscleroza si Ā relatia cu proteina C reactiva si am trecut prin medicamente, unde m-am incapatanat sa ii vorbesc de ieca, sartani, statine, clase de diuretice, apoi dieta si stil de viata si am fost oprit. Pentru ca “nu are sens sa mai despicam firul in patru”.

Un examen care ar fi putut fi un pic mai greu doar daca picam pe un subiect din neurologie (cu exceptia AVCului, pe care il mananc pe paine) sau ortopedie.

Apoi mi-am pierdut jumatate din zi pentru a primi de la o policlinica un aviz de la psihiatrie care sa spuna ca sunt apt de munca. Pentru ca vreau sa imi iau dreptul de libera practica repede. La policlinica aia am revazut toate motivele pentru care nu as vrea sa lucrez in sistem la noi: pacienti nervosi, mizerie, saracie, urlete, asistente suprasolicitate, care fumeaza pachetul de tigari pe tura, program de consultatii care nu se respecta, consultatii facute in fuga, cozi, reprezentanti farma care misuna ca ulii si multa, multa tristețe apăsătoare

Meh, ce imi pasa mie? Am luat examenul, acum ramane doar sa nu fac tampenii la scris si la prezentarea diplomei si doar oammr-ul ma va mai stresa. Si interviurile. Si Alegerea. Dar asta e pentru mai incolo.

Recapitulare examen (9) – rest de boli

In continuarea partii 5, unde scriam despre Pancreatita Acuta, IMA, Epilepsie, DZ tip 1 si HTA esentiala si partii 8, unde aveam: Infectia Urinara, Insuficienta Renala Acuta, Colica Renala + Litiaza Renala, Hepatita Virala B, Hepatita Cronica, Colecistita, Litiaza Biliara, Colica Biliara, Angina Pectorala

In aceasta postare avem: IMA, Cardiopatie ischemica dureroasa, Gastrita acuta, Cancer gastric, Ulcer gastro-duodenal, Ciroza hepatica, Boala Parkinson, DZ (2), Pneumonie acuta (bacteriana) +

ingrijire postoperatorie pt: Apendicita acuta, Fibrom uterin, Fractura de col femural, Fractura de gamba, Coxartroza

INFARCTUL MIOCARDIC ACUT

IMA

Se caracterizeaza prin necroza miocardica (pe o suprafata mai mult sau mai putin extinsa) in urma obstructiei coronariene, fie prin tromboza cauzata de ateroscleroza fie prin vasospasmul de durata pe o artera coronarianta cu depunere de placa de aterom.
Factori predispozanti
mese copioase, efort fizic intens, frig
ateroscleroza coronariana
stenoza congenitala coronariana
valvulopatii
hipercolesterolemie, hiperlipemie
alcool, tutun
obezitate, sedentarism, stres, DZ
HTA
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
durere anginoasa intensa care nu dispare la repaos sau admin. nitroglicerina, dureaza peste 30 minute. Poate fi tipica (retrosternal), cu sau fara iradiere, instalata brusc si de intesitate mare sau atipica (epigastrica)
dispnee
anxietate, senzatie de moarte iminenta
transpiratii reci, sughit, greturi, varsaturi, ameteli, slabiciune
HTA
colaps
hipertermie (24-48h)
PROBLEME
disconfort (durere)
anxietate (“moarte iminenta”)
scaderea debitului cardiac
alterarea perfuziei tisulare
deficit de autoingrijire (intoleranta efort)
potential de alterare a nutritiei (g&v)
potential de complicatii
OBIECTIVE
combaterea durerii si a anxietatii
prevenirea complicatiilor imediate/tardive
pacientul sa aiba perfuzie tisulara adecvata si un debit cardiac adecvat
pacientul sa se poata autoingrji
pacientul sa se recupereze socio-profesional
INTERVENTII
prespital:
combaterea durerii
sedarea
tratament complicatii
transport la spital de urgenta
spital:
masuri de prim ajutor avansat
oxigenoterapie
repaos la pat
monitorizare f. v. + bilant hidric
efectuare EKG in serie
recoltare sange+urina pentru examene de lab.
masuri de prevenire a efectelor imobilizarii
administrare tratam. medicamentos prescris (antalgic, trombolitic, antiagregant, betablocante, diuretice)
mobilizarea preventiva a pacientului (progresiv) postinfarct
educarea pacientului (reluare treptata efort, alimentatie, tratament balnear, control medical)

CARDIOPATIA ISCHEMICA DUREROASA

cardiopatie ischemica
CI este boala in care arterele coronariene isi micsoreaza calibrul (ateroscleroza), rezultand in scaderea cantit. de sange care iriga muschiul inimii (deficit de O2, acizi grasi, glucoza, electroliti) = ischemie. Modificarile cardiace provocate de ischemie = cardiopatie.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
dispnee la efort
fatigabilitate
palpitatii
anxietate
HTA
risc crescut de infectii
retentie urinara
tuse
dureri precordiale
obstructia cailor respiratorii
PROBLEME
alterarea respiratiei
disconfort (dureri)
anxietate
potential de complicatii
alterarea eliminarilor
scaderea debitului cardiac
alterarea perfuziei tisulare
deficit de autoingrijire (intoleranta efort)
OBIECTIVE
combaterea durerii si a anxietatii
prevenirea complicatiilor imediate/tardive
pacientul sa aiba perfuzie tisulara adecvata si un debit cardiac adecvat
pacientul sa se poata autoingrji
pacientul sa prezinte o respiratie adecvata
pacientul sa prezinte eliminari adecvate
INTERVENTII
combaterea durerii
tratament complicatii
oxigenoterapie (umezit)
repaos la pat – pozitie semisezanda (antalgica)
monitorizare f. v. + bilant hidric
efectuare EKG in serie
recoltare sange+urina pentru examene de lab.
masuri de prevenire a complicatiilor
administrare tratam. medicamentos prescris (antalgic, trombolitic, antiagregant, betablocante, diuretice)
educare pacient (boala, cauze, tehnici de relaxare, tratament)

GASTRITA ACUTA

gastrita
Este inflamatia (acuta a) mucoasei gastrice.
Cauze de aparitie
medicamente (AINS)
ischemie, soc, boala Crohn
infectii bacteriene (H. pylori, Campylobacter)/virale (Rotavirus, Norovirus)
stres, postoperator
radiatii
alergii
intoxicatii alimentare
abuz de alcool
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
greata+varsaturi (limpede sau verde-galbuie), pirozis, indigestie, balonare
scaderea apetitului, inapetenta, scadere ponderala
dureri abdominale difuze, febra, frisoane, sughit
hematemeza, melena, hematochezie
regurgitatii acide
diaree (infectii)
anxietate
PROBLEME
disconfort (durere)
alterarea nutritiei
alterarea eliminarilor
anxietate
risc de complicatii (ulcer)
OBIECTIVE
combaterea durerii, anxietatii
asigurarea confortului
prevenirea complicatiilor
corectarea eventualelor dezechilibre hidro-el.
asigurarea dietei corespunzatoare
INTERVENTII
repaos la pat – pozitie antalgica postprandiala (DL stang, ghemuit)
evaluare caracter, durata, localizare, intensitate, f. declansatori ai durerii
nil per os sau rehidratare orala (eventual sondaj duodenal)
administrarea tratamentului prescris (antialgice, antibiotice, antiemetice, inhibitori ai secretiei acide IPP/H2, antiacide)
PEV: Ser, Glucoza (+insulina+KCl), AminoHepa.
recoltarea de sange si mat. fecale pentru examinari de lab.
suport psihic al pacientului
observarea unor s&s ale unor complicatii (febra, anemie-hemoragie)
pregatirea pacientului pentru investigatii (endoscopie)
educarea pacientului (boala, cauze, tratament, regim – mestecarea alimentelor, respectarea unui orar, tehnici de relaxare)
ajut pacientul in timpul varsaturilor + toaleta bucala + notare cantitate si aspect varsaturi
conditii de microclimat
monitorizare f v&v, bilant ingesta/excreta

CANCER GASTRIC

gastrectomii
Este o afectiune maligna, in care celule neoplazice apar la nivelul mucoasei gastrice si se extind, apoi, dincolo de peretele gastric. 60% cauzate de infectia cronica cu H. pylori.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
dispepsie, inapetenta, indigestie, balonare postprandiala
greata+varsaturi
pirozis
icter, melena
pierdere in greutate, casexie
ascita
adinamie
oboseala
constipatie/diaree
PROBLEME
disconfort (dureri, g+v)
deficit de alimentare (g+v)
eliminari inadecvate (constipatie/diaree)
anxietate
deficit de autoingrijire (adinamie, oboseala)
OBIECTIVE
pac. sa fie echilibrat hidroel
pac. sa prezinte eliminari adecvate
combaterea disconfortului si anxietatii
pac. sa se poata hrani adecvat
INTERVENTII
repaos la pat – pozitie antalgica (DLs)
combaterea durerii
tratament complicatii
monitorizare f. v. + bilant hidric
microclimat
recoltare sange+urina+mat. fecale pentru examene de lab.
clisma evacuatorie (la nevoie)
montare sonda NG
pregatirea pac. pentru investigatii (endoscopie, radiografie, tranzit baritat, CT)
PEV – ser/glucoza/ringer, tratament medicamentos (IPP/H2, chimioterapie – cisplatin, 5FU, trastuzumab)
pregatire pac. pentru int. chirurgicala / radioterapie

ULCER GASTRO-DUODENAL

ulcer gastroduodenal
Sunt leziuni prin discontinuitate a mucoasei gastrice sau a intestinului subtire superior. Apar cand secretiile gastrice (HCl+pepsina) trec de bariera antiacida a stomacului, iritand cronic si lezand mucoasa stomacului (discontinuitate).
Circumstante de aparitie
orar neregulat de alimentatie, exces de condimente, tutun, alcool
teren propice ereditar
stres fizic/psihic
tratamente cronice cu aspirina, AINS, corticoizi
frecventa mai mare la barbati, 55-60 ani (gastric), mica periodicitate (cateva ore dupa masa), marea periodicitate (primavara/toamna mai rele)
H. pylori
Boala Crohn, Boala Behcet, S. Zollinger-Ellison
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
durere epigastrica ce se calmeaza dupa ingestia de alimente (mica p.), in pusee dureroase primavara/toamna (marea p.)
pirozis
varsaturi postprandiale
scadere ponderala
astenie
anxietate
hematemeza, melena
g&v, balonare, eructatii
peritonita – durere vie, febra, risc de moarte
anemie
PROBLEME
disconfort abdominal (durere)
anxietate
deficit de volum lichidian
deficit de alimentatie
risc de complicatii
OBIECTIVE
pacientul sa se alimenteze corespunzator bolii
combaterea riscului de complicatii
combaterea disconfortului si anxietatii
prelungirea perioadelor de remisiune
pacientul sa se hidrateze corespunzator
INTERVENTII
repaos la pat in crize
asiguram dieta de protectie gastrica: 5-7 mese pe zi, usoare, lichide, mici ca volum, FARA prajeli, proteine, legume tari, cafea, ciocolata, sosuri, alimente reci/fierbinti
pregatire pacient fizic si psihic pentru explorari (endoscopie, tranzit baritat) sau chirurgie (in caz de urgenta)
monitorizare f. v&v
recoltare sange, mat. fecale pentru examene de laborator
educare pacient (boala, cauze, dieta, complicatii)
administrare tratament medicamentos (IPP/H2, antibiotice anti H. pylori ori 2+IPP, ori 3+IPP)

CIROZA HEPATICA

ciroza
Este o boala in care tesutul hepatic a fost inlocuit de tesut fibrotic (cicatriceal), impiedicand functionarea normala a ficatului, (de regula) dupa ani de inflamare cronica a ficatului. Se poate complica des cu ascita si mai rar cu cancer hepatocelular.
Factori favorizanti
consum excesiv de alcool
infectia cu VHB, HCV
steatoza hepatica NA (medicamente, genetica)
ciroza primara biliara, colangita sclerozanta
hepatita autoimuna, boala Wilson, fibroza cistica
medicamente hepatotoxice
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
alterarea profunda a starii generale
g+v (alimente/bila), balonare, inapetenta
tahipnee, tahicardie, respiratie superficiala, HTA
febra+frisoane+transpiratii abundente
edem (membre/pelvis)
eruptie cutanata rosie-violacee; prurit, icter
oligurie
somnolenta diurna
durere vie in hipocondrul drept
ascita; fetor hepaticus (SULF)
hipertensiune portala: – caput medusae, splenomegalie, varice esofagiene
infectii
coagulopatii
PROBLEME
dificultate in a se misca, ridica
dificultati in a se alimenta
deficit de autoingrijire
deficit de odihnire
temperatura inadecvata
dezechilibre hidroelectrolitice (ascita, transpiratie, varsaturi)
risc de complicatii
risc de hemoragii
odihna inadecvata
OBIECTIVE
pacientul sa se poata ingriji singur
pac. sa se poata misca
pac. sa se alimenteze si hidrateze adecvat
restabilirea echilibrului hidroelectrolitic
pac. sa aiba o temp. adecvata
prevenirea complicatiilor
prevenirea riscului de hemoragii
pacientul sa poata respira bine
pacientul sa se poata odihni
pastrarea integritatii tegumentelor
INTERVENTII
tratamentul hemoragiilor
montarea unei sonde NG (Blakemore-Sengstaken la nevoie), vezicale
monitorizarea f. v&v, ingesta/excreta
posturi adecvate pentru respiratie, schimbate din 2 in 2 h (risc de escare)
educarea pacientului: boala, tratament, exercitii de relaxare, ex. respiratorii, mobilizare
microclimat
tavita renala pentru varsaturi + sprijin psihic si fizic
PEV: ser, ringer, G10%, Albumina, Aminohepa
efectuare EKG la pat
pregatire pacient pentru investigatii
efectuare paracenteza la pat (ascita) – monitorizare pacient inainte, in timp, dupa
recoltare sange, urina, materii fecale pentru examene de lab.
regim igieno-dietetic adecvat
administrare medicamente prescrise (antitermice, antibiotice, tratamentul cauzei: interferon, corticosteroizi, chelatie)
pregatire pacient pentru interventii chirurgicale de transplant

PARKINSON

parkinson's
Afectiune neurologica ce atinge centrii cerebrali responsabili de coordonarea si controlul miscarilor. Se caracterizeaza prin bradikinezie (miscari lente), tremur de repaus, hipertonie musculara, fata cu aspect de masca (incremenita) si mers incet, cu pasi mici.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
tremur de repaus
hipertonie musculara
dizartrie
postura si mersul: in ortostatism trunchiul si capul aplecate inainte, merge pe varful degetelor, pasi mici, mainile rigide langa corp
probleme neuropsihiatrice (alterarea starii de spirit, cognitiei, comportamentului, gandirii), tulburari senzoriale si de odihna
Risc de complicare cu dementa
PROBLEME
diminuarea mobilitatii fizice
deficit de autoingrijire
necoordonarea miscarilor
risc de accidente
alterarea comunicarii verbale
risc de depresie
perturbarea imaginii de sine
deficit de alimentare (boala avansata)
OBIECTIVE
ameliorarea mobilitatii fizice a pacientului (control + postura)
obtinerea unei autonomii in autoingrijire
pastrarea capacitatii de a comunica
evitarea accidentelor
evitarea depresiei prin implicarea intr-un program de activitati zilnice
pacientul sa fie alimentat corect
INTERVENTII
planificarea unui program zilnic de exercitii fizice (mers, inot, gradinarit, bicicleta stationara), exercitii de relaxare (meditatie), exercitii de respiratie (diafragmatica)
educarea pacientului in privinta miscarii (picioare indepartate, mainile balansate fortat, picioare flectate fortat, pasi mari, mainile la spate in timpul plimbarii) somnului (pat tare, fara perna, DD/DV), repaos (fotoliu cu manere pentru maini), haine (fara nasturi, incaltaminte fara siret), mancare (linguri adanci, carne taiata marunt, cana cu cioc), locuinta (parchet nelustruit, linoleu/carpeta antiderepante, WC cu balustrada de sprijin)
planificarea unor exercitii de vorbire
administrare tratament (LevoDopa, agonisti ai dopaminei, inhibitori MAO-B)
ingrijirea impreuna cu un colectiv de ingrijire (medic, infirmier, familie, kinetoterapeuti etc.)
in forme avansate: tub NG, ventilatie non-invaziva, traheostoma

APENDICITA ACUTA – P. Nursing pentru perioada POSTOPERATORIE

apendicita acuta
Apendicita acuta este afectiunea in care apare o inflamatie a apendicelui cecal. Infectia microbiana ulterioara obstructiei lumenului apendiceal este pentru moment teoria acceptata etiopatogenica.
Factori favorizanti
coprolit=fecalom
bezoar
corpi straini, samburi
constipatie cronica (cu dieta cu continut scazut de fibre alimentare)
paraziti intestinali
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
paloare, cianoza
temperatura crescuta (infectie); in mod normal, scade postop, creste la 38 in prima zi, revine la normal
tahipnee – complicatie pulmonara
resp. zgomotoasa = obstructie p.
tahicardie = hemoragie/soc
retentie de urina (fara urinare la 6h postop)
peristaltism incetinit (primele gaze la 24h, primul scaun la max. 48h)
durere
pansament umezit, cu sange – ineficient; tub de dren – impermeabil = obstructie
tranzit intestinal incetinit; ileus postoperator
imobilizare la pat postop
cefalee (post-anestezie)
delir postoperator (TI) sau disfunctie cognitiva postoperatorie
PROBLEME
disconfort (durere, stres)
anxietate
temperatura inadecvata
disfunctie respiratorie
disfunctie circulatorie
alterare eliminarilor
potential de complicatii
deficit de autoingrijire
deficit motor
OBIECTIVE
combaterea durerii si anxietatii
pacientul sa prezinte o circulatie normala
pac. sa prezinte o respiratie adecvata
pac. sa se poata mobiliza
pac. sa se poata ingriji singur cat mai repede
pacientul sa aiba o temperatura adecvata
prevenirea complicatiilor imediate/tardive
INTERVENTII
urmarire f v&v
supraveghere pansament si tub de dren
schimbarea pozitiei la 2 ore
folosirea de saltele pneumatice, ciorapi de compresie
administrate tratament medicamentos prescris (antibiotic, anticoagulant, anti-ulcer de stres, analgezice, antitermice) + PEV (ser, ringer, G5%, G10%+insulina)
recoltare sange, urina pentru examene de laborator
alimentare adecvata starii pacientului:
ā€“ in ziua operatiei: hidratare parenterala + putina apa oral (daca nu exista varsaturi) la minim 3-6 ore postop.
ā€“ dieta usor digerabila (ceaiuri, supe simple) a doua zi postop
ā€“ dieta usoara-spre-obisnuita dupa primul scaun normal
ā€“ tranzitul de gaze ar trebui sa revina maxim a doua zi postop si a 3-a/4-a zi pt. materii fecale (in caz contrar, se folosesc parafina/glicerina/clisma + eventual tub de gaze ā€“ maxim 1h)
mobilizare precoce la marginea patului cat mai repede posibil
educare pacient (dieta, ingrijire rana)

FIBROMUL UTERIN – postoperator

fibrom uterin
Este cea mai frecventă tumoră benignă ce seĀ  dezvoltă Ć®n stratul muscular al uterului.Ā  Apare si se dezvolta Ć®n decursul perioadei reproductive a femeii, nivelele hormonale semnificativ ridicate contribuie la cresterea sa.Ā  Aproximativ 40% din femeile de peste 35 ani sunt diagnosticate cu fibrom uterin. Dimensiune: cativa mm – pana la dimensiuni f. mari (cat o sarcina la termen). Se trateaza medicamentos, chirurgical (miomectomie), chirurgical radical (histerectomie totala/partiala)
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
preop:
sĆ¢ngerări menstruale abundente, cu cheaguri; sĆ¢ngerări intermenstruale;
durere la nivelul abdomenului inferior;
senzaţia de presiune la nivelul vezicii, micţiuni frecvente;
balonare abdominala, tenesme rectale
postop:
paloare, cianoza
temperatura crescuta (infectie); in mod normal, scade postop, creste la 38 in prima zi, revine la normaltahipnee – complicatie pulmonara
resp. zgomotoasa = obstructie p.
tahicardie = hemoragie/soc
retentie de urina (fara urinare la 6h postop)
peristaltism incetinit (primele gaze la 24h, primul scaun la max. 48h)
durere
pansament umezit, cu sange – ineficient; tub de dren – impermeabil = obstructie
tranzit intestinal incetinit; ileus postoperator
imobilizare la pat postop
cefalee (post-anestezie)
delir postoperator (TI) sau disfunctie cognitiva postoperatorie
PROBLEME
disconfort (durere, stres)
anxietate
temperatura inadecvata
disfunctie respiratorie
disfunctie circulatorie
alterare eliminarilor
potential de complicatii
deficit de autoingrijire
deficit motor
OBIECTIVE
combaterea durerii si anxietatii
pacientul sa prezinte o circulatie normala
pac. sa prezinte o respiratie adecvata
pac. sa se poata mobiliza
pac. sa se poata ingriji singur cat mai repede
pacientul sa aiba o temperatura adecvata
pac. <40 ani sa isi poata relua activitatea in 1-2 luni max.
prevenirea complicatiilor imediate/tardive
INTERVENTII
urmarire f v&v
supraveghere pansament si tub de dren (daca exista)
administrate tratament medicamentos prescris (antibiotic, anticoagulant, anti-ulcer de stres, analgezice, antitermice) + PEV (ser, ringer, G5%, G10%+insulina)
recoltare sange, urina pentru examene de laborator
alimentare adecvata starii pacientului:
ā€“ in ziua operatiei: hidratare parenterala + putina apa oral (daca nu exista varsaturi) la minim 3-6 ore postop.
ā€“ dieta usor digerabila (ceaiuri, supe simple) a doua zi postop
ā€“ dieta usoara-spre-obisnuita dupa primul scaun normal
ā€“ tranzitul de gaze ar trebui sa revina maxim a doua zi postop si a 3-a/4-a zi pt. materii fecale (in caz contrar, se folosesc parafina/glicerina/clisma + eventual tub de gaze ā€“ maxim 1h)
mobilizare precoce la marginea patului cat mai repede posibil
educare pacient (dieta, ingrijire rana, viata sexuala postoperator)

FRACTURA DE COL FEMURAL – postop

fractura col femural postop
Colul femural este regiunea anatomica a femurului situata intre capul femural si regiunea pertrohanteriana. Este rara la copil si adult tanar (desi apare la pac. din ce in ce mai tineri). Pot fi CU DEPLASARE MICA (fracturi angrenate) – pot fi tratate cu gips + kinetoterapie / fixare cu 2 suruburi sau CU DEPLASARE – care nu se pot consolida spontan si evolueaza invariabil (fara int. chirurgicala) catre complicatii. Cu osteosinteza stabila, fractura se consolideaza in 3-4 luni postop. Artroplastie totala – acetabulum + cap femural; Hemiartroplastie – doar capul femural (care poate fi imobil – Moore sau mobil – proteze moderne)
Circumstante de aparitie
traumatisme, sporturi, iarna (gheata), greutate corporala
varsta + afectiuni (rahitism, osteoporoza, afect. degenerative)
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
preop:
durere vie
impotenta functionala a membrului inferior
intreruperea continuitatii osului
netransmisibilitatea miscarii
postop:
paloare, cianoza
temperatura crescuta (infectie); in mod normal, scade postop, creste la 38 in prima zi, revine la normal
tahipnee – complicatie pulmonara
resp. zgomotoasa = obstructie p.
tahicardie = hemoragie/soc
retentie de urina (fara urinare la 6h postop)
peristaltism incetinit (primele gaze la 24h, primul scaun la max. 48h)
durere
pansament umezit, cu sange – ineficient
tranzit intestinal incetinit; ileus postoperator
imobilizare la pat postop
cefalee (post-anestezie)
delir postoperator (TI) sau disfunctie cognitiva postoperatorie
PROBLEME
disconfort (durere, stres)
anxietate
temperatura inadecvata
disfunctie respiratorie
disfunctie circulatorie
risc de alterare eliminarilor
potential de complicatii
deficit de autoingrijire
deficit motor – incapacitate de-a se misca
OBIECTIVE
combaterea durerii si anxietatii
pacientul sa prezinte o circulatie normala
pac. sa prezinte o respiratie adecvata
pac. sa se poata mobiliza
pac. sa se poata ingriji singur cat mai repede
pacientul sa aiba o temperatura adecvata
pac. sa isi poata relua activitatea cat mai rapid
fractura sa se consolideze in 3-4 luni maximum
prevenirea complicatiilor imediate/tardive
INTERVENTII
urmarire f v&v
supraveghere pansament si tub de dren (daca exista)
toaleta la pat pe regiuni; schimbare haine; masaj (eventual cu spirt)
observarea aparatului gipsat – orice mirosuri, scurgeri
pozitionarea pacientului in pat
schimbarea pozitiei la 2 ore
folosirea de saltele pneumatice, ciorapi de compresie
administrate tratament medicamentos prescris (antibiotic, anticoagulant, anti-ulcer de stres, analgezice, antitermice) + PEV (ser, ringer, G5%, G10%+insulina)
recoltare sange, urina pentru examene de laborator
alimentare adecvata starii pacientului:
ā€“ in ziua operatiei: hidratare parenterala + putina apa oral (daca nu exista varsaturi) la minim 3-6 ore postop.
ā€“ dieta usor digerabila (ceaiuri, supe simple) a doua zi postop
ā€“ dieta usoara-spre-obisnuita dupa primul scaun normal
ā€“ tranzitul de gaze ar trebui sa revina maxim a doua zi postop si a 3-a/4-a zi pt. materii fecale (in caz contrar, se folosesc parafina/glicerina/clisma + eventual tub de gaze ā€“ maxim 1h)
mobilizare precoce la marginea patului cat mai repede posibil
educare pacient (dieta, ingrijire rana, mobilizare postoperator, revenire la consult)

FRACTURA DE GAMBA – postop

fractura tibie
FracturileĀ  oaselorĀ  gambeiĀ  reprezinta probleme de discontinuitate laĀ  nivelulĀ  tibieiĀ  sau/si
peroneului (fibulei).Ā  Pot fi inchise/deschise (plaga), cu/fara hemoragie importanta, cu/fara stare de soc.
Tratamentul chirurgical: osteosinteza cu fixare interna/externa/mixta cu suruburi, brose, tije, placi, cerclaje, fir metalic
Circumstante de aparitie
Accidente rutiere, caderi de la inaltime
zdrobiri de diferite cauze
accidente sportive, casnice
varsta + afectiuni (osteoporoza) + greutate corporala
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
preop:
durere vie
netransmisibilitatea miscarilor
mobilitate anormala/impotenta functionala a segmentului
lipsa puls la periferie, extremitate rece, paloare
stare de soc
postop:
paloare, cianoza
temperatura crescuta (infectie); in mod normal, scade postop, creste la 38 in prima zi, revine la normal
tahipnee – complicatie pulmonara
resp. zgomotoasa = obstructie p.
tahicardie = hemoragie/soc
retentie de urina (fara urinare la 6h postop)
peristaltism incetinit (primele gaze la 24h, primul scaun la max. 48h)
durere
pansament umezit, cu sange – ineficient, schimbare
tranzit intestinal incetinit; ileus postoperator
imobilizare la pat postop
cefalee (post-anestezie)
delir postoperator (TI) sau disfunctie cognitiva postoperatorie
PROBLEME
disconfort (durere, stres)
anxietate
temperatura inadecvata
disfunctie respiratorie
disfunctie circulatorie
risc de alterare eliminarilor
potential de complicatii
deficit de autoingrijire
deficit motor – incapacitate de-a se misca
OBIECTIVE
combaterea durerii si anxietatii
pacientul sa prezinte o circulatie normala
pac. sa prezinte o respiratie adecvata
pac. sa se poata mobiliza
pac. sa se poata ingriji singur cat mai repede
pacientul sa aiba o temperatura adecvata
pac. sa isi poata relua activitatea cat mai rapid
fractura sa se consolideze in 3-4 luni maximum
prevenirea complicatiilor imediate/tardive
INTERVENTII
urmarire f v&v
supraveghere pansament si tub de dren (daca exista)
toaleta la pat pe regiuni; schimbare haine; masaj (eventual cu spirt)
observarea aparatului gipsat – orice mirosuri, scurgeri
pozitionarea pacientului in pat
schimbarea pozitiei la 2 ore
folosirea de saltele pneumatice, ciorapi de compresie
administrate tratament medicamentos prescris (antibiotic, anticoagulant, anti-ulcer de stres, analgezice, antitermice) + PEV (ser, ringer, G5%); plasma, MER la nevoie
recoltare sange, urina pentru examene de laborator
pansament plaga la 2 zile; fire scoase in ziua 11
alimentare adecvata starii pacientului:
ā€“ in ziua operatiei: hidratare parenterala + putina apa oral (daca nu exista varsaturi) la minim 3-6 ore postop.
ā€“ dieta usor digerabila (ceaiuri, supe simple) a doua zi postop
ā€“ dieta usoara-spre-obisnuita dupa primul scaun normal
ā€“ tranzitul de gaze ar trebui sa revina maxim a doua zi postop si a 3-a/4-a zi pt. materii fecale (in caz contrar, se folosesc parafina/glicerina/clisma + eventual tub de gaze ā€“ maxim 1h)
mobilizare precoce la marginea patului cat mai repede posibil
educare pacient (dieta, ingrijire rana, mobilizare postoperator, revenire la consult)

COXARTROZA – postop
Sau artroza soldului, reprezinta o artropatie croinca, caracterizata prin degenerarea cartilajului articular si leziuni proliferative ale tesutului osos subiacent. Oasele vin in contact direct (os pe os), determinand durere si intepenirea soldului. Fara tratament, boala evolueaza pana la durere permanenta insuportabila.
Circumstante favorizante
risc genetic
persoanele in varsta, cu traumatisme, cu afectiuni cronice
obezitate
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
preop:
disconfort si rigiditate in zona inghinala/fesa/sold la trezire
durere care se accentueaza la efort si se amelioreaza la repaos
durere permanenta, insuportabila la mers
incapacitatea de-a rasuci, misca soldul
atrofierea muschilor din cauza subutilizarii lor
postop:
interzicerea oricarei miscari a membrului
treziri frecvente
paloare, cianoza
temperatura crescuta (infectie); in mod normal, scade postop, creste la 38 in prima zi, revine la normal
tahipnee – complicatie pulmonara
resp. zgomotoasa = obstructie p.
tahicardie = hemoragie/soc
retentie de urina (fara urinare la 6h postop)
peristaltism incetinit (primele gaze la 24h, primul scaun la max. 48h)
durere
pansament umezit, cu sange – ineficient
tranzit intestinal incetinit; ileus postoperator
imobilizare la pat postop
cefalee (post-anestezie)
delir postoperator (TI) sau disfunctie cognitiva postoperatorie
PROBLEME
disconfort (durere, stres)
anxietate
temperatura inadecvata
disfunctie respiratorie
disfunctie circulatorie
risc de alterare eliminarilor
potential de complicatii
deficit de autoingrijire
deficit motor – dificultate de-a se misca
dificultati in a se odihni
OBIECTIVE
combaterea durerii si anxietatii
pacientul sa prezinte o circulatie normala
pac. sa prezinte o respiratie adecvata
pac. sa se poata mobiliza
pacientul sa se poata odihni
pac. sa se poata ingriji singur cat mai repede
pacientul sa aiba o temperatura adecvata
pac. sa isi poata relua activitatea cat mai rapid
prevenirea complicatiilor imediate/tardive
INTERVENTII
urmarire f v&v
supraveghere pansament si tub de dren (daca exista)
toaleta la pat pe regiuni; schimbare haine; masaj (eventual cu spirt)
observarea aparatului gipsat – orice mirosuri, scurgeri
pozitionarea pacientului in pat
schimbarea pozitiei la 2 ore
folosirea de saltele pneumatice, ciorapi de compresie
administrate tratament medicamentos prescris (antibiotic, anticoagulant, anti-ulcer de stres, analgezice, antitermice) + PEV (ser, ringer, G5%)
recoltare sange, urina pentru examene de laborator
alimentare adecvata starii pacientului:
ā€“ in ziua operatiei: hidratare parenterala + putina apa oral (daca nu exista varsaturi) la minim 3-6 ore postop.
ā€“ dieta usor digerabila (ceaiuri, supe simple) a doua zi postop
ā€“ dieta usoara-spre-obisnuita dupa primul scaun normal
ā€“ tranzitul de gaze ar trebui sa revina maxim a doua zi postop si a 3-a/4-a zi pt. materii fecale (in caz contrar, se folosesc parafina/glicerina/clisma + eventual tub de gaze ā€“ maxim 1h)
mobilizare precoce la marginea patului cat mai repede posibil
educare pacient (dieta, ingrijire rana, mobilizare postoperator, revenire la consult, utilizare carje/cadru, gimnastica de recuperare)
eliminare normala

DZ

hipoglicemie hiperglicemie
Def: Sindrom metabolic caracterizat prin valori crescute ale glucozei in sange (hiperglicemie) si dezechilibre metabolice (polifagie, polidipsie, poliurie), din cauza unei rezistente crescute a celulelor la insulina, combinata uneori cu productia insuficiente de insulina (DZ2) / distrugerii autoimune (autoanticorpi) a celulelor beta din pancreas (DZ1). DZ2 este descoperit oricand (de regula la varsta adulta, uneori chiar tardiv – batranete), DZ1 este descoperit din copilarie.
Circumstante de aparitie
risc genetic
boli care scad functia pancreasului, actionand asupra cel. beta (traumatisme, pancreatite, alcoolism, sifilis, tumori invazive)
tratamentul cu citostatice, imunosupresive, glucocorticoizi, ACTH (sau s. Cushing)
Manif. de dependenta:
– senzatie accentuata de sete si foame (5l / 5l / 24 h)
– poliurie; senzatie de gura uscata
– astenie fizica si intelectuala
– lipotimii
– scadere inexplicabila in greutate
– vedere neclara
– crampe musculare
– prurit
– vindecare lenta a ranilor
PROBLEME
– alimentatie inadecvata (exces)
– deshidratare
– intoleranta la activitati fizice/intelectuale
– anxietate
– risc de alterare a integritatii tegumentelor si mucoaselor
– risc de complicatii acute/cronice
– vulnerabilitate
– refuz de a se conforma tratamentului
– refuz de a accepta schimbare regimului de viata
– cunostinte insuficiente despre boala
OBIECTIVE: Pacientul sa
– se alimenteze si sa se hidrateze adecvat cu nevoile sale
– isi respecte conditia fizica si intelectuala
– aiba confort psihic/sa se simta in siguranta
– prezinte tegumente si mucoase integre
– nu prezinte complicatii acute/cronice
– accepte si urmeze tratamentul
– prezinte interes fata de schimbarea regimului de viata
– prezinte suficiente cunostinte despre boala, tratament si efectele sale adverse (HIPOGLICEMIE!)
INTERVENTII:
– comunicarea cu pacientul: informare despre cauze, simptome, evolutia bolii, regimul igieno-dietetic si importanta respectarii sale
– educatia pentru sanatate: administrarea insulinei (orar, tehnica, riscuri), calcularea ratiei glucidelor admise, monitorizarea glicemiei (glucotest), recunoasterea semnelor hipoglicemiei/cetoacidozei diabetice, controlul greutatii.
– monitorizarea FV si Veg (TA, P, T, R, diureza, scaun)
– asigurarea conditiilor de mediu si igiena
– alimentare si hidratare
– asigurarea pozitiilor in pat, mobilizare
– prevenirea complicatiilor
– recoltarea produselor biologice
– sange: glicemie, HLG, Hb1Ac, colesterol, TAG, proteine, ionograma, acid uric, VSH
– urina: glicozurie, ionograma, corpi cetonici, proteine, urocultura
– administrarea medicamentelor: insulina (sc), medicatie adjuvanta
INSULINA:
– preprandiala: in regiunea abdominala (absorbtie mai rapida)
– bazala: regiunea anterioara a coapselor.
– NU se schimba zona generala, se variaza doar locatia stanga/dreapta cu 2 degete (cu atentie la ombilic la I.p)
– rapida, normala (R) intermediara (NPH), lenta (lente, ultralente: LANTUS, LEVEMIR) + premixate
– i.v.: come hiperglicemice, stari hiperglicemice; perfuzie continua, infuzomat, injectii repetate – numai i. cu durata scurta de actiune
– i.m.: alternativ la i.m. neabordabila; disconfort = nerecomandabil
– seringi speciale (unitati); pen-uri (“stilouri” cu cartuse)

PNEUMONIE ACUTA (BACTERIANA)

pneumonie
Pneumonia acuta este inflamatia unui (sau ambilor) plaman cu bacterii patogene (S. pneumoniae, P. aeruginosa, H. influenzae, Pneumococi, Klebsiella, alte bacterii anaerobe), aparuta ca boala primara sau ca un proces final (si fatal) la un pacient care are deja probleme sistemice de sanatate.
Circumstante
mai frecvent la barbati, mai ales iarna
varsta (copii, varstnici)
secundar unor infectii virale (gripe, corize, laringite)
frig, alcoolism, umiditate, poluare
oboseala fizica&psihica
boli cronice (IC, ciroza, DZ)
septicemie
manevre chirurgicale
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
hipertermie (>38C) sau hipotermie (<35C, rar)
tahipnee (>18 rpm)
tahicardie (>100 bpm) sau bradicardie (<60bpm)
cianoza centrala
status mental alterat
astenie
Pneumococ: debut brusc, frison unic, grav, febra in platou, polipnee, junghi toracic, tuse + expectoratie (galben-ruginie, verzuie, vascoasa), tahicardie, herpes labial
Streptococ/Stafilococ: debut insidios, frisoane, dispnee cu cianoza, stare generala alterata, sputa de culoare ruginie-rosiatica
PROBLEME
alterarea respiratiei
obstructia cailor respiratorii
potential de deshidratare
disconfort
risc de complicatii
OBIECTIVE
combaterea disconfortului si anxietatii
pac. sa aiba caile respiratorii libere
pac. sa respire normal
prevenirea complicatiilor
pac. sa fie hidratat adecvat
INTERVENTII
asigurare repaos la pat (sezand in per. febrile, pozitii care faciliteaza expectoratia)
aerisire incapere
oxigenoterapie (umidificat)
dezobstruarea cailor respiratorii (aspiratie)
alimentatie lichida/semilichida, cu aport caloric corespunzator necesitatilor. Se trece la alimentatie normala treptat
hidratare corecta (cu un plus pentru pierderea prin frison, transpiratie, polipnee)
igiena tegumentelor si a mucoaselor; cavitate bucala post expectoratie
mobilizare pacient pentru mentinerea tonusului muscular
observarea f v.&v.
recoltarea de produse biologice pentru examene de laborator (EAB, ionograma, HLCG, form. leucocitara, cortisol, LDH, sputa, exsudat, urina, hemoculturi – in frison, uroculturi)
administrare tratament med. prescris (etiologic, simptomatic, complicatii)
observarea eventualelor complicatii (febra post antibiotice, modificari ale sputei, intensificarea durerilor toracice, scaderea tolerantei la efort)
consum lichide pentru fluidificare secretii
alternare activitate/repaos
exercitii respiratorii

sputa

Recapitulare (4) – Plan de nursing (sau de ingrijire)

Edit: Vad ca nimeni nu foloseste meniul din lateral. Niste exemple simplificate de planuri de nursingĀ (sau scheme de plan, cu info. despre boala + manifestari de dependenta + probleme + obiective + interventii) poti gasi in paginile mele de recapitulare pentru examenul final cu diferite boli:

1:Pancreatita acuta, Epilepsie, AVC, DZ tip 1, HTA esentiala.

2:Ā Infectia Urinara, Insuficienta Renala Acuta, Colica Renala + Litiaza Renala,Ā Hepatita Virala B, Hepatita Cronica,Ā Colecistita, Litiaza Biliara, Colica Biliara,Ā Angina Pectorala

3:Ā IMA, Cardiopatie ischemica dureroasa, Gastrita acuta, Cancer gastric, Ulcer gastro-duodenal, Ciroza hepatica, Boala Parkinson, DZ (2), Pneumonie acuta (bacteriana) +Ā ingrijire postoperatorie pt: Apendicita acuta, Fibrom uterin, Fractura de col femural, Fractura de gamba, Coxartroza
In primul rand, multa lume va incepe cu “nu se foloseste asa ceva in practica” si “trebuie sa stii lucrurile astea pe de rost“. Relativ corect, atata doar ca:

  1. In anumite tari (vazut de mine – in Elvetia, dar presupun ca se foloseste si in anumite conditii in SUA si UK si nu numai) se folosesc sisteme informatice in care ingrijirea pacientului se face pe baza diagnosticului de nursing. Practic, evaluarea activitatii tale cu pacientul poate fi facuta pe baza lucrurilor pe care le scrii ca le-ai facut. Desigur, asta presupune existenta timpului si neincarcarea cu 1000 de activitati si 50 pacienti pe tura.
  2. Corect, doar ca noi pornim cu cunostinte alandala. Pentru a ajunge de la un Gigel care stie cate ceva despre 100 de boli la un Gigel care stie ce sa faca pentru a ajuta 100 de pacienti cu 100 de boli diferite e o cale lunga. Cale pe care te ajuta un plan de ingrijire standard pentru fiecare boala in parte.

Bun. CeĀ am inteles eu din procesul de nursing dupa 3 ani de zile de scoala?

Inainte de toate, trebuie sa gandesti mai degraba ca un om care incearca sa IMBUNATATEASCA viata unui alt om (pacientul). Ce inseamna asta?

Pacientul are o problema. De la ce vine (cauza)? Cum se manifesta? Ce pot face ca sa o rezolv sau sa-i imbunatatesc starea? Cum evaluez efectele interventiilor mele? Apoi repetam.

In primul rand avemĀ CULEGEREA DATELOR. Asta poate sa insemne anamneza (pe care ar trebui s-o faca si AM, dar in Romania nu prea se face) sau pur si simplu interpretarea datelor din anamneza (fisa pacientului) facuta de doctor (in realitatea din Romania). Ca exemplu, mai departeĀ voi folosi adenocarcinomulĀ de prostata (cancerul de prostata). Sa presupunem ca pacientul este diagnosticat tardiv (ceva ce in ziua de azi ar trebui sa se intample foarte rar) – deci luam in calcul simptomatologia de cancer ceva mai avansat.
Apoi identifici PROBLEMELE pacientului. Problema NU INSEAMNA diagnosticul medical. Problema este strict legata de nevoile omului (cele 14, dupa Virgina Henderson). Adica un pacient cu cancer de prostata nu are problema ā€œcancer de prostataā€. Are: dificultati in a elimina adecvat, are dificultati de a isi pastra postura adecvata, are dificultati in a dormi, are probleme in a comunica cu altii si probleme de imagine de sine etc.

14 nevoi

Identifici nevoile (din cele 14) pe care boala le influenteazaĀ si spui CUM sunt alterate si iese problema (problema de dependenta). E partea usoara, dar complicata. In scoala aveam tendinta de-a pune semnele problemelor la probleme si problemele la sursa samd.

Tine minte: PROBLEMELE le exprimi in functie de cele 14 NEVOI (de mai sus).

Apoi identifici Etiologia = SURSA PROBLEMEI. Etiologia e strans legata de semnele de dependenta. Desigur, totul se poate reduce la ā€œare cancer, deciā€¦ā€. Dar nu e suficient. Urineaza des pentru ca tumoarea apasa pe vezica si ii reduce volumul. Dificultati in a dormi are pentru ca se trezeste des sa urineze. Are dureri de oase pentru ca tumoarea a metastazat la oase. Disfunctii erectile are din cauza tratamentului hormonal PENTRU cancer de prostata.
Repet: Etiologia o identifici pe baza SEMNELOR. Semnele sunt echivalente, in mare, cu semnele si simptomele boliiā€¦ Pacientul urineaza des, urineaza noaptea, e anxios, are dureri de oase, are disfunctii erectile samd corespund cu etiologia problemei.

Daca ai ajuns pana aici, iti dai seama ca, de fapt, pornesti de la interpretarea datelor (de cele mai multe ori simptomele), iti formezi o ipoteza ā€œpacientul are o problema de eliminareā€ si apoi pur si simplu enunti cauza si simptomele. E mai degraba un mod de-a gandi logic.
Ok, de ce ai facut toate astea? Ca sa ii imbunatatesti viata pacientului. Cum facem asta? Pai incercam sa ii rezolvam problemele. Pentru asta stabilim OBIECTIVE.

OBIECTIVUL este (de multe ori) inversul problemei. Pacientul are probleme in a dormi. Ne dorim sa il ajutam sa doarma mai bine (in X zile). Obiectivul trebuie sa fie clar, precis si limitat in timp.

Pentru a indeplini obiectivul trebuie sa faci niste ACTIUNI. Le numim Interventii. Pot fi delegate sau independente.

In cazul de mai sus, trebuie sa educam pacientul: sa bea mai putine lichide dupa o anumita ora (seara), sa urineze stand jos (asa isi ajuta vezica sa urineze mai mult decat daca sta in picioare), sa ia eventualele medicamente la ora corecta (pentru a-si face efectul), il invatam metode de relaxare pentru a adormi/readormi mai usor daca se trezeste sa urineze samd.

E evident ca NUĀ toate probleme au interventii simple. Daca ai un pacient cu metastaze la coloana vertebrala, il inveti sa isi ia medicamentele, il inveti pozitii de stat in pat si incerci sa-i scazi anxietatea, dar e clar ca vor exista si interventii delegate (pregatire pentru operatie, recoltare analize etc.). In principiu, scoala (si practica) ne-a invatat in astia 3 ani sa face ceva in orice situatie. Cand facem un plan de ingrijire, trebuie sa punem acel “ceva” in scris si apoi sa-l si facem.
Apoi avem EVALUAREA: pacientul doarme mai prost dupa 2 saptamani (sa zicem). Daca a facut totul asa cum i s-a spus, poate ar fi cazul sa il sfatuim despre UTILITATEA eventualelor alternative medicale (radioterapie, chirurgie) si sa il indreptam catre un doctor.

Pe scurt:

Culegerea Datelor.

Probleme ā€“ Etiologie ā€“ Semne

Obiective

InterventiiĀ ā€“ Evaluare

Evident, ajuta foarte mult cunostintele de patologie a bolilor, semnele si simptomeleĀ lor si tratamentul lor. De asemenea, o carte cu diagnostice de nursing NANDA e utila pentru cineva care se gandeste sa plece in strainezia. Majoritatea cartilor sunt structurate pe diagnostic – manifestari – interventii.

Daca te uiti intr-un tabel NANDA, te apuca durerea de cap. Avem 13 domenii principale, fiecare structurat pe maxim 6 nivele de clase (47 clase in total) si minim 216 diagnostice de nursing. Nu stiu cine le stie pe toate pe de rost si are timp fizic sa faca un plan de nursing cu 5-6 diagnostice la fiecare pacient, mai ales daca are 5-10-20 pacienti.

Cum pentru moment vorbim despre incepatori, ca mic mod de-a trisa, se pot invata nisteĀ diagnostice principale din fiecare domeniu mai important pentru specializarea medicala unde lucrezi si apoi se pot adauga altele ulterior, pe masura ce iti cresc cunostintele (si vezi ingrijiri mai multe).

Un pachet de baza ar fiĀ Anxietate, Risc pentru glicemie instabila, Risc pentru temperatura corporala dezechilibrata, Disconfort (durere), Comunicare deficitara, Confuzie, Risc de contaminare, Risc de Infectie, Risc de ranire (cadere, sufocare, trauma), Risc de dezechilibru electrolitic, Oboseala, Frica,Ā Disfunctie a Motilitatii gastrointestinale, Protectie ineficienta a integritatii tesuturilor, Deficit de autoingrijire, Disfunctie sexuala, Dificultati in a dormi, Perfuzie tisulara ineficienta, Eliminarea urinara afectata, Stil de viata sedentar.

Si ajungem la Risc de complicatii, care pot fiĀ Cardiovasculare, Respiratorii, Metabolico-imune-hematopoietice, Renale-urinare, Neurologice, Gastrointestinale, Musculare, Reproductive.

Plus Riscul de complicatii cauzate de efectele adverse ale terapiei.

Ultimele 2 paragrafe la un loc includ, in mare, toata medicina :))

Erori de evitat in scrierea unui diagnostic de nursing:

  • nu scriem activitati directe sau observatii despre constante fiziologice (ex. nivelul hemoglobinei, țipăĀ des)
  • nu folosim doar numele unui simptom medicalĀ (nicturie, disurie, dispnee). Anxietate sau Insomnie sunt, totusi, acceptate.
  • nu folosim obiectivele pentru pacient (trebuie sa se poata misca neajutat) sau cele pentru asistenta (schimb pansamentul)
  • de asemenea, afirmatiile sunt mai impersonale, nu folosim detalii personale “are anxietate din cauza ca e batuta de sot”.

IMPORTANT: Sunt departe de a fi un expert ā€“ am mai multe colege care par sa fi inteles mai bine procesul cu pricina. La mine problema vine mai ales de la faptul ca gandesc in termeni de ā€œanamnezaā€ ā€“ ā€œdiagnostic medicalā€ ā€“ ā€œinvestigatiiā€ ā€“ ā€œtratamentā€. Acest mod de gandire probabil ca i-ar fiĀ util unui medic, dar un asistent medical trebuie sa gandeasca altfel.

Recapitulare pentru examen (3) diverse + imagistica

Celeritatea pulsului este rapiditatea de efectuare a undei pulsatile prin aparitie si disparitie. Asa-i ca suna bizar? In principiu, este viteza de propagare a pulsului.

Tensiunea pulsului este reprezentata prin puls dur sau puls moale. Zi asta repede!

Petesiile – hemoragii mici, punctiforme, ovale sau rotunde. Apar in purpura, boli infectioase.

SondajulĀ Ć  demeure este cel “permanent”. Printre complicatiile sale (in afara de infectie si inflamatie) ar fi staza sau hipercalciuria de imobilizare.

In spalatura gastrica se foloseste apa laĀ 25-26Ā°, 300-500 ml o data, de 4-5 ori (pana la 3-5 l in intoxicatii).Ā ĆŽn caz de intoxicaÅ£ii, primul lichid eliminat se captează separat pentru a se putea face recoltări!

La clisma se foloseste apa calda la 35-37 grade C (500-1000 ml pentru adulti, 250 ml pentru adolescenti, 150 ml pentru copil, 50-60 ml pentru sugari) +Ā materiale pentru creşterea efectului purgativ: sare (1 linguriţă la 1 l de apă), ulei de ricin (4 linguri la 1 l apă), glicerină (40 gr. la 500 ml apă), săpun (1 linguriţă rasă la 1 l apă).

Ecografie, Ecografie cardiaca – stie toata lumea ce sunt. Ecografie transesofagiana cardiaca:

TEE

Cistografie

cistografie

Urografie

urografie

Colangiografie

cholangiografie

Angiografie

angiografie

Endoscopie: Gastroscopie, Colonoscopie stie toata lumea ce sunt.

Colposcopie:

colposcopie

 

Bronhoscopie:

 

Bronchoscopie

Laringoscopie:

laringoscopie

Cistoscopie (identificare procese patologice endovezicale):

cistoscopie

Paracenteza – incizia pe linia Monroe-Richter

paracenteza

Toracocenteza:

toracocenteza

Cardiocenteza (pericardiocenteza, mai degraba):

pericardiocentesis1

 

Autoclav – caldura umeda, temperatura mai scazuta (133 grade C); rezervat pentru materiale moi; exista si autoclavare “la rece” (care inseamna, de fapt, temperatura de 20-34 de grade) cu vapori de oxid de etilen (EtO)

Pupinel – caldura uscata, temperatura mai crescuta (180 grade C); pentru obiecte taioase/sticla

Ar mai exista sterilizare prin flambare (gura eprubetelor cu medii de cultura, anse de prelevare), sterilizare prin iradiere cu raze gama (pentru materiale din polietilen).

Solutia Dakin = Cloramina solutie = hipoclorit de sodiu diluat. Concentratie 1-2%.

Reactii imunologiceĀ ID: IDR la tuberculina – testul Mantoux, pentru TBC, nu e foarte util daca ai fost vaccinat BCG. Reactia Cassoni – pentru hidatidoza (Taenia echinococcus);Ā Reactia DickĀ – infectie streptococica (scarlatina) mai ales la copii;Ā Reactia SchickĀ – anticorpi (antitoxina) de difterie;Ā Reactia la brucelinaĀ pentru bruceloza. Reactia ramane pozitiva toata viata la persoanele care au suferit de aceasta boala;Ā Reactia la trichinelinaĀ – trichineloza.

Pacientul operat de 6 zile va avea (in general) o alimentatie completa.

 

Ai fi lingusitor daca ai sti ca vei obtine ceva?

Dar pe degeaba?*

Am o fosta colega de scoala (cu o generatie mai mare). Femeie la casa ei, cu facultate si ceva cariera inainte de postliceala de AM. Acum deja lucreaza in afata tarii. In toate discutiile noastre, era tot timpul dezamagita de ceea ce ne ofera scoala noastra – pentru ca, la fel ca mine, crede ca ar trebui sa ne pregateasca mai bine pentru meseria noastra. Si ea afirma ca problema vine si de la elevi si de la Stat/”sistem”, dar scoala nu face decat s-o exacerbeze.

2

Tin minte o discutie pe care am avut-o pe tema farmacologiei, dupa ce o asistenta a insistat sa-mi demonstreze ca stie mai multe decat mine la Bals, pe tema cefalosporine versus fluorochinolone. Mi-a tot zis “cum, pai voi nu ati invatat asta, trebuia sa stiti asa ceva din anul 1, ce fel de elevi sunteti voi de nu stiti asta in anul 2?”. Am recunoscut ca nu stiam, am mers acasa si am cautat cursurile din anul 1. N-am gasit nimic, apoi am stat si am invatat eu de capul meu. Farmacologia e materie de an in anul 1. Am intrebat si eu colegele (teoretic printre cele mai bune eleve ale scolii), oare in clasele lor li s-a predat asa ceva? Mi-au raspuns mai multe ca nu.

1

Era una dintre cele mai dezamagite persoane dupa experienta avutaĀ anul trecut in perioada de practica intr-o clinica din Uniunea Europeana – sustinea ca, intr-un final, am obtinut doar niste hartii cu o valoare indoielnica, pentru ca totul a fost relativ prost gandit si pus in practica. Adica am invatat prea putine lucruri cu adevarat utile acolo.

5 4 3

Cine a scris o mica postare pentru scoala noastra mult-iubita luna aceasta, laudand fix perioadaĀ aceea de practica si multumind din inima scoalii pentru “oportunitatea” aceasta?

final

Fix in perioada asta au inceput sa se elibereze diplomele de absolvire a studiilor. La 9 luni de la absolvire. Scoala zice ca Ministerul e de vina pentru situatie, Ministerul zice ca Inspectoratul Scolar e de vina, Inspectoratul Scolar zice ca a fost vina Ministerului, dar ei au rezolvat si acum e vina scolii. Asistentul Medical plecat in alta tara are nevoie de diploma pentru a profesa in afara (anumite tari accepta o adeverinta temporara, dar cer diploma as soon as possible). Diploma nu se elibereaza decat in persoana, fara intermediere, fara procura, fara nimic.

Oare mesajul lingusitor a aparut pentru a o scuti de un drum inapoi in tara (bani, bataie de cap pe avion etc.)?

Oricum, eu mi-am pus aceasta problema: daca as fi in situatia ei peste 1 an, as accepta sa pup in fund scoala care m-a dezamagit 3 ani de zile pentru un beneficiu real?

*Banc:

Un tip o Ʈntreabă pe o doamnă:

ā€“ Doamnă, te-ai culca cu mine pentru 1 milion de dolari?

ā€“ Dar de ce mai Ć®ntrebi?Ā  Da, aș face-o.

ā€“ Dar pentruĀ 10 dolari?

Femeia:

ā€“ Ce fel de femeie crezi Ā că sunt?

Tipul:

ā€“ Am stabilit deja ce fel de femeie ești, acum doar negociam prețul.

Ganduri de plecare

Acum 1 an de zile, impreuna cu 19 colegi (eu + 9 de anul 2Ā siĀ 10 de anul 3) mergeam intr-un schimb de experienta intr-o clinica din strainatate.

Zilele acestea, un altĀ grup de 10 + 10 colegiĀ a plecat prin acelasi program. DinĀ curiozitate, combinata cu o oarecare simpatie a omului trecut prin aceeasi experienta cu ceva timp in urma, am urmarit si urmaresc comunicarile grupului de anul asta. Din experienta proprie, stiu ca una se comunica prin “canale oficiale” si alta se intampla in realitate. E oarecum normal, intr-o tara in care suntem obisnuiti de mici sa ascundem sub pres anumite lucruri neplacute. Chiar si-asa, mi s-a parut interesant optimismul si tonul general pozitiv inainte de plecare. Ma intreb daca se vor lovi si ei de aceleasi probleme ca noi si, daca da, cum le vor rezolva. Din start, anumite lucruri par (din exterior) sa fi fost organizate mai bine fata de anul trecut, sper ca totul va fi mai usor pentru ei decat a fost pentru noi.

Oricum, nu despre asta vroiam sa vorbesc.

Proiectele de genul asta isi propun cu surle si trambite sa ofere elevului roman oportunitatea sa stranga experienta intr-un alt sistem, sa-si largeasca perspectivele asupra lumii si a meseriei sale si sa il ajute sa aplice in meseria saĀ (in tara sa) anumite lectii invatate in afara. Reusesc asta?

Eu cred (si am mai zis-o) ca singurul lucru pe care-l reusesc cu brio asemenea programe de schimb de experienta este sa ii provoace sau creasca romanului dorinta de-a fugi din tara pentru a munci in alta parte.

Sa luam cazul grupului de anul trecut. Teoretic vorbind, eram printre cei mai buni elevi ai scolii. Printre cei de anul 3 se gaseau viitoarea sefa de promotie si cea care aĀ fost la o diferenta mica pentru a obtine aceasta “distinctie”. Printre cei de anul 2 Ā aproape sigur se gaseste sefa de promotie de anul asta. Dintre cei 20, cativa am mai plecat (inainte sau intre timp) intr-un al doilea schimb de experienta (mai scurt, in alt proiect european).

emigrare

Dintre cei 10 de anul 3 (care au absolvit intre timp), in momentul asta avem plecati deja din tara sau foarte aproape de a pleca:

  • 3 in Anglia
  • 1 in SUA

  • 1 in Danemarca

  • 1 in Irlanda

  • 1 in Italia

  • 1 in Cipru

Cu celelalte 2 persoane n-am mai pastrat legatura, dar una dintre ele – care sustinea sus si tare ca vrea sa lucreze in Romania, era foarte nemultumita acum cateva luni ca nu si-a gasit un post intr-un spital de stat si afirma ca probabil va pleca si ea din tara. Daca nu ar fi fost problema generata de Ministerul Educatiei si Inspectoratele Scolare – care au reusit sa NUĀ elibereze pana in ziua de azi diplomele de absolvire catre scoala noastra, aproape toti colegii de mai sus ar fi fost plecati de mult.

Dintre cei 10 de anul 2 (anul trecut), in momentul de fata avem tot vreo 7-8 care afirma (mai direct, mai cu jumatate de gura) ca ar pleca sa munceasca in afara imediat sau curand dupa absolvire.

Ma rog. E o cale lunga de la a zice ceva si a o si face, dar,Ā atunci cand vrei sa muncesti si nu prea ai unde sau, daca esti fericit si gasesti unde – ti se ofera un salariu de mizerie, alegerea devineĀ simpla, nu?

Tin minte ca, atunci cand eram eu la liceu, in 2000, tocmai se schimbau un pic perceptiile romanilor despre tara lor. De unde pe la sfarsitul anilor ’90 majoritatea absoluta a studentilor spuneau ca “da, am pleca din tara cu prima oportunitate”, la inceputul anilor 2000 se schimba raspunsul in “as munci in tara”. Totul s-a schimbat din 2008. Desi rezultatele la invatatura s-au inrautatit (si numarul total de tineri adulti a scazut), orice sondaj arata ca majoritatea absoluta a tinerilor romani ar pleca din tara, iar dintre cei care au plecat deja la studii, multi nu s-ar intoarce cu nici un pret.

Desigur, nu ii pasa nimanui de treaba asta. Mai mult decat la nivel declarativ, cel putin.

Si, asa cum s-a vazut anul trecut la alegeri, politicienii mai degraba exploateaza aceasta situatie in folosul lor, preferand sa ii numeasca pe cei care-si cauta succesul in alte tari “lipsiti de patriotism” si sa ii jigneasca cat de des pot. Cel mai trist e ca o anumita categorie a populatiei le-a adoptat discursul dezbinator, multi romani acum acuzandu-i pe cei care pleca de cate-n luna si-n stele.

P.S. Nu, nu zic ca e usoara viata de AM pe undeva in lumea asta. Dar daca chiar mergi la practica in spitale (de Stat) in astia 3 ani de scoala, unul din primeleĀ lucruri care-ti vin in cap cand termini scoala (sau mai devreme) cred ca este “cum naiba fac sa NUĀ ajung aici?

drepturi imagine: The Irish Times

Jurnal de practica in spital (3)

ā€¢ Adaug inca un numeĀ la colectia de nume-cu-care-ma-striga-asistentele-in-spitalā„¢: Rareș. Plus lista veche:Ā Flavius,Ā Costin,Ā Flavian, băiatuā€™ si copilul,Ā Cezar, Paraschiv, Catalin, Laurentiu, Ionut. Cum se face ca toate infirmierele din sectia asta (si sunt destul de multe) imi stiu numele, nu inteleg.

ā€¢ Cred ca o parte din meseria de Asistent Medical presupune si managementul conflictelor si a ostilitatii. In privinta asta, practica din scoala mi-a oferit cateva oportunitati sa vad cum ar trebui sa relationez cu persoane ostile. Din pacate, o parte din experienta in domeniul asta a venit fix din felul in care a trebuit sa ma lupt cu ostilitatea anumitor asistente medicale fata de mine. Ironic, nu? šŸ™‚ Desigur, nu ma refer la certuri sau violenta, n-am avut parte de asa ceva, din fericire – dar si din cauza ca am incercat sa dezamorsez aproape toate conflictele posibile (cu exceptia unuia), desi asta inseamna ca unele persoane cred (probabil) ca sunt cam pampalau.

ā€¢ Nu inteleg de ce ma intreaba asistenteleĀ de aici “vrei sa vii sa lucrezi la noi cand termini?“. De parca se elibereaza posturi pe banda rulanta in spitalele noastre de stat si n-ar exista examen, interviu si alte nebunii de trecut. Asta ca sa nu luam in calcul faptul ca sunt departe de a fi extraordinar pregatit – si se vede asta. O colega gasea in intrebareaĀ asta explicatia pentru acreala uneia dintre asistente fata de mine (singura din 20 si ceva, am mai mentionat-o eu pe aici): “sa stii ca asta crede ca vrei sa-i iei postul, sau ceva de genul asta“. Dupa ce a fost si ea repezita de cateva ori fara motiv, a ajuns si colegaĀ la concluzia mea “unii oameni pur si simplu sunt rai“. šŸ™‚

ā€¢ In spiritul punctului de mai sus, nu inteleg cum se face ca atunci cand ma vad cu asistente de la alte sectii ale spitalului (unde am mai facut practica, voluntariat sau pur si simplu am ajuns de mai multe ori) sunt salutat cat de cat amical, se mai schimba 3 cuvinte, dar aici nu primesc nici un raspuns la “buna dimineata” de la acritura. De ce imi pasa, intr-un final?

ā€¢ Asa cum ziceam si-n vara trecuta, e interesant sa vad cum plec de la spital intr-o zi in care mai fac cate ceva si consider c-o fac bine si cum plec in zilele in care nu fac mai nimic si mai sunt si admonestat sau jignit gratuit. Daca asa fac acum, cand am o alta meserie si alta viata (practic), cand am sa lucrez full-time ca Asistent Medical cum o sa reactionez dupa o zi intreaga la job?

ā€¢ Zilele astea am primit in spitalĀ o propunere foarte bizara pentru mine. Un doctor rezident cu care nu mai vorbisem niciodata pana atunci ma intreaba brusc, atunci cand ma uitam la foaiaĀ unui pacient (la tratament, recomandari si evolutie) in coma. “Esti asistent medical?“. Eu raspund ca nu inca, dar “urmeaza sa devin in vreo 6 luni” (sunt 4, dar cine mai numara? šŸ™‚ ). Continua repede cu “uite, poate vrei sa recoltezi de la acest pacient”. Eu ma uit la foaie, ma uit la rezultatele analizelor de dimineata care tocmai sosisera (la recoltarea carora ajutasem), apoi ma intorc cu o fata foarte contrariata “Nu inteleg. E ceva suplimentar de recoltat?”. Imi raspunde “nu, dar el e in coma, poate vrei sa il intepi, sa iti faci mana la recoltari”. Am raspuns la fel de contrariat: “a, multumesc, dar credeam ca aveti vreun set nou de analize de recoltat. Nu stiu ce sa zic. N-as vrea sa il intep daca nu e nevoie, chit ca e in coma. E un pacient, nu vreau sa il intep nenecesar”. Si-a vazut de treaba si nu mi-a mai zis nimic. Uite de unde a iesit omul mai catolic decat Papa. Ma tot plang ca nu sunt lasat sa castig experienta cu pacientul (sau nu cat as vrea eu), dar refuz sa fac ceva cand mi se ofera oportunitatea. Pacientul a murit in urmatoarele 24 de ore, dar chiar si-asa, e o problema de etica pentru mine. N-am retineri in a recolta (sau monta branule) de la un pacient (oricum ar fi el) atata timp cat e necesar – desi stiu ca o fac mai incet si probabil mai prost decat un asistent cu experienta, tocmai din cauza lipsei de experienta -, dar am o problema cu a face o procedura medicala nenecesara pe un pacient, fie si comatos si pe cale sa moara. Doar ca, daca refuz asemenea “oferte”, pierd oportunitati de-a-mi imbunatati tehnica.

Prea mult negativism reiese din postarile mele.

A venit primavara, anotimpul in care pana si Bucurestiul arata frumos. Pacat ca alerg dintr-o parte in alta a orasului, in loc sa ma bucur de vremea asta si sa ma relaxez un pic. šŸ™‚

Pentru moment, avem ceruri superbe. In curand o sa apara peste tot si verdele viu, de primavara, copacii infloriti, flori peste flori si mirosul ala de tei. Si nu mult dupa o sa termin si scoala.

20150402_115423~2

Jurnal de practica in spital (2)

  • E incredibil cat de usor poti gasi bucurie in lucruri mici si simple ale vietii. Faptul ca nu ma mai trezesc pe beznaĀ si nu mai scormonesc prin dulap in intuneric (nu deschid lumina ca sa nu-mi trezesc sotia) ma face sa ies mai calm din casa. Mersul catre spital pe lumina e mult mai linistitor decat atunci cand e intuneric. Acuma… ce bine ar fi daca ar trece si frigul si n-ar mai fi 0-4 grade la prima ora. Ar fi prea mult sa cer? šŸ™‚
  • Am mai strans 2 prenume la colectia de nume-cu-care-ma-striga-asistentele-in-spitalā„¢: Flavius si Costin. Dat fiind faptul ca am fost strigat (in aceeasi zi) siĀ FlaviusĀ si Flavian, pot adauga chiar 3? Desigur, la astea avem si mai vechileĀ băiatu’ si copilul (ca sa fiu mai precis, sunt parte din “copiii astia” – atunci cand se refera o asistenta la mine si colegele mele, desiĀ avem fix 90 de ani toti 3 impreuna). Adaugam la lista veche: Cezar, Paraschiv, Catalin, Laurentiu, Ionut. Prin pur exercitiu de hazard, dupa suficient de multe incercari, intr-una din zile o sa imi nimereasca si numele meu :))

  • Am zis-o de nenumarate ori, o repet: felul in care te raportezi personal la ceea ce se intampla intr-o sectie de spital are o influenta foarte mare asupra cantitatii de informatii si a “experientei” pe care o acumulezi in practica. Cand schimbi sectiile si pleci dintr-o parte unde te obisnuisei cu lucrurile intr-un anume fel si oamenii se obisnuisera cu tine, ai multe sanse sa ti se para neplacuta sau inutila perioada urmatoare de practica. Depinde mult de tine si de ceĀ vrei ca sa inveti ceva (sau nimic) din orice situatie. Prima impresie a colegelor mele despre sectia unde, cu bune, cu rele, m-am obisnuit sa vin si sa invat ceva a fost una de nemultumire. Ma intreb daca va ramane aceeasi la sfarsitul perioadei de practica.

  • CatevaĀ dintre asistentele mai tinere au inceput acum sa ma intrebe direct: “vrei sa te angajeziĀ la noi de tot vii aici?”.

  • Ce enervant este sa observ faptul ca fetele se incadreaza mult mai usor intr-un colectiv de femeiĀ decat mine. Colegele mele sunt acceptate mult mai usor de asistente (fata de cum eram eu in primele zile). E adevarat, nu sunt eu cel mai sociabil om cu putinta, dar chiar ma straduiesc sa nu fac o impresie proasta de la inceput si apoi sa imi pastrez o oarecare simpatie din partea asistentelor. Problema e ca sunt de multe ori considerat intrus – mai ales cand relationez cu un grup de asistente. E mai simplu daca le iau pe rand si relationez 1-la-1, dar chiar si atunci exista o anumita jena – daca e vorba de o persoana mai tanara, nu vreau sa interpreteze gresit ceva din ce zic sau fac.Ā In toti anii astia de practica, cel mai bine am relationat cu femeile mai in varsta (45+ ani), mai specific cu cele care par cele mai intepate la prima vedere (si care au, de multe ori, cele mai vaste si mai corecte cunostinte in domeniul ingrijirii medicale).

  • Nu pot intelege cum vorbesc unii oameni atat de usor de fata cu (sau relativ aproape de) un pacient in coma despre probabila sa moarte. “Mi-a zis doctorul de dimineata ca ăsta moare“, “asta nu mai traieste mult“, “du-te si aduĀ o lumanare ca nu mai are mult“, “a, el o sa moara, nu ii mai faceti nimic de azi“. Oi fi eu ciudat, dar nu mi se pare nici respectuos niciĀ semn de profesionalism sa vorbesti asa de un pacient aflat la cativa metri de tine.

  • Fiecare asistent medical se obisnuieste sa faca niste lucruri intr-un anume fel. Treaba lui, raspunderea lui. Problema pentru mine apareĀ atunci cand eu fac o anumita procedura ori cum citisem in carte (sau in ghidul asta) ori cum facusem sub supervizarea altor asistente. De mai multe ori in anii astia m-am trezit corectat sau mi s-au facut observatii. E cea mai neplacuta situatie in care te poti afla ca elev. Daca stii sigur ca faci treaba “ca la manual” si insisti sa-i spui asta persoanei care te supervizeaza, in aproape toate cazurile ti se va spune ca gresesti si a doua oara nu mai esti lasat sa faci nimic pe tura persoanei cu pricina. Problema e ca poti ajunge sa faci niste lucruri gresit sau chiar sa pui direct viata unui pacient intr-un anume pericol (asta daca nu crezi ca regulile de asepsie si antisepsie exista doar pentru a fi respectate de altii).

  • Imi tot aduc aminte de cazul unei asistente intalnite in anul 1. Era cea mai noua intr-o sectie, nu se intelegea cu celelalte (chit ca si-a tot schimbatĀ colegele de tura). Intamplator, cu mine si colegele mele de scoala se purta ok (ne lasa s-o ajutam, ne explica lucruri, ne tolera). S-a mutat in alta sectie cu ceva scandal, facand plangere la sefa sectiei si la directorul de ingrijiri fata de colegele sale. Chiar nu stiu cum as reactiona intr-o situatie asemanatoare.Ā Aici am observat de multa vreme cum se poarta mai multe asistente cu o anumita colega de-a lor. Din nou, o persoana cu care n-am avut nici o problema. Nu m-am implicat in vreun fel in conflictele lor. Personal, in viata mea de adult angajat nu am trecut printr-o situatie asemanatoare. Daca ar fi cazul, cred ca n-as rezista prea mult, decat sa ma consum inutil, as pleca oriunde. Atata doar ca in sistemul sanitar din Romania pleci mai greu dintr-un loc. OricumĀ mi se pare o situatie neplacuta si dificil de gestionat – si de persoana in sine si de superiori. Inca o data nu inteleg cum gasesc unii oameni energie ca sa se consume cu certuri inutile, cand e atat de mult de munca, salariul e atat de mic si viata e atat de grea intr-un spital de la noi.
    Meh, imi pun prea multe probleme. A venit primavara.

primavara

Duios, semestrul se terminĆ”…

Final poetic pentru un semestru care nu se mai termina.

In ultimele saptamani a inceput sotia mea sa creada ca sunt o moara stricata, pentru ca la intrebarea ei “ce ai facut azi?” i-am tot raspuns cu “am dat lucrari la scoala”.

In 7 zile de scoala am dat (cronologic) 1 + 2 + 1 + 5(in aceeasi zi!) + 1 + 2 + 1 lucrari. La care se adauga mai multe note date pe referate, studii de caz si altele.

Mai am 2 lucrari si s-a terminat semestrul.

Cine crede ca un asemenea ritm de “evaluari” e eficient sau corect (in sensul de “evalueaza in mod corect cunostintele elevilor”)?

Cu putine exceptii (cea mai notabila: diriginta, care e si profesoara de nursing), anul asta profesorii au fost mult mai interesati sa “stranga” notele pe care trebuie sa le aiba fiecare elev decat sa ne predea materiile lor. Ca sa compenseze (sau poate pentru ca pur si simplu nu le pasa), evaluarile au fost lipsite total de strictete. S-au permis lucrari aduse de-acasa, copiat, inspirat etc.

Evident, nu sustin eu ca as fi (scuzati-mi limbajul)Ā curvă virgină. Dar daca sunt evaluat in bataie de joc, de ce ar trebui sa fiu eu 100% corect? Oricum, asta nu inseamna ca n-am invatat nimic tot semestrul.

In scoala noastra exista o profesoara mult-hulita de multi elevi care vin la scoala pentru a primi o diploma. E una dintre cele care, indiferent de ce clasa are, isi preda materia, atata cat considera ea ca e esential. Restul te pune sa “conspectezi acasa” (o treaba cu care nu sunt de-acord, dar de, nu e nimeni perfect). Cat preda ea, PREDA. Si chiar retineai – daca veneai la orele ei.

Am dat prin spitale peste absolvente ale scolii mele, actuale asistente. Vai, ce nemultumite erau de stilul ei de a evalua: isi rezerva la finalul semestrului 1 ora in care asculta pe toata lumea. Iti punea 2 intrebari (poate 1, 2 in plus/ajutatoare, daca vedea ca te straduiesti sa ii formulezi un raspuns). Stiai la ambele, luai 10. Stiai doar la 1, luai 5. Nu stiai nimic – 2. A doua nota o luai intr-o lucrare, cu 9 intrebari si 10 raspunsuri, care te treceau prin toata materia. Stiai, bine. Nu stiai, ghinion.

Pe bune de nu mi s-a parut una dintre cele mai corecte profesoare din scoala asta.

Bine, din fericire, in 2 ani jumatate am avut si profesori (in special in anul 1) care au reusit si sa-si predea materia si sa evalueze elevii pe parcurs si, cel mai important, sa neĀ motiveze sa invatam ceva.

Mi-am ales subiectul pentru lucrarea de diploma

Stiu, cam tarziu.

Am fost surprins sa aflu acum vreo 4 ani ca la ASE, fata de “pe vremea mea“, iti alegeai subiectul pentru lucrarea de licenta de candva de la sfarsitul anului 2 (din 3). “Pe vremea mea” s-au definitivat listele cu subiectele de licenta pe la sfarsitul semestrului 2 din anul 3, subiectul final al licentei il alegeai prin noiembrie, in semestrul 1 din anul 4.

La postliceala e viata mai lejera. Temele (finale) posibile abia le-am aflat, lista finala cu subiectele pentru diploma se depune candva saptamana asta. In februarie, in conditiile in care examenul se da in august.

Pornisem la drum cu un subiect mai usurel (ulcer gastric) si unul mai complicat (ciroza hepatica), pana la urma m-am hotarat pe cu totul altceva.

Acum deja regret un pic, pentru ca stiu ca o sa am o gramada de scris. Pe de alta parte, e un subiect foarte interesant, are o parte importanta de chirurgie, deci imi place alegerea pe care am facut-o, fara sa mi-o fi dorit anume. šŸ™‚

Observatii:

  • toate colegele s-au aruncat la infarct miocardic acut, diabet si AVC. Nimeni n-a vrut un subiect de ortopedie.

  • cineva s-a ales cu Hipertensiunea arteriala. Nu exista subiecte neimportante sau banale in medicina. Dar serios acum… Hipertensiunea arteriala?

  • unul dintre subiectele propuse este “Nursingul pacientului cu Poliomielita“. Pentru lucrare trebuie sa avem 3 studii de caz actuale si reale. Sa imi spuna mie cineva de unde gasesti 3 cazuri de polio in Romania, in 2015.

  • la inceputul lucrarii trebuie sa avem si o sectiune de “motivare a alegerii”. Citez: “nu trebuie sa scrieti acolo la motiv ca e multa durere in lume, a murit bunica, tata sau mai stiu eu ce“. NU! Trebuie sa dam “o statistica, o implicatie asupra presiunii pe resursele sistemului sanitar, o incidenta, un cost asupra societatii, o mortalitate ridicata, ceva inteligent, da?” Imi place profesoara mea de nursing, e mai dintr-o bucata, dar imi place.

Jurnal de practica in spital (iar)

ā€¢ Acum cateva luni scriam pe aici ca imi placea sa fac EKG-uri si ca imi luam timp sa le fac si refac daca iesea ceva gresit. Imi spunea cineva bine-intentionat ca abia asteapta sa vada cum voi reactiona cand voi avea de facut vreo 10 EKG-uri in timp scurt si cat de atent la detalii voi mai fi.

Ieri am avut de facut fix 10 EKG-uri. Am fost ajutat de una din asistentele noi, cu care ma inteleg mai bine (am inceput practica aici cam in acelasi moment in care incepeau ele sa lucrezeĀ si, din fericire,Ā nu simt nevoia sa isi arate superioritatea fata de un elev,Ā spre deosebire de altele). Daca erau doar EKG-uriĀ de facut, probabil ca n-ar fi fost mare lucru. Dar am ajutat (eu mai putin, ea mai mult) si la o inlocuire de sonda urinara, la recoltareaĀ de secretii traheale, la curatarea unor sonde IOT, am mai schimbat din pungile cu perfuzii, am curatat o sonda arteriala, rearanjat cate un pacient in pat, am mai schimbat cateva cuvinte cu cate alt pacient mai speriat, ne-am chinuit cu un pacient super-agitat, am repozitionat/inlocuit din senzori si cate si mai cate (du-te sa duci/iei niste recipiente de hemoculturi, sterge alt pacient, da-i apa altuia). Am inceput totul la 8 fara un pic, am terminat la 10 si a fost prima data in 2 ani jumatate de scoala cand 2 ore si ceva chiar n-am stat nici o secunda. De regula nu prea stau la practica – mai ales in anii 2 si 3.Ā Daca se intampla (in anul 1) sa fie o sectie fara activitate, ori o schimbam, ori nu mai veneam, mai bine invatam acasa ceva. Daca aveam norocul sa ajung de-atunci in spitalul asta, altfel eram acum pregatit.

Oricum,Ā totul a fostĀ doar o mica parte din o tura a unei asistente de pe sectia asta. La care adaugi riscuri in munca, remuneratie proasta, oboseala, stres din alte motive samd. Asta in caz ca mai aveam nevoie de vreo explicatie la plecareaĀ deasa a angajatilor de aici.

La final, trebuie sa recunosc ca n-am fost 100% corect la toate EKG-urile. Am pozitionat electrozii ochiometric la un pacient (din 10), am pus (4 din 6) electrozii precordiali ceva mai jos decat spatiul 5 intercostal la o pacienta cu sanii mari care statea cĆ¢Č™Ā si avea o mana rupta (deci imposibil de miscat un pic), am pus electrozii 3 si 4 pe aceeasi line la oĀ pacientaĀ ultra-agitata care avea cutia toracica la fel de mare cat am eu un picior. Si uite asa am ajuns eu sa nu mai fiu mandru de munca mea.

ā€¢ Orice fac, ma lovesc de o acritură. Din toata sectia, unele asistente ma ignora, altele sunt distante, altele sunt ok. E normal, nici nu ma astept sa ma accepte sau placa toata lumea cu care ma intalnesc (sau care-mi citeste bazaconiile pe aici šŸ™‚ ). Ma enerveaza doar cand mi se raspunde marlaneste fara sa fac nimic. AmĀ o acritură, mai micaĀ in varsta fata de mine, angajata aici de 1 an si care a terminat scoala la care merg si eu acum 2 veri… mama-mama ce nu pierde ocazia niciodata sa fie scarboasa. Nu raspunde la “buna dimineata” niciodata, daca ma vede pe langa un pacient striga repede “nu pune mana pe aparate, nu atinge pacientul, pleaca de langa fisa pacientului, pleaca de aici, ce cauti aici, ce vrei mă samd”. De regula ma feresc de partea ei a sectiei sau de pacientii ei ca de ciuma. Sau clostridium. Astazi am fost trimis pe partea ei a sectiei, pentru ca era singura, iar in cealalta jumatate erau 3 asistente (si jumatate, e mai complicat). Cum m-am dus, am vazut o glucoza care nu mai curgea, conectata la un cateter care parea infundat. N-am atins nimic, ca sa nu urle la mine sa nu-i ating aparatele, i-am zis (cand era singura, fara nimeni in jurul ei si cat se poate de frumos) ca “mi se pare ca s-a blocat o perfuzie la pacienta asta” si m-a luat din nou cu “ce vrei mă? Ia du-te de-o parte, ca ma obosesti“. Cine si-a gasit in secunda 2 ceva treaba in alt colt al sectiei si a injurat-o in gand?

Mda, stiu, nu-s nici eu mai breaz, dar cum o discutie simplaĀ nu m-ar ajuta cu nimic (nu ai ce sa discuti cu oamenii ca ea)Ā sipentru ca vreau sa mai revin pe aici, tot ce pot sa fac e sa fiu marlan in sinea mea (= sa injur in gand). Evident, fac ce fac si iar ajung sa dau peste ea. Am ajutat la o recoltare de hemoculturi, asistenta de pe partea ailalta imi vorbea calm si ma punea sa mai fac una-alta, asta a venit si imediat m-a repezit cand i-am dat recipientul BacT un pic miscat, pentru ca in acelasi timp opream o alarma: “fii, mă, atent, daca faci ceva, da?”.

Stiu, sunt eu suflet sensibil,Ā ar trebui pur si simplu sa ignor totul. Cam asta si fac – doar ca imi si vars naduful pe aici.

ā€¢ Imi place sectia asta pentru ca vad tot felul de cazuri. In afara de cazuri ceva mai complicate de AVC, infarct miocardic, traumatisme cranio-cerebrale si fracturi (de, a fost plin Bucurestiul de gheata), mai intalnesc si niste pacienti cu situatii mai complicate. Lucruri despre care doar am citit pana nu de mult. Anul trecut tot citeam de Pericardite si Endocardite, acum am intalnit un pacient care sufera deĀ amandoua. Pacienti cu SDRA, BPOC, MODS, IR terminala (ESRD), hemoragie subdurala postpartum (ceva asemanator cu cazul asta) si altele. O gramada de motive sa mai citesc niste teorie de anul trecut (sau anul asta). Asa aflu si nume noi de medicamente, pe care le pot apoi cauta (ori pe internet, ori in MemoMed-urile sectiei, la care, surprinzator, am acces si eu si nimeni nu urla daca le ating)

ā€¢ Pe principiul de mai sus, aici am reusit sa imi rotunjesc cunostintele despreĀ cele mai intalnite bacterii in domeniul spitalicesc, dupa ce ma intalnesc zilnic cuĀ Pseudomonas aeruginosa, MRSA,Ā Klebsiella pneumoniae, Acinetobacter baumannii, Clostridium difficile, Enterococcus faecalis si E. faeciumĀ 

ā€¢ Stii ca nu e chiar asa nasol sa mergi la spital daca pe acolo apuci sa discuti cu un fizioterapeutĀ despre Eminescu, carti, ludditi, razboi, lumea de azi – fara sa iti propui asa ceva.

ā€¢ Din categoria “auzite in spital” am 2 povestiri:

  1. Se face ca intr-o anumita sectie dintr-un anumit spital din Bucuresti existau mai multe calculatoare (deja sunaĀ aproape SF, nu?). Ei bine, nimeni nu stie cum se face, dar unul dintre calculatoare (care era folosit mai rar, pentru comenzi de medicamente, tiparirea de analize, scrierea de epicrize si cam atat) a stat minim 24h Ā fara sa il foloseasca nimeni. Adica nimeni nu s-a intrebat de ce era inchis 24 h. Pana la urma, cineva a vrut sa-l foloseasca si a descoperit ca nu pornea. Altcineva, mai cu spirit de inginer, a inceput sa scormoneasca prin spatele unitatii centrale, si a vazut niste gauri. Cu chiu, cu vai, a deschis carcasa si a avut o surpriza: cineva FURASE cateva componente din calculator (placa video, un hard si inca ceva, daca am inteles bine). Cum s-a petrecut acest lucru fara sa vada nimeni, nu se stie. Acum toata lumea acuza pe toata lumea de hotie in acea sectie. Pentru niste componente care nu pot costa mai mult de 500 lei nici daca le-ai lua noi.
  2. Eram eu curios cum se primeste spaga intr-o anumita sectie cu disciplina mai riguroasaĀ – in care pacientii nu prea se misca/vorbesc (din cauza bolilor, nu din alte motive)Ā siĀ rudele nu prea au voie sa vina decat intr-un program strict (din nou suna SF pentru spitalele noastre, nu?). Am stat de vorba cu cineva cunoscut, care mi-a povestit ca e un adevarat ritual pe acolo. Se deschid usile la ora de vizita si atunci, ca prin minune, cum vine o ruda la un pacient (cu care nu prea are ce sa vorbeasca, deoarece pacientul e, in general, lipsit de constienta) cum apar asistentele pe langa pacientul ala. Mai schimba un electrod, mai sterg o sonda, mai potrivesc o punga de sonda urinara, mai umbla la monitor. Si asa se trezesc ca prin minune cu cate o hartie in buzunar (bani putini, nu va inchipuiti ca se imbogatesc din spaga). Cum pleca rudele, cum se duc din nou asistentele la treburile lor (nu ca ar fi putine).

ā€¢ La categoria “vazute in spital” as trece un diagnostic bizar pe care nu l-am mai vazut vreodata. La un pacient om al strazii (cu TCC) care, intr-adevar, era extrem de murdar la internare, lipsit de rude, haine de schimb etc. am vazut in foaia de observatie diagnosticul “MIZERIE FIZIOLOGICA”.

ā€¢ Ultima si ma duc: ajutam o asistenta sa aspire sonda IOT a pacientului sus-mentionat, intr-o incapere micuta, prost-aerisita, in care tocmai murise si o alta pacienta de cateva ore. Mirosul era Ć®mbătător. Nenea avea si o sangerare (in vindecare) pe undeva la nivelul nas/gura/gat. Iar mirosul + zeama ce iesea de pe sonda aia erau de vis. Cum stateam eu un pic retras, cu seringa cu ser in mana si mai turnam un pic, in timp ce asistenta aspira pe acolo, mi-am adus aminte brusc de bancul cu ucenicul vidanjor care statea la intrarea in canal si ii dadea șarpele vidanjorului, care iese plin de rahat din canal si ii zice “pune mana si invata, pustiule, altfel n-o sa ajungi niciodata maestru, o saĀ cari toata viata ta trusa de scule“.

Pentru ce am ajuns sa fiu invidios

Desi imi place unde fac practica si imi place ce fac sau sa vad – sunt invidios pe colegele mele care sunt in practica la obstetricaĀ si au intrat in sala de nasteri, unde vad si asista la nasteri.

La naiba, am ajuns sa-mi para rauĀ ca n-am vreo alte 8 ore la dispozitie, ca sa ajung si pe la Chirurgie si la Obstetrica.

Cu siguranta nu mi-a trecut prin cap la 20 de ani ca la asta o sa ajung eu sa ma gandesc la 30 de ani.

Ganduri de iarna

Azi m-am intors in spital. De la ultima mea postare si pana acum am reusit performanta sa ma trezesc de vreo 4 ori la 5:45 ca sa merg la spital si de fiecare data m-am culcat la loc.

Pur si simplu nu m-am putut motiva sa ma ridic din pat pe vremea aia ca sa merg la practica. 2 saptamani nu am avut chef de munca, scoala, invatat.

Ei bine, acum cand a inceput oficial perioada de practica, vremea e si mai urata, deci de asta n-am scapat. Saptamana trecuta 20141231_141751a fost foarte frumoasa zapada si frigul, nu zic nu, dar parca nu te mai bucuri la fel de o priveliste invernala atunci cand trebuie sa mergi prin noroi si sa astepti masina la ora 06:30. Macar intre timp mi-a revenit cheful de invatat, deci azi m-am infiintat la spital cu intrebari noi…

Intrebari noi plus realizarea (oarecum placuta) ca stiu ceva mai bine ce trebuie facut in anumite situatii cu pacientii. E adevarat, la suprafata imi pastrez obisnuinta (probabil enervanta) de a intreba inainte de a face anumite lucruri, pentru ca ma simt mai comod sa stiu ca verifica cineva ceea ce urmeaza sa fac

M-am gandit de multe ori in perioada asta la faptul ca, probabil, de iarna viitoare voi fi angajat (sau voluntar, in cel mai rau caz) full-time intr-un spital, si asta va insemna, cel mai probabil, ca voi munci de Sarbatori. Mare regret pentru Sarbatori in sine nu as avea. Dar dintotdeauna m-a deranjat cand trebuia sa muncesc atunci cand majoritatea oamenilor din jurul meu se relaxau. Incepand dinĀ scoala, continuand cu facultatea si cu primele mele locuri de munca. Poate si din cauza asta am ramas atat de multa vreme la locul de munca actual – oricate nemultumiri as avea eu, intotdeauna am avut liber (sau aproape liber = maxim 1 zi de munca) in perioada 24 decembrie – 1 ianuarie. E si cevaĀ de asteptat in ultimele luni ale anului – o perioada in care stii ca te vei relaxa. Chiar ma intreb cum vor arata viitoarele mele sfarsituri de ani. šŸ™‚

Dintotdeauna mi s-au parut demni de respect cei care vin la munca in orice perioada a anului – pentru ca lucreaza in domenii esentiale pentru lumea moderna. In ultimii ani ori mi-a crescut respectul dupa ce am avut ocazia sa lucrez (sau sa observ) langa asemenea oameni, ori mi-am dezvoltat un mecanism de auto-protectie, in care ii dau valoare unei situatii neplacute, tocmai pentru ca stiu ca ma voi afla si eu in ea in curand.

Alt lucru care mi-a placut de multa vreme a fost sa observ evolutia oamenilor. Felul in care cate un coleg studia mai cu atentie cate ceva la scoala si apoi devenea brusc mai bun decat media dupa cateva luni a fost chiar fascinant de urmarit. Sa vezi cum cate un coleg sau amic de teren de baschet sau de sala se antrena mai constiincios si devenea un sportiv mai bun Ā e de asemenea interesant. Si la munca am avut mai multi colegi care veneau cu ochii mari si nestiind mai nimic si care ajungeau dupa cateva luni sa faca niste lucruri remarcabile.

Ei bine, multumita unui concurs de imprejurari, am putut observa si evolutia unor asistente medicale de la statutul de proaspete absolvente la proaspete angajate la “asistente medicale cu cateva luni bune de munca lucrate in acelasi loc”. E adevarat, dupa scoala + cateva luni bune esti inca departe de a fi foarte bun. Dar se vede ca te-ai obisnuit cu anumite lucruri, reactionezi altfel in aceeasi situatie in care acum cateva luni te vedeam blocandu-te, degajezi (mai degraba fortat) un aer de control relativ al situatiei.

Daca stai sa te gandesti, o parte importanta din meseria asta pe care ma chinuiesc eu sa mi-o insușesc tine si de cat de bine poti sa-ti pastrezi calmul in situatii grele si sa-ti utilizezi cunostintele si experientele precedente intr-un mod util. De exemplu, am vazut sufcienti pacienti si asistente si doctori pana acum ca sa imi dau seama ca nu exista om care sa recolteze sange din prima oricui, oricand. Dar daca iti pastrezi calmul si perseverezi, mai devreme sau mai tarziu tot reusesti. Mai chemi pe cineva mai experimentat daca e nevoie, te mai ajuti cumva de unul, de altul, dar reusesti. Cand mi se da mie cate un pacient din asta mai dificil, eu renunt relativ repede. E adevarat, am si principiile mele: daca nu reusesc 5 minute sa recoltez sau sa montez branulaĀ SI nu vreau sa intep un pacient de mai mult de 2 ori (ca sa nu ii provoc durere degeaba),Ā e cazul sa las pe altcineva mai priceput. Ei, asistentele cu vechime au si rabdare mai multa si sunt in stare sa treaca peste punctul in care eu ma blochez, cand nu-mi iese nimic si ma enervezi. Si se vede asta.

Si e tare sa vezi asta si pe persoane care pana nu demult nu aveau multa experienta in plus fata de tine, dar care pur si simplu au devenit mai pricepute exersand si perseverand.

Bine, mai exista si cazul mai putin placut in care vezi cum li se schimba comportamentul fata de tine in cateva luni. De unde acum ceva timp eram aproape egali (incepator vs. elev in practica), acum, dupa ce mai multe luni au muncit… isi schimba tonul, vorbesc cu un pic de superioritate.

Dar, intr-un final, cui ii pasa de chestia asta? Poate asta e mecanismul lor de protectie fata de alte porcarii din spital – s-or simti mai bine sa se creadaĀ superiori/superioare altora.

De ce ma frustreaza scoala mea pentru Asistenti Medicali pe mine

… si am ajuns sa nu-mi mai pese de ce cred profesorii ca as stifrustrated-by-phone.

Anul trecut am avut media 9,93. In anul 1 am avut un pic sub 9,70 (multumita unei medii de 8 la… Sociologie si uneia de 9 la Fizica si a faptului ca media materiilor nu se calculeaza rotunjind mediile in sus/jos). Ma rog, nu am spus asta ca sa ma laud, chiar sunt convins ca notele sunt inutile. Conteaza ce retii din ceea ce ti s-a predat. Si am spus-o dupa fiecare semestru, nu consider ca am ramas cu suficiente cunostinte din ceea ce mi s-a predat. Notele sunt mai degraba opinia profesorilor despre tine (in cazul scolii mele, cel putin).

Acum cateva luni imi raspundea la cateva intrebari o absolventa a unei scoli postliceale de AMG din Bucuresti.

Printre intrebari era si “Daca ar fi trebuit sa platesti scoala, ti-ar fi parut rau pentru banii platiti dupa 3 ani de zile ā€“ raportandu-teĀ la educatia pe care ai primit-o? Intreb asta tocmai pentru ca ai vazut cum e si sa faci o facultate, un master, cred ca stii ce inseamna sa citesti/inveti/retii la cateva materii intr-un semestru cateva sute de pagini/materie.” Raspunsul a fost “Educatia pe care am primit-o isi merita timpul pierdut prin autobuze, bani nu merita” urmat de (esti stresat) “sa vii la scoala, de la servici nu poti sa lipsesti prea multā€¦rezultatul e un mare stress

A mai spus ea mai multe lucruri pe acolo, sunt opiniile ei, nu i le impartasesc (desi pe unele le accept), dar cele doua afirmatii de mai sus imi tot vin in cap. Poate semestrul asta (al 5-lea din 6 totale) mai mult decat pana acum.

Precum am mai tot afirmat pe aici, stiu ca e alegerea mea sa imi pastrez un loc de munca (part-time) pe parcursul celor 3 ani de scoala si accept ca nu am dreptul sa ma plang de situatia asta – in conditiile in care sunt un adult si stiam in ce ma voi baga pentru aceasta perioada.

Dar lunile astea din anul 3 m-au facut sa imi pun de nenumarate ori intrebarea “de ce naiba fac eu asta?”.

Saptamanile cu practica au fost chiar interesante-spre-foarte-tari (daca mi se permite exprimarea asta) in ciuda nemultumirilor personale, cauzate majoritar de asteptarile mele prea mari. Ok, sunt obositoare si tot timpul am senzatia ca invat prea putine lucruri si ca am prea putin timp sa imi aprofundez cunostintele practice, dar macar am constant senzatia ca invat ceva. Sau ca evoluez in cunostinte (de bine, de rau).

Bai, dar in saptamanile de teorie am de prea multe ori senzatia ca plec la scoala pentru a ajunge la scoala si a scrie niste randuri in caiete, nu pentru a invata ceva.

Fug dupa autobuze sau tramvaie, stau zeci de minute in trafic, apoi ajung la scoala ca sa ce? Sa scriu robotic cateva pagini intr-un caiet si apoi sa plec inapoi spre casa?

De prea multe ori profesorii au doar grija ca trebuie sa isi “predea materia” si nu ii intereseaza CU CE RAMANEM NOI dupa cursurile lor. Vin la scoala (cei care vin) si ne predau in fuga 4-5-6-7 pagini A3, eventual ne dau si cate 1-2 cursuri de cate 20 de pagini “de tras la xerox” si apoi se cheama ca ei si-au facut treaba.

Apoi urmeaza lucrari. Fac mare tam-tam ca ei “nu accepta sa se copieze”, dar cand sta jumatate din clasa cu cursurile pe sub foi sau prin banci, inchid ochii.

Doamne-fereste sa ne asculte pe toti oral, atunci ori ar trebui sa dea prea multeĀ note sub 5 (nu ar da bine nici pentru scoala, nici pentru ei, nu?), ori ar trebui sa isi piardaĀ timpul sa evalueze elevii pe ceea ce sunt in stare sa argumenteze. Prea complicat. Hop, 1 lucrare, corectata in maxim 30 secunde si gata 1 (sau 2, in anumite cazuri) note.

Cei mai placuti sunt profesorii care tin cate un discurs despre venitul la scoala in fiecare ora si “importanta venitului la scoala”, precedat deĀ vorbarie goala, urmat de vorbarie goala, plus 10-20 de minute de predat si cursuri xeroxate. Apoi evaluare din aceasta “materie predata”. Si nu, nu sunt profesori de nursing.

Apoi avem profesorii care nu prea vin la ora, dar ne distribuie cursurile in format electronic. Partea buna e ca ai ce citi. Partea proasta e ca nu vin la ora ca sa-ti raspunda la intrebari din ele. Cui ii mai pasa ca nu intelegi ceva dintr-un curs de neurologie?

Apoi avem profesorii de nursing, care ar trebui sa ne predea (conform programei) cateva sute de pagini de cursuri in aproximativ 10Ā intalniri pe semestru. Restul intalnirilor se pierd (incepe scoala, se termina scoala, avem lucrari, mai au ceva de rezolvat ei). Evident ca (daca chiar vor sa ne predea toata materia) pur si simplu nu e timp sa predea totul. Daca vrei si explicatii sau completari la ce predau ei sau faci observatii cu “ce ai vazut tu in practica versus ce ne predau ei”… se duce ora si nu ti se mai preda prea mult. Si uite asa te trezesti cu zeci de pagini de caiet scrise, dar cu putine explicatii suplimentare. Ma rog, macar ti se preda ceva, tot e bine. Problema e ca toata lumea are carente pe la materiile din primii ani. Fie de anatomie si fiziologie, fie la tehnici de nursing, fie la integrarea materiilor de anul asta cu cele de anul trecut (Cardiologia, Chirurgia, Pneumologia si Nefrologia imi vin in cap). Daca vrei sa primesti o explicatie la un proces care ti s-a predat incomplet anii trecuti… pur si simplu nu mai ai cand s-o mai ceri si pe aia.

NU in ultimul rand avem profesorii care au cate o materie de care nu le pasa nici lor, dar care pozeaza in foarte patrunsi de importantaĀ orei. Aici incadrez Deontologia, Psihologia si Calitatea Serviciilor deĀ Nursing. Intr-o lume ideala, in care oamenii astia ar veni la ore si ar incerca sa vorbeasca despre probleme reale, despre lipsa eticii din sistemul nostru sanitar, despre spaga, despre durere, despre cum lucruri simple pot imbunatati o activitate atat de mult orientata-catre-oameni, da, materiile lor ar fi importante. Dar cand vin la scoala, stau 20-30 de minute, citescĀ niste randuri din niste manuale ofilite sau ne dau niste cursuri mucegaite de timp si ne zic “cititi de acolo”… sa ma scuze, dar mie mi se pare ca isi desconsidera din start materia. De ce ar trebui sa-mi pese mie de materia lor, in conditiile in care nici ei nu se obosesc sa le pese de ce predau? Ha, ne dau cursurile. In conditiile in care APROAPE TOTIĀ profesorii ne dau doar cursurile de citit acasa, cand naiba ar trebui sa si invatam ceva? La scoala ce facem? Venim ca sa semnam foile de prezenta, asta facem. Cat despre evaluare, e o bataie de joc. Cea mai mica nota e 5. Daca stii ceva si chiar te chinui sa-ti argumentezi afirmatiile in scris, dar ai absente, o sa iei maxim 9 in lucrari. Daca copiezi, ai sanse mari sa iei nota maxima fara sa stii nimic. Hmm, ceva nu se leaga.

De asta am inceput sa-mi bag picioarele. De ce sa ma obosesc sa ajung la scoala la fiecare ora ( un lucru pe care oricum nu-l pot face decat cu foarte mari certuri la munca), cand rezultatul e acelasi? De ce sa ajung la orele unor oameni care nu se obosesc decat sa ne dea niste cursuri ca sa le xeroxam?

Asta mai ales cand avemĀ atat de multe gauri in cunostintele teoretice si practice pe care ar trebui sa ne bazamĀ in viata noastra profesionala, gauri de care se pare ca nu le pasa prea mult profesorilor, ei vor doar sa-si predea materia.

Am ajuns cam ca la facultate – imi iau cursurile de la materiile care sunt importante (cele medicale si de nursing) si le citesc, pe restul le citesc inainte de lucrari, cat sa nu iau 5 si cam atat… O situatie pe care o uram in facultate, si in care speram din tot sufletul sa nu mai ajung.

Da, recunosc, vina pentru gaurile in cunostinte nu este a profesorilor – o vina mare are si elevul in sine. Probabil cea mai mare. Dar cel mai enervant e ca alti colegi reusesc sa invete o gramada de lucruri la orele lor si, din discutiile nostre, nu imi pare ca ar tine neaparat de ei. Adica e frustrant sa iti dai seama ca altii pot invata mai multe doar pentru ca au avut noroc la niste profesori mai buni. Sau cu mai mult timp. Sau cu mai mult chef de a preda.

Eh, de maine ma intorc in spital. Macar de acolo ma intorc cu intrebari reale, dinĀ viata reala, pentru care pot cauta raspunsuri complete si (sper) corecte.

Cum ajungi sa lucrezi ca Asistent Medical in Danemarca (guest post)

Am un post in care am incercat sa strang cateva informatii despre salariile asistentilor medicali in diferite tari din Uniunea Europeana. Nu este exhaustiv si nici nu sustin ca este 100% precisĀ – toate informatiile pe care le-am folosit sunt luate de pe internet, dar mentionez sursele.Denmark-City

Acolo am primit un comentariu de la un asistent medical care lucreaza de ceva ani in Danemarca, dupa 3 ani munciti in Romania (ca asistent medical).

La rugamintea mea, a fost dispus sa isi impartaseasca, pe scurt, povestea plecarii sale la munca in Danemarca.

Mi-am permis sa introduc niste sublinieri si intariri prin text, in rest este 100% guest post:

 

Sa o luam cu inceputul.
Nu am avut o dorinta de a munci in Scandinavia per se. A fost mai mult un impuls ori, daca vrei, o idee, sa vad daca pot sa ajung acolo si, mai ales, sa experimentez pe pielea mea societatea nordica.

Nu am stiut absolut nimic despre procesul efectiv de recunoastere a calificarii, insa stiam foarte bine procedura. Suedia si Danemarca (tarile pentru care am aplicat) sunt state membre UE, deci sunt supuse anumitor conventii, printre care amintesc cea mai importanta, Directiva 2005/36 (plus amendamentele de rigoare adaugate de-a lungul anilor), directiva care guverneaza migratia fortei de munca in spatiul UE.

Asadar, am tras cu glontul catre Suedia si Danemarca.

Primul pas a fost sa aflu care este denumirea suedeza, respectiva daneza, a titulaturii ā€asistent medicalā€.
A fost relativ simplu. Utilizand Google Translate, nurse a devenit sygeplejerske, asta fiind traducerea in daneza (syg = bolnav, plejer = ingrijitor). Renunt a mai mentiona Suedia, pentru ca nu am primit nici un raspuns pozitiv din partea lor.

Asadar, eu sunt sygeplejerske. De fapt, sygeplejer (asistent medical), sygeplejerske insemnanad asistenta medicala. Oricum titulatura oficiala este de sygeplejerske. Inca o dovada ca traiesc intr-o societate axata pe egalitatea intre sexe?ā€¦ Ma rog.

Pasul urmator a fost atasarea in Google a termenului sygeplejerske de job, acesta din urma fiind un termen ā€internationalā€. Asa am gasit posturi de asistenti medicali in Danemarca. Dupa aceea, acelasi google m-a ajutat sa gasesc ā€sygeplejerske job i psykiatrienā€, adica joburi asistent medical in psihiatrie, acesta fiind domeniul meu de activitate.

O pagina m-a condus la alta. Asa am aflat ca Danemarca este organizata pe regiuni si pe pagina oficiala a acestora pot gasi si aplica pentru joburi. (nota Cristian: un site, in engleza, al regiunii centrale, cu informatii despre munca in Sanatate in Danemarca gasiti aici)

Odata gasite aceste joburi disponibile, nu trebuia decat sa utilizez din nou Translate pentru a avea o versiune in engleza a anuntului si, mai ales, pentru a gasi o adresa de email de contact.

Astfel am aplicat, daca bine imi amintesc, pentru vreo 25-30 de posturi.
Am explicat frumos cine sunt si ce pot, am atasat un resume actualizat si am multumit frumos, asteptand vreun raspuns.

Am primit doar 2 raspunsuri concrete.
Unul a fost de la o sectie de psihiatrie din Copenhaga, iar celalalt de la actualul meu loc de munca.
Diferenta a constat in faptul ca cei din Copenhaga ar fi vrut sa am autorizatia de a profesaĀ (adica sa-mi fi recunoscut diploma, pe romaneste) inainte de interviu, pe cand ceilalti nu, ei m-au chemat la interviu inainte. Pe banii lor.

Zis si facut.

Am rezervat un bilet cu Lufthansa si dus am fost catre Danemarca.
In gara orasului unde este situat spitalul m-a asteptat o angajata de la Resurse Umane, care m-a condus catre garsoniera pusa la dispozitie de catre ei pe durata celor 5 zile.

Interviul a fost un succes, altfel nu mai stateam acum, fiind de garda, sa scriu istoria mea.

Pe scurt, interviul a decurs foarte profesional. Au fost prezenti 2 sefi de sectie, plus directorul de ingrijiri. Au mai fost 2 angajati de la Work in Denmark, o organizatie guvernamentala al carei scop este sa atraga forta de munca calificata in Danemarca. Apoi eu si inca un asistent polonez, in gluma fie spus, adus pe filera poloneza (directorul de ingrijire este de origine poloneza, plus de asta tipul mai avea un frate si un var angajat in acelasi spital)

Ni s-a explicat ce si cum, cum va decurge procesul de integrare, care este salariul de incadrare, ce drepturi avem etc.

In timp ce eram in drum spre Copenhaga pentru a vizita orasul, primesc mesaj de la Lisbeth (tipa de la Resurse Umane) ca s-au hotarat sa imi ofere postul.
Eram asadar angajat pe un post temporar de 1 an cu posibilitatea de a fi angajat permanent daca, dupa 1 an, voi atinge un anumit nivel al limbii daneze.
Totusi, conditia cea mai importanta pentru mine era sa obtin autorizatia daneza, fapt care stiam ca nu va fi fara probleme.

Nu cred ca are relevanta acum, insa pana la urma am primit dreptul de a profesa in Danemarca.
Daca cumva doresti, am sa explic pe indelete, insa pentru cei din generatia ta recunoasterea calificarii in spatiul UE este absolut o simpla formalitate. (nota Cristian: asa este, am o colega care a terminat anul acesta, acum deja i s-au recunoscut studiile, la doar cateva luni de la terminarea scolii – voi reveni cu povestea ei, probabil)

Cum e sa muncesti in Danemarca?
Raspuns: nu e ca in Romania.

Am fost inclusi (eu si Pawel, polonezul) intr-un program de mentorship. Am avut-o drept mentor pe X, o daneza de vreo 1,60, putin dolofana, insa extrem de competenta, mai ales dpdv al calitatii serviciului medical. Actualmente este angajata a sectii de Cardiologie din cadrul Spitalului Universitar din orasul X, pe un post de udviklingssygeplejerske, adica o asistenta care are ca obiect de munca controlul serviciului medical si imbunatatirea lui. Are vreo 28 de ani si la anul va studia pentru doctorat.

Primele 3 luni au fost structurate astfel : 1 zi pe sectie sub indrumarea lui X, restul de 4 zile la scoala de limba daneza. In treacat fie spus, in Danemarca strainii au posibilitatea sa studieze gratis limba daneza timp de 3 ani.

Apoi, 2 zile la munca, 3 la scoala.

Intre timp am fost platit ca si oricare alt asistent medical.

Cum a fost integrarea?

Grea. Primele trei luni au fost grele.
Limba daneza este aproape imposibila. Germana e simfonie pe langa sunetele grosolane emise de danezi. Parca Regina Margareta(Danemarca este Regat) a spus odata ca limba daneza nu este o limba, ci o boala a gatului.
Sincer, nu cred ca poti retine prea multe in primele 3 luni, decat dialogurile absolut conventionale.
Gramatica este relativ simpla, au doar un timp de conjugare a verbelor( cum ar veni, eu mananc, tu ā€manancā€, el ā€manancā€), ceva verbe neregulate, apoi ordinea in propozitie(aici se aseamana cu germana). Pronuntia este aproape imposibila si asta face foarte dificil procesul de invatare a limbii daneze.

Planul initial a fost ca in decurs de 6 luni sa atingem un anume nivel de competentaĀ incat sa putem munci independent pe sectie. Insa au fost putin cam optimisti, cel putin in cazul lui Pawel.

In cazul meu, la 7 luni de la inceperea cursurilor, in luna mai 2010 am inceput sa muncesc independent, evident am mai primit ajutor. Insa am reusit in cele din urma.

La 1 an am atins nivelul dorit de ei, ma refer la competentaĀ in limba daneza si, astfel, am obtinut fixarea pe post, asa cum se spune in Romania.

Din pacate pentru Pawel lucrurile nu au decurs prea bine, desi a avut parte de tot suportul pe care il putea cere.

Cum este munca de asistent medical in Danemarca?ā€¦

Cred ca ramane pe altadata.

Godnat. (Cristian:Ā Noapte buna, postul a fost scris noaptea)