De ce e ar fi Brexit-ul o idee (extrem de) stupida

Pentru cine nu stie, pe 23 iunie Marea Britanie va vota intr-un referendum daca vrea sau nu sa mai ramana in Uniunea Europeana. Fortati de pierderea alegatorilor in fata radicalilor de dreapta (UKIP), conservatorii (Tories) au castigat alegerile de anul trecut (si) promitand ca acest referendum va avea loc pana in 2017.

In momentul de fata, sondajele de opinie spun ca exista doar un mic avans al celor care vor sa ramana in UE (printre cei care zic ca vor sa voteze si s-au hotarat cum vor vota). Acum cateva saptamani, sondajele aratau un avans pentru tabara cealalta.

UK este un importator net fata de restul tarilor din UE (deficitul comercial, diferenta intre cat importa si cat exporta, a fost de 61,6 miliarde de lire sterline in 2014). Uk a fost un magnet pentru atragerea de forta de munca inalt-calificata din UE (nu doar din tarile noi UE) in ultimii 15 ani. Nu in ultimul rand, a avut un cuvant oarecum greu de spus in politica UE. Asta daca trecem peste faptul ca nu exista clauze pentru parasirea Uniunii Europene de catre o tara-membra (de asta Grecia nici sa fi vrut nu ar fi putut fi data afara), deci un Brexit ar fi un scenariu total necunoscut.
In mare, ar fi o miscare cel mai probabil extrem de distructiva pentru visul unei Europe unite pe termen lung si cu efecte probabil nefaste asupra economiei UK si EU pe termen mediu si scurt. O lista simplificata cu argumente pro si contra aici.

 

Si cel mai tare e ca majoritatea britanicilor habar-n-au de ce vor sa iasa din EU.

stupid ukip.gif

 

Clipul este un remix al unei scene din excelentul Life of Brian, un exemplu foarte bun de umor englezesc. Ma intreb cum ar privi echipa Monty Python politicienii britanici ai zilelor noastre. Care, cum fac politicienii din toate vremurile si din toate tarile, isi schimba numele si partidele, dar niciodata naravurile:

 

Asistent Medical in Anglia (6)

Tehnic vorbind, s-au terminat primele mele 6 saptamani de munca in spital.

Saptamana asta am lucrat 3 zile la rand, ca sa pot pleca in tara cateva zile fara sa-mi iau concediu platit. Sunt asistent medical independent 100% (deci nu shadow=supernumerary) de 2 saptamani (desi am fost oarecum independent cam din ziua a 3-a in spital si desi saptamana trecut trebuia teoretic sa fiu inca supernumerary). Primul meu salariu “sta sa vina“.

Cum pot descrie cel mai bine inceputul meu? Cu tabloul asta, vazut de mine in The National Gallery.

the ugly duchess

In esenta, exista multe aspecte urate ale inceputului ca asistent medical in Anglia, dar si lucruri ok si detalii stralucitoare sau scumpe, care iti pot lua ochii sau iti arata ca exista o oarecare frumusete si in urat.

Moment poetic incheiat. Sa revin.

• In primul si primul rand, in momentul in care ti se dau 4-6 (sau mai multi, fereasca sfantul) pacienti pe mana pentru 13 ore, primul soc este cat de repede trece timpul. Da, ca shadow ai stat dupa o alta asistenta si ai vazut ce face, ai ajutat-o, ai avut grija de cativa pacienti, ai completat si o parte din hartii. Dar cand trebuie sa faci totul SINGUR, mai ales daca nu ai HCA sa te ajute sau ai un HCA lenes sau nesimtit, trebuie sa inveti sa faci management al timpului. Nu exagerez si nu mint, am exemplul pe care il tot repet, de acum 2 veri, cand la o tura de voluntariat intr-o sectie de oncologie din Bucuresti am ajutat o asistenta care avea doar 2 infirmiere cu ea sa dea medicamente (majoritar i.v.) la 60 de pacienti (6 saloane mari, 4 saloane mici plus 2 camarute). Fata de asa ceva, ce mama naibii poate fi asa de greu sa ai grija de 4 pacienti, atunci? E simplu, aici faci multe lucruri pe care nu le faci in Romania si exista multe verificari si mecanisme de protectie pe care trebuie sa le faci sau sa le indeplinesti ca sa termini munca cu bine. Asta daca iti pasa de PIN-ul tau si nu mergi pe principiul “nimeni nu o sa ma verifice vreodata, fac ce pot”.

• In fiecare seara am stat si m-am gandit inainte de-a adormi ce am facut gresit si ce pot schimba ca sa eficientizez munca. Pana acum, singura miscare ce mi-a salvat 1 ora a fost sa sacrific cele 90 de minute de pauza (60+15+15) si sa le scurtez la 5+5+5+15 (sau 20). Suficient timp sa mananc 1-2 senvisuri, sa beau 1 l de apa si sa mananc 1 masa calda. E adevarat, nu ma pot relaxa suficient. Dar la naiba, cand oi fi in stare sa fac lucrurile mai repede, atunci o sa mai adaug minute la pauze. Pana una-alta, nu a fost nici o zi pana acum in care nu am mancat deloc, si in singura zi in care n-am mancat ceva cald, o tanti de la bucataria sectiei mi-a dat un senvis (din ala dublu, ambalat) si lapte si biscuiti. Oricum, prefer sa dau 4 lire, 4,2 lire pentru o mancare calda de genul asta: pui/peste (1 data miel) simplu plus o garnitura de legume fierte, simple (nu vreau sosuri).

Ce iti mai salveaza timpul? Sa stii tot timpul ce medicamente iti vor trebui in carutul tau, sa nu trebuiasca sa mergi la vecini sau in camera cu medicamente. Sa iti pregatesti inainte de-a pleca spre pacienti carutul cu niste seringi, ser (fiole de 10 ml), ace, mojar pentru zdrobirea medicamentelor, o rola de adeziv, un tegaderm in caz ca ai un pacient cu un pansament de branula praf, manusi prin toate buzunarele, niste tifon steril si altele, pe care le prinzi dupa mai multe zile pe cont propriu. La mine avem 90% pacienti cu narine, masca, nebulizare, ventilatie non-invaziva, masti venturi, aer umidifact (nu in barbotor simplu, ca la noi), traheostome si altele. E esential sa stii de unde naiba iei toate porcariile astea, pentru ca aproape sigur le vei schimba 1 data in tura (vine cineva, pacientul le da jos sau cineva le da jos, apoi nu faci porcaria sa le pui la loc pe pacient DE PE JOS). Daca ai pacient cu alimentare pe NGT sau PEG trebuie sa te asiguri ca ai seringi oral/enteral suficiente inainte sa te apuci sa faci ceva, altfel iesi si intri din salon ca bezmeticul. O foarfeca pastrata in buzunare e esentiala.

• Nu in ultimul rand, chit ca iti mananca timp, daca ai grija de pacientii tai, le rezolvi problemele cand apar (nu ii amani, daca poti) si vorbesti cu rudele cand esti intrebat de ceva, VEI fi recompensat in ceruri. :)) Trecand peste sarcasm, cu exceptia unui pacient dificil (care are oricum dementa) si a unor nenorociti care exploatau un pacient, in 6 saptamani nu am avut inca o problema cu pacientii sau rudele atata timp cat m-am purtat ok cu ei si le-am aratat ca ma straduiesc sa ii ajut. Si am avut si muncitori si forbalisti si pensionari si morfinomani si tigani de-ai nostri si gangbangers s.a.. Cand ai un pacient a carui stare se inrautateste si stii ca va muri in sectia ta, te ajuta sa ai o relatie ok cu familia lui. Spre deosebire de Romania, aici plangerile si acuzatiile pot provoca multe probleme personalului medical, chit ca sunt nefondate.

• Daca e sa mai observ ceva, mult timp se pierde cu orice incident (considerat) major. Ok, ai stop cardiac sau IMA sau PE sau AVC (rar in spital) care sunt acolo sus ca importanta daca apar. Nu ai ce sa faci, se intampla. Dar daca iti pica un pacient pe jos la baie sau oriunde sau daca descoperi orice fel de escara, documentatia si intrebarile la care raspunzi imediat dupa iti mananca lejer 1 ora sau mai mult din timpul tau. Am avut o pacienta cu 2 escare mici pe zona interna a feselor. Cu istoric de diaree, cu diabet, sangerari anale, batranica (92 ani!). Umiditatea a creat roseata care a creat cate o escara (in opinia mea, asistenta medicala de la TVN mi le-a categorisit ca “moisture damage”) pe fiecare fesa. Cu tot intorsul nostru la 2-4 ore. Pana am primit alte 2 opinii, pana am facut documentarea, pana am completat si printat Incident Report, am cerut TVN consult si Medical Photography, am raspuns la intrebarile unit managerului, 1 ora jumatate s-au dus. La sfarsitul zilei m-am considerat norocos ca am scapat la 20:40. O colega (cu 16 ani experienta aici) a avut o cadere a unui pacient in baie. Hop cu documentatia, radiografie imediat, crash cart (dus la loc, nu a fost cazul) samd. Hop cu 1 ora pierduta. Avea 10 pacienti. A plecat la 21:00 de la munca. Cand tin minte ca eram in practica si a picat un pacient la cativa m de mine si abia s-a miscat alta eleva sa ma ajute si apoi verificarile facute au fost minime… tot nu imi e dor de Romania.

• De bine ce sunt RN cu PIN si nu mai sunt supernumerary, acum m-am ales cu cate un italian pe cap. Vorbareti, amuzanti, zambitori, nu au retineri in a munci (inclusiv in a sterge pacientii la fund). Si intotdeauna le place sa mi se planga ce aiurea e sistemul aici, care iti mananca timp cu tot felul de timpi morti pentru verificari si reverificari si documentari, in loc sa te lase sa ai grija naibii de pacient. Deh, ei nu au blog sa se defuleze, ca mine. Ma straduiesc din tot sufletul sa le spun toata bruma de porcarii pe care le-am retinut eu in astea 6 saptamani, sa le fie mai usor decat mie cand le-o veni timpul sa aiba pacientii lor. M-am ales si cu cate o studenta localnica. Sunt ok, atata timp cat le arati ca ai incredere in ei/ele. Si sunt foarte multumitori daca ii lasi sa pregateasca medicamente sau sa administreze – nu prea ii lasa sa faca asta ceilalti. Fuck that, decat sa ajunga RN si sa nu aiba habar sa dilueze un Tazocin, mai bine imi rup 5 minute in plus din timpul meu sa le explic ceva si sa ii las sa faca ceva.

• Alta lectie invatata pe pielea mea: NU TE INCREDE IN CE ITI ZIC ALTII cand e vorba de pielea pacientului (zonele la risc pentru escare). Daca un HCA sau student iti zice ca e piele intreaga, tot faci tu verificarea asta macar 1 data pe tura. Escarele alea care erau moisture damage nu le-am vazut de mai devreme pentru ca o HCA si o studenta mi-au zis ca pacienta n-are nimic, doar “some moisture damage”. 5 minute de munca facuta de mine luni ma salvau de 110 minute pierdute marti plus inca vreo 30 azi pentru incident report + TVN visit si documentare. Iar la alt pacient mi s-a adeverit inca o data ce stiam: chit ca pacientul e cat de cat tanar si se misca prin sectie si se spala singur, daca e bolnav acut si doarme pe o parte in pozitii aiurea, face escara grad 1 foarte rapid.

• O chestie care e foarte ok aici e faptul ca nu te repede nimeni pentru greseli. Ori ti se zice luat deoparte ce ai gresit si sa schimbi asta, ori ti se atrage atentia public la handover “this hasn’t been done, why, do it from now on, don’t do what he/she did“. Daca nu esti nesimtit (ca unii de pe aici), sa ti se spuna in public ca ai gresit e foarte deranjant. A doua oara o sa tii minte. 🙂

• La fel, imi place faptul ca poti merge la doctori cu orice problema si iti vor raspunde, atata timp cat e legat de pacient si nu le spui tampenii. Nu mi-a zis nici un doctor “de ce vii la mine cu pacientul asta, nu vezi ca e bine” atunci cand am escalat un EWS peste 4 la ei. Chit ca doar i-am anuntat ca pacientul are scorul asta DAR e ok, nu m-a repezit nimeni. Inca. 🙂 Iar rezidentii sunt foarte ok, stau sa-ti explice chestii de patologie, daca ai chef sa-i intrebi si vrei sa inveti ceva. Si nu se supara daca le atragi atentia ca ti-au spus sa faci ceva gresit. De consultanti (medicii lor specialisti) nu comentez, ii vad prea rar ca sa am o opinie clara.

 

Alte observatii (nu mai stiu daca am scris asta deja): NINO am din ziua 10 de la sosirea din tara, DBS-ul mi-a venit MIE cam la 4 zile dupa ce a trimis (si platit) spitalul cererea completata electronic de mine. Cardul si contul mi-au fost active (cu e-banking si tot) cam la 8 zile de la sosirea in UK (la 5 zile de la deschiderea contului). Telefon local am avut cam la 4 zile de la sosire. Se cheama ca sunt asimilat. Oare? 🙂

Din calculele mele, cu salariul pentru ianuarie+februarie as fi putut sa ma mut intr-un studio pe aici, daca vroiam. Pentru moment nu o sa fac asta, dar asta e din motive personale. Ideea e ca poti sa iti rezolvi mutarea cu salariul pe 1 luna si ceva, poate si mai repede, daca ai ceva bani din tara. Asta in Londra, unde chiriile sunt foarte mari. Intr-un orasel mic, situatia ar fi mult mai roz. Timp si noroc de agentie imobiliara (sau proprietar) ok sa ai.

Ultima mentiune despre bani: am venit cu 480 lire plus 30 lire pe oyster card. Mi-am facut abonament la sala (platit pe 2 luni si jumatate), mi-am cumparat si niste incaltari si haine, plus o gramada de chestii pentru casa (oale, tigaie, vase, tacamuri – refuz sa le folosesc pe alea folosite de unul dintre colegii mei). Am mancat zilnic la spital 1 masa calda (cu 1 sg. exceptie), am mancat ok in fiecare zi (fructe proaspete, legume, carne, lactate, NU m-am infometat sau ceva de genul), am fost de 2 ori in Londra si am platit si pentru transportul Londra-aeroport de acum (si pentru cand ma intorc). Mai am aproximativ 25 lire si 15 lire pe oyster card. Asta pentru cine se intreaba cam cati bani ar trebui sa iei cu tine cand pleci din Romania. Daca nu vrei sa-ti inchiriezi casa din primele saptamani si nu vii in Londra, cu 500 lire o sa traiesti foarte ok. In Londra… nu o sa traiesti rau. 🙂

Oricum, daca nu esti in stare sa traiesti 1 luna cu 500 lire in UK, eu cred ca n-ai ce sa cauti aici ca RN intr-un spital. Niciodata n-o sa ai suficienti bani, atunci.

Dupa 6 saptamani tot nu am toate cursurile necesare, dar sunt aproape gata (mai am nevoie doar de cel pentru masurarea glicemiei si de o evaluare scrisa pt. IVDA).

Intre timp mi-am facut timp sa vorbesc si cu matroana de la Chirurgie si sa primesc o promisiune ca as putea face voluntariat sau extra shifts in salile de operatie, cu posibilitatea sa schimb sectia in 2-3 luni.

Iar atunci cand ma intorc, daca o sa am o saptamana fara incidente, o sa fac cerere pentru a intra in In-house bank, sa fac ture suplimentare la mine pe sectie (si, fara sa stie ai mei, si la Chirurgie). Aparent, se poate, cu recomandare de la Unit Manager si Matroana.

 

 

ULTIMUL LUCRU:

La mine in spital si in altul din Londra, primesti inapoi diferenta de bani intre salariul de HCA si cel de RN pentru lunile in care ai lucrat ca HCA pentru ca asteptai PIN-ul.

Deci cand vine PIN-ul, faci cerere pentru a primi banii aia (back-pay). Trebuie sa faci niste cereri, dar SE POATE. Nu vei primi banii instantaneu, daca nu ii ceri nu ii vei primi automat.

DAR se poate.

NU ZIC CA SE POATE IN TOATA ANGLIA, dar poti intreba.

 

Si, evident, oricine citeste asta trebuie sa nu uite ca astea sunt experientele mele si doar ale mele. In alte spitale si in alte sectii poate fi mai bine sau mai rau. Nu le luati drept litera de lege. Si italienii mei erau speriati de moarte din ceea ce intelesesera ca se petrece la mine pe sectie (din lucrurile pe care le spuneam la inductie). Dupa ce au inceput, au inteles ca nu e dracul asa negru. 🙂

Asistent Medical in Anglia (5)

Clic pentru partile 1, 2, 3 si 4.
S-a dus prima luna intr-o noua tara, intr-un nou sistem medical, intr-un nou spital, intr-o noua sectie. Suna mai dramatic decat a fost.

Dupa cele 6 zile (platite) de inductie m-a prins o oarecare frica. De ce? Pentru ca stiu ca n-am facut anumite lucruri corect.

Dat fiind faptul ca nu exista timp sa mi se explice totul pe sectie, unele lucruri care tin de documentarea grijii pentru pacient le-am facut cam cum am vazut ca erau facute de alti asistenti pana la mine. Care e problema? Pai ei au facut-o gresit. Majoritatea colegelor (pentru ca pana saptamana trecuta aveam doar 1 coleg RN pe sectie) cu care am lucrat merg dupa principiul “oricum nu trebuie sa completezi chiar totul in booklet-ul pacientului“. Unele duc asta mai departe si semneaza tot ca primarul, inclusiv lucruri pe care nu le-au facut. Adica nu conteaza ca ai traininguri si experienta in spate, asta nu inseamna ca o sa completezi hartiile corect. Si nu tine totul numai de lipsa timpului.

Trebuie sa intorci pacientul la 2, 4 sau 6 ore, ca sa nu dezvolte escare (in functie de scorul Braden) si sa-l verifici. Dar e dificil sa gasest timp sa faci asta (si imposibil s-o faci singur, mai ales la pacientii supraponderali). Asa ca multe semneaza acolo ca ar fi facut-o. Problema este ca DACA NU GASESTI TIMP SA INTORCI PACIENTUL, cu siguranta NU O SA GASESTI TIMP SA BANDAJEZI ZILNIC O ESCARA de gradul 2-3 (sau, doamne fereste, 4). Unele fac asta chiar prosteste – pun aceeasi ora la 10 pacienti “intorsi” si “verificati”. 10 pacienti intorsi fix la ora 10. Mai sa fie, nu e nimic in neregula la asta, nu? 🙂

Trebuie sa verifici pe calculator ce proceduri are programat pacientul tau (nu doar sa astepti asta la handover). Trebuie sa gasesti timp sa speli pacientul (daca nu refuza) 1 data pe zi (deci in tura de zi) si sa-i dai jos ciorapii de compresie.

Si cate si mai cate verificari pe care ar trebui sa le faci. Pentru unele chiar nu stiu cum gasesti timp: ni se recomanda sa luam 1 data pe saptamana (la schimbarea booklet-ului) tensiunea pacientilor in picioare si stand jos (pentru a ii verifica de postural drop).

Daca ai ghinionul sa nimeresti 3-4 (sau 6, ca mine acum 10 zile) pacienti care au booklet nou (proaspat sositi) sau proaspat expirat (deci trebuie sa incepi unul nou), ti-ai mancat din start minim 20 minute x 3 – 4 IN PLUS in conditiile in care atunci deja ai o gramada de hartii de completat IN PLUS fata de ce faci zilnic: obs, BM, medicamente, intors pacienti si verificare integritate tegumente, ventilatie non-invaziva, ingrijire traheostoma, administrare alimente pe sonda NG sau PEG, ajutat pacientii sa mearga la toaleta/sa foloseasca comoda/olita etc. Plus ajutat la schimbat si spalat. Plus vorbit cu pacientii, plus luat pacientii de la proceduri, plus admisie sau externare. Ora aia pur si simplu nu ai de unde s-o scoti. Deci nu faci asta. “Oricum nu trebuie sa completezi chiar totul in booklet-ul pacientului”. Si speri sa nu te verifice vreodata cineva strict.

Asta ca sa nu vorbesc despre faptul ca, in esenta, am incalcat regulamentul intern al spitalului, care zice ca n-am voie sa administrez tratamente i.v. sau sa ma ating de infuzomate sau ventilatoare fara cursuri. Dar daca ei nu-mi ofera cursurile (cu raspunsul “we will get right on it” = la sfantu’asteapta), cat sa stau si sa pun pe altcineva sa faca o activitate simpla? Altcineva care n-are timp. Faptul ca am facut-o oarecum “supravegheat” imi ofera o mica protectie. Problema este ca, daca se intampla ceva cu vreun pacient de-al meu si se fac investigatii, o sa fie dificil de demonstrat ca am facut totul supravegheat (unde am doar o semnatura, a mea, pe hartii).

Ma rog, incet-incet strang cursurile necesare, in cam 1 luna de-azi sper sa scap de senzatia ca sunt asistent medical de mana a doua (pentru ca n-am voie sa fac niste lucruri pe care le faceam in Romania inca din anul 1 de scoala).

Oricum, macar de-acum stiu ceva mai bine anumite lucruri si cum trebuiesc facute ele in trust.

Inductia a inclus cursuri despre: booklet si completarea lui, administrarea medicamentelor, grija fata de pacientii cu dementa, preventia VTE (venous thromboembolism), information government (cand, cum si cui ai voie sa dai informatii despre pacient), fire prevention, protectia persoanelor la risc (adulti cu dementa, adulti in coma etc.), ingrijirea pacientilor cu dificultati in a se dezvolta intelectual (i.e. s. Down), grija si preventia escarelor, infection control, BLS, patient handling, cursuri despre cele 3 softuri importante (Medway – managementul pacientilor, iFit – managementul si urmarirea dosarelor cu informatii ale pacientilor si Cyberlab – managementul testelor de sange si al transfuziilor, mentionat in postul cu transfuzia) plus cateva prostii (un proiect intern de urmarire al proaspetilor angajati, care te forteaza sa gasesti cumva timp pentru 5 cursuri chiar inutile de 3 ore in primele 6 luni) si e-learning (care iti ofera informatii utile, dar intrerupte si de niste prostii de genul… curs despre “mandria de-a fi angajat al trustului“).

6 zile (plus 1 in ianuarie) platite. A fost amuzant sa ma duc la spital si sa fiu platit pentru… a invata.

Concluziile inductiei?

  • nu completa hartogaraia in bataie de joc, se poate intoarce impotriva ta foarte usor. Esti verificat din cand in cand doar de spital, dar poti fi investigat. Si investigatiile sunt nasoale si vin dupa ani multi de la momentul investigat.
  • nu administra ceva ce nu cunosti. Verifica intotdeauna sa existe semnatura si codul doctorului pe prescriptia unui medicament inainte de-a fi administrat. Daca o colega l-a administrat asa, asta nu te absolva de vina. Verifica numele pacientului pe fiecare fisa cu medicamente, se intampla surprinzator de des sa te trezesti cu fisa altui pacient in dosarul pacientului tau. Nu din rautate. Daca administrezi medicamentul gresit pacientului gresit ai 2 strike policy: la a doua eroare de genul asta, ti se retrage dreptul de-a mai administra medicamente fara supervizare (asta daca ai noroc si nu a patit nimic pacientul respectiv – caz in care esti investigat).
  • nu lua cu tine foile de handover – intotdeauna le arunci in cutia cu acte confidentiale. Nu da informatii despre pacient oricui fara de-a cere voie pacientului. Nu lasa date ale pacientului aiurea prin sectie. Daca dispar si ajung oriunde unde nu trebuie, e motiv pentru desfacerea instantanee a contractului de munca (la mine in trust, cel putin).
  • nu uita sa verifici daca i s-a facut pacientului evaluarea pentru riscul de VTE de catre un doctor (si daca i s-a prescris LMWH sau are alte anticoagulante). TOTI PACIENTII TREBUIE SA AIBA evaluare de VTE (si MRSA swab si verificare daca are sau nu dementa).
  • foloseste echipamentul disponibil in manipularea pacientului, nu face totul singur – spitalul nu te acopera daca te accidentezi din manipularea incorecta a pacientului. Ai la dispozitie slide sheets, pat stand (foarte inteligent), pat slide si hoist (de care am mai scris acum 1 luna).
Patslide
Patslide
Zimmer frame
Zimmer frame
Pat stand
Pat stand – cu chestia asta ridici (aproape) orice pacient si il muti de colo-colo fara sa iti fortezi spatele. Un design mai inteligent decat alte dispozitive despre care citisem (si am scris) eu
slide sheets, always use 2!
slide sheets, always use 2!
  • Majoritatea asistentelor am vazut ca iau informatiile doar din notele scrise. De fapt, multe lucruri poti afla de pe calculator, din softurile mentionate mai sus. Daca ai timp si rabdare sa cauti. 2 lucruri rare.
  • Nu am problema cu a invata softuri noi. Cele 3 softuri de mai sus au avut o profesoara foarte ok si am putut experimenta pe un modul de test. Cu toate astea, ne-a explicat atat de multe incat am avut impresia la un moment dat ca clipeam si apoi tocmai ne-a spus 100 de lucruri noi. Adica combinatia de documentatie scrisa + pe calculator este destul de dificil de pus in practica cand trainingul abia te pregateste pentru niste chestii de baza si informatiile sunt foarte multe.
profesor
cam asa a fost trainingul despre softuri

Mi-au prelungit perioada de supernumerary cu inca 1 saptamana, adica 4 saptamani in care nu ar fi trebuit sa am “pacientii mei” (ci ar fi trebuit sa fiu shadow pentru alte asistente). Atata doar ca am avut pacienti de care am avut grija mai mult sau mai putin cum am putut cam din saptamana a doua. Cu toata aceasta “prelungire”, astazi a fost prima zi in care oficial am primit 4 pacienti de care am avut grija 100% singur de dimineata pana la handover. Cum deja facusem asta pana acum – chit ca ziceam ca “ajut pe altcineva”, de fapt completam eu hartiile si administram, persoana respectiva (sister, de regula) ma ajuta sau supraveghea doar daca n-avea altceva de facut (ceva rar intalnit pentru o sister).

Oricum, astazi, dupa ce am facut handoverul si am plecat, ma gandeam razand ca, daca as avea doar 4 pacienti ca cei de azi (si-atat) tot timpul, ar fi chiar usoara viata de RN aici. Pacat ca asta nu se va mai intampla prea curand.

So, ce mai am eu de mentionat dupa 1 luna aici?

E bine sa iti faci prieteni rapid. Nu stiam ca perioada de concedii este intre 1 aprilie si 31 martie. Dar mi-au spus colegii, asa mi-am asigurat concediul pe martie (5 zile platite!). Daca nu iti ceri concediu pana prin februarie si trece 31 martie fara sa iti iei concediul datorat, il pierzi. E datoria ta sa-l ceri, nu a lor sa-ti aduca aminte. Si NU, NU sunt recompensate zilele de concediu neluate (pierdute).

De multe ori, cel mai bine se vor purta cu tine fix emigrantii sau cei care au inceput de mai putina vreme munca in spital (proaspat-absolventi). Pentru ca si ei au trecut prin problemele tale, sunt mult mai dispusi sa te ajute, desi au la fel de putin timp la dispozitie ca tine. E amuzanta aceasta fraternitate a oropsitilor.

E bine sa completezi booklet-ul ala corect. Cand iti vine un pacient, il verifici de escare, chit ca cei de la sectia care l-a transferat zic ca “skin is intact”. Vei fi surprins cate chestii scapa nedocumentate pana ajung sa ti se sparga tie-n cap. 🙂

Cand primesti un pacient nou, faci si inventarul bunurilor valoroase si ii spui sa nu-si pastreze nimic de valoare cu el (portofel, bani, carduri, bijuterii) ci sa le duca intr-un seif al spitalului (contra unei chitante) sau sa le trimita acasa. Spitalul nu-si asuma nici o responsabilitate pentru lucrurile de valoare pierdute. ATATA TIMP CAT A FOST DOCUMENTAT ASTA.

Acum 2 saptamani, intr-o duminica, un pacient dificil m-a vazut pe mine pe coridor si m-a chemat sa-mi spuna ca i-a disparut portofelul si ca vrea sa i se anuleze cardurile. Initial credeam ca vorbea confuzia din el (era pacient terminal, era genul care te chema pentru 100 de lucruri in 10 minute, tot timpul nemultumit, nu auzea cu o ureche, nu vedea bine, o mana nu o putea utiliza prea bine, un picior nu il putea misca). Am verificat booklet-ul, nu scria nimic de bani (sau alte lucruri valoroase). Dar nu era semnat de pacient (pacientul trebuie sa semneze ca intelege ca spitalul nu-si asuma responsabilitatea. Anunt sister-ul. Dupa cateva ore am aflat ca, de fapt, i-a disparut portofelul cu 200 lire, cateva carduri si ceva maruntis. A fost completat un Formular de Incident Report, au fost discutii cu Site Manager. La inductie ni s-a spus ca trebuia contactata si echipa de oameni care au grija de adulti vulnerabili – doar ca ei nu lucreaza in week-end, cand s-a intamplat totul.

Chestia e ca in ziua aia avea grija de el un asistent medical bank (venit de la o agentie, nu din spital). Si avea langa el si niste oameni care erau “his care team” – unii care ii luau banii “sa aiba grija de el” si nu il ajutau cu nimic, dar erau cu gura mare prin spital (si vorbeau in auzul tuturor cum urmau sa ii imparta banii).

Deci o gramada de circumstante nasoale. Pana la urma, totul s-a incheiat fara anchete, pentru ca pacientul a murit la 48 ore si fratele lui (care a aparut doar in ultima zi) n-a fost interesat sa faca vreo plangere.

 

In general, in week-end-uri vezi problemele sistemului.

Da, esti platit mai bine (o duminica e platita ca 2 zile normale la un loc), dar:

nu ai stoc de medicamente (farmacia lucreaza program redus),

nu ai stoc de consumabile (trebuie facut din timpul saptamanii – dar nu tot timpul tine lumea minte asta),

daca un pacient de-al tau are vreo problema NON-urgenta, nu ai doctori sa te ajute (sunt 2 la 2 sectii),

esti des short-staffed,

cei care lucreaza bank sunt mai dificil de integrat, te ajuta dar te si incurca. Si multi se poarta urat cu ei pentru ca “vai, sunt platiti mult mai bine ca noi”.

nu poti face discharge rapid decat foarte rar. s. a.

 

Ultimul lucru de care voi vorbi este diversitatea etnica la mine in spital.

Am mai zis ca majoritatea doctorilor (consultants) sunt fie pakistanezi, fie indieni, fie generatia a 2-a sau a 3-a (copii sau nepoti de emigranti) de indieni sau pakistanezi. Si sunt chiar ok. Nu am intalnit inca un doctor care sa ma usuiasca sau sa-si permita sa-mi vorbeasca urat pentru ca sunt “doar un asistent medical” (ca in Romania).

Asistentele medicale britanice sunt foarte putine (si mai degraba in varsta). Multe filipineze (venite de mai multi ani aici si care se ajuta reciproc mai mult), multe venite din Africa (fie de 5-10-15 ani, fie generatia a doua). Unit managerii sunt majoritar britanici albi (am intalnit vreo 5 unit manageri si 3 matroane pana acum), totusi. Asistentele medicale specializate (CCOT, TVN, Infection Control, Transfusion, Palliative, Practice Development Nurse) sunt majoritar emigrante (Irlanda, Germania, India, Pakistan, Filipine) – ambitia e puternica la emigranti. Apoi urmeaza valurile de asistenti medicali veniti in ultimele 12 luni: intai din Spania, apoi Portugalia, acum (si in viitorul apropiat) Italia. Si, peste 2 luni cica va veni un grup mare din Romania. Si in noiembrie inca 100 de filipineze. Foamea de asistente e ATAT de mare. 🙂

Perioada de induction am facut-o simultan cu un grup de asistenti medicali italieni proaspat sositi din Cizma aici. Zgomotosi, prietenosi, majoritar baieti (4 fete din grupul de 24), toti fara PIN, toti proaspeti absolventi (cu 2 exceptii), cu cunostinte mai saracute de engleza. Cu 3 dintre ei m-am ales pe sectia mea. Lorenzo, Luca si Nicola. M-au luat deoparte sa ma intrebe daca e asa de rau la viitoarea lor sectie, pentru ca ma auzeau ce intrebam la inductie (“la mine pe sectie am vazut asta, cum ar fi trebuit sa se intample, de fapt, asta?”). Se speriasera ca au dat peste iadul pe Pamant. M-am chinuit sa le explic ca oamenii sunt, de fapt, ok, doar ca eu pun intrebarile alea pentru ca as vrea ca in viitor sa stiu cum sa reactionez “corect” intr-o situatie. Baieti de treaba, cand au auzit ca mai am 10 zile pana imi primesc salariul si nu stau deloc bine cu banii, m-au invitat sa mananc la ei. 🙂

N-or sti ei foarte bine engleza acum (si-o imbunatatesc incet, dar bine), dar cand incep sa vorbeasca cu pacientii – mai ales pacientele – si mai si zambesc… au succes imediat. :)) Un zambet si niste ochi albastri aparent vindeca mai mult decat 10 mg de Oramorph.

Tot azi am avut surpriza sa aflu ca am si doua asistente venite din Germania (2 negrese) in sectie, cand le-am auzit ciripind pe germana in camera cu medicamente.

Cand le-am intrebat eu in germana cum ajunge cineva din Germania in UK, mi-au raspuns amuzate “cu avionul” si “da, Ryanair, e ieftin, stii?“. Apoi, la clarificarea mea “cum ajungi sa alegi UK in loc de Germania daca esti asistent medical?“, imi raspund “you know, we are black“. Eu, mirat “really? I hadn’t noticed!“. Dupa niste rasete, mi-au raspuns ca e ceva mai bine ca AM aici, dar cel mai important e ca AICI nu au probleme de integrare. Si asta venea de la 2 femei care vorbeau germana excelent (a la Günther Jauch) si engleza cel putin la fel de bine ca mine. Anyway, pare sa le placa faptul ca le vorbesc in germana. Si italienii sunt tot timpul amuzati/multumiti cand incerc sa le macelaresc un pic limba ca sa formez niste propozitii sau daca le inteleg ciripeala si le raspund corect (in engleza) la intrebarile lor in italiana.

 

Iar colegii mei de apartament (foarte de treaba ambii) sunt un medic rezident pakistanez care vorbeste engleza asa:

si un asistent medical italian care vorbeste asa:

Nu m-as fi asteptat, dar nu e chiar asa nasol sa imparti un apartament cu niste adulti straini. TEMPORAR. 🙂

 

Out.

monkey out.gif

Acronime (in engleza) des folosite in hartiile de la mine din spital

By popular demand (aparent, nimeni nu vrea sa apese pe Pagini utilePrescurtari MEDICALE in limba engleza, din stanga blogului meu), va prezint o lista scurta, oferita cu amabilitate de spitalul meu in zilele mele de inductie.

Daca nu stii ce vor sa zica englezii prin AAA (daca are asa ceva in antecedente, e un pacient tare norocos si care a dat si peste un doctor bun) CABG (pe care il tot pronunta cabbage = varza, mama lor), AKI (nu, nu e Ahmed the Terrorist, spunand Silence, AKI you), SOB (nu, nu e Son of a Bitch), DNAR (asta e important de tinut minte si de cerut echipei medicale daca iti stii pacientul in stare terminala), DoLS

safety mitten
Safety mitten

(asta e destul de important de inteles, pentru ca multi de aici nu se straduiesc sa citeasca despre el si pur si simplu refuza sa faca o cerere simpla pentru niste safety mittens – restrictie blanda a libertatii, dar care te salveaza de multa bataie de cap daca ai pacienti care tind sa-si scoata tubul NG sau tubul de traheostomie – perfuziile nu conteaza), UTI (tine minte: in UK au ajuns la concluzia – sprijinita de dovezi – ca un batran care devine brusc confuz sau confuz si agitat e foarte posibil sa fi facut un UTI, mai ales daca are cateter urinar de ceva vreme sau sufera deja de dementa, deci CAUTA SA OBSERVI ASTA LA PACIENTI), PRN, BD si QDS (QD e in fiecare zi, QDS e de 4 ori pe zi, q4h e “la 4 ore”, multumesc Mihaela pentru observatie, important de tinut minte! apropo, mama ei de latina), citeste mai departe:

A - CRCR - GTGU - MRMS - RMRM - Y

 

Mentiune: tine cont de faptul ca nu va sta nimeni sa-ti explice toate astea dimineata, la Handover, care e un moment foarte important pentru cum va decurge ziua ta in spital.

Nu ma laud, dar stiam chiar foarte bine termeni medicali in engleza (cititorii mai vechi isi dau seama de asta, altfel nu aveam cum sa scriu multe dintre postarile mele). Ei bine, primele Handover au fost si pentru mine enervante. Asta si din cauza ca nu stiam ce naiba inseamna Section 2, Section 5, OT/PT, EWS si alte porcarii pe care le inveti repede (daca iti dai interesul).

Adica oricat de sigur esti pe engleza ta, TE AJUTA LISTA DE MAI SUS. Crede-ma.

Daca citesti listuta si stii ce vor sa zica prin fiecare expresie, nu vei avea socul pe care-l au multi la primele zile in spitalele englezesti. Plus, tine cont ca nu e exhaustiva (de exemplu, nu o sa vezi NIV sau BiPAP acolo – 2 termeni folositi interschimbabil dar nu foarte corect in sectia mea).

Alt termen des intalnit (care lipseste) este “ESBL test“. ESBL = extended spectrum

urine dipstick
Urine dipstick test

beta-lactamase, o enzima pe care bacteriile o secreta, enzima care distruge anumite antibiotice (care contin o structura beta-lactam in ele: peniciline, cefalosporine si Aztreonam) => bacterii rezistente la antibiotice. Cel mai des intalnita la bacteriile care cauzeaza infectii urinare dar nu numai (in special E. coli, enterococi, P. aeruginosa si familia Klebsiella). In mod normal fac un urine dipstick test 1 data la 1 saptamana tuturor pacientilor (sau mai des daca au cateter, +65 ani si devin brusc confuzi). Daca este anormal dip testul, iei urina (cu seringa din portul special al cateterului sau cu seringa+ac din cateter, NU DIN PUNGA!), o pui in recipient si o trimiti de urgenta la laborator. Printre putinele teste care e posibil sa plece si fara semnatura doctorului (dar e recomandat sa o primesti).

 

Daca vede cineva vreo greseala, il rog sa ma anunte, corectez rapid. 🙂

Asistent Medical in Anglia (4)

  • Am primit in ultimele saptamani e-mailuri (sau comentarii la alte posturi) care sunau cam asa: “salut, iti citesc blogul de mult timp, poti sa-mi spui cat castiga o asistenta medicala in Anglia?“. Desi am mai scris despre asta aici, aici si aici (si am mentionat prin alte parti), o sa mai scriu o ultima data. Deci daca cineva ma va mai intreba asta si va primi linkul catre postul asta, sa nu se mire de raspuns. Informatiile despre salariu vor fi la finalul postului.

Bun.

Au trecut si primele ture lungi (e clar, prefer 3 zile de 12,5 ore fata de 5 de 7,5 ore). M-am vazut si cu niste colege de scoala angajate in alt spital din centrul Londrei. Am schimbat impresii.
Am vazut ce primesti pentru 600 lire in miezul targului intr-un shared accomodation (camin) in Londra: o camaruta un pic mai mica decat a mea (cam 8 mp), baie la comun, WC la comun, o bucatarie pentru 13 persoane (2 pe etaj) si 1 fel de living comun cu un televizor. Daca ai 20 de ani, e acceptabil (daca nu esti germofob – frigiderele sunt cam nasoale la comun). Daca ai 30+ si ai si familie, e horror. 🙂 Ma bucur ca n-am insistat pentru oferta asta (am refuzat interviul). Chit ca spitalul e faimos, chit ca salariul e un pic mai mare si ca mai primesti si accelerated pathway to band 5.b (detalii mai jos), pot spune ca mi se pare mai ok la mine. Mai putina inghesuiala, mai putina rigiditate in proceduri si mai multa relaxare printre angajati. Bine, asta e opinia mea, altora le place. 🙂

In contractele pe care le-am semnat scrie ca spitalul isi rezerva dreptul sa isi controleze angajatii inopinat, in caz de nevoie. De ce? Furturi (mai rar) sau disparitia de echipamente sau medicamente controlate (Controlled Drugs, am scris despre ele in 3). Ei bine, o colega s-a trezit la inceputul turei ca iese de la baie si se trezeste cu 2 handralai negri care ii cer geanta, sa isi arate buzunarele si altele. Disparusera 2 pastile de morfina. Au rascolit toti angajatii si sectia – ciuciu morfina.

Alta problema: o alta colega a semnat un contract cu spitalul ei in care era angajata ca RN, incadrata ca HCA dar platita cu nivelul salarial maxim pentru HCA, in ideea ca este in asteptarea PIN-ului. A facut plata a doua pentru PIN acum 2 saptamani si ceva. Vinerea trecuta a primit o avertizare ca, daca in 10 zile nu primeste PIN-ul, contractul ei va fi reziliat. Shit happens, eh? Ma rog, cred ca se va rezolva mai devreme, dar e o amenintare de doi lei. A muncit ca RN, chit ca a fost platita ca HCA – si acum o ameninta pentru ceva pentru care n-are nici o vina.

O alta chestie pe care am observat-o la o colega pe sectie si de care mai citisem: daca incepi ca HCA si apoi primesti PIN-ul si devii RN, unii HCA vor fi nesimtiti si fie te vor lua peste picior, fie nu te vor respecta (desi ierarhia ar trebui sa fie relativ fluida aici, servilismul de la noi nu e incurajat). Nesimtiti sunt peste tot. 🙂

Oricum, printre lucrurile pe care trebuie sa le faci de la inceput este sa te intelegi bine cu HCA-ii. Depinzi de ajutorul lor, chit ca putini pot fi niste putori (am gasit unul si pe sectia mea, a stat toata ziua pe un scaun sau era plecat cu cate ceva, dar partea lui de ingrijire a bolnavului – intoarcere, spalare, mancare – a ignorat-o total), e bine sa te intelegi bine cu toti de la inceput. Ai o gramada de lucruri de asimilat rapid, daca iti faci antipatii repede, iti complici viata aiurea.

Ce mai e bine sa faci de la inceput? Sa te arati dispus sa ajuti cu orice, sa nu pleci la fix si sa nu vii la fix sau cu intarziere, sa zambesti, sa nu uiti sa te prezinti rudelor si pacientilor, sa nu semnezi ca primarul – daca nu stii ceva, nu semna, sa nu pui mana sa faci lucrurile pentru care stii ca nu ai cursurile facute (injectii, administrare fluide prin infuzomate, canulare, recoltari), sa ceri in mod repetat sa fii inregistrat la cursurile care iti pot fi de folos.

Sa nu te bazezi vreodata ca o sa-ti spuna lumea tot ce trebuie sa stii. De exemplu, la mine-n trust (si cred ca e asemanator in multe spitale NHS) iti poti lua concediul anual doar in anul respectiv. Anul pentru concedii incepe la 1 aprilie si se termina pe 31 martie. Eu am inceput munca in ianuarie, pana la 31 martie voi avea dreptul la 5 zile jumatate de concediu. Daca nu le iau pana atunci, le pierd. In contract spune ca trebuie sa-ti anunti Line Managerul cu “no less than 2 weeks notice“. De fapt, daca te uiti in politica pentru Paid Leave a trustului (disponibila in intranet), daca nu le ceri cu mai mult de 6 saptamani in avans, ti se pot refuza cererile de Paid Leave.

Oricum, pe scurt: in martie am concediu aprobat. 🙂

Eu lucrez de la 18 ani. Am lucrat si inainte (chiar pe niste santiere), pentru a avea bani de… incaltari (si nu numai). 🙂 Niciodata n-am stat chiar atat de mult in picioare ca acum. Daca faci tot ce vezi ca e de facut, pur si simplu greu gasesti timp sa iti iei pauzele obligatorii, d-apoi sa stai jos sa freci menta romaneste. Oricum, ideea e ca niste incaltari bune sunt IMPORTANTE. Politica aici este sa fie negre 100%, sa acopere piciorul in intregime (deci nu papuci, nu crocs ca la noi). Am niste adidasi negri, care mai sunt si foarte usori (au sub 300 g impreuna) si au si suport bun pentru calcai. Nici nu-i simt in picioare. Am adaugat 1 brant ortopedic si tot se simte presiunea pe picior de la atata stat in picioare. Ma uit la incaltarile colegelor si ma crucesc. Niste pantofi cu talpa subtire, niste pantofi-bocanci, niste chestii extrem de incomode. Unele chiar jerpelite. Ma rog. Fiecare lira cheltuita pe incaltari bune face minuni…

Multa lume zice ca e usor sa te angajezi in UK. Asa e. Dar e la fel de usor sa-ti pierzi PIN-ul apoi. Si din cauza asta, multa lume ia in serios orice transfer. Nu am vazut aici sa vina pacientul de pe alta sectie si sa-ti tranteasca (eventual si cu-o injuratura) cineva un teanc de hartii in brate si-atat. Faci masurarea functiilor vitale la predare si la primire, schimbi patul, verifici pielea pentru orice fel de urma de escara. Apoi in hartii – multi (chiar dintre cei care au facut scoala aici) semneaza in nestire multe dintre ele. Sau nu fac niste evaluari (diferite scari prezente in hartii) si le copiaza mecanic din hartii. Daca e prezent line-managerul sau altcineva la Handover si te prinde ca nu-ti stii pacientul si nu ai facut evaluarile personal, se vede imediat. Si oricat de groasa piele ai avea, am vazut ca tot se simt prost. Nimanui nu-i place sa fie avertizat. Daca, fereasca divinitatea, vine inapoi un control de la CQC si iese ceva aiurea, aici nu ti se face scandal ca la noi dupa Sanepid. Avertizare la dosar. Si nu vrei asta – chit ca pleci la alt spital, ti se cer tot timpul evaluari de la fostii manageri. Iar daca e ceva grav (punerea in pericol a pacientului) esti suspendat si investigat rapid.

Ultimul lucru: intotdeauna trebuie sa fii atent la ce si cand administrezi in perioada de proba. Chit ca esti lasat sa le faci independent, asigura-te ca te verifica cineva inainte de-a da medicamentele unui pacient. Daca iese ceva rau si esti in perioada de proba, poti fi dat afara fara comentarii (in contractul meu scrie clar ca in primele 6 luni spitalul isi rezerva dreptul de-a ma concedia fara notice).

 

Altfel, ca sa fiu sincer, pana acum experienta mea e ok. Repet ce am zis dupa primele zile: e fix ca in scoala de asistenti medicali. Daca te astepti sa vii la spital si sa te ia cineva ca pe o floare si sa te ingrijeasca si sa te tina in puf, o sa fii rapid dezamagit. Multi colegi se plang ca sunt pusi sa sprijine peretii in spitale. Asistentele imi reprosau mie ca “venim in spital ca sa sprijinim peretii”. Realitatea e la mijloc – daca iti dai interesul sa primesti raspunsuri, ajutor si te arati capabil, mai devreme sau mai tarziu o sa te descurci.

Motto-ul meu pana acum:

Daca stii doar stai si te plangi, nu uita: te asteapta Romania cu bratele deschise (si 1000 lei pe luna, spaga si mizerie).

🙂

Cat despre salariu:

Pornim de la o informatie standard: majoritatea asistentilor medicali veniti din Romania au de ales intre spitalele de stat (NHS), azile de batrani private (Nursing Homes = NH) sau spitale private.

Spitalele NHS (de stat) au aderat majoritar (dar NU TOATE) la Agenda for Change, care incearca sa uniformizeze veniturile salariale in toata Anglia. O asistenta medicala proaspat sosita din Romania va fi incadrata in band 5 din Scala salarizarii NHS (care are mai multe asa-numite “benzi de salarizare”, fiecare cu diferite nivele), acceptata in Agenda for Change. Daca linkul de mai sus expira vreodata, cautati pe google “agenda for change payscale NHS 2016” sau ce an va intereseaza si veti gasi informatia.

Ca asistent medical cu experienta 0 sau <1 an in Romania – pentru ca voi imi cititi majoritar blogul – esti incadrat in band 5.a. Adica la 21.692 lire BRUT pe an. Impartim la 52,14 (saptamani) si apoi la 37,5 (ore/saptamana) si obtinem 11,09 lire/ora BRUT. Convertim salariul anual brut in salariu lunar net cu thesalarycalculator si obtinem 1486 lire NET pe luna.

Fiecare spital este afiliat unui trust. Este o entitate de stat, dar e controlata (oarecum) privat. Fiecare trust are politici interne de plata a orelor suplimentare si a celor considerate “unsocial” – adica:

– any time worked before 7am or after 7pm Monday to Friday, and any time worked on Saturdays, Sundays or bank holidays
In trustul meu (e asemanator in altele, din ce oferte am mai primit eu sau din discutiile cu alti colegi, DAR NU E O REGULA) primesc un bonus de 30% pentru orice ora lucrata in tura de noapte sau in turele de sambata. Pentru orele lucrate duminicile sau in zilele de sarbatori legale (sunt 8 pe an) primesc un bonus de 60%. Orele suplimentare la cele 37,5 saptamanale sunt platite (ceea ce se numesc bank shifts) cu mai mult: 45% pentru ture de zi (luni-vineri), 70% pentru turele de noapte/sambete si 100% pentru turele de duminica/sarbatori legale.
Ca exemplu recent, am vazut un anunt de angajare pentru trustul Oxford University Hospitals. Ofereau 30% bonus pentru turele de noapte si sambata si 60% pentru cele de duminica si sarbatorile legale. Deci NU E LA FEL in toate spitalele!
In fiecare luna trebuie sa lucrezi 13 zile lungi sau 20 zile scurte. Sau combinatii intre cele 2.
Daca lucrezi in centrul Londrei primesti un High Cost Area bonus de 20% la salariu, platibil lunar. In suburbiile Londrei primesti un bonus de High Cost Area de 15%. Unele spitale din Londra nu ofera un procent ci o suma anume (3000 lire in plus brut sau 3500).
Eu am avut o oferta de la Cambridge University Hospital. Cambridge este comparabil cu Londra la costurile cu chiria, transportul si alte lucruri. Cambridge nu ofera High Cost Area bonus.
In functie de trust, primele 6 luni esti in perioada de proba (probation). Cu anumite exceptii (te comporti exemplar si primesti recomandari de la Line Manager, Matroana si/sau altii), NU vei putea lucra ore suplimentare. Deci sa nu se bazeze cineva pe overtime la inceput! Fiecare trust are politici diferite, unii te pot primi in In-House Bank (turele suplimentare se numesc Bank Shifts) mai repede, altii mai incet.
DAR poti cere sa lucrezi noaptea sau in week-enduri, daca Line Manager te crede capabil, vei primi ture. De exemplu, eu lucrez saptamana asta sambata si duminica, long shifts.
In mod normal (sau in functie de politica trustului), la fiecare 12 luni petrecute in trust, esti evaluat si se hotaraste daca meriti sa fii promovat la urmatorul nivel de salarizare din banda ta. Band 5.b, Band 5.c etc. NU e obligatoriu si nu ii forteaza nimeni si nimic sa te promoveze.
De asemenea, anumite spitale iti ofera accelerated band 5 evolution, adica te pot trece la band 5.b dupa doar 6 luni (asta doar in primul an). AM intalnit asta la un spital din centrul Londrei.
Daca ai mai lucrat in Romania, poti cere sa ti se echivaleze vechimea. Daca mergi prin agentie si cei de acolo nu sunt tampiti, poti obtine o incadrare pe un nivel destul de sus in band 5 (daca ai lucrat mai mult, bineinteles). Daca agentia nu te ajuta, poti discuta cu spitalul – dar e bine s-o faci dinainte de-a pleca. Daca refuza, cauta alt spital, da-i incolo.
Cat despre alternative: in ofertele cele mai bune pentru Nursing Home pe care le-am primit eu vara trecuta (fara sa caut, mai degraba de curiozitate, eu in spital vroiam sa plec) primeam 14 lire BRUT/ora de la inceput, cu contract de 40 de ore/saptamana. Unii ofereau din start 48 ore – dar la aceeasi rata orara. Orele suplimentare le plateau doar cu 1 lira in plus. Nu e o regula asta, am citit de romani care au primit mai mult de la inceput, unii sustin ca orele suplimentare PESTE 37,5 le sunt platite din start cu 150% sau 200% (ca in spital). La 14 lire/ora BRUT, 37,5 ore/saptamana, salariul net este 1800 lire/luna.
Mic exemplu: BUPA (unul dintre cei mai mari angajatori din UK in domeniul sanatatii) ofera cam 12,2 lire la inceput in anumite zone, plus bonus de relocare, plata taxei anuale la NMC si alte beneficii, conform joburilor gasite acum pe indeed.co.uk. NH ofera bonusuri de relocare substantiale, unele ofera si bilete de avion si multe alte chestii. Unele spitale ofera la randul lor diferite bonusuri de relocare in UK, dar sunt mai mici.
Oricum ar fi, la 37,5 ore lucrate pe saptamana, in NH castigi din start mult mai mult. Daca ai un contract neavantajos in NH, poti castiga comparabil LA 48 ore lucrate/luna in spitalele NHS, daca overtime-ul si turele din wk sunt platite mai bine (si in NH nu). Dar, din nou, totul depinde de oferta. La NHS avem date general valabile si disponibile, la NH totul depinde de fiecare angajator.
In spitalele private poti primi din start un salariu ceva mai bun decat in cele de stat, eu am vazut oferte cu 24.000 – 26.000 – 28.000 lire brut/an in sud, in orasele la 100 si ceva de km de Londra. 26.000 lire brut inseamna 1730 lire net.
Pfui, gata, promit ca e ULTIMA DATA CAND MAI SCRIU DESPRE SALARII.

Asistent Medical in Anglia (3)

A trecut prima mea saptamana de munca in Anglia.

Nu o sa mint. Daca ar fi sa fiu mai slab sau sa judec dupa prima saptamana si-atat, as lua primul avion spre casa si nu m-as mai intoarce.

Daca privesc lucrurile realist, trebuie sa realizez ca e vorba de un proces de durata, ca NU ma asteptam sa fie totul banal din prima zi si ca ERAM CONVINS ca nu o sa curga lapte si miere pe aici si ca voi avea o perioada de acomodare mai lunga.

Pe scurt, prima saptamana a fost asa: 1 zi de inductie (“corporate induction“) in care cativa oameni carora le place sa se auda vorbind au vorbit despre lucruri care n-au nici o legatura cu realitatea din spital si 4 zile de munca pe sectie ca “Supernumerary” (sau Nurse-Shadow, adica nu am pacientii mei, dar ajut tot timpul 1 asistenta). Am inceput munca simultan cu 1 asistenta din Spania si una din Romania (Galati). Romanca e proaspata absolventa de facultate, spaniola cred ca e tot proaspata absolventa (nu prea are chef de vorba si nici nu prea e timp de vorba). Ele nu au avut corporate induction si au lucrat 3 long days (12,5 ore), eu am lucrat 4 short-days (7,5 ore) + ziua de induction (deci 5 x 7,5 ore).

In mod normal, ar trebui sa observ, ajut si pun intrebari si cam atat. In realitate, din ziua a 2-a am facut cam 75% din munca unei asistente normale si de primit raspunsuri la intrebari foarte rar a fost timp.

Cum spuneam pe scurt in partea a doua, o zi de munca se desfasoara asa:

  • Handover la 7:30. Line Manager-ul nostru permite o atmosfera de lucru prea relaxata, deci handoverul porneste si cu intarziere, lumea vine tarziu etc. Nu imi convine asta, pentru ca iti fura din timpul cu pacientul (si ai nevoie de fiecare minut) si din timpul tau (cand vine momentul sa predai tura). In 4 zile, doar 1 data a inceput la 7:32 (sunt ceasuri in camere si pe holuri, tot timpul stii ora), 1 data la 7:50 (!) si in rest pe la 7:40. Handover-ul se face cu o fisa printata (rezumat al fisei pacientului pentru ultimele 12 ore, am scris in 2 despre ea), ar trebui sa fie pentru a comunica informatii utile. Unii il fac cum trebuie, altii pur si simplu citesc din fisa. Ex. de informatii utile: diabetic cu Lantus seara, doza prea mare la 22:00 (44u), tot timpul ajunge la hipoglicemie pe la 12-1 (3,8, 3,9), se avertizeaza colegii de asta si se cere consult de diabetologie; pacient care trebuie trimis acasa; pacient care a fost pe cale sa cada; pacient care te pocneste (daca nu esti atent); pacient independent care merge afara sa fumeze (!) cu tubul de oxigen dupa el (!?!); pacient care nu vrea sa inghita toate pastilele 1 data; pacient care trebuie ajutat sa inghita. Toate informatiile TREBUIE SA FIE MENTIONATE in carnetelul de ingrijiri ale pacientului, dar nu tot timpul ai cand sa il citesti, e de bun-simt si FOARTE UTIL sa ti se spuna.
  • Asignare asistenti pe bays (saloane de 4 paturi). Avem 6 bays, 13 side rooms. 1 asistent are 1-2 bays + 1-2 SR. Discrepanta mare, nu? La mine se tin pacientii cei mai stabili si cu medicamente putine in saloanele 1-2 (+2 SR), apoi cazurile mai complicate in saloanele 3-4 (+2 SR) si cele mai complicate cazuri sau cu cele mai multe tratamente in saloanele 5-6 (+3/4 SR). Daca pacientii din bay 1 au 3-4 medicamente si sunt mobili, in SR 12 am un pacient cu vreo 10 medicamente/4 ore, infectii cu MRSA si E.coli, traheostoma, PEG, stroke, violent si incapabil sa comunice. In mod normal avem 2 sisters + minim 2 (pot fi 3) RN pe tura + 4 HCA. 1 sister ia 2 bays (+2 SR) mai complicate, celelalte sunt impartite intre RN iar a doua sister (in charge, sefa de tura) e disponibila pentru orice nevoie. Daca suntem short-staffed (2 RN), atunci poate intra inclusiv line-manager (sefa sectiei) la ingrijirea bolnavilor.
  • Administrare medicamente la 8. Vezi explicatia de mai sus. Exista 3 carucioare cu medicamente (majoritatea medicamentelor folosite uzual pe sectie) adm. p.o.. 1 carucior la 2 bays + 2-3 SR. Pacientii vin cu medicamente si de-acasa (esti obligat sa le iei de la ei, scrie pe fisa de unde sa le iei: S = stock, altfel e ori din reteta din data x/x/x ori a fost comandat de la farmacie si va veni). Langa fiecare medicament scrie modul de admin., concentratia, solutia de diluat (la bolus/perfuzie) si timpul de administrare (la perfuzii). Am o pacienta cu MS, care nu prea vorbeste, cu alimentare doar pe tub NG. Are vreo 6-7 medicamente-sirop si vreo 3-4 medicamente pastile (deci de pisat). Nu termini usor cu ea, mai ales cand esti la inceput si nu stii medicamentele si trebuie sa le cauti si le verifici de 2 ori. Fiecare medicament administrat cere o semnatura in fisa de medicamente. Nu ai voie sa administrezi ceva daca nu e semnat si de medic si verificat de farmacist. Daca ti se termina fisa de medicamente (sunt niste coloane), e responsabilitatea ta sa o inlocuiesti (mergi la medic). NU administrezi medicamentele intai si apoi ceri fisa (ilegal). Partea asta poate dura si 1 ora si mai mult (la 10 pacienti) – pentru ca rareori faci doar asta, trebuie sa mai faci si alte lucruri concomitent. Daca pacientul refuza un medicament, trebuie sa scrii asta in fisa de medicamente. Daca pacientul se ineaca sau are orice alt incident – trebuie DOCUMENTAT (vezi mai jos). Daca medicamentul nu e trebuie comandat (scrii “ORDERED”). Pe fiecare fisa de medicamente e scris daca e alergic la ceva sau nu (NKDA – no known drug allergies). Daca vrei sa fii corect (si LEGAL) trebuie sa verifici INTOTDEAUNA inainte de administrare: numele si data de nastere a pacientului (intrebi pacientul) si DACA e alergic la ceva. INTOTDEAUNA trebuie sa-i spui ce ii dai si de ce (daca intreaba de ce). Chit ca are dementa, tu ii spui.
  • Pacientilor le este adus micul-dejun cam in acelasi timp cu administrarea medicamentelor. Daca esti rapid, le dai inainte (corect), daca nu… ghinion.
  • Apoi ai un pic de timp sa completezi carnetelul pacientului. De ce naiba ii zice carnetel (booklet – brosura) cand e un rahat de 52 de pagini A4 (!), nu stiu. Se numeste “Essential Nursing Assesment, Care Plans&Evaluation” si e pe 7 zile. FIECARE PACIENT are 1. Daca ai ghinionul sa-l internezi tu, ti-ai ras minim 20 de minute (sau 2 ore, in cazul meu 🙂 ) din tura ta, ai o gramada de completat la el. Ce e in el? Initial Assesment (ziua 1 din booklet, apoi devine DAILY ASSESMENT pt. zilele 2-7) cu data, sectie, zi, semnaturi. Apoi Safety checks (echipament: oxigen, aspiratie, butonul pacientului, butonul din toaleta, monitor, pompe, perfuzii, BRATARA – f. importanta); numele medicului specialist (Consultant) si diagnostic initial. Evaluarea cailor respiratorii (1/4 de pagina), circulatiei (1/4 pagina, pe baza EWS – early warning score, pe care il faci manual la fiecare luare a functiilor vitale = OBServations) si a functiilor neurologice (diabetici, AVC, dementa etc, 1/4 pagina); pagina 2: Exposure (infectii, branula montata etc.), Febra, Stare Eliminare (GI, urinar, ginecologica), Stare psihologica, Comunicare si Ingrijire personala; pagina 3: evaluarea riscului de a face escare (BRADEN score); pagina 4: evaluarea ranilor si a integritatii pielii (initial, apoi de facut zilnic, avem harta a corpului fata/spate); pagina 5: evaluarea riscului de a cadea + niste verificari generale; pagina 6: plan de ingrijire individualizat pentru prevenirea caderilor (pt. pacientii 65+ sau care au cazut sau care au evaluare cu risc mare in pg. 5); pagina 7: diagrama pentru evaluarea felului in care pacientului se misca (sau nu); pagina 8: diagrama pentru evaluarea necesitatii de a utiliza bare laterale de protectie (nu le poti folosi oricum, e ilegal sa ii restrangi miscarea unui pacient); pagina 9: evaluarea nutritiei (tool bazat
    hoist
    Hoist

    pe cantarirea zilnica, pentru care se foloseste un fel de lift electric cu ham HOIST, daca pacientul nu poate merge la cantar), pg. 10: un tool de evaluare a starii cognitive (10 intrebari standard la care sa raspunda toti pacientii confuzi sau peste 65 de ani minim 1 data la 7 zile. Un scor de 8 sau mai mic necesita chemarea unui consult de specialitate); pg. 11-16 sunt cu mai multe planuri de ingrijire standard, unde trebuie sa bifezi ce are nevoie pacientul sau nu; pg. 17 este pentru ingrijirea pielii si se completeaza la un nr. fix de ore de RN sau HCA, in functie de necesarul pacientului (stabilit pe baza scorului Braden); muti pacientul de pe o parte pe alta – semnezi; identifici o zona rosie – mentionezi aici (ai body map) si in notes, pe pg. urmatoare, 18, de note despre piele: “patient has redness on thoracic area, oh, the inhumanity“; daca ai completat ca boul si nu ai verificat si face escara (chiar si stage 2), ti se poate face evaluare externa si ai probleme peste probleme; pg. 19: evaluation: aici documentezi tot ce ai facut cu pacientul si nu e scris deja (ex: “pacientul mi-a trosnit un croseu de dreapta cand ii aspiram traheostoma apoi a purces in a trage de traheostoma pana a scos-o, apoi a inceput sa horcaie demonic cu sange“); pagina 20-21: evaluarea ranilor cu care a venit pacientul (si a pansamentului si a ingrijirii lor); apoi 24 pagini cu daily nursing notes (6 zile x (1 pagina de assesment, 1 pagina de ingrijirea pielii si body map, 1 pagina de note despre ingrijirea pielii si 1 pagina de nursing notes)); apoi 4 pagini despre branula si ingrijirea ei (si motivul scoaterii, marime, evaluarea locului etc.); apoi 2 pagini pentru eventuale transferuri si/sau discharge; apoi ultima pagina, in care trebuie sa se semneze toti oamenii care au avut grija de pacient (HCA, RN sau sister). Usor? DOUA ORE mi-a luat si habar-n-am daca l-am facut ok! Asta si pentru ca nu mi-au facut induction pentru documente (abia in februarie) si pentru ca mi l-au pus in fata si mi-au zis sa ma descurc (you’ll be ok).

  • Apoi trebuie sa faci OBServations. Adica OBS. Adica: in mod normal, daca nu stii nimic despre pacient faci 1 pe la ora 10. Masori si/sau notezi: nr. respiratii, SpO2, felul in care respira (aer, narine, masca etc. oxigen? – cat), temperatura, Tensiunea arteriala, Pulsul si Gradul de constiinta. Faci EWS (am pus link si mai sus, il pun si aici). La 1-4 poti face cam 2 OBS /tura. La 5-6 faci cam 1 la 1 ora. La 7+ ori faci monitorizare continua, ori la 1 ora, dar cu escalare la Sister, Consultant SI Critical Care (telefon intern si “Help, I have a patient that’s getting worse, with a EWS score of 10, I’m fainting“). Ieri am facut asta. Pacient cu HIV (aparent NU ai voie = ILEGAL sa le zici HIV positive, ii numesti RETROVIRAL POSITIVE), internat la noi, noaptea, pentru dificultati de a respira, febra, transpiratii nocturne si pierdere in greutate a fost trimis inainte de Handover la Clinical Diagnostic Unit pentru bronhoscopie (desi teoretic se poate face si in sectie). Acolo are febra (38,7), 40 RR, tensiune scazuta si SpO2 85% respirand aer. Ii dau un paracetamol (febra) si ne cheama sa-l luam. Evident ca nu vroia nimeni sa plece, ma ofer eu, suflet mare, sa o fac. Dupa ce m-am ratacit un pic pe la parter (CDU e pitit dupa niste usi mari si are o usita mica pe care scrie mic-mic Clinical Diagnostic Unit) iau pacientul. Stiam ca trebuia sa-i fac o minima monitorizare la “ridicare” (SpO2 + puls + TA), dar am dat peste 2 RN foarte inimoase care au venit cu mine si m-au ajutat inclusiv sa ii schimb patul (care era lasat vraiste de cei din tura de noapte). OBS la transfer pe sectie – EWS 8. Anunt sister, aia zice ca sa anunt medicii, i se prescrie niste ser. Apoi i se prescrie empiric cotrimoxazole (pentru PCP). Transpira profund, termomentrul timpanic (o porcarie) imi arata temperatura de 35 grade. Pacientul era somnoros si amotea constant. Obosit sau nu, era drowsy. Era deja 14:00, trecusera 6 ore de la administrarea paracetamolului, parca reactia asta post-paracetamol dura 2-3 ore si apoi reincepea cresterea temperaturii. Asta trebuie sa citesc in wk asta 🙂 Oricum, escalare – mi se spune sa sun la Clinical Care. Vine RN de Clinical Care, care imi face observatie ca de ce am chemat-o, pacientul doar dormea, nu era drowsy. Incerc sa ii spun ca drowsy e somnolent, ea tine una si buna ca nu trebuia s-o chem. Eu ii zic ca avea EWS 10, ca la OBS-urile facute de ea tot EWS 10 iese si ca procedura zice ca trebuia s-o anunt. Si ma duc la alti pacienti.
  • Masori glicemia cam acum. Daca ai pacienti diabetici (ajuta foarte mult sa fii anuntat la Handover de asta) li se face fisa speciala pentru Blood Glucose Monitoring. Altfel, daca e stabil si fara istoric de diabet, nu ii monitorizezi glicemia. Orice valoare a glicemiei in afara intervalului normal de 4-7,8 (reminder: pentru glicemieenglezii folosesc mmol/L, nu mg/dL, ca sa convertesti in “romaneste” inmultesti cu 18) trebuie discutata cu pacientul si escalata la sister si/sau doctor. In mod normal, ar trebui sa masori glicemia (BM ii zic ei) de 7 ori (inainte si la 2h dupa fiecare masa) si 1 data inainte de culcare. In realitate, o masori cam de 3 ori pe zi, la 2h dupa mese si inca o data noaptea (mai ales daca-i dai Lantus, vezi mai sus). Majoritatea pacientilor vin cu pen-ul de acasa, insulina deschisa o tin langa ei (in dulapiorul lor exista un sertar inchis cu cheia care sta langa cheia de la caruciorul cu medicamente), insulina nedeschisa sta la frigider. Daca e pacient constient, majoritatea prefera sa si-o injecteze singuri. Ca la orice medicament, trebuie sa stai langa el pana si-o administreaza! Aparatele lor de masurare a glicemiei sunt niste tiganii sinistre. Iti trebuie cod propriu pentru a le folosi (eu nu am inca, desi tot cer, nu toti RN au – expira dupa x luni, tot timpul merg dupa cate unul sau altul sa-si bage codul), apoi verifici daca (si faci daca nu) a fost facuta verificarea zilnica (24h) cu testele standard de glucoza (incluse), apoi scanezi bratara pacientului (bun), apoi scanezi testele (ok, accept), apoi te rogi sa nu te cheme fix atunci cineva, pentru ca aparatul intra in stand-by si trebuie sa introduci din nou codul si sa faci verificarea, apoi cureti cumva degetul si il stergi (apa+sapun), apoi intepi pacientul (avem lantete de unica folosinta sa umplem cateva zeci de papusi voodoo, daca vrem), apoi masori. Daca e valoare in afara intervalului 4-7,8, nu poti apasa pe ok (ca sa faci alt test) pana nu introduci un comentariu in aparat. Aparent, cand ai pacient cu hipoglicemie, cumva, faci toate lucrurile astea ULTRARAPID. Asa sa fie. 🙂
  • Intre timp gasesti cumva timp sa ajuti HCA-ul cu schimbarea si spalarea pacientului (are voie sa refuze) – asa afli daca are ceva probleme cu pielea (te feresti de escare), TOT TIMPUL CU PERDELELE TRASE. Daca urineaza la pat si are fluid chart (din ce am inteles, dar poate ma insel, NU au toti), masori intotdeauna urina inainte s-o arunci in camera unde stau olitele, ratoii, commodes (vezi 2) si distrugatorul de cartoane™. E esential sa te intelegi bine cu HCA-ul tau. Nu poti face totul singur, oricat de mult as vrea eu. De multe ori semnezi dupa el (la inspectarea pielii, de ex.) si e bine sa aveti incredere unul intr-altul.
  • Intre timp gasesti si 15 minute pentru paid break. Hahahaha!
  • Daca pacientul are diaree + scaune prea dese faci stool chart, pe care ai Bristol Stool Form. De ce am pus asta aici? Pentru ca, invariabil, dupa ce mananc, un pacient (ma scuzati) se caca. Iei un HCA si il stergi, speli, (evaluezi, evident, scaunul), apoi arunci totul si te duci sa-ti faci digestia. 🙂 Glumesc. Daca are scaun tip 6 sau 7, trimiti stool sample (coprocultura) direct. La 5 (si 6&7 si 1 sau 2) e nevoie de o evaluare (tu, sister sau doctor).
  • La 13:00 ai a doua runda de medicamente (si la 18:00 si 22:00 urmatoarele).
  • Cam acum primesc pacientii si masa de pranz. De regula primesc si niste foicele de unde isi pot alege din meniul (surprinzator de variat) pentru mesele urmatoare.
  • Apoi ai timpul tau de pauza de masa (candva intre 13:00-15:00 e ideal). Daca ai short day (7:30-15:30) ai 30 de minute, daca ai long day (7:30-19:30) ai 1 ora. Poti manca in staff room (avem un frigider micut si o masa), poti sa te plimbi, poti sa mergi in cafeneaua de la parter, poti merge in camera interconfesionala pentru a te ruga sau poti merge in autoservirea-restaurant de la parter, unde gasesti cam tot timpul ceva de mancat pentru cam 3,7-4 lire si ceva (15% reducere de angajat aplicata deja) = un fel de mancare principal + garnitura. O bautura e pe la 2-3 lire (din care scazi reducerea).
  • Apoi te intorci si faci OBS + eventuala BM
  • Pana la 17:00 ai grija de pacienti cum poti si completezi brosurica pacientului.
  • La 18:00 ai noua runda de medicamente si apoi, pana la 19:30, trebuie sa ai gata informatiile din Handover (unii fac copy-paste si adauga cate ceva, sa fie, altii chiar sunt constiinciosi) SI toate informatiile din brosurica pacientului

Pare complicat?

Mi-e greu sa ma pronunt. Pe mine m-au cam aruncat in groapa cu lei, sa ma descurc, fara sa imi spuna nimeni prea multe lucruri, doar ca trebuie sa semnez pentru fiecare chestie pe care o fac. Sa zicem ca, daca inveti hartogaraia si medicamentele si nu ai probleme mari cu aparatul de glicemie sau termometrul (amandoua dau erori des), munca efectiva nu e extraordinar de grea. Atata doar ca vin rudele – vor ceva (si stau cam jumatate de zi, au scaunele si masuta), vin alte sectii – vor ceva, vin doctorii – vor ceva, trebuie dus pacientul la investigatii – NIMENI nu ti-l va duce (si daca e pe O2 trebuie sa mergi cu el sa-l monitorizezi, doar daca e stabil poate merge un HCA sau doar porter-ul cu el) samd.

Daca administrezi vreodata Controlled Drugs (opioide), trebuie sa le iei din dulapul cu CD, in prezenta (si cu semnatura) unui RN sau sister. Administrarea se face tot cu prezenta fizica si semnatura aceluiasi RN sau sister.

Daca administrezi medicamente i.v. (perfuzie sau bolus) – chit ca esti sister, trebuie sa iti verifice si semneze cineva perfuzia/seringa (codul medicamentului, medicamentul, ca a fost diluat etc.).

Daca apare ceva neprevazut, toata lumea te trimite de la unul la altul si nu isi asuma vreo responsabilitate in pur stir balcanic. Exemplu: Joi am stat 3 ore in plus, pentru ca miercuri am fost in oras pentru NINo (si am plecat cu 1 ora jumatate mai devreme). Eram short-staffed, am zis ca sa stau in plus ca sa ajut. La 16:05 scriam (si injuram in gand faptul ca nu stiam ce trebuie sa scriu) un booklet al unui pacient. Vine un doctor la mine (ca prin magie, CHIAR eram singurul RN prezent, ambele sisters si ceilalti RN disparusera) si imi zice “unde e X”. RN-ul de la bays 3&4. Nu stiam, ii promit ca-l caut si merg dupa el. Ciuciu X. Ii spun doctorului, ma intorc la completatul brosuricii (si la injurat, pentru ca chiar nu stiam ce trebuia sa completez in porcaria aia). Se intoarce doctorul in 5 minute. “Mate, I really need the patient in 3A to receive Tazocin i.v. NOW. It is an emergency“. Trecand peste primul impuls sa-i spun “I’m not your mate, buddy“, ii spun ca ma duc sa iau pe cineva care are voie sa faca asta, pentru ca eu NU am cursul de administrare medicamente i.v., deci nu-l pot ajuta. Gasesc eu o sister, ma duc si mixez eu Tazocin-ul (e la fel de greu de amestecat ca-n Romania, they don’t have the good shit, cum speram eu 🙂 ), mergem impreuna la pacient. Pacientul era bine-mersi, vesel si vorbaret (desi avea 91 ani). Ciuciu febra sau tahicardie sau mai stiu eu ce iti cere un antibiotic cu spectru larg de actiune urgent. Ciuciu branula. Intrebam pacientul – da, nu am nici o branula. Desi sister-ul (aproape) sigur avea cursul de canulare (nu cred ca ai voie sa fii sister pe anumite sectii fara asta), se intoarce linistita la doctori si le zice ca pacienta n-are branula si ca sa ii puna cineva branula. Evident ca my friend nu mai era acolo, doctorul ramas zice ca “we’ll get somebody right on it“. Limbaj codificat universal pentru “daca ti-am zis ca o s-o fac saptamana trecut, o s-o fac pana luna viitoare“. Era 16:30. La 16:50 verific pacientul (care NU era din saloanele mele) – nu avea branula. Il gasesc pe Mate, ii spun ca n-are branula si nu ii putem administra urgently antibioticul, zice ca “my colleague will do it, don’t worry”. La 17:00 trec din nou pe la pacient, vad ca are branula, anunt sister-ul (doctorul respectiv n-a anuntat pe nimeni de ce a facut – nici macar n-a semnat unde trebuia in brosurica pacientului). La 17:10, la nu mai putin de 1 ora si 5 minute de la o simpla rugaminte pentru administrarea “urgenta” a unui medicament, pacientul il primeste. Asta in conditiile in care RN-ul responsabil pentru salonul ala disparut a ramas.

PAUZA.

Sa nu se inteleaga ca zic ca e nasol aici si o porcarie si “la noi e mai bine“. Da, au anumite probleme. DAR:

Pacientii chiar sunt ingijiti (in masura in care ingrijitorii lor nu sunt nesimtiti – si astia nu prea pot scapa la nesfarsit), exista sali de asteptare imense, tot timpul se chinuie toata lumea sa-ti zambeasca cand te iau in grija (am vazut asta si cand mi-am facut analizele si radiografia pulmonara in spital), pacientului i se spune ce e in neregula cu el, rudele pot sta cu pacientul cam jumatate de zi sau mai mult (daca nu e la A&E sau la terapie intensiva), spitalul e curat si pastrat curat, consumabile sunt la discretie (astia arunca foarfecile sterile! LE ARUNCA – nu le refolosesc!), daca ai o problema poti sa te duci pana la directorul spitalului (escalare) daca vezi ca nu esti ajutat, pacientul este incurajat sa faca majoritar ceea ce vrea, nu e fortat in nici un fel (dar se documenteaza refuzurile lui/ei), NIMENI nu tipa la nimeni, pacientii nu sunt bruscati si multe altele.

Am vazut si cum se poarta cu un pacient care e pe moarte – familiei i se ofera, pe cat posibil, loc sa jeleasca, se incearca externare de urgenta si/sau mutarea intr-o camera single (daca e posibil).

Am vazut si cum e sa fii SHORT-STAFFED. O RN a sunat cu o zi inainte “sunt bolnava”. Spitalul a trimis o agency nurse – care n-a venit. Pur si simplu nu a venit, fara sa anunte pe nimeni. Pariu ca nici nu va pati ceva. Ziua aia n-a fost usoara. E nasol cand esti short-staffed si “doar” la HCA (ai 2-3 HCA pe toata sectia).

La final, chestii legate despre traitul aici: pentru NINo am pierdut cam 45 minute undeva in centrul Londrei. Cu ocazia asta m-am plimbat un pic prin City si am ajuns la Tower of London. Suburbia mea este non-descripta si neinteresanta. Curatica (ish), doar cateva biserici din secolele 16-17, malluri, o piata si multe magazine si cam atat.

Telefonul local e f. important – dar e bine de stiut ca tarifele de roaming (telefon/sms) din Romania nu sunt cu mult mai scumpe decat multe dintre abonamentele locale pentru a vorbi inapoi in tara. Dar daca vrei internet… nu prea ai scapare, trebuie sa-ti iei o cartela de la bastinasi (Vodafone, EE, Three, O2 sunt cele mai mari, toate cu oferte comparabile).

Contul in banca si cardul s-au rezolvat repede, la 2 zile dupa ce am deschis contul am primit cardul, la 4 si pinul. Singura problema e ca am inceput munca pe 18 (ziua de 15 nu au luat-o in considerare) si nu voi primi primul salariu pana la sfarsitul lui februarie. Asta e chiar nasol, trebuie sa ma limitez la cam 10 lire pe zi. Ma rog, nu fumez, nu beau, cazarea e asigurata pana-n martie, sala e platita tot pana-n martie, credit pentru transport pe oyster card mai am, de mers, merg pe jos la sala, supermarket, banca sau spital, de mancat, mananc 2 mese calde pe zi (1 acasa, 1 la spital) + 1 rece. Chestii de cumparat urgent pentru cazare NU mai am. 10 lire sunt arhisuficiente (in conditiile enumerate de mine) pentru 30 de zile.

Oricum, ca recomandare pentru oricine vrea sa vina aici: intreaba inainte de-a iti lua biletul de avion CAND VA FI PRIMUL SALARIU. Eu stiam cand e ziua de salariu (de la o colega care deja lucra aici din octombrie), dar nu stiam ca, daca vin dupa 15, nu primesc banii pentru prima luna pana luna urmatoare. Am aflat asta abia cand am primit contractul in aeroport. Cam tarziu sa mai fac scandal.

Si, ca ultima recomandare: daca iti depui candidatura local, la spital, FOARTE POSIBIL sa nu primesti nici un fel de bonus de relocare. Am colege romance (am discutat in ziua de inductie) care au venit aici dand interviu fata-n-fata si nu au primit 2 luni de cazare gratuita. In conditiile in care mai faci si naveta si nici nu esti platit pana in luna a doua (daca incepi tarziu in luna calendaristica curenta), chestia asta se simte – si e deranjanta. Deci nu strica sa iti rezolvi interviurile din Romania. CULMEA, pare sa fie e mai bine s-o faci asa. Desigur, asta a fost cazul meu, in spitalul meu. In Nursing Homes sau in alte parti poate e altfel. Stiu ca am aplicat (on-line) la un alt post din centrul Londrei (in octombrie), m-au chemat la interviu (in Londra, desi aveam adresa de Romania), dar clar NU scria nimic de vreun bonus de angajare.

La final, cateva poze:

20160120_161636
Saracie si bogatie

20160120_162103

20160120_164901
The Tower
20160120_164955
Noaptea la margine de City
20160123_104634
Singura Lady pe care am vazut-o in 10 zile 🙂

Asistent Medical in Anglia (2)

A venit si a trecut si prima zi de munca IN SPITAL.

Nu am mai lucrat in spital din iunie 2015, de la ultima perioada de practica.

Am avut examenul final (in spital), am avut si o incercare de-a face voluntariat in sectia de Terapie Intensiva unde am facut practica in anul 3 – dupa ce m-am inscris in OAMMR – (incercare esuata, mi-au zis ca ei nu mai primesc voluntari, dar daca vreau, sa astept pana va fi examen pentru post), dar nu am mai muncit “cu pacientul” de 6 luni.

Adica am avut oarecari temeri azi. Nimic extraordinar, in Bucuresti dormeam destul de prost cu o noapte inainte de a merge intr-o sectie noua la practica, aici am dormit foarte bine azi-noapte.

Oricum, prima impresie este 100% derivata dintr-o fraza pe care mi-a spus-o studenta engleza care a venit in scoala noastra la un schimb de experienta acum 2 ani (care intre timp lucreaza intr-un spital NHS): “if you don’t come in the NHS having too high expectations, then you’ll be ok“.

In esenta, orice ar zice oricine, sa lucrezi intr-un spital din NHS este la fel cu a lucra intr-un spital din Bucuresti, doar ca toata lumea vorbeste engleza (evident), e mult mai curat si mai luminos (!) si ai mult mai multe hartii de completat si cursuri de facut.

Buuun. Stau la doi pasi de spital. Azi-dimineata m-am cronometrat. La 7:11 am iesit pe usa, la 7:27 eram in sectie, intrebam unde puteam sa ma schimb. La si 40 a inceput Handover-ul (predarea turei), din cauza ca m-au asteptat pe mine si, mai ales, pe cealalta incepatoare (din Spania, care a ajuns la si 35).

Handover-ul e cam ca in Romania, cu diferenta ca (pe sectia mea) fiecare asistenta are responsabilitatea de-a completa INAINTE un tabel in care sa mentioneze Nume (si de unde a fost internat pacientul), Varsta pacient + initialele doctorului sau (curant, de pe sectie), Diagnostic + Istoric (important pentru a sti daca e diabetic, ia alte medicamente, a venit cu medicamente de-acasa samd), Evaluare ABCDEF (Airway, Breathing, Circulation, Disabilities, Exposure, Family), Scopurile ingrijirii (Goals – daca are de facut Rx, US, CT, tratament cu Abx, schimbare tip de aparat respirator, ECG, monitorizare glicemie etc.), eventuale interventii de occupational therapy/physiotherapy (pentru pacienti cu AVC sau IC sau IR) si Braden scale score (risc de a face escare) si evaluarea riscului de a cadea (YES/NO). Toate aceste informatii trebuiesc prezentate in Handover pentru pacientii proprii de fiecare RN, in fata intregii echipe de RN (si chiar si HCA, din tura veche si din tura noua) inainte de-a putea pleca acasa.

Pe sectia mea avem 6 saloane (bays) de 4 paturi + 8 saloane single + 1 salon separat. 33 pacienti maxim. Intr-o tura de 12 ore (7:30 – 19:30) ar trebui sa fie 3 asistente (RN) + 1 sau 2 sisters (un fel de asistente medicale specialiste, cu experienta mai multa sau competente mai multe) +/- 1 sister in charge (sefa sectiei in timpul zilei, noaptea e una dintre sisters). Aici se adauga 4-5 HCA (unii sunt RN din strainatate care asteapta PIN-ul). Noaptea si in anumite cazur (short staffed) sunt mai putini angajati (1-2).

Ca RN newly-registered NU ai voie sa iei sange, NU ai voie sa montezi branule, NU ai voie sa folosesti aparatele de respiratie artificiala, NU ai voie sa montezi sonde nazogastrice, NU ai voie sa recoltezi sange arterial (pentru ABG), NU ai voie sa administrezi medicamente prin infuzomate/pompe, NU ai voie sa administrezi medicamente i.v./i.m., NU ai voie sa administrezi transfuzii. Pentru fiecare activitate mentionata ai un curs (platit de spital, facut in spital) pe care trebuie sa-l absolvi ca sa poti sa le faci.

Unele RN NU fac niciodata cursurile de canulare si (mai ales) de recoltare de sange – asa pot tot timpul sa zica “nu e treaba mea sa recoltez/montez branula“, si sa astepte s-o faca un doctor sau o sister (sau alt RN cu cursurile facute). Dintre cele 3 RN (absolvente de scoala britanica) care lucrau azi, nici una nu avea curs de recoltare, 1 avea de canulare.

Primele 2 saptamani voi fi asa-numitul Supernumerary, adica nu voi avea pacientii mei, ci voi fi Shadow langa cate o asistenta (sau mai multe) – care ar trebui sa fie si mentorul meu (perceptor, in programul de 6 luni de Perceptorship). Multe hartii de strans si semnat in saptamanile astea. In afara de asta, ar trebui sa strang minim 5 zile de induction (1 “trust induction“, mai multe mai jos, si 4 de cursuri obligatorii – BLS, transfuzii, completarea fiselor si altele). De fapt, 2 saptamani casc gura si ajut cum pot, apoi ura si la munca (atata timp cat nu dau semne ca as fi idiot – atunci ar putea prelungi perioada de supernumerary). Prin coincidenta, eu o sa am si zilele 2-5 de inductie (platite) dupa 2 saptamani, in februarie, altii le au dupa 1-2 luni. Nici la ei nu e totul perfect planificat.

Pacientii sunt cam ca majoritatea localnicilor: simpli dar ok. Singurele ziare pe care le vezi citite in spital (de pacienti) sunt tabloidele, de exemplu. Unii abia asteapta sa se planga de una-alta, altii sufera de dementa in diferite forme, altii sunt mai “normali” (whatever that means). Oricum ar fi, nu am vazut ceva imposibil de facut in a-i ingriji. Pacienti ca toti pacientii.

Spitalul e impartit in zone (albastru/portocaliu). Fiecare zona e un fel de oglinda a zonei celeilalte, separate de coridoare si lifturi. Toate sectiile sunt construite asemanator (mai putin cele de la parter, unde avem restaurante si cafenele, A&E si investigatiile). Fiecare sectie are, de regula, o sora. A si B. Fiecare sectie e numita cu un nume “creativ” care i s-o fi parut amuzant vreunui copywriter (branding-ul spitalului a fost facut cu ajutorul unei agentii de publicitate, afaik). Cum ar fi sa avem in Romania o sectie “Laguna albastra A“, sau “Mohair B“, sau “Turcoaz A“, sau “Desertul Atacama A” sau “Mandarina B” sau “Clopoțel A”? Ei bine, aici asa sunt numite sectiile. Amuzant. Oarecum. 🙂

Ziceam ca e cam ca in Romania. Mai precis, toata ziua m-am simtit EXACT ca intr-una din sectiile noi din timpul scolii.

Oameni noi – majoritatea nu-mi retin numele sau il gresesc (desi acum am ecuson). Am strans pana acum Eugene si Richard (plus logicul Chris) la colectia mea din tara de nume-cu-care-ma-striga-asistentele-in-spital.

Desi ar trebui sa am un mentor si/sau perceptor, nu s-a stabilit nimic. Desi ar trebui sa am deja planificate turele, nu s-a stabilit nimic. In asta are un rol si faptul ca incep pe sectie concomitent cu alte 3 fete (1 romanca nu-stiu-de-unde, 1 spanioloaica si inca cineva). Desi ar trebui sa am cont de e-mail, employee number si cont de acces la intranet (pentru a face o parte din cursurile OBLIGATORII de e-learning), e posibil sa le primesc in zilele urmatoare. Ca in Romania.

Un doctor a cerut o EKG. Din intamplare, eram acolo cand au facut cererea, desi eu sunt shadow, nu am pacientii mei. Ma duc sa anunt RN. Dupa 20 de minute, nimeni nu facea EKG, nimeni nu stia unde e un EKG si “nu avea timp sa il ia”. La fel ca in Romania, e o jumatate de adevar. Cu un pic de vointa, gasesti EKG-ul si il faci in maxim 10 minute. M-am oferit sa-l iau eu. Am plecat pe sectia alaturata. Aveau unul, luat de la alta sectie – dar un cablu era distrus. Ma duc la alta sectie – al lor era la sectia-sora. La sectia-sora aflu ca era luat de cineva. Adica era exact cel nefunctional de la sectia mea-sora. Traversez spitalul, ma duc la alta sectie. 2 sisters si-un RN. Sisters erau convinse ca au unul NEFUNCTIONAL, RN sustine ca a facut o EKG ieri. Hop, fug cu el. “I’ll bring it back in a couple of hours” (nu stiam cat va dura si cate trebuiesc facute). “NO, bring it back ASAP!”.

Vin cu EKG-ul. Toata cautarea a durat cam 10 minute. Ma duc sa-l fac, desi nu mai pusesem mana vreodata pe un aparat de tipul lui. Mare chestie. Bagi in priza, lipesti ekgelectrozii (nu au clesti sau pompite, slava cerului!). Pentru ca nu poate fi totul simplu, sotia pacientului insista sa stea acolo, apare un rezident (House Officer) in spatele meu. Apoi apare si RN-ul. Exact ca in Romania, RN-ul intervine si imi schimba pozitia electrozilor precordiali DUPA ce ma chinui eu sa ii pun pe toti frumos. Eu i-am pus in spatiul 4 intercostal, masurat frumos de la clavicula (al 5-lea spatiu de sub clavicula), ea ii pune mai sus, cam in spatiul 2. Pfoai de capul meu, nu oi sti eu multe, dar STIU CUM SA FAC UN ECG! Sa ma cert cu ea din prima zi? Neah. Tac, schimb pozitia lor la loc si o intreb “how do I print the ECG?” ca sa scap de ea. Eu bagam nume si data si DOB in meniu, RN-ul zice ca nu, ca le scriem cu pixul dupa, ca sa nu dureze prea mult. Ca in Romania. Print. Gata ECG-ul. Aici vor tot timpul 2 deodata.

In spital exista 2 changing rooms la etajul 1. Mi le-au aratat vineri, azi nu le-am mai gasit. Ca in Romania, NIMENI nu stie unde naiba sunt cand ii intreb. NIMENI. Toti se schimba ba in Staff Room, ba in WC-uri. Ca in Romania. Lucrurile ti le lasi in vestiare inchise cu chei. Dar, ca in Romania, nimeni nu stie unde naiba sunt cheile de la vestiare. Deci le lasi in Staff Room. Ca in Romania, ti se zice sa iti iei cu tine lucrurile valoroase. Pentru ca “They are stealing them”. Who is “they”? “Dunno”. Ca in Romania.

In mod normal, ar trebui sa vii cu uniforma si adidasii de acasa. De fapt, majoritatea absoluta a RN si HCA vin cu ele de-acasa.

In mod normal, ar trebui sa existe masti si vizor pentru a lucra cu pacientii cu MRSA, halat pentru cei cu C. difficile samd. De fapt, nu exista decat niste sorturi si manusi. Dar astea exista din abundenta, slava cerului, nu trebuie sa aduc de-acasa. Deci nu chiar ca-n Romania :))

Ca in Romania, tocmai au introdus o politica interna ce spune ca trebuie sa inchizi un dezinfectant cu alcool, ca sa nu il bea pacientii (desi e o camera care chiar e inchisa cu cod si are usi care se autoinchid la loc). Pacientii vor bea orice, aparent, nu conteaza ce natie sunt.

Ca in Romania, am gasit un Tazocin lasat sa macereze cu ac si seringa conectat la el pentru vreo 15 minute in camera de diluare medicamente (desi nu ar trebui lasat nesupravegheat niciodata). NU ca in Romania, CEL PUTIN in spitalul asta, in primul an de munca, daca administrezi ceva i.v., trebuie sa iti contrasemneze o alta RN actiunea asta in fisa pacientului.

Daca te vad ca esti dispus sa faci chestiile mai scarboase, imediat ti le dau sa le faci. Nu ma plang, dar la inceputul zilei insistam eu sa ii ajut sa schimbam pacientii si patul (se face cel putin 1 data pe zi – RN trebuie sa fie de fata, MACAR ca sa evalueze riscul de escare), apoi mi-au dat sa scot catetere urinare, branule, sa curat sonde PEG, sa duc recipientii cu urina sau voma in camera pentru asa ceva. De la nimic de facut am ajuns sa fac toate lucrurile mirositoare. Noroc ca nu ma scarbesc usor, fix dupa pauza de masa am mutat un pacient si apoi l-am ajutat sa vomite o chestie mare, semisolida si dragut mirositoare si apoi tot eu am dus-o la camera pt asta. Puteam sa i-o las HCA-ului, ca celelalte RN, dar n-am murit. 🙂

Apropo – aici ratoii (plosca pentru urina) si recipientul pentru fecale (si cel pentru voma) sunt din carton presat (ca la cofragul de oua). Unica folosinta. Exista o camera unde stau toate, unde exista si un fel de toaleta unde arunci rahatul si urina si voma si apoi arunci recipientul intr-un fel de shredder foarte eficient. Atat de eficient incat, daca bagi 2 (desi are capacitate cam cat 1 masina de spalat) se blocheaza. Regula: bagi 1 si press the green button.

commode
Commode

Alta chestie. In UK pacientii pot sa fie ajutati sa elimine semiautonom (deci nu in scutece) intr-o asa-numita “commode“. Pui un recipient din ala de unica-folosinta sub scaun, iei o commode (pe care te asiguri ca o cureti intotdeauna dupa folosire – cred ca HCA fac asta), ajuti pacientul sa se urce pe ea, apoi ori stergi pacientul, ori il ajuti sa se stearga si hop in pat. Si rahatul la WC si cartonul la shredder. Trustul si-a propus sa aiba cele mai curate commodes din tara. Good luck with that.

Prima saptamana lucrez short days. Adica 8 ore (7:30 – 15:30). Pauza de masa de 45 de minute. 15+30. De saptamana viitoare trec la 12 ore (7:30-19:30), cu pauza de 1 ora si 30 minute (15+60+15 minute). Pfoai, ce de pauze. 🙂 Atata doar ca nu ajungi la spital chiar la 7:30 (daca nu esti spaniol) si nu pleci la fix (daca esti ultimul la handover, poti sta si 30 minute).

Trec foarte repede cele 8 ore. Handover se termina in cam 30-40 de minute. Apoi ai micul dejun la pacienti (HCA si cei de la bucatarie fac asta). Apoi ai Drug Rounds (cam 30-60 minute). Apoi ai monitorizarea f. vitale (15-30 minute). Apoi ai schimbarea patului si a pacientului (+spalare) si verificarea starii pielii (Braden scale). Apoi vine ceaiul. Apoi vine pranzul. Drug rounds ai la 8, la 13, la 16, la 18 si la 20 (dar nu e obligatoriu sa ai la toate orele). Apoi gasesti timp sa completezi fisele (si ai O GRAMADA de hartii). Intre astea bagi cele 2 pauze. Si hop 8 ore. 🙂

 

Si, la final, ziua de inductie a fost foarte ciudata. Cativa oameni din conducere au vorbit frumos, au prezentat niste filmulete (facute de o agentie de publicitate), au zis ca se angajeaza sa faca si sa dreaga, dar realitatea din spital e un pic diferita. Singura chestie onesta (oarecum) a fost faptul ca au adus o pacienta care a fost tratata in spital de 2 ori (o nastere si tratamentul de urgenta al bebelusului ei peste 1 an) sa ne spuna experienta ei (pozitiva). Daca era o experienta negativa ar fi fost si mai interesant. 🙂

 

Varianta scurta a celor 2300 de cuvinte de mai sus?

Sa muncesti in Anglia intr-un spital de stat e foarte asemanator cu a lucra intr-un spital de stat din Romania. 🙂

 

Peace out.

 

Rx – radiografie, US – ecografie (ultrasound), Abx (antibiotic), RN – registered nurse, HCA – healthcare assistant, OT/PT = occupational/physio therapy, PIN – personal ID number emis de NMC tuturor RN care sunt inregistrati la ei, ABG – arterial blood gasses (EAB din Ro), A&E – accidents and emergency (sectia de primiri urgente, UPU), MRSA – Methycillin Resistant Staphilococcus Aureus, C. difficile – Clostridium difficile (sau C. diff).