De ce e ar fi Brexit-ul o idee (extrem de) stupida

Pentru cine nu stie, pe 23 iunie Marea Britanie va vota intr-un referendum daca vrea sau nu sa mai ramana in Uniunea Europeana. Fortati de pierderea alegatorilor in fata radicalilor de dreapta (UKIP), conservatorii (Tories) au castigat alegerile de anul trecut (si) promitand ca acest referendum va avea loc pana in 2017.

In momentul de fata, sondajele de opinie spun ca exista doar un mic avans al celor care vor sa ramana in UE (printre cei care zic ca vor sa voteze si s-au hotarat cum vor vota). Acum cateva saptamani, sondajele aratau un avans pentru tabara cealalta.

UK este un importator net fata de restul tarilor din UE (deficitul comercial, diferenta intre cat importa si cat exporta, a fost de 61,6 miliarde de lire sterline in 2014). Uk a fost un magnet pentru atragerea de forta de munca inalt-calificata din UE (nu doar din tarile noi UE) in ultimii 15 ani. Nu in ultimul rand, a avut un cuvant oarecum greu de spus in politica UE. Asta daca trecem peste faptul ca nu exista clauze pentru parasirea Uniunii Europene de catre o tara-membra (de asta Grecia nici sa fi vrut nu ar fi putut fi data afara), deci un Brexit ar fi un scenariu total necunoscut.
In mare, ar fi o miscare cel mai probabil extrem de distructiva pentru visul unei Europe unite pe termen lung si cu efecte probabil nefaste asupra economiei UK si EU pe termen mediu si scurt. O lista simplificata cu argumente pro si contra aici.

 

Si cel mai tare e ca majoritatea britanicilor habar-n-au de ce vor sa iasa din EU.

stupid ukip.gif

 

Clipul este un remix al unei scene din excelentul Life of Brian, un exemplu foarte bun de umor englezesc. Ma intreb cum ar privi echipa Monty Python politicienii britanici ai zilelor noastre. Care, cum fac politicienii din toate vremurile si din toate tarile, isi schimba numele si partidele, dar niciodata naravurile:

 

Beneficiul neasteptat al faptului ca am lucrat atata vreme ca grafician

De cateva saptamani caut joburi de asistent medical.

Pentru unii poate parea prea devreme, eu stiu doar ca nu vreau sa fiu somer prea mult. Ultima data cand eram somer aveam 19 ani si tare nasol era. 🙂

Cautatul de joburi inseamna si contactul cu diferite agentii de recrutare. E-mailuri, interviuri, discutii telefonice samd.

Ei bine, la una dintre discutiile astea cu un recrutor (care, CULMEA, mi-a citit CV-ul), mi s-a spus “oooh, I’m actually quite interested in the fact that you worked as a Graphic Designer. I’m interested in doing a rebranding and working a bit on my company’s image“.

Altul mai pasionat de meseria mea trecuta ar fi sarit in sus la ideea ca poate castiga niste bani in plus. Eu am luat in calcul faptul ca am de invatat pentru examene, ca imi caut si joburi si mai am si alte lucruri pe cap si timp putin, deci am zis pas.

Am pasat potentialul client catre fostii mei angajatori.

Mi-au multumit si mi-au zis “mai Cristian, eu zic sa iti mai depui candidatura si la alte joburi din astea, poate mai gasesti asa clienti“. 🙂

O sa vedem vreodata o asemenea “plangere” dupa o vizita intr-un spital din Romania?

Poveste reala.

O mama frustrata a doi copii din Anglia a cazut si si-a fracturat cumva cotul. S-a dus la departamentul de urgente al unui spital universitar NHS din zona metropolitana Londra.

Ce a urmat? O plangere dupa ce a ajuns acasa:

plangere

Probabil ca in Romania ar fi urmat o plangere reala pentru ca “n-a fost tratata ea prima” desi facea gura de o ora ca sunt tratati “toti prostii cu sangerari masive si infarcte” si apoi pentru ca a fost “otravita cu vaccinuri” – despre care “s-a documentat” ea ca sunt inventate pentru a ne ucide pe toti incet cu boli autoimune.

Un banc care mi-am jurat ca nu se va mai aplica in cazul meu vreodata

Pe vremea lui Ceausescu, in urma incalzirii relatiilor bilaterale romano-chineze, a aparut un necesar de vorbitori de limba chineza. La nivelul conducerii de partid si de stat a fost creata o comisie de experti care sa determine cea mai rapida cale de a obtine fluenta in limba chineza.

Intr-o prima instanta, expertii au mers la profesorii de la facultatea de limbi straine, din cadrul Universitatii Bucuresti.  Le-au pus intrebarea:  “De cit timp credeti ca e nevoie pentru a obtine vorbitori fluenti de limba chineza?”.  Profesorii s-au consultat pentru o vreme, apoi au raspuns:  “Avem nevoie de circa 4 ani de studiu aici, apoi de 2 ani de specializare in China. In total, cel putin 6 ani“.

Membrii comisiei au notat, dar li s-a parut inacceptabil sa mearga cu termenul asta la Ceașcă, asa ca au mers pe holurile facultatii, pe considerentul ca studentii au memorie foarte buna si le-ar oferi un termen mai corect.  Au pus aceeasi intrebare studentilor. Au stat studentii, s-au gandit, au vorbit, apoi au trimis un reprezentant in fata:  “Daca e examen, 3 zile, daca-i partial, 1 noapte, iar daca-i colocviu, il dam acum”.

Am un curs de 105 pagini pe care l-am inceput de mai multe ori si de care n-am trecut niciodata de mijloc. E asa soporific ca ma tot gandesc sa-l iau cu mine in spital si data viitoare cand mai aud un pacient ca se plange de probleme de somn, sa i-l pun in poala.

Examenul e grila cu complement compus. Oare ce rezultat o sa iau? O sa ma trezesc asa dupa o vreme 🙂

Picture-11

P.S. Nu, nu asa am facut eu scoala, dar materia asta chiar nu-mi place, mai am de scris la lucrarea de diploma, am si serviciu si profesoara a refuzat cu abstinenta sa ne predea ceva. “Aveti suportul de curs, va descurcati”.

“Calambur” cu placinte

Sotia mi-a facut un nutella-cheesecake si eu am mancat primele portii cum stiu eu mai bine: ca un copil mic. Mandru de rezultat (ca orice copil), l-am pozat. 20150328_204550 In aceeasi zi, s-a nimerit sa vad o poza pe facebook, un pun vizual  cu o placinta, referinta la o diagrama Venn. Cum neuronii mei aveau prea multa glucoza la dispozitie in momentul ala, m-am apucat sa caut alte poze cu placinte-calambur*. Am deschis cutia pandorei. venn piagram pi cake apple pie pie chart octo-pi pi * Habar-n-am cum altfel as putea traduce pun.