De ce nu reuseste NHS-ul sa pastreze si sa angajeze asistente medicale

Pe scurt: UK ramane o destinatie pentru emigranti, cu toate problemele lor, europenii tot isi doresc sa lucreze in sistemul lor medical – dar le e mai greu sa aiba acces acum IN SPECIAL din cauza testului IELTS, iar problemele de personal sunt mai degraba legate de incapacitatea NHS-ului de a se adapta la realitatile actuale si de-a-si plati mai bine angajatii. Si Londra e scumpa. 🙂
Brexit-ul a creat o sumedenie de probleme, dar pana nu ies fizic din UE, totul e inca pur teoretic, discutii despre drobul de sare care va cadea.

hoarde

 

Am primit un articol NY Times de la un fan al paginii mele de facebook (multumesc, Gabriel).

Articolul prezinta o realitate britanica destul de trista: marile trusturi NHS nu reusesc sa-si pastreze angajatii, unii angajati europeni pleaca sau se gandesc la a pleca si in special spitalele NHS din Londra au probleme majore in a-si acoperi posturile libere.
Apoi porneste de la niste cifre ale emigratiei care nu sunt deloc ingrijoratoare (in anul de dupa votul pentru Brexit migratia neta catre UK a fost de “doar” 246.000 oameni, versus 327.000 cu 1 an inainte), dar care arata o scadere majora in randul europenilor a interesului pentru a se stabili in Marea Britanie, si prezinta mai multe cazuri de angajati europeni din NHS care pleaca din insula catre alte zari. Si mentioneaza faimosul numar minuscul de noi asistente medicale inregistrare la NMC din ultimele 22 luni.
Desigur, fiecare trage ce concluzie vrea din articol, dar judecand dupa titlu si felul in care sunt structurate informatiile, ai putea trage concluzia ca fuge lumea mancand pamantul din NHS si, automat, din UK si majoritar din cauza Brexitului.

 

NY Times este un ziar cu o ideologie de stanga. Cei care doresc echitate sociala, colaborare mondiala, un stat care sa sustina cetateanul de rand si altele de genul. Cei care regreta o miscare retrograda precum Brexitul. Echivalentul lui de peste ocean (The Guardian) are cate un articol similar la cateva luni de cand cu Brexitul.

Ziarele din spectrul celalalt politic (dreapta) nu sunt la fel de interesate sa prezinte problemele din NHS din lumina asta. Ei sunt mai degraba interesati sa prezite problemele NHS-ului, mai mult pentru a ilustra (inca) un esec al statului sa administreze niste resurse imense. Sau (mai ales tabloidele – care sunt majoritar detinute de capitalisti de dreapta) prezinta numai cazuri nefericite, in care angajati europeni fac porcarii in NHS. Ceea ce nu face decat sa justifice (pentru unii) ideea ca “oricum e mai bine sa iesim din UE, uite, la noi vin toate ciurucurile“.

 

Realitatea e nuantata. Nu se rezuma totul la “Brexit e la baza tuturor rautatilor” sau “europenii sunt angajati prosti”. Asta se intampla cand vezi lucrurile cu ochelari de cal. Si cand formatorii de opinie se folosesc de fapte pentru a-si promova ideile lor.

 

In primul si primul rand, NHS-ul e un sistem medical public destul de bun. Orice fel de top mondial il include in primele 10, destul de des e pus pe primele locuri. Majoritatea britanicilor chiar sunt mandri de el. Unii prea mandri.
Inca il tin minte pe speaker-ul de la ziua mea de inceput in spital, la corporate induction, un avocat care a facut cancer, s-a lasat de meserie, a fost tratat la noi in spital si a scapat cu viata si acum lucreaza ca un fel de motivational speaker pentru trust (pe un car de bani, desigur).
A fost un moment patetic. Mai ales pentru un roman care, atunci cand era mic – pentru ca nu era cine sa aiba grija de mine acasa, era dus de tata la intalnirile de sindicat de pe vremea lui Ceausescu, si vedeam cum un cretin de la partid venea sa le spuna ce frumoasa e viata in comunism sindicalistilor care n-aveau ce mancare sa le cumpere copiilor lor. Meserie asta a venit sa ne arate noua the NHS Constitution, sa ne citeasca primele randuri din ea si sa ne puna sa spunem toti in cor “we love the NHS, louder, we love the NHS, I can’t hear you, WE LOVE THE NHS“. Un dobitoc.

Daca esti dispus sa te lupti, daca ai ceva noroc, daca esti ceva mai capabil decat media, poti, pe termen mediu si lung, sa faci cariera in NHS. Sunt o gramada de cursuri pe care NHS-ul ti le plateste, poti sa te specializezi si supraspecializezi in o gramada de lucruri. Poti avea un rol avansat in oncologie, poti fi un tip de Clinical Nurse Specialist care introduce SINGURA linii venoase centrale inserate periferic (PICC), poti fi Advanced Nurse Practitioner care are un rol avansat in trierea si tratarea pacientilor in A&E, poti fi Advanced Nurse Practitioner care se ocupa de Pain Management, de managementul pacientilor de Neurochirurgie, poti sa devii Surgical Nurse Practitioner – care poate face operatii chirurgicale minore singura (atata timp cat un consultant este prezent in spital) sau poate asista LEGAL la majoritatea operatiilor majore. Si cate si mai cate.
Dar asta inseamna ani buni de munca, scoala, munca si tot asa, pana ajungi sa faci toate astea. Desigur, totul vine si cu o avansare a salariului.

Daca iti incepi cariera intr-un spital de stat romanesc, unde crezi ca poti avansa in 10-15 ani? Poate, in cel mai bun caz, ajungi asistent(a) sef(a). Sau nu. Si iti creste salariul, probabil. Aici, de bine, de rau, stii ca, DACA te lupti si muncesti si esti printre putinii care ajung intr-un post din asta ultra-specializat, poti ajunge sa-ti dublezi salariul anual de baza in cam 12 ani. Daca esti dispus sa iti asumi responsabilitati mult mai mari si daca esti dispus sa depui eforturi mari.

Sau, mai ales in sudul Angliei, ai o solutie usoara de a-ti mari veniturile: strangi ceva experienta in NHS, apoi incepi sa faci din ce in ce mai multe ture agency sau bank, pana la un moment cand renunti total la NHS, pentru ca poti castiga mult mai mult in afara lui.

Dar, pentru toate astea, trebuie sa treci prin niste ani de strans experienta si de munca deloc usoara. Care pot fi foarte neplacuti si obositori fizic si psihic.

Si uite asa ajungi sa te gandesti sa pleci din NHS.
Ai atat de multe alternative: Privatii te platesc mai bine pentru a face munca poate ceva mai putin stresanta (nu neaparat mai usoara). Poti sa te “ingropi” pentru mai multi bani intr-un azil, dai medicamente si scrii hartii, te certi cu HCA-ii sa pastreze igiena pacientilor si te rogi sa nu aiba vreun batranel probleme, pentru ca atunci trebuie sa vina altii sa te salveze. Poti face doar bank in 1-2 spitale (daca esti dispus sa lucrezi oriunde, nu DOAR intr-o singura sectie). Poti face agency pe oriunde vrei (plata orara a tot scazut in ultimii ani, dar tot castigi minim 20-30% in plus fata de cat ai primi doar ca bank).

Si uite asa pierde NHS-ul personal: majoritatea oamenilor nu se gandesc ca vor nu-stiu-ce cariera, sau “aoleu, daca pleaca toata lumea din NHS intra sistemul in colaps” sau mai stiu eu ce. Daca la finalul lunii poti primi net 500-1000-2000 lire in plus, lucrand poate doar putin mai mult ca-n NHS, de ce sa faci aceeasi munca pe bani mai putini si pentru stres mai mult?

Apoi, multe ziare bat apa-n piua cu faptul ca NMC-ul prelucreaza un numar foarte mic de aplicatii ale asistentelor medicale europen pentru inregistrare, si ca totul a inceput din iulie 2016.
Obligativitatea trecerii testului IELTS Academic pentru PIN a fost introdusa in ianuarie 2016.
Ultimele persoane care au mai aplicat inainte de introducerea lui au avut 6 luni sa-si rezolve actele. De atunci, oricine vrea PIN trebuie sa aiba IELTS Academic luat cu minim 7.0 sau, de cateva luni, OET luat cu minim B.
E foarte simplu: cerintele sunt prea ridicate pentru nivelul de limba engleza al oamenilor dispusi sa-si paraseasca tarile lor europene pentru a lucra in UK. Sigur, probabil ca niste olandezi sau norvegieni sau danezi ar putea trece mai usor IELTS Academic cu 7.0. Dar asistentele alea nu au prea multe motive sa plece din tara lor ca sa lucreze in NHS – pot castiga ok si avea ceva cariera si in tara lor.

Apoi, vezi Doamne, de cand cu Brexitul, toata lumea se gandeste sa plece din UK. Nu e asa. Sigur, gandul sigur a trecut prin capul multora – dar atata timp cat ai un venit acceptabil, iti place munca pe care o faci si nu esti dat afara din tara, nu pleaca nimeni de buna-voie. Ai un venit acceptabil in NHS? Nu e rau, dar nici nu e cine stie ce. Iti place munca pe care o faci – poate ca da, dar stresul e foarte mare. Esti dat afara din UK dupa Brexit? Nimeni nu stie sa-ti raspunda la intrebarea asta, dar e improbabil (dar nu imposibil) ca vor deporta asistenti medicali, nu sunt CHIAR ATAT DE CRETINI britanicii.
Daca ai deja nemultumiri, evident ca un eveniment precum Brexitul si devalorizarea economiilor tale te vor face sa te gandesti sa te cari… Dar nu e motivul principal, nemultumirile sunt baza.

Apoi, spitalele NHS nu-si pot acoperi toate posturile libere si raman fara personal. E simplu: studentii isi fac practica in spitalele NHS. Daca vad ca stresul e asa mare, sigur se reprofileaza sau merg sa munceasca oriunde altundeva, nu in NHS, mai ales cand vad ca pot castiga minim 5000 lire in plus pe an la privat.
Si posturile libere nu se acopera si pentru ca majoritatea spitalelor nu ofera absolut nici o facilitate prin care sa devina mai atractive SI au angajati niste cretini pe la departamentele HR.
In 2 ani de zile am avut 8 interviuri in 6 spitale diferite londoneze (unul fiind privat). Unul singur a fost “picat”. Bai, deci oamenii de la HR sunt niste idioti. Iti verifica actele 2 saptamani si apoi realizeaza ca nu mai au o hartie pe care le-ai dat-o in prima zi. Le ceri ajutorul cu ceva, te trimit sa dai tu 10 e-mailuri si telefoane ca sa ajungi inapoi la ei, pentru ca, de fapt, tot ei se ocupa de ce iti trebuie tie.
Majoritatea angajatilor de nivel mai mare (matroane, band 7) din spitalele londoneze se comporta de parca ei iti fac un favor daca tu vii sa lucrezi la maretul lor spital care are 530 de posturi de asistent medical NEOCUPATE.
Refuza sa accepte ca, in situatia actuala, trebuie sa se lupte pentru a castiga si pastra noi angajati. Cheltuiesc apoi bani pe zile de recrutare in strainatate, in loc sa vada ce pot face cu aceiasi bani sa-si pastreze cumva angajatii pe care-i au.

Apoi, in Londra si in sudul Angliei exista o problema majora cu spatiile locative. Prea multa lume locuieste aici, iar chiriile sunt prea mari. Atunci cand chiria pentru un apartament amarat cu 1 camera + utilitati + council tax in zonele 2-3 din Londra costa 1350-1500 lire (sau mult mai mult), iar salariul tau lunar incepe pe la 1800 lire, evident ca te gandesti ca poti face asta si in alta parte, unde costurile vietii sunt mai mici.
Sigur, poti imparti apartamentul, dar e o viata mai grea si neplacuta, pentru niste oameni care ar trebui sa vina la munca si sa fie veseli si intelegatori cu pacienti extrem de amarati. De ce sa faci asta?

Apoi, statisticile arata ca cei mai multi europeni din NHS sunt polonezii, portughezii, spaniolii si italienii (romanii sunt mai jos un pic). Sa excludem est-europenii un pic. Cand vii tu din tarile alea insorite si frumoase mediteraneene si te trezesti in vremea asta imputita din UK, pai nu o sa te gandesti ca-ti bagi picioarele si pleci acasa dupa cateva sezoane ploiase la rand? Astepti doar un mic impuls. 🙂

Advertisements

Mituri despre munca in Anglia ca Asistent Medical

Cand esti in Romania (sau poate in alta tara) si vrei sa vii sa lucrezi in Marea Britanie ca asistent medical, de multe ori nu prea ai acces la surse de informatie corecte. Daca te iei dupa ce zice unul sau altul, de multe ori ajungi sa crezi tot felul de prostii.

Multe prostii din astea sunt chiar raspandite printre potentialii viitori emigranti in tara lui Shakespeare, ajung la nivel de mit.

mituri

Despre aproape toate am tot scris pe aici sau pe facebook, dar e improbabil ca cineva chiar sa citeasca toate postarile mele pe tema asta. Asa ca voi face o lista, pe care o voi mai completa pe masura ce mai intalnesc asemenea idei.

Poti lucra ca Asistent Medical in Marea Britanie fara sa fi luat examenul IELTS Academic – majoritar incorect

Cererea de Asistenti Medicali ramane foarte mare aici. Din 2016, examenul IELTS Academic e obligatoriu. Nu il iei cu minim 7 la fiecare categorie, nu primesti PIN-ul. NU primesti PIN-ul, nu poti lucra ca Registered Nurse (RN).
Poti lucra ca Healthcare Assistant (HCA), dar acesta face o munca asemanatoare cu cea a infirmierului din Romania, nu vei putea face o gramada dintre lucrurile pe care un RN le poate face.
Deci poti lucra fara IELTS (chiar si in spitale), tu fiind asistent medical in tara ta, dar vei lucra ca HCA si nimic mai mult – pana iti obtii PIN-ul (pentru care, repet, e obligatoriu IELTS-ul).
Desigur, exista si generatiile de emigranti veniti aici inainte de ianuarie 2016, care au prins ultimul tren, cand nu se cerea IELTS. Iar de la 1 noiembrie 2017 NMC-ul ia in considerare si Occupational English Test.

Nu poti lucra in Marea Britanie daca nu ai vechime/nu ai facut voluntariat in Romania – fals

In formularul de inregistrare la NMC e o portiune in care declari vechimea in meseria de asistent medical – pe care trebuie sa o probezi si cu adeverinte de vechime. Dar nu e obligatorie. Atata timp cat ai o diploma care iti permite sa lucrezi in Romania ca Asistent Medical, esti membru al OAMMR, esti apt pentru munca si nu ai cazier sau abateri disciplinare in meseria ta, esti bun pentru a te inregistra la NMC. Vechimea nu are nici un rol la inregistrare. La angajare aici – atata timp cat nu aplici pentru vreun post care cere experienta 5-10 ani si diferite cursuri suplimentare absolvite aici, nimeni nu va pune mare valoare pe experienta ta (sau lipsa ei).

Nu poti lucra in Marea Britanie daca ai terminat “doar” o postliceala de Asistent Medical – fals (dar cu mentiuni)

Repet: atata timp cat ai o diploma care iti permite sa lucrezi ca Asistent Medical in Romania, esti membru OAMMR, nu ai abateri, nu ai cazier, esti apt pentru munca, NMC-ul nu are nici o problema sa te inregistreze la ei si sa-ti dea PIN-ul, pe baza caruia poti apoi sa lucrezi oriunde in UK.
Trebuie mentionat ca, pentru cei care au studii terminate inainte de 2010, exista diferite proceduri de echivalare suplimentara (“Adaptation” – care e posibil sa ceara inclusiv un examen de tip OSCE). Daca insa au continuitate in munca si pot produce dovezi ale educatiei medicale continue, e posibil sa fie un pic simplificata procedura, dar asta doar NMC-ul poate clarifica “on a case by case basis”. In special colegele care au terminat inainte de 1990 liceul sanitar, desi ar avea experienta foarte mare, presupunand ca stiu si engleza (si iau IELTS-ul), e probabil sa aiba anumite dificultati in a primi PIN-ul.

Toti asistentii medicali din Marea Britanie sunt absolventi de facultate – fals (dar iar avem mentiuni)

In UK au introdus destul de tarziu conceptul de Bachelor’s of Science (BSc) in Nursing. Multa vreme se facea doar un tip de educatie similar cu colegiul sau postliceala de la noi. Inclusiv azi mai exista cazuri in care unii RN termina doar 3 ani de scoala (facuta la o facultate, totusi), dar nu isi dau examenul de licenta si termina cu Diploma of Higher Education (DipHE). Este un tip de diploma un pic peste cea de postliceala de la noi. Dar nu e licenta (BSc).
Mai ales printre asistentii medicali cu peste 10 ani vechime, majoritatea nu prea au BSc, sau, daca il au, l-au obtinut printr-un top-up course terminat ulterior absolvirii studiilor. Oricum, trebuie mentionat ca asta se schimba, majoritatea celor care si-au terminat studiile in ultimii ani termina cu BSc.

In Marea Britanie castigi mult mai bine doar daca esti absolvent de facultate – incorect

Exista numeroase posturi de “specialist nursing” care cer absolvirea unor cursuri suplimentare, dar aceste cursuri sunt de scurta durata, ori de tip postgraduate (dar care nu cer neaparat BSc) – de 1 semestru, ori mai scurte, “de specializare”. Aceste cursuri dau acces la niste posturi platite mai bine, dar nu e obligatoriu sa ai BSc in Nursing pentru ele.
La astea se adauga si asistentii medicali ultraspecializati, Advanced Care Practitioners – care lucreaza in diverse domenii (Oncologie, Chirurgie, Neurologie sa), au responsabilitati extinse, vechime mare si, aproape invariabil, au absolvit un numar mai mare de cursuri-modul postgraduate (echivalent cu un master – MSc).
Dar, din nou, nu e obligatoriu sa fii absolvent de facultate (ciclu de licenta), ci, mai degraba, sa ai anumite cursuri suplimentare terminate. Si, oricum, diferenta in bani nu e chiar asa de mare.
Si poti castiga foarte bine facand doar agency sau bank shifts – asta fara nici un fel de diplome suplimentare. Ok, nu ai avantajele unui angajat full-time, dar castigi binisor…

In Marea Britanie mori de foame/esti sarac daca lucrezi in spitalele de stat (NHS) – fals

In sudul Angliei costul vietii e mai mare ca in nord. In zona Londrei chiria este extrem de scumpa, iar transportul nu e deloc ieftin. Intr-adevar, in zona Londrei nu vei ramane cu foarte multi bani in mana dupa ce iti platesti chiria si transportul si bills si mancarea. Dar chiar si daca locuiesti in zona 2 si platesti singur chiria pentru un apartament cu 2 camere (numit aici 1 bedroom appartment), dupa toate bills tot ramai cu minim 300 lire la final de luna pentru distractie. Sigur, nu e cine stie ce, dar NU mori de foame. Iar in restul tarii… daca iei 1500 lire/luna si cheltuiesti 6-700 pe cazare/masa/transport, ramai cu o suma care poate fi numita oricum, dar nu “saracie”.
Si lucrezi 37,5 ore pe saptamana. 14 ture/luna. Daca lucrezi doar 1 singura tura in plus in fiecare luna (si in NHS intotdeauna sunt ture bank disponibile), asta inseamna minim 135 lire in plus la final de luna.
Oricum, salariul de incepator din NHS (22.803 lire/an brut, nivelul din 2017), si nu e decat cu cateva mii de lire (brut, anual) sub salariul mediu pentru toata tara. Cum naiba traiesc britanicii medii cu 26-27.000 lire/an, dar un roman e brusc sarac daca e sa castige 24-25.000/an (cu week-enduri si nopti ajungi usor chiar si la 26-27.000 pe an in NHS).

In Marea Britanie, TOATE azilele de batrani isi platesc asistentii medicali cu 16-18-20-25 lire/ora. – incorect

E adevarat ca in azile de batrani (NH) vei primi un salariu orar sensibil mai mare ca-n NHS. 16 lire/ora e o suma foarte des intalnita. Se poate obtine si mai mult, nu foarte greu. Dar asta nu inseamna ca toate NH ofera salarii ok. Romanii tind sa discute mult despre salarii, si generalizeaza de la situatia lor. Daca faci o cautare simpla pe internet (payscale, glasdoor, carehome etc.), vei vedea ca media e pe la 16 lire/ora, ceea ce inseamna ca pe undeva pe la 30-50% dintre RN care lucreaza in NH, lucreaza pe salarii orare mai mici de 16 lire/ora. Sigur, nu e la fel de mica plata ca in NHS (unde incepe de la 11,68), dar nu umbla cainii cu lire-n coada nici in NH.

In Marea Britanie poti lucra ca Agency Nurse imediat cum ai coborat din avion. – partial incorect

Romanii care vor sa vina aici aud povesti despre “lucrezi agency pentru 25 lire/ora imediat cum vii“. In primul rand depinde de cerintele agentiei respective de plasament. Unele sunt mai stricte, altele sunt mai relaxate.
POATE unii iti vor cere doar hartia ca esti membru NMC, poate dovada ca esti membru RCN sau Unison, eventual niste referinte mici si gata, esti bun de trimis pe oriunde, pentru o plata orara babana.
Mai aproape de realitate e faptul ca ti se vor cere referinte (in engleza) pentru ultimii 3 ani vechime, DBS, diploma tradusa in engleza, certificate de BLS si Manual Handling, poate ti se va lua si un mini-interviu si altele. Cati romani au sau pot face rost rapid de tot ce am enumerat eu, imediat cum au ajuns aici?
Plus ca… ok, poate ai fi trimis pe colo si pe dincolo, dar daca vii aici si ai experienta 0 sau foarte mica in sistemul lor, oricat de descurcaret ai fi, ai sanse foarte mari sa faci o porcarie care poate avea repercusiuni nefaste. Daca esti agency, o sa primesti suport mult mai putin ca un angajat regular, deci trebuie sa te astepti sa stii sa rezolvi orice probleme ar aparea.

In Marea Britanie, ca Asistent Medical “doar speli batrani la cur” – fals

Sa mi se ierte limbajul, doar reproduc ceea ce spun alti romani. De prea multe ori alti romani care sunt chiar… asistenti medicali. Oameni care isi desconsidera munca lor proprie.
In primul rand, nu e nici o rusine sa cureti un alt om de materii fecale. E una dintre nevoile de baza ale omului, pe care te-ai angajat sa incerci sa ajuti pacientul sa si le indeplineasca, atunci cand ai devenit asistent medical. Nu vrei sa faci asta, du-te casier la Lidl, primesti cam acelasi salariu.
In al doilea rand, ai HCA care ar trebui sa faca singuri treaba asta, tu ar trebui sa ii supervizezi si sa ii ajuti la nevoie. Sau sa o faci tu daca nu e nimeni disponibil.
Realitatea e ca nu trebuie sa o faci chiar asa de des, cel putin nu daca ai personal auxiliar suficient. Dar daca o faci, e o parte mica a indatoririlor zilnice.
Nu in ultimul rand, in functie de unde lucrezi, e posibil sa nu fie nevoie sa faci asta aproape deloc. Daca pe sectie o faceam macar 1 data la 2 ture sau mai des, la teatre am facut asta de 2 ori in 16 luni. 16 luni in care am lucrat in medie 23 ture/luna, ca sa se inteleaga.

In Marea Britanie ai intotdeauna in grija DOAR X (aici pot fi 5/8/10/12/15/25, in functie de cine ce-a auzit) pacienti – incomplet

Exista niste recomandari de safe staffing – mai ales dupa un numar de incidente intr-un spital din centrul Angliei (faimosul Midstaffordshire scandal). Recomandarile nu se rezuma la o cifra bruta, ci dau un instrument cu care se pot calcula numarul de activitati de baza pentru un pacient mediu intr-o sectie anume (sau intr-un NH). Apoi se ia in calcul si asa-numitul skill-mix (nu pui doar incepatori cu incepatori, avansati cu avansati) si iese un numar maxim de pacienti pe care o RN il poate avea in grija. Exemplu. Acest intedend staffing level trebuie afisat vizibil la intrarea in sectie/NH si e datoria fiecarui RN (dar in special a celor care sunt in charge) sa ceara suplimentarea personalului in caz de nevoie – pentru a se evita orice incident nedorit.
In afara faptului ca la Terapie Intensiva e aproape tot timpul vorba de 1on1 nursing, nu exista o cifra magica in restul spitalelor sau azilelor de batrani. In functie de zi, disponibilitatea de personal suplimentar (in spitalele mari exista un asa-numit pool de agency nurses la inceput de tura), poti avea grija de 5 pana la 15 pacienti in orice tura intr-o sectie de spital, iar intr-un NH… God cu mila. 🙂

Nu are sens sa lucrezi (ca Asistent Medical) in Londra, este imposibil de trait acolo – partial corect

Cel mai scump in Londra este sa iti inchiriezi un apartament (sau casa). Daca nu esti dispus sa imparti baia sau bucataria cu altii, chiar si un studio (un fel de garsoniera) poate sa te coste 1000 si ceva lire sau mai mult cu tot cu bills si council tax. Daca adaugi transportul lunar (care e si asta pe la 60-80 lire sau mai mult), o masa calda pe zi, un abonament la telefon, internet, mancare, poate sala de fitness, ajungi rapid la 1400-1600 lire. Si nu mai ramane mare lucru din salariul tau. Daca e vorba de un cuplu, unde amandoi castiga un salariu pentru munca full-time, atunci situatia devine acceptabila. Costurile vietii se impart la doi, diferenta fata de scenariul de mai sus e de maxim 350 lire (chirie si council tax mai mari, transport in plus, mai multa mancare si un abonament in plus de platit).
Plus ca, in doi, poti sa te inhami la un credit pentru un apartament/o casa. Costul e astronomic (350-500.000 lire pentru o casa micuta prin suburbii), dar e o investitie aproape sigura in viitor – preturile nu vor scadea prea curand, cel putin nu atata timp cat toata lumea va vorbi engleza in lumea asta.

Daca ai lucrat in Marea Britanie dar vrei sa pleci in alta tara (sau inapoi in Romania), poti sa-ti ceri TOATE TAXELE (din toti anii de munca aici) inapoi – FALS

Dintr-un venit anual de 30.000 lire (brut) platesti cam 3.700 lire taxa pe venit (income tax). Daca lucrezi aici 10 ani, asta ar insemna minim 37.000 lire platite doar in income tax (plus multe alte zeci de mii in National Insurance, Council Tax, Value Added Tax). Cum ar fi sa primesti toti banii aia inapoi daca pleci din UK? Cum ar fi sa plece 100.000 oameni intr-un an si sa-si ceara toti 37.000 lire inapoi? 3.700.000.000 lire de platit intr-un an sunt o suma considerabila, inclusiv pentru bugetul UK. Oricum, NU, NU POTI PRIMI INAPOI taxele platite in UK.
Acest mit s-a perpetuat din cauza intelegerii incorecte a 2 idei:
Daca pleci din UK, poti (si ar fi normal sa o faci) sa iti ceri inapoi banii bagati intr-o pensie privata pana atunci. Daca ai fost angajat in NHS, asta inseamna intre 7 si 9% din veniturile tale de-a lungul anilor (daca nu optasei sa renungi la NHS Pension deja). Dupa doar 2-3 ani se poate strange o suma maricica. Pe care o primesti inapoi – dar numai dupa ce este impozitata cu 20% (sau mai mult, daca in anul in care pleci ai obtinut venituri brute anuale peste 43.000 lire.
De asemenea, daca pleci din UK inainte de aprilie, e posibil sa fi platit prea mari taxe in anul fiscal in curs (anul fiscal in UK dureaza intre 6 aprilie al unui an si 5 aprilie al anului viitor). Ai dreptul la asa-numita personal allowance (un venit de 11.500 lire anual din care NU platesti deloc taxe). Daca pleci inainte de finalul anului fiscal, e foarte probabil sa nu fi consumat toata aceasta “personal allowance”, ceea ce inseamna ca ar trebui sa platesti mai putine taxe, deci poti primi niste bani inapoi.
Din cauza felului in care sunt platite taxele aici (pay as you earn), de multe ori esti suprataxat (mai rar sub-). Daca ai fi ramas in tara, in aprilie ai fi primit o regularizare, ti s-ar fi spus cat ai de primit inapoi sau cat ai de platit. De asta se completeaza un formular in momentul in care pleci, ca sa poti primi o decizie de regularizare – prin care e posibil sa primesti niste bani inapoi.
Oricum, e o mare diferenta intre asta si “primesti toate taxele inapoi”. Taxele, odata platite, sunt consumate de statul britanic pentru a oferi servicii (aparare, politie, curatenie, drumuri, sanatate, administratie etc.), servicii de care se presupune ca ai beneficiat ca rezident in tara asta. Explicatii aici si aici.

Orice mica greseala rezulta AUTOMAT in pierderea PIN-ului (si, automat, a dreptului de-a profesa aici ca Asistent Medical) – incorect

Am mai scris despre asta.
E adevarat, sunt destul de multe cazuri de suspendare temporara a dreptului de munca si ocazionale eliminari din registrul NMC. Dar daca stai sa citesti deciziile comisiilor de investigatie, vei vedea ca majoritatea cazurilor care se incheie cu suspendare sau eliminare din registru (ie pierderea pinului)  sunt rezervate pentru erori repetate, moartea evitabila a unui pacient si comportament combativ al asistentului investigat (lipsa empatie, lipsa remuscari, nu a demonstrat ca a invatat ceva din eveniment, nu s-a prezentat la audieri). Dar asta nu inseamna ca orice greseala ai face, iti vei pierde automat PIN-ul.
La mine in spital, doar in ultimii 2 ani am avut cateva evenimente care sunt total evitabile (asa-numitele never events). Intamplarea face ca am cunoscut personal toti asistentii medicali implicati in evenimente. Un italian a administrat morfina (formularea orala) intravenos. Am avut 2 operatii la ginecologie in care asistentele medicale au facut numaratorile incorect – niste fase au fost lasate in pacient (al doilea eveniment e un pic diferit, dar cam asta s-a intamplat). La naiba, chiar si eu am avut un incident, in urma caruia un pacient a avut nevoie de o noua operatie.
Toate incidentele au fost investigate, in anumite cazuri asistentele medicale au fost suspendate pe durata investigatiei, pana la urma totul a fost categorisit drept “eroare umana” – NMC-ul nici macar nu a fost implicat. Asta a fost si din cauza ca era vorba de o prima eroare, nu de ceva repetat, pentru ca cei investigati au aratat remuscari si pentru ca nu s-a lasat cu vreo moarte de om (sau urmari de durata).
Pierderea PIN-ului e o sperietoare des folosita, cu oarecare eficienta. Dar trebuie tinut cont de faptul ca, daca iti faci meseria cat de bine poti, chit ca vei face o greseala grava, asta nu inseamna automat pierderea dreptului de-a profesa, inchisoare samd. Nici nu inseamna ca poti face orice, nu ti se va intampla nimic, evident.

Examenul IELTS Academic este imposibil de luat cu minim 7,0 – incorect

Recunosc, examenul nu e deloc banal. Ok, l-am luat (cu nota mare) cu pregatire minima, dar lucram deja de 20 luni in Anglia cand l-am dat, cunostintele mele de engleza erau chiar bune cu mult timp inainte de-a pleca din tara si tot am avut ceva temeri la partea de scris. Nu e un examen foarte corect pentru evaluarea cunostintelor de limba engleza, nu toata lumea care vorbeste bine engleza il va lua, nu toata lumea care-l ia vorbeste bine limba engleza.
Dar, cu un pic de ajutor, cu pregatire facuta pe materiale speciale pentru IELTS (e plin internetul de ele) si cu macar 1-2 evaluari ale unor materiale scrise / a nivelului de engleza conversational al/ale viitorului examinat, facute de un profesor care face asa ceva in mod regulat, examenul se poate lua.
Asta si mare atentie la primele doua portiuni ale examenului (listening si reading).
Pentru evaluari exista mock-up IELTS tests care pot fi date si apoi cineva ofera feedback. Evident, costa bani.
Reversul medaliei e ca e putin probabil sa-l iei din prima fara sa te pregatesti absolut deloc in prealabil, indiferent cat de bune sunt cunostintele tale de limba engleza.

 

De ce e ar fi Brexit-ul o idee (extrem de) stupida

Pentru cine nu stie, pe 23 iunie Marea Britanie va vota intr-un referendum daca vrea sau nu sa mai ramana in Uniunea Europeana. Fortati de pierderea alegatorilor in fata radicalilor de dreapta (UKIP), conservatorii (Tories) au castigat alegerile de anul trecut (si) promitand ca acest referendum va avea loc pana in 2017.

In momentul de fata, sondajele de opinie spun ca exista doar un mic avans al celor care vor sa ramana in UE (printre cei care zic ca vor sa voteze si s-au hotarat cum vor vota). Acum cateva saptamani, sondajele aratau un avans pentru tabara cealalta.

UK este un importator net fata de restul tarilor din UE (deficitul comercial, diferenta intre cat importa si cat exporta, a fost de 61,6 miliarde de lire sterline in 2014). Uk a fost un magnet pentru atragerea de forta de munca inalt-calificata din UE (nu doar din tarile noi UE) in ultimii 15 ani. Nu in ultimul rand, a avut un cuvant oarecum greu de spus in politica UE. Asta daca trecem peste faptul ca nu exista clauze pentru parasirea Uniunii Europene de catre o tara-membra (de asta Grecia nici sa fi vrut nu ar fi putut fi data afara), deci un Brexit ar fi un scenariu total necunoscut.
In mare, ar fi o miscare cel mai probabil extrem de distructiva pentru visul unei Europe unite pe termen lung si cu efecte probabil nefaste asupra economiei UK si EU pe termen mediu si scurt. O lista simplificata cu argumente pro si contra aici.

 

Si cel mai tare e ca majoritatea britanicilor habar-n-au de ce vor sa iasa din EU.

stupid ukip.gif

 

Clipul este un remix al unei scene din excelentul Life of Brian, un exemplu foarte bun de umor englezesc. Ma intreb cum ar privi echipa Monty Python politicienii britanici ai zilelor noastre. Care, cum fac politicienii din toate vremurile si din toate tarile, isi schimba numele si partidele, dar niciodata naravurile:

 

Asistent Medical in Anglia (6)

Tehnic vorbind, s-au terminat primele mele 6 saptamani de munca in spital.

Saptamana asta am lucrat 3 zile la rand, ca sa pot pleca in tara cateva zile fara sa-mi iau concediu platit. Sunt asistent medical independent 100% (deci nu shadow=supernumerary) de 2 saptamani (desi am fost oarecum independent cam din ziua a 3-a in spital si desi saptamana trecut trebuia teoretic sa fiu inca supernumerary). Primul meu salariu “sta sa vina“.

Cum pot descrie cel mai bine inceputul meu? Cu tabloul asta, vazut de mine in The National Gallery.

the ugly duchess

In esenta, exista multe aspecte urate ale inceputului ca asistent medical in Anglia, dar si lucruri ok si detalii stralucitoare sau scumpe, care iti pot lua ochii sau iti arata ca exista o oarecare frumusete si in urat.

Moment poetic incheiat. Sa revin.

• In primul si primul rand, in momentul in care ti se dau 4-6 (sau mai multi, fereasca sfantul) pacienti pe mana pentru 13 ore, primul soc este cat de repede trece timpul. Da, ca shadow ai stat dupa o alta asistenta si ai vazut ce face, ai ajutat-o, ai avut grija de cativa pacienti, ai completat si o parte din hartii. Dar cand trebuie sa faci totul SINGUR, mai ales daca nu ai HCA sa te ajute sau ai un HCA lenes sau nesimtit, trebuie sa inveti sa faci management al timpului. Nu exagerez si nu mint, am exemplul pe care il tot repet, de acum 2 veri, cand la o tura de voluntariat intr-o sectie de oncologie din Bucuresti am ajutat o asistenta care avea doar 2 infirmiere cu ea sa dea medicamente (majoritar i.v.) la 60 de pacienti (6 saloane mari, 4 saloane mici plus 2 camarute). Fata de asa ceva, ce mama naibii poate fi asa de greu sa ai grija de 4 pacienti, atunci? E simplu, aici faci multe lucruri pe care nu le faci in Romania si exista multe verificari si mecanisme de protectie pe care trebuie sa le faci sau sa le indeplinesti ca sa termini munca cu bine. Asta daca iti pasa de PIN-ul tau si nu mergi pe principiul “nimeni nu o sa ma verifice vreodata, fac ce pot”.

• In fiecare seara am stat si m-am gandit inainte de-a adormi ce am facut gresit si ce pot schimba ca sa eficientizez munca. Pana acum, singura miscare ce mi-a salvat 1 ora a fost sa sacrific cele 90 de minute de pauza (60+15+15) si sa le scurtez la 5+5+5+15 (sau 20). Suficient timp sa mananc 1-2 senvisuri, sa beau 1 l de apa si sa mananc 1 masa calda. E adevarat, nu ma pot relaxa suficient. Dar la naiba, cand oi fi in stare sa fac lucrurile mai repede, atunci o sa mai adaug minute la pauze. Pana una-alta, nu a fost nici o zi pana acum in care nu am mancat deloc, si in singura zi in care n-am mancat ceva cald, o tanti de la bucataria sectiei mi-a dat un senvis (din ala dublu, ambalat) si lapte si biscuiti. Oricum, prefer sa dau 4 lire, 4,2 lire pentru o mancare calda de genul asta: pui/peste (1 data miel) simplu plus o garnitura de legume fierte, simple (nu vreau sosuri).

• Ce iti mai salveaza timpul? Sa stii tot timpul ce medicamente iti vor trebui in carutul tau, sa nu trebuiasca sa mergi la vecini sau in camera cu medicamente. Sa iti pregatesti inainte de-a pleca spre pacienti carutul cu niste seringi, ser (fiole de 10 ml), ace, mojar pentru zdrobirea medicamentelor, o rola de adeziv, un tegaderm in caz ca ai un pacient cu un pansament de branula praf, manusi prin toate buzunarele, niste tifon steril si altele, pe care le prinzi dupa mai multe zile pe cont propriu. La mine avem 90% pacienti cu narine, masca, nebulizare, ventilatie non-invaziva, masti venturi, aer umidifact (nu in barbotor simplu, ca la noi), traheostome si altele. E esential sa stii de unde naiba iei toate porcariile astea, pentru ca aproape sigur le vei schimba 1 data in tura (vine cineva, pacientul le da jos sau cineva le da jos, apoi nu faci porcaria sa le pui la loc pe pacient DE PE JOS). Daca ai pacient cu alimentare pe NGT sau PEG trebuie sa te asiguri ca ai seringi oral/enteral suficiente inainte sa te apuci sa faci ceva, altfel iesi si intri din salon ca bezmeticul. O foarfeca pastrata in buzunare e esentiala.

• Nu in ultimul rand, chit ca iti mananca timp, daca ai grija de pacientii tai, le rezolvi problemele cand apar (nu ii amani, daca poti) si vorbesti cu rudele cand esti intrebat de ceva, VEI fi recompensat in ceruri. :)) Trecand peste sarcasm, cu exceptia unui pacient dificil (care are oricum dementa) si a unor nenorociti care exploatau un pacient, in 6 saptamani nu am avut inca o problema cu pacientii sau rudele atata timp cat m-am purtat ok cu ei si le-am aratat ca ma straduiesc sa ii ajut. Si am avut si muncitori si forbalisti si pensionari si morfinomani si tigani de-ai nostri si gangbangers s.a.. Cand ai un pacient a carui stare se inrautateste si stii ca va muri in sectia ta, te ajuta sa ai o relatie ok cu familia lui. Spre deosebire de Romania, aici plangerile si acuzatiile pot provoca multe probleme personalului medical, chit ca sunt nefondate.

• Daca e sa mai observ ceva, mult timp se pierde cu orice incident (considerat) major. Ok, ai stop cardiac sau IMA sau PE sau AVC (rar in spital) care sunt acolo sus ca importanta daca apar. Nu ai ce sa faci, se intampla. Dar daca iti pica un pacient pe jos la baie sau oriunde sau daca descoperi orice fel de escara, documentatia si intrebarile la care raspunzi imediat dupa iti mananca lejer 1 ora sau mai mult din timpul tau. Am avut o pacienta cu 2 escare mici pe zona interna a feselor. Cu istoric de diaree, cu diabet, sangerari anale, batranica (92 ani!). Umiditatea a creat roseata care a creat cate o escara (in opinia mea, asistenta medicala de la TVN mi le-a categorisit ca “moisture damage”) pe fiecare fesa. Cu tot intorsul nostru la 2-4 ore. Pana am primit alte 2 opinii, pana am facut documentarea, pana am completat si printat Incident Report, am cerut TVN consult si Medical Photography, am raspuns la intrebarile unit managerului, 1 ora jumatate s-au dus. La sfarsitul zilei m-am considerat norocos ca am scapat la 20:40. O colega (cu 16 ani experienta aici) a avut o cadere a unui pacient in baie. Hop cu documentatia, radiografie imediat, crash cart (dus la loc, nu a fost cazul) samd. Hop cu 1 ora pierduta. Avea 10 pacienti. A plecat la 21:00 de la munca. Cand tin minte ca eram in practica si a picat un pacient la cativa m de mine si abia s-a miscat alta eleva sa ma ajute si apoi verificarile facute au fost minime… tot nu imi e dor de Romania.

• De bine ce sunt RN cu PIN si nu mai sunt supernumerary, acum m-am ales cu cate un italian pe cap. Vorbareti, amuzanti, zambitori, nu au retineri in a munci (inclusiv in a sterge pacientii la fund). Si intotdeauna le place sa mi se planga ce aiurea e sistemul aici, care iti mananca timp cu tot felul de timpi morti pentru verificari si reverificari si documentari, in loc sa te lase sa ai grija naibii de pacient. Deh, ei nu au blog sa se defuleze, ca mine. Ma straduiesc din tot sufletul sa le spun toata bruma de porcarii pe care le-am retinut eu in astea 6 saptamani, sa le fie mai usor decat mie cand le-o veni timpul sa aiba pacientii lor. M-am ales si cu cate o studenta localnica. Sunt ok, atata timp cat le arati ca ai incredere in ei/ele. Si sunt foarte multumitori daca ii lasi sa pregateasca medicamente sau sa administreze – nu prea ii lasa sa faca asta ceilalti. Fuck that, decat sa ajunga RN si sa nu aiba habar sa dilueze un Tazocin, mai bine imi rup 5 minute in plus din timpul meu sa le explic ceva si sa ii las sa faca ceva.

• Alta lectie invatata pe pielea mea: NU TE INCREDE IN CE ITI ZIC ALTII cand e vorba de pielea pacientului (zonele la risc pentru escare). Daca un HCA sau student iti zice ca e piele intreaga, tot faci tu verificarea asta macar 1 data pe tura. Escarele alea care erau moisture damage nu le-am vazut de mai devreme pentru ca o HCA si o studenta mi-au zis ca pacienta n-are nimic, doar “some moisture damage”. 5 minute de munca facuta de mine luni ma salvau de 110 minute pierdute marti plus inca vreo 30 azi pentru incident report + TVN visit si documentare. Iar la alt pacient mi s-a adeverit inca o data ce stiam: chit ca pacientul e cat de cat tanar si se misca prin sectie si se spala singur, daca e bolnav acut si doarme pe o parte in pozitii aiurea, face escara grad 1 foarte rapid.

• O chestie care e foarte ok aici e faptul ca nu te repede nimeni pentru greseli. Ori ti se zice luat deoparte ce ai gresit si sa schimbi asta, ori ti se atrage atentia public la handover “this hasn’t been done, why, do it from now on, don’t do what he/she did“. Daca nu esti nesimtit (ca unii de pe aici), sa ti se spuna in public ca ai gresit e foarte deranjant. A doua oara o sa tii minte. 🙂

• La fel, imi place faptul ca poti merge la doctori cu orice problema si iti vor raspunde, atata timp cat e legat de pacient si nu le spui tampenii. Nu mi-a zis nici un doctor “de ce vii la mine cu pacientul asta, nu vezi ca e bine” atunci cand am escalat un EWS peste 4 la ei. Chit ca doar i-am anuntat ca pacientul are scorul asta DAR e ok, nu m-a repezit nimeni. Inca. 🙂 Iar rezidentii sunt foarte ok, stau sa-ti explice chestii de patologie, daca ai chef sa-i intrebi si vrei sa inveti ceva. Si nu se supara daca le atragi atentia ca ti-au spus sa faci ceva gresit. De consultanti (medicii lor specialisti) nu comentez, ii vad prea rar ca sa am o opinie clara.

 

Alte observatii (nu mai stiu daca am scris asta deja): NINO am din ziua 10 de la sosirea din tara, DBS-ul mi-a venit MIE cam la 4 zile dupa ce a trimis (si platit) spitalul cererea completata electronic de mine. Cardul si contul mi-au fost active (cu e-banking si tot) cam la 8 zile de la sosirea in UK (la 5 zile de la deschiderea contului). Telefon local am avut cam la 4 zile de la sosire. Se cheama ca sunt asimilat. Oare? 🙂

Din calculele mele, cu salariul pentru ianuarie+februarie as fi putut sa ma mut intr-un studio pe aici, daca vroiam. Pentru moment nu o sa fac asta, dar asta e din motive personale. Ideea e ca poti sa iti rezolvi mutarea cu salariul pe 1 luna si ceva, poate si mai repede, daca ai ceva bani din tara. Asta in Londra, unde chiriile sunt foarte mari. Intr-un orasel mic, situatia ar fi mult mai roz. Timp si noroc de agentie imobiliara (sau proprietar) ok sa ai.

Ultima mentiune despre bani: am venit cu 480 lire plus 30 lire pe oyster card. Mi-am facut abonament la sala (platit pe 2 luni si jumatate), mi-am cumparat si niste incaltari si haine, plus o gramada de chestii pentru casa (oale, tigaie, vase, tacamuri – refuz sa le folosesc pe alea folosite de unul dintre colegii mei). Am mancat zilnic la spital 1 masa calda (cu 1 sg. exceptie), am mancat ok in fiecare zi (fructe proaspete, legume, carne, lactate, NU m-am infometat sau ceva de genul), am fost de 2 ori in Londra si am platit si pentru transportul Londra-aeroport de acum (si pentru cand ma intorc). Mai am aproximativ 25 lire si 15 lire pe oyster card. Asta pentru cine se intreaba cam cati bani ar trebui sa iei cu tine cand pleci din Romania. Daca nu vrei sa-ti inchiriezi casa din primele saptamani si nu vii in Londra, cu 500 lire o sa traiesti foarte ok. In Londra… nu o sa traiesti rau. 🙂

Oricum, daca nu esti in stare sa traiesti 1 luna cu 500 lire in UK, eu cred ca n-ai ce sa cauti aici ca RN intr-un spital. Niciodata n-o sa ai suficienti bani, atunci.

Dupa 6 saptamani tot nu am toate cursurile necesare, dar sunt aproape gata (mai am nevoie doar de cel pentru masurarea glicemiei si de o evaluare scrisa pt. IVDA).

Intre timp mi-am facut timp sa vorbesc si cu matroana de la Chirurgie si sa primesc o promisiune ca as putea face voluntariat sau extra shifts in salile de operatie, cu posibilitatea sa schimb sectia in 2-3 luni.

Iar atunci cand ma intorc, daca o sa am o saptamana fara incidente, o sa fac cerere pentru a intra in In-house bank, sa fac ture suplimentare la mine pe sectie (si, fara sa stie ai mei, si la Chirurgie). Aparent, se poate, cu recomandare de la Unit Manager si Matroana.

 

 

ULTIMUL LUCRU:

La mine in spital si in altul din Londra, primesti inapoi diferenta de bani intre salariul de HCA si cel de RN pentru lunile in care ai lucrat ca HCA pentru ca asteptai PIN-ul.

Deci cand vine PIN-ul, faci cerere pentru a primi banii aia (back-pay). Trebuie sa faci niste cereri, dar SE POATE. Nu vei primi banii instantaneu, daca nu ii ceri nu ii vei primi automat.

DAR se poate.

NU ZIC CA SE POATE IN TOATA ANGLIA, dar poti intreba.

 

Si, evident, oricine citeste asta trebuie sa nu uite ca astea sunt experientele mele si doar ale mele. In alte spitale si in alte sectii poate fi mai bine sau mai rau. Nu le luati drept litera de lege. Si italienii mei erau speriati de moarte din ceea ce intelesesera ca se petrece la mine pe sectie (din lucrurile pe care le spuneam la inductie). Dupa ce au inceput, au inteles ca nu e dracul asa negru. 🙂

Asistent Medical in Anglia (5)

Clic pentru partile 1, 2, 3 si 4.
S-a dus prima luna intr-o noua tara, intr-un nou sistem medical, intr-un nou spital, intr-o noua sectie. Suna mai dramatic decat a fost.

Dupa cele 6 zile (platite) de inductie m-a prins o oarecare frica. De ce? Pentru ca stiu ca n-am facut anumite lucruri corect.

Dat fiind faptul ca nu exista timp sa mi se explice totul pe sectie, unele lucruri care tin de documentarea grijii pentru pacient le-am facut cam cum am vazut ca erau facute de alti asistenti pana la mine. Care e problema? Pai ei au facut-o gresit. Majoritatea colegelor (pentru ca pana saptamana trecuta aveam doar 1 coleg RN pe sectie) cu care am lucrat merg dupa principiul “oricum nu trebuie sa completezi chiar totul in booklet-ul pacientului“. Unele duc asta mai departe si semneaza tot ca primarul, inclusiv lucruri pe care nu le-au facut. Adica nu conteaza ca ai traininguri si experienta in spate, asta nu inseamna ca o sa completezi hartiile corect. Si nu tine totul numai de lipsa timpului.

Trebuie sa intorci pacientul la 2, 4 sau 6 ore, ca sa nu dezvolte escare (in functie de scorul Braden) si sa-l verifici. Dar e dificil sa gasest timp sa faci asta (si imposibil s-o faci singur, mai ales la pacientii supraponderali). Asa ca multe semneaza acolo ca ar fi facut-o. Problema este ca DACA NU GASESTI TIMP SA INTORCI PACIENTUL, cu siguranta NU O SA GASESTI TIMP SA BANDAJEZI ZILNIC O ESCARA de gradul 2-3 (sau, doamne fereste, 4). Unele fac asta chiar prosteste – pun aceeasi ora la 10 pacienti “intorsi” si “verificati”. 10 pacienti intorsi fix la ora 10. Mai sa fie, nu e nimic in neregula la asta, nu? 🙂

Trebuie sa verifici pe calculator ce proceduri are programat pacientul tau (nu doar sa astepti asta la handover). Trebuie sa gasesti timp sa speli pacientul (daca nu refuza) 1 data pe zi (deci in tura de zi) si sa-i dai jos ciorapii de compresie.

Si cate si mai cate verificari pe care ar trebui sa le faci. Pentru unele chiar nu stiu cum gasesti timp: ni se recomanda sa luam 1 data pe saptamana (la schimbarea booklet-ului) tensiunea pacientilor in picioare si stand jos (pentru a ii verifica de postural drop).

Daca ai ghinionul sa nimeresti 3-4 (sau 6, ca mine acum 10 zile) pacienti care au booklet nou (proaspat sositi) sau proaspat expirat (deci trebuie sa incepi unul nou), ti-ai mancat din start minim 20 minute x 3 – 4 IN PLUS in conditiile in care atunci deja ai o gramada de hartii de completat IN PLUS fata de ce faci zilnic: obs, BM, medicamente, intors pacienti si verificare integritate tegumente, ventilatie non-invaziva, ingrijire traheostoma, administrare alimente pe sonda NG sau PEG, ajutat pacientii sa mearga la toaleta/sa foloseasca comoda/olita etc. Plus ajutat la schimbat si spalat. Plus vorbit cu pacientii, plus luat pacientii de la proceduri, plus admisie sau externare. Ora aia pur si simplu nu ai de unde s-o scoti. Deci nu faci asta. “Oricum nu trebuie sa completezi chiar totul in booklet-ul pacientului”. Si speri sa nu te verifice vreodata cineva strict.

Asta ca sa nu vorbesc despre faptul ca, in esenta, am incalcat regulamentul intern al spitalului, care zice ca n-am voie sa administrez tratamente i.v. sau sa ma ating de infuzomate sau ventilatoare fara cursuri. Dar daca ei nu-mi ofera cursurile (cu raspunsul “we will get right on it” = la sfantu’asteapta), cat sa stau si sa pun pe altcineva sa faca o activitate simpla? Altcineva care n-are timp. Faptul ca am facut-o oarecum “supravegheat” imi ofera o mica protectie. Problema este ca, daca se intampla ceva cu vreun pacient de-al meu si se fac investigatii, o sa fie dificil de demonstrat ca am facut totul supravegheat (unde am doar o semnatura, a mea, pe hartii).

Ma rog, incet-incet strang cursurile necesare, in cam 1 luna de-azi sper sa scap de senzatia ca sunt asistent medical de mana a doua (pentru ca n-am voie sa fac niste lucruri pe care le faceam in Romania inca din anul 1 de scoala).

Oricum, macar de-acum stiu ceva mai bine anumite lucruri si cum trebuiesc facute ele in trust.

Inductia a inclus cursuri despre: booklet si completarea lui, administrarea medicamentelor, grija fata de pacientii cu dementa, preventia VTE (venous thromboembolism), information government (cand, cum si cui ai voie sa dai informatii despre pacient), fire prevention, protectia persoanelor la risc (adulti cu dementa, adulti in coma etc.), ingrijirea pacientilor cu dificultati in a se dezvolta intelectual (i.e. s. Down), grija si preventia escarelor, infection control, BLS, patient handling, cursuri despre cele 3 softuri importante (Medway – managementul pacientilor, iFit – managementul si urmarirea dosarelor cu informatii ale pacientilor si Cyberlab – managementul testelor de sange si al transfuziilor, mentionat in postul cu transfuzia) plus cateva prostii (un proiect intern de urmarire al proaspetilor angajati, care te forteaza sa gasesti cumva timp pentru 5 cursuri chiar inutile de 3 ore in primele 6 luni) si e-learning (care iti ofera informatii utile, dar intrerupte si de niste prostii de genul… curs despre “mandria de-a fi angajat al trustului“).

6 zile (plus 1 in ianuarie) platite. A fost amuzant sa ma duc la spital si sa fiu platit pentru… a invata.

Concluziile inductiei?

  • nu completa hartogaraia in bataie de joc, se poate intoarce impotriva ta foarte usor. Esti verificat din cand in cand doar de spital, dar poti fi investigat. Si investigatiile sunt nasoale si vin dupa ani multi de la momentul investigat.
  • nu administra ceva ce nu cunosti. Verifica intotdeauna sa existe semnatura si codul doctorului pe prescriptia unui medicament inainte de-a fi administrat. Daca o colega l-a administrat asa, asta nu te absolva de vina. Verifica numele pacientului pe fiecare fisa cu medicamente, se intampla surprinzator de des sa te trezesti cu fisa altui pacient in dosarul pacientului tau. Nu din rautate. Daca administrezi medicamentul gresit pacientului gresit ai 2 strike policy: la a doua eroare de genul asta, ti se retrage dreptul de-a mai administra medicamente fara supervizare (asta daca ai noroc si nu a patit nimic pacientul respectiv – caz in care esti investigat).
  • nu lua cu tine foile de handover – intotdeauna le arunci in cutia cu acte confidentiale. Nu da informatii despre pacient oricui fara de-a cere voie pacientului. Nu lasa date ale pacientului aiurea prin sectie. Daca dispar si ajung oriunde unde nu trebuie, e motiv pentru desfacerea instantanee a contractului de munca (la mine in trust, cel putin).
  • nu uita sa verifici daca i s-a facut pacientului evaluarea pentru riscul de VTE de catre un doctor (si daca i s-a prescris LMWH sau are alte anticoagulante). TOTI PACIENTII TREBUIE SA AIBA evaluare de VTE (si MRSA swab si verificare daca are sau nu dementa).
  • foloseste echipamentul disponibil in manipularea pacientului, nu face totul singur – spitalul nu te acopera daca te accidentezi din manipularea incorecta a pacientului. Ai la dispozitie slide sheets, pat stand (foarte inteligent), pat slide si hoist (de care am mai scris acum 1 luna).
Patslide
Patslide
Zimmer frame
Zimmer frame
Pat stand
Pat stand – cu chestia asta ridici (aproape) orice pacient si il muti de colo-colo fara sa iti fortezi spatele. Un design mai inteligent decat alte dispozitive despre care citisem (si am scris) eu
slide sheets, always use 2!
slide sheets, always use 2!
  • Majoritatea asistentelor am vazut ca iau informatiile doar din notele scrise. De fapt, multe lucruri poti afla de pe calculator, din softurile mentionate mai sus. Daca ai timp si rabdare sa cauti. 2 lucruri rare.
  • Nu am problema cu a invata softuri noi. Cele 3 softuri de mai sus au avut o profesoara foarte ok si am putut experimenta pe un modul de test. Cu toate astea, ne-a explicat atat de multe incat am avut impresia la un moment dat ca clipeam si apoi tocmai ne-a spus 100 de lucruri noi. Adica combinatia de documentatie scrisa + pe calculator este destul de dificil de pus in practica cand trainingul abia te pregateste pentru niste chestii de baza si informatiile sunt foarte multe.
profesor
cam asa a fost trainingul despre softuri

Mi-au prelungit perioada de supernumerary cu inca 1 saptamana, adica 4 saptamani in care nu ar fi trebuit sa am “pacientii mei” (ci ar fi trebuit sa fiu shadow pentru alte asistente). Atata doar ca am avut pacienti de care am avut grija mai mult sau mai putin cum am putut cam din saptamana a doua. Cu toata aceasta “prelungire”, astazi a fost prima zi in care oficial am primit 4 pacienti de care am avut grija 100% singur de dimineata pana la handover. Cum deja facusem asta pana acum – chit ca ziceam ca “ajut pe altcineva”, de fapt completam eu hartiile si administram, persoana respectiva (sister, de regula) ma ajuta sau supraveghea doar daca n-avea altceva de facut (ceva rar intalnit pentru o sister).

Oricum, astazi, dupa ce am facut handoverul si am plecat, ma gandeam razand ca, daca as avea doar 4 pacienti ca cei de azi (si-atat) tot timpul, ar fi chiar usoara viata de RN aici. Pacat ca asta nu se va mai intampla prea curand.

So, ce mai am eu de mentionat dupa 1 luna aici?

E bine sa iti faci prieteni rapid. Nu stiam ca perioada de concedii este intre 1 aprilie si 31 martie. Dar mi-au spus colegii, asa mi-am asigurat concediul pe martie (5 zile platite!). Daca nu iti ceri concediu pana prin februarie si trece 31 martie fara sa iti iei concediul datorat, il pierzi. E datoria ta sa-l ceri, nu a lor sa-ti aduca aminte. Si NU, NU sunt recompensate zilele de concediu neluate (pierdute).

De multe ori, cel mai bine se vor purta cu tine fix emigrantii sau cei care au inceput de mai putina vreme munca in spital (proaspat-absolventi). Pentru ca si ei au trecut prin problemele tale, sunt mult mai dispusi sa te ajute, desi au la fel de putin timp la dispozitie ca tine. E amuzanta aceasta fraternitate a oropsitilor.

E bine sa completezi booklet-ul ala corect. Cand iti vine un pacient, il verifici de escare, chit ca cei de la sectia care l-a transferat zic ca “skin is intact”. Vei fi surprins cate chestii scapa nedocumentate pana ajung sa ti se sparga tie-n cap. 🙂

Cand primesti un pacient nou, faci si inventarul bunurilor valoroase si ii spui sa nu-si pastreze nimic de valoare cu el (portofel, bani, carduri, bijuterii) ci sa le duca intr-un seif al spitalului (contra unei chitante) sau sa le trimita acasa. Spitalul nu-si asuma nici o responsabilitate pentru lucrurile de valoare pierdute. ATATA TIMP CAT A FOST DOCUMENTAT ASTA.

Acum 2 saptamani, intr-o duminica, un pacient dificil m-a vazut pe mine pe coridor si m-a chemat sa-mi spuna ca i-a disparut portofelul si ca vrea sa i se anuleze cardurile. Initial credeam ca vorbea confuzia din el (era pacient terminal, era genul care te chema pentru 100 de lucruri in 10 minute, tot timpul nemultumit, nu auzea cu o ureche, nu vedea bine, o mana nu o putea utiliza prea bine, un picior nu il putea misca). Am verificat booklet-ul, nu scria nimic de bani (sau alte lucruri valoroase). Dar nu era semnat de pacient (pacientul trebuie sa semneze ca intelege ca spitalul nu-si asuma responsabilitatea. Anunt sister-ul. Dupa cateva ore am aflat ca, de fapt, i-a disparut portofelul cu 200 lire, cateva carduri si ceva maruntis. A fost completat un Formular de Incident Report, au fost discutii cu Site Manager. La inductie ni s-a spus ca trebuia contactata si echipa de oameni care au grija de adulti vulnerabili – doar ca ei nu lucreaza in week-end, cand s-a intamplat totul.

Chestia e ca in ziua aia avea grija de el un asistent medical bank (venit de la o agentie, nu din spital). Si avea langa el si niste oameni care erau “his care team” – unii care ii luau banii “sa aiba grija de el” si nu il ajutau cu nimic, dar erau cu gura mare prin spital (si vorbeau in auzul tuturor cum urmau sa ii imparta banii).

Deci o gramada de circumstante nasoale. Pana la urma, totul s-a incheiat fara anchete, pentru ca pacientul a murit la 48 ore si fratele lui (care a aparut doar in ultima zi) n-a fost interesat sa faca vreo plangere.

 

In general, in week-end-uri vezi problemele sistemului.

Da, esti platit mai bine (o duminica e platita ca 2 zile normale la un loc), dar:

nu ai stoc de medicamente (farmacia lucreaza program redus),

nu ai stoc de consumabile (trebuie facut din timpul saptamanii – dar nu tot timpul tine lumea minte asta),

daca un pacient de-al tau are vreo problema NON-urgenta, nu ai doctori sa te ajute (sunt 2 la 2 sectii),

esti des short-staffed,

cei care lucreaza bank sunt mai dificil de integrat, te ajuta dar te si incurca. Si multi se poarta urat cu ei pentru ca “vai, sunt platiti mult mai bine ca noi”.

nu poti face discharge rapid decat foarte rar. s. a.

 

Ultimul lucru de care voi vorbi este diversitatea etnica la mine in spital.

Am mai zis ca majoritatea doctorilor (consultants) sunt fie pakistanezi, fie indieni, fie generatia a 2-a sau a 3-a (copii sau nepoti de emigranti) de indieni sau pakistanezi. Si sunt chiar ok. Nu am intalnit inca un doctor care sa ma usuiasca sau sa-si permita sa-mi vorbeasca urat pentru ca sunt “doar un asistent medical” (ca in Romania).

Asistentele medicale britanice sunt foarte putine (si mai degraba in varsta). Multe filipineze (venite de mai multi ani aici si care se ajuta reciproc mai mult), multe venite din Africa (fie de 5-10-15 ani, fie generatia a doua). Unit managerii sunt majoritar britanici albi (am intalnit vreo 5 unit manageri si 3 matroane pana acum), totusi. Asistentele medicale specializate (CCOT, TVN, Infection Control, Transfusion, Palliative, Practice Development Nurse) sunt majoritar emigrante (Irlanda, Germania, India, Pakistan, Filipine) – ambitia e puternica la emigranti. Apoi urmeaza valurile de asistenti medicali veniti in ultimele 12 luni: intai din Spania, apoi Portugalia, acum (si in viitorul apropiat) Italia. Si, peste 2 luni cica va veni un grup mare din Romania. Si in noiembrie inca 100 de filipineze. Foamea de asistente e ATAT de mare. 🙂

Perioada de induction am facut-o simultan cu un grup de asistenti medicali italieni proaspat sositi din Cizma aici. Zgomotosi, prietenosi, majoritar baieti (4 fete din grupul de 24), toti fara PIN, toti proaspeti absolventi (cu 2 exceptii), cu cunostinte mai saracute de engleza. Cu 3 dintre ei m-am ales pe sectia mea. Lorenzo, Luca si Nicola. M-au luat deoparte sa ma intrebe daca e asa de rau la viitoarea lor sectie, pentru ca ma auzeau ce intrebam la inductie (“la mine pe sectie am vazut asta, cum ar fi trebuit sa se intample, de fapt, asta?”). Se speriasera ca au dat peste iadul pe Pamant. M-am chinuit sa le explic ca oamenii sunt, de fapt, ok, doar ca eu pun intrebarile alea pentru ca as vrea ca in viitor sa stiu cum sa reactionez “corect” intr-o situatie. Baieti de treaba, cand au auzit ca mai am 10 zile pana imi primesc salariul si nu stau deloc bine cu banii, m-au invitat sa mananc la ei. 🙂

N-or sti ei foarte bine engleza acum (si-o imbunatatesc incet, dar bine), dar cand incep sa vorbeasca cu pacientii – mai ales pacientele – si mai si zambesc… au succes imediat. :)) Un zambet si niste ochi albastri aparent vindeca mai mult decat 10 mg de Oramorph.

Tot azi am avut surpriza sa aflu ca am si doua asistente venite din Germania (2 negrese) in sectie, cand le-am auzit ciripind pe germana in camera cu medicamente.

Cand le-am intrebat eu in germana cum ajunge cineva din Germania in UK, mi-au raspuns amuzate “cu avionul” si “da, Ryanair, e ieftin, stii?“. Apoi, la clarificarea mea “cum ajungi sa alegi UK in loc de Germania daca esti asistent medical?“, imi raspund “you know, we are black“. Eu, mirat “really? I hadn’t noticed!“. Dupa niste rasete, mi-au raspuns ca e ceva mai bine ca AM aici, dar cel mai important e ca AICI nu au probleme de integrare. Si asta venea de la 2 femei care vorbeau germana excelent (a la GĂĽnther Jauch) si engleza cel putin la fel de bine ca mine. Anyway, pare sa le placa faptul ca le vorbesc in germana. Si italienii sunt tot timpul amuzati/multumiti cand incerc sa le macelaresc un pic limba ca sa formez niste propozitii sau daca le inteleg ciripeala si le raspund corect (in engleza) la intrebarile lor in italiana.

 

Iar colegii mei de apartament (foarte de treaba ambii) sunt un medic rezident pakistanez care vorbeste engleza asa:

si un asistent medical italian care vorbeste asa:

Nu m-as fi asteptat, dar nu e chiar asa nasol sa imparti un apartament cu niste adulti straini. TEMPORAR. 🙂

 

Out.

monkey out.gif

Acronime (in engleza) des folosite in hartiile de la mine din spital

By popular demand (aparent, nimeni nu vrea sa apese pe Pagini utilePrescurtari MEDICALE in limba engleza, din stanga blogului meu), va prezint o lista scurta, oferita cu amabilitate de spitalul meu in zilele mele de inductie.

Daca nu stii ce vor sa zica englezii prin AAA (daca are asa ceva in antecedente, e un pacient tare norocos si care a dat si peste un doctor bun) CABG (pe care il tot pronunta cabbage = varza, mama lor), AKI (nu, nu e Ahmed the Terrorist, spunand Silence, AKI you), SOB (nu, nu e Son of a Bitch), DNAR (asta e important de tinut minte si de cerut echipei medicale daca iti stii pacientul in stare terminala), DoLS

safety mitten
Safety mitten

(asta e destul de important de inteles, pentru ca multi de aici nu se straduiesc sa citeasca despre el si pur si simplu refuza sa faca o cerere simpla pentru niste safety mittens – restrictie blanda a libertatii, dar care te salveaza de multa bataie de cap daca ai pacienti care tind sa-si scoata tubul NG sau tubul de traheostomie – perfuziile nu conteaza), UTI (tine minte: in UK au ajuns la concluzia – sprijinita de dovezi – ca un batran care devine brusc confuz sau confuz si agitat e foarte posibil sa fi facut un UTI, mai ales daca are cateter urinar de ceva vreme sau sufera deja de dementa, deci CAUTA SA OBSERVI ASTA LA PACIENTI), PRN, BD si QDS (QD e in fiecare zi, QDS e de 4 ori pe zi, q4h e “la 4 ore”, multumesc Mihaela pentru observatie, important de tinut minte! apropo, mama ei de latina), citeste mai departe:

A - CRCR - GTGU - MRMS - RMRM - Y

 

Mentiune: tine cont de faptul ca nu va sta nimeni sa-ti explice toate astea dimineata, la Handover, care e un moment foarte important pentru cum va decurge ziua ta in spital.

Nu ma laud, dar stiam chiar foarte bine termeni medicali in engleza (cititorii mai vechi isi dau seama de asta, altfel nu aveam cum sa scriu multe dintre postarile mele). Ei bine, primele Handover au fost si pentru mine enervante. Asta si din cauza ca nu stiam ce naiba inseamna Section 2, Section 5, OT/PT, EWS si alte porcarii pe care le inveti repede (daca iti dai interesul).

Adica oricat de sigur esti pe engleza ta, TE AJUTA LISTA DE MAI SUS. Crede-ma.

Daca citesti listuta si stii ce vor sa zica prin fiecare expresie, nu vei avea socul pe care-l au multi la primele zile in spitalele englezesti. Plus, tine cont ca nu e exhaustiva (de exemplu, nu o sa vezi NIV sau BiPAP acolo – 2 termeni folositi interschimbabil dar nu foarte corect in sectia mea).

Alt termen des intalnit (care lipseste) este “ESBL test“. ESBL = extended spectrum

urine dipstick
Urine dipstick test

beta-lactamase, o enzima pe care bacteriile o secreta, enzima care distruge anumite antibiotice (care contin o structura beta-lactam in ele: peniciline, cefalosporine si Aztreonam) => bacterii rezistente la antibiotice. Cel mai des intalnita la bacteriile care cauzeaza infectii urinare dar nu numai (in special E. coli, enterococi, P. aeruginosa si familia Klebsiella). In mod normal fac un urine dipstick test 1 data la 1 saptamana tuturor pacientilor (sau mai des daca au cateter, +65 ani si devin brusc confuzi). Daca este anormal dip testul, iei urina (cu seringa din portul special al cateterului sau cu seringa+ac din cateter, NU DIN PUNGA!), o pui in recipient si o trimiti de urgenta la laborator. Printre putinele teste care e posibil sa plece si fara semnatura doctorului (dar e recomandat sa o primesti).

 

Daca vede cineva vreo greseala, il rog sa ma anunte, corectez rapid. 🙂

Asistent Medical in Anglia (4)

  • Am primit in ultimele saptamani e-mailuri (sau comentarii la alte posturi) care sunau cam asa: “salut, iti citesc blogul de mult timp, poti sa-mi spui cat castiga o asistenta medicala in Anglia?“. Desi am mai scris despre asta aici, aici si aici (si am mentionat prin alte parti), o sa mai scriu o ultima data. Deci daca cineva ma va mai intreba asta si va primi linkul catre postul asta, sa nu se mire de raspuns. Informatiile despre salariu vor fi la finalul postului.

Bun.

Au trecut si primele ture lungi (e clar, prefer 3 zile de 12,5 ore fata de 5 de 7,5 ore). M-am vazut si cu niste colege de scoala angajate in alt spital din centrul Londrei. Am schimbat impresii.
Am vazut ce primesti pentru 600 lire in miezul targului intr-un shared accomodation (camin) in Londra: o camaruta un pic mai mica decat a mea (cam 8 mp), baie la comun, WC la comun, o bucatarie pentru 13 persoane (2 pe etaj) si 1 fel de living comun cu un televizor. Daca ai 20 de ani, e acceptabil (daca nu esti germofob – frigiderele sunt cam nasoale la comun). Daca ai 30+ si ai si familie, e horror. 🙂 Ma bucur ca n-am insistat pentru oferta asta (am refuzat interviul). Chit ca spitalul e faimos, chit ca salariul e un pic mai mare si ca mai primesti si accelerated pathway to band 5.b (detalii mai jos), pot spune ca mi se pare mai ok la mine. Mai putina inghesuiala, mai putina rigiditate in proceduri si mai multa relaxare printre angajati. Bine, asta e opinia mea, altora le place. 🙂

In contractele pe care le-am semnat scrie ca spitalul isi rezerva dreptul sa isi controleze angajatii inopinat, in caz de nevoie. De ce? Furturi (mai rar) sau disparitia de echipamente sau medicamente controlate (Controlled Drugs, am scris despre ele in 3). Ei bine, o colega s-a trezit la inceputul turei ca iese de la baie si se trezeste cu 2 handralai negri care ii cer geanta, sa isi arate buzunarele si altele. Disparusera 2 pastile de morfina. Au rascolit toti angajatii si sectia – ciuciu morfina.

Alta problema: o alta colega a semnat un contract cu spitalul ei in care era angajata ca RN, incadrata ca HCA dar platita cu nivelul salarial maxim pentru HCA, in ideea ca este in asteptarea PIN-ului. A facut plata a doua pentru PIN acum 2 saptamani si ceva. Vinerea trecuta a primit o avertizare ca, daca in 10 zile nu primeste PIN-ul, contractul ei va fi reziliat. Shit happens, eh? Ma rog, cred ca se va rezolva mai devreme, dar e o amenintare de doi lei. A muncit ca RN, chit ca a fost platita ca HCA – si acum o ameninta pentru ceva pentru care n-are nici o vina.

O alta chestie pe care am observat-o la o colega pe sectie si de care mai citisem: daca incepi ca HCA si apoi primesti PIN-ul si devii RN, unii HCA vor fi nesimtiti si fie te vor lua peste picior, fie nu te vor respecta (desi ierarhia ar trebui sa fie relativ fluida aici, servilismul de la noi nu e incurajat). Nesimtiti sunt peste tot. 🙂

Oricum, printre lucrurile pe care trebuie sa le faci de la inceput este sa te intelegi bine cu HCA-ii. Depinzi de ajutorul lor, chit ca putini pot fi niste putori (am gasit unul si pe sectia mea, a stat toata ziua pe un scaun sau era plecat cu cate ceva, dar partea lui de ingrijire a bolnavului – intoarcere, spalare, mancare – a ignorat-o total), e bine sa te intelegi bine cu toti de la inceput. Ai o gramada de lucruri de asimilat rapid, daca iti faci antipatii repede, iti complici viata aiurea.

Ce mai e bine sa faci de la inceput? Sa te arati dispus sa ajuti cu orice, sa nu pleci la fix si sa nu vii la fix sau cu intarziere, sa zambesti, sa nu uiti sa te prezinti rudelor si pacientilor, sa nu semnezi ca primarul – daca nu stii ceva, nu semna, sa nu pui mana sa faci lucrurile pentru care stii ca nu ai cursurile facute (injectii, administrare fluide prin infuzomate, canulare, recoltari), sa ceri in mod repetat sa fii inregistrat la cursurile care iti pot fi de folos.

Sa nu te bazezi vreodata ca o sa-ti spuna lumea tot ce trebuie sa stii. De exemplu, la mine-n trust (si cred ca e asemanator in multe spitale NHS) iti poti lua concediul anual doar in anul respectiv. Anul pentru concedii incepe la 1 aprilie si se termina pe 31 martie. Eu am inceput munca in ianuarie, pana la 31 martie voi avea dreptul la 5 zile jumatate de concediu. Daca nu le iau pana atunci, le pierd. In contract spune ca trebuie sa-ti anunti Line Managerul cu “no less than 2 weeks notice“. De fapt, daca te uiti in politica pentru Paid Leave a trustului (disponibila in intranet), daca nu le ceri cu mai mult de 6 saptamani in avans, ti se pot refuza cererile de Paid Leave.

Oricum, pe scurt: in martie am concediu aprobat. 🙂

Eu lucrez de la 18 ani. Am lucrat si inainte (chiar pe niste santiere), pentru a avea bani de… incaltari (si nu numai). 🙂 Niciodata n-am stat chiar atat de mult in picioare ca acum. Daca faci tot ce vezi ca e de facut, pur si simplu greu gasesti timp sa iti iei pauzele obligatorii, d-apoi sa stai jos sa freci menta romaneste. Oricum, ideea e ca niste incaltari bune sunt IMPORTANTE. Politica aici este sa fie negre 100%, sa acopere piciorul in intregime (deci nu papuci, nu crocs ca la noi). Am niste adidasi negri, care mai sunt si foarte usori (au sub 300 g impreuna) si au si suport bun pentru calcai. Nici nu-i simt in picioare. Am adaugat 1 brant ortopedic si tot se simte presiunea pe picior de la atata stat in picioare. Ma uit la incaltarile colegelor si ma crucesc. Niste pantofi cu talpa subtire, niste pantofi-bocanci, niste chestii extrem de incomode. Unele chiar jerpelite. Ma rog. Fiecare lira cheltuita pe incaltari bune face minuni…

Multa lume zice ca e usor sa te angajezi in UK. Asa e. Dar e la fel de usor sa-ti pierzi PIN-ul apoi. Si din cauza asta, multa lume ia in serios orice transfer. Nu am vazut aici sa vina pacientul de pe alta sectie si sa-ti tranteasca (eventual si cu-o injuratura) cineva un teanc de hartii in brate si-atat. Faci masurarea functiilor vitale la predare si la primire, schimbi patul, verifici pielea pentru orice fel de urma de escara. Apoi in hartii – multi (chiar dintre cei care au facut scoala aici) semneaza in nestire multe dintre ele. Sau nu fac niste evaluari (diferite scari prezente in hartii) si le copiaza mecanic din hartii. Daca e prezent line-managerul sau altcineva la Handover si te prinde ca nu-ti stii pacientul si nu ai facut evaluarile personal, se vede imediat. Si oricat de groasa piele ai avea, am vazut ca tot se simt prost. Nimanui nu-i place sa fie avertizat. Daca, fereasca divinitatea, vine inapoi un control de la CQC si iese ceva aiurea, aici nu ti se face scandal ca la noi dupa Sanepid. Avertizare la dosar. Si nu vrei asta – chit ca pleci la alt spital, ti se cer tot timpul evaluari de la fostii manageri. Iar daca e ceva grav (punerea in pericol a pacientului) esti suspendat si investigat rapid.

Ultimul lucru: intotdeauna trebuie sa fii atent la ce si cand administrezi in perioada de proba. Chit ca esti lasat sa le faci independent, asigura-te ca te verifica cineva inainte de-a da medicamentele unui pacient. Daca iese ceva rau si esti in perioada de proba, poti fi dat afara fara comentarii (in contractul meu scrie clar ca in primele 6 luni spitalul isi rezerva dreptul de-a ma concedia fara notice).

 

Altfel, ca sa fiu sincer, pana acum experienta mea e ok. Repet ce am zis dupa primele zile: e fix ca in scoala de asistenti medicali. Daca te astepti sa vii la spital si sa te ia cineva ca pe o floare si sa te ingrijeasca si sa te tina in puf, o sa fii rapid dezamagit. Multi colegi se plang ca sunt pusi sa sprijine peretii in spitale. Asistentele imi reprosau mie ca “venim in spital ca sa sprijinim peretii”. Realitatea e la mijloc – daca iti dai interesul sa primesti raspunsuri, ajutor si te arati capabil, mai devreme sau mai tarziu o sa te descurci.

Motto-ul meu pana acum:

Daca stii doar stai si te plangi, nu uita: te asteapta Romania cu bratele deschise (si 1000 lei pe luna, spaga si mizerie).

🙂

Cat despre salariu:

Pornim de la o informatie standard: majoritatea asistentilor medicali veniti din Romania au de ales intre spitalele de stat (NHS), azile de batrani private (Nursing Homes = NH) sau spitale private.

Spitalele NHS (de stat) au aderat majoritar (dar NU TOATE) la Agenda for Change, care incearca sa uniformizeze veniturile salariale in toata Anglia. O asistenta medicala proaspat sosita din Romania va fi incadrata in band 5 din Scala salarizarii NHS (care are mai multe asa-numite “benzi de salarizare”, fiecare cu diferite nivele), acceptata in Agenda for Change. Daca linkul de mai sus expira vreodata, cautati pe google “agenda for change payscale NHS 2016” sau ce an va intereseaza si veti gasi informatia.

Ca asistent medical cu experienta 0 sau <1 an in Romania – pentru ca voi imi cititi majoritar blogul – esti incadrat in band 5.a. Adica la 21.692 lire BRUT pe an. Impartim la 52,14 (saptamani) si apoi la 37,5 (ore/saptamana) si obtinem 11,09 lire/ora BRUT. Convertim salariul anual brut in salariu lunar net cu thesalarycalculator si obtinem 1486 lire NET pe luna.

Fiecare spital este afiliat unui trust. Este o entitate de stat, dar e controlata (oarecum) privat. Fiecare trust are politici interne de plata a orelor suplimentare si a celor considerate “unsocial” – adica:

– any time worked before 7am or after 7pm Monday to Friday, and any time worked on Saturdays, Sundays or bank holidays
In trustul meu (e asemanator in altele, din ce oferte am mai primit eu sau din discutiile cu alti colegi, DAR NU E O REGULA) primesc un bonus de 30% pentru orice ora lucrata in tura de noapte sau in turele de sambata. Pentru orele lucrate duminicile sau in zilele de sarbatori legale (sunt 8 pe an) primesc un bonus de 60%. Orele suplimentare la cele 37,5 saptamanale sunt platite (ceea ce se numesc bank shifts) cu mai mult: 45% pentru ture de zi (luni-vineri), 70% pentru turele de noapte/sambete si 100% pentru turele de duminica/sarbatori legale.
Ca exemplu recent, am vazut un anunt de angajare pentru trustul Oxford University Hospitals. Ofereau 30% bonus pentru turele de noapte si sambata si 60% pentru cele de duminica si sarbatorile legale. Deci NU E LA FEL in toate spitalele!
In fiecare luna trebuie sa lucrezi 13 zile lungi sau 20 zile scurte. Sau combinatii intre cele 2.
Daca lucrezi in centrul Londrei primesti un High Cost Area bonus de 20% la salariu, platibil lunar. In suburbiile Londrei primesti un bonus de High Cost Area de 15%. Unele spitale din Londra nu ofera un procent ci o suma anume (3000 lire in plus brut sau 3500).
Eu am avut o oferta de la Cambridge University Hospital. Cambridge este comparabil cu Londra la costurile cu chiria, transportul si alte lucruri. Cambridge nu ofera High Cost Area bonus.
In functie de trust, primele 6 luni esti in perioada de proba (probation). Cu anumite exceptii (te comporti exemplar si primesti recomandari de la Line Manager, Matroana si/sau altii), NU vei putea lucra ore suplimentare. Deci sa nu se bazeze cineva pe overtime la inceput! Fiecare trust are politici diferite, unii te pot primi in In-House Bank (turele suplimentare se numesc Bank Shifts) mai repede, altii mai incet.
DAR poti cere sa lucrezi noaptea sau in week-enduri, daca Line Manager te crede capabil, vei primi ture. De exemplu, eu lucrez saptamana asta sambata si duminica, long shifts.
In mod normal (sau in functie de politica trustului), la fiecare 12 luni petrecute in trust, esti evaluat si se hotaraste daca meriti sa fii promovat la urmatorul nivel de salarizare din banda ta. Band 5.b, Band 5.c etc. NU e obligatoriu si nu ii forteaza nimeni si nimic sa te promoveze.
De asemenea, anumite spitale iti ofera accelerated band 5 evolution, adica te pot trece la band 5.b dupa doar 6 luni (asta doar in primul an). AM intalnit asta la un spital din centrul Londrei.
Daca ai mai lucrat in Romania, poti cere sa ti se echivaleze vechimea. Daca mergi prin agentie si cei de acolo nu sunt tampiti, poti obtine o incadrare pe un nivel destul de sus in band 5 (daca ai lucrat mai mult, bineinteles). Daca agentia nu te ajuta, poti discuta cu spitalul – dar e bine s-o faci dinainte de-a pleca. Daca refuza, cauta alt spital, da-i incolo.
Cat despre alternative: in ofertele cele mai bune pentru Nursing Home pe care le-am primit eu vara trecuta (fara sa caut, mai degraba de curiozitate, eu in spital vroiam sa plec) primeam 14 lire BRUT/ora de la inceput, cu contract de 40 de ore/saptamana. Unii ofereau din start 48 ore – dar la aceeasi rata orara. Orele suplimentare le plateau doar cu 1 lira in plus. Nu e o regula asta, am citit de romani care au primit mai mult de la inceput, unii sustin ca orele suplimentare PESTE 37,5 le sunt platite din start cu 150% sau 200% (ca in spital). La 14 lire/ora BRUT, 37,5 ore/saptamana, salariul net este 1800 lire/luna.
Mic exemplu: BUPA (unul dintre cei mai mari angajatori din UK in domeniul sanatatii) ofera cam 12,2 lire la inceput in anumite zone, plus bonus de relocare, plata taxei anuale la NMC si alte beneficii, conform joburilor gasite acum pe indeed.co.uk. NH ofera bonusuri de relocare substantiale, unele ofera si bilete de avion si multe alte chestii. Unele spitale ofera la randul lor diferite bonusuri de relocare in UK, dar sunt mai mici.
Oricum ar fi, la 37,5 ore lucrate pe saptamana, in NH castigi din start mult mai mult. Daca ai un contract neavantajos in NH, poti castiga comparabil LA 48 ore lucrate/luna in spitalele NHS, daca overtime-ul si turele din wk sunt platite mai bine (si in NH nu). Dar, din nou, totul depinde de oferta. La NHS avem date general valabile si disponibile, la NH totul depinde de fiecare angajator.
In spitalele private poti primi din start un salariu ceva mai bun decat in cele de stat, eu am vazut oferte cu 24.000 – 26.000 – 28.000 lire brut/an in sud, in orasele la 100 si ceva de km de Londra. 26.000 lire brut inseamna 1730 lire net.
Pfui, gata, promit ca e ULTIMA DATA CAND MAI SCRIU DESPRE SALARII.

Asistent Medical in Anglia (3)

A trecut prima mea saptamana de munca in Anglia.

Nu o sa mint. Daca ar fi sa fiu mai slab sau sa judec dupa prima saptamana si-atat, as lua primul avion spre casa si nu m-as mai intoarce.

Daca privesc lucrurile realist, trebuie sa realizez ca e vorba de un proces de durata, ca NU ma asteptam sa fie totul banal din prima zi si ca ERAM CONVINS ca nu o sa curga lapte si miere pe aici si ca voi avea o perioada de acomodare mai lunga.

Pe scurt, prima saptamana a fost asa: 1 zi de inductie (“corporate induction“) in care cativa oameni carora le place sa se auda vorbind au vorbit despre lucruri care n-au nici o legatura cu realitatea din spital si 4 zile de munca pe sectie ca “Supernumerary” (sau Nurse-Shadow, adica nu am pacientii mei, dar ajut tot timpul 1 asistenta). Am inceput munca simultan cu 1 asistenta din Spania si una din Romania (Galati). Romanca e proaspata absolventa de facultate, spaniola cred ca e tot proaspata absolventa (nu prea are chef de vorba si nici nu prea e timp de vorba). Ele nu au avut corporate induction si au lucrat 3 long days (12,5 ore), eu am lucrat 4 short-days (7,5 ore) + ziua de induction (deci 5 x 7,5 ore).

In mod normal, ar trebui sa observ, ajut si pun intrebari si cam atat. In realitate, din ziua a 2-a am facut cam 75% din munca unei asistente normale si de primit raspunsuri la intrebari foarte rar a fost timp.

Cum spuneam pe scurt in partea a doua, o zi de munca se desfasoara asa:

  • Handover la 7:30. Line Manager-ul nostru permite o atmosfera de lucru prea relaxata, deci handoverul porneste si cu intarziere, lumea vine tarziu etc. Nu imi convine asta, pentru ca iti fura din timpul cu pacientul (si ai nevoie de fiecare minut) si din timpul tau (cand vine momentul sa predai tura). In 4 zile, doar 1 data a inceput la 7:32 (sunt ceasuri in camere si pe holuri, tot timpul stii ora), 1 data la 7:50 (!) si in rest pe la 7:40. Handover-ul se face cu o fisa printata (rezumat al fisei pacientului pentru ultimele 12 ore, am scris in 2 despre ea), ar trebui sa fie pentru a comunica informatii utile. Unii il fac cum trebuie, altii pur si simplu citesc din fisa. Ex. de informatii utile: diabetic cu Lantus seara, doza prea mare la 22:00 (44u), tot timpul ajunge la hipoglicemie pe la 12-1 (3,8, 3,9), se avertizeaza colegii de asta si se cere consult de diabetologie; pacient care trebuie trimis acasa; pacient care a fost pe cale sa cada; pacient care te pocneste (daca nu esti atent); pacient independent care merge afara sa fumeze (!) cu tubul de oxigen dupa el (!?!); pacient care nu vrea sa inghita toate pastilele 1 data; pacient care trebuie ajutat sa inghita. Toate informatiile TREBUIE SA FIE MENTIONATE in carnetelul de ingrijiri ale pacientului, dar nu tot timpul ai cand sa il citesti, e de bun-simt si FOARTE UTIL sa ti se spuna.
  • Asignare asistenti pe bays (saloane de 4 paturi). Avem 6 bays, 13 side rooms. 1 asistent are 1-2 bays + 1-2 SR. Discrepanta mare, nu? La mine se tin pacientii cei mai stabili si cu medicamente putine in saloanele 1-2 (+2 SR), apoi cazurile mai complicate in saloanele 3-4 (+2 SR) si cele mai complicate cazuri sau cu cele mai multe tratamente in saloanele 5-6 (+3/4 SR). Daca pacientii din bay 1 au 3-4 medicamente si sunt mobili, in SR 12 am un pacient cu vreo 10 medicamente/4 ore, infectii cu MRSA si E.coli, traheostoma, PEG, stroke, violent si incapabil sa comunice. In mod normal avem 2 sisters + minim 2 (pot fi 3) RN pe tura + 4 HCA. 1 sister ia 2 bays (+2 SR) mai complicate, celelalte sunt impartite intre RN iar a doua sister (in charge, sefa de tura) e disponibila pentru orice nevoie. Daca suntem short-staffed (2 RN), atunci poate intra inclusiv line-manager (sefa sectiei) la ingrijirea bolnavilor.
  • Administrare medicamente la 8. Vezi explicatia de mai sus. Exista 3 carucioare cu medicamente (majoritatea medicamentelor folosite uzual pe sectie) adm. p.o.. 1 carucior la 2 bays + 2-3 SR. Pacientii vin cu medicamente si de-acasa (esti obligat sa le iei de la ei, scrie pe fisa de unde sa le iei: S = stock, altfel e ori din reteta din data x/x/x ori a fost comandat de la farmacie si va veni). Langa fiecare medicament scrie modul de admin., concentratia, solutia de diluat (la bolus/perfuzie) si timpul de administrare (la perfuzii). Am o pacienta cu MS, care nu prea vorbeste, cu alimentare doar pe tub NG. Are vreo 6-7 medicamente-sirop si vreo 3-4 medicamente pastile (deci de pisat). Nu termini usor cu ea, mai ales cand esti la inceput si nu stii medicamentele si trebuie sa le cauti si le verifici de 2 ori. Fiecare medicament administrat cere o semnatura in fisa de medicamente. Nu ai voie sa administrezi ceva daca nu e semnat si de medic si verificat de farmacist. Daca ti se termina fisa de medicamente (sunt niste coloane), e responsabilitatea ta sa o inlocuiesti (mergi la medic). NU administrezi medicamentele intai si apoi ceri fisa (ilegal). Partea asta poate dura si 1 ora si mai mult (la 10 pacienti) – pentru ca rareori faci doar asta, trebuie sa mai faci si alte lucruri concomitent. Daca pacientul refuza un medicament, trebuie sa scrii asta in fisa de medicamente. Daca pacientul se ineaca sau are orice alt incident – trebuie DOCUMENTAT (vezi mai jos). Daca medicamentul nu e trebuie comandat (scrii “ORDERED”). Pe fiecare fisa de medicamente e scris daca e alergic la ceva sau nu (NKDA – no known drug allergies). Daca vrei sa fii corect (si LEGAL) trebuie sa verifici INTOTDEAUNA inainte de administrare: numele si data de nastere a pacientului (intrebi pacientul) si DACA e alergic la ceva. INTOTDEAUNA trebuie sa-i spui ce ii dai si de ce (daca intreaba de ce). Chit ca are dementa, tu ii spui.
  • Pacientilor le este adus micul-dejun cam in acelasi timp cu administrarea medicamentelor. Daca esti rapid, le dai inainte (corect), daca nu… ghinion.
  • Apoi ai un pic de timp sa completezi carnetelul pacientului. De ce naiba ii zice carnetel (booklet – brosura) cand e un rahat de 52 de pagini A4 (!), nu stiu. Se numeste “Essential Nursing Assesment, Care Plans&Evaluation” si e pe 7 zile. FIECARE PACIENT are 1. Daca ai ghinionul sa-l internezi tu, ti-ai ras minim 20 de minute (sau 2 ore, in cazul meu 🙂 ) din tura ta, ai o gramada de completat la el. Ce e in el? Initial Assesment (ziua 1 din booklet, apoi devine DAILY ASSESMENT pt. zilele 2-7) cu data, sectie, zi, semnaturi. Apoi Safety checks (echipament: oxigen, aspiratie, butonul pacientului, butonul din toaleta, monitor, pompe, perfuzii, BRATARA – f. importanta); numele medicului specialist (Consultant) si diagnostic initial. Evaluarea cailor respiratorii (1/4 de pagina), circulatiei (1/4 pagina, pe baza EWS – early warning score, pe care il faci manual la fiecare luare a functiilor vitale = OBServations) si a functiilor neurologice (diabetici, AVC, dementa etc, 1/4 pagina); pagina 2: Exposure (infectii, branula montata etc.), Febra, Stare Eliminare (GI, urinar, ginecologica), Stare psihologica, Comunicare si Ingrijire personala; pagina 3: evaluarea riscului de a face escare (BRADEN score); pagina 4: evaluarea ranilor si a integritatii pielii (initial, apoi de facut zilnic, avem harta a corpului fata/spate); pagina 5: evaluarea riscului de a cadea + niste verificari generale; pagina 6: plan de ingrijire individualizat pentru prevenirea caderilor (pt. pacientii 65+ sau care au cazut sau care au evaluare cu risc mare in pg. 5); pagina 7: diagrama pentru evaluarea felului in care pacientului se misca (sau nu); pagina 8: diagrama pentru evaluarea necesitatii de a utiliza bare laterale de protectie (nu le poti folosi oricum, e ilegal sa ii restrangi miscarea unui pacient); pagina 9: evaluarea nutritiei (tool bazat
    hoist
    Hoist

    pe cantarirea zilnica, pentru care se foloseste un fel de lift electric cu ham HOIST, daca pacientul nu poate merge la cantar), pg. 10: un tool de evaluare a starii cognitive (10 intrebari standard la care sa raspunda toti pacientii confuzi sau peste 65 de ani minim 1 data la 7 zile. Un scor de 8 sau mai mic necesita chemarea unui consult de specialitate); pg. 11-16 sunt cu mai multe planuri de ingrijire standard, unde trebuie sa bifezi ce are nevoie pacientul sau nu; pg. 17 este pentru ingrijirea pielii si se completeaza la un nr. fix de ore de RN sau HCA, in functie de necesarul pacientului (stabilit pe baza scorului Braden); muti pacientul de pe o parte pe alta – semnezi; identifici o zona rosie – mentionezi aici (ai body map) si in notes, pe pg. urmatoare, 18, de note despre piele: “patient has redness on thoracic area, oh, the inhumanity“; daca ai completat ca boul si nu ai verificat si face escara (chiar si stage 2), ti se poate face evaluare externa si ai probleme peste probleme; pg. 19: evaluation: aici documentezi tot ce ai facut cu pacientul si nu e scris deja (ex: “pacientul mi-a trosnit un croseu de dreapta cand ii aspiram traheostoma apoi a purces in a trage de traheostoma pana a scos-o, apoi a inceput sa horcaie demonic cu sange“); pagina 20-21: evaluarea ranilor cu care a venit pacientul (si a pansamentului si a ingrijirii lor); apoi 24 pagini cu daily nursing notes (6 zile x (1 pagina de assesment, 1 pagina de ingrijirea pielii si body map, 1 pagina de note despre ingrijirea pielii si 1 pagina de nursing notes)); apoi 4 pagini despre branula si ingrijirea ei (si motivul scoaterii, marime, evaluarea locului etc.); apoi 2 pagini pentru eventuale transferuri si/sau discharge; apoi ultima pagina, in care trebuie sa se semneze toti oamenii care au avut grija de pacient (HCA, RN sau sister). Usor? DOUA ORE mi-a luat si habar-n-am daca l-am facut ok! Asta si pentru ca nu mi-au facut induction pentru documente (abia in februarie) si pentru ca mi l-au pus in fata si mi-au zis sa ma descurc (you’ll be ok).

  • Apoi trebuie sa faci OBServations. Adica OBS. Adica: in mod normal, daca nu stii nimic despre pacient faci 1 pe la ora 10. Masori si/sau notezi: nr. respiratii, SpO2, felul in care respira (aer, narine, masca etc. oxigen? – cat), temperatura, Tensiunea arteriala, Pulsul si Gradul de constiinta. Faci EWS (am pus link si mai sus, il pun si aici). La 1-4 poti face cam 2 OBS /tura. La 5-6 faci cam 1 la 1 ora. La 7+ ori faci monitorizare continua, ori la 1 ora, dar cu escalare la Sister, Consultant SI Critical Care (telefon intern si “Help, I have a patient that’s getting worse, with a EWS score of 10, I’m fainting“). Ieri am facut asta. Pacient cu HIV (aparent NU ai voie = ILEGAL sa le zici HIV positive, ii numesti RETROVIRAL POSITIVE), internat la noi, noaptea, pentru dificultati de a respira, febra, transpiratii nocturne si pierdere in greutate a fost trimis inainte de Handover la Clinical Diagnostic Unit pentru bronhoscopie (desi teoretic se poate face si in sectie). Acolo are febra (38,7), 40 RR, tensiune scazuta si SpO2 85% respirand aer. Ii dau un paracetamol (febra) si ne cheama sa-l luam. Evident ca nu vroia nimeni sa plece, ma ofer eu, suflet mare, sa o fac. Dupa ce m-am ratacit un pic pe la parter (CDU e pitit dupa niste usi mari si are o usita mica pe care scrie mic-mic Clinical Diagnostic Unit) iau pacientul. Stiam ca trebuia sa-i fac o minima monitorizare la “ridicare” (SpO2 + puls + TA), dar am dat peste 2 RN foarte inimoase care au venit cu mine si m-au ajutat inclusiv sa ii schimb patul (care era lasat vraiste de cei din tura de noapte). OBS la transfer pe sectie – EWS 8. Anunt sister, aia zice ca sa anunt medicii, i se prescrie niste ser. Apoi i se prescrie empiric cotrimoxazole (pentru PCP). Transpira profund, termomentrul timpanic (o porcarie) imi arata temperatura de 35 grade. Pacientul era somnoros si amotea constant. Obosit sau nu, era drowsy. Era deja 14:00, trecusera 6 ore de la administrarea paracetamolului, parca reactia asta post-paracetamol dura 2-3 ore si apoi reincepea cresterea temperaturii. Asta trebuie sa citesc in wk asta 🙂 Oricum, escalare – mi se spune sa sun la Clinical Care. Vine RN de Clinical Care, care imi face observatie ca de ce am chemat-o, pacientul doar dormea, nu era drowsy. Incerc sa ii spun ca drowsy e somnolent, ea tine una si buna ca nu trebuia s-o chem. Eu ii zic ca avea EWS 10, ca la OBS-urile facute de ea tot EWS 10 iese si ca procedura zice ca trebuia s-o anunt. Si ma duc la alti pacienti.
  • Masori glicemia cam acum. Daca ai pacienti diabetici (ajuta foarte mult sa fii anuntat la Handover de asta) li se face fisa speciala pentru Blood Glucose Monitoring. Altfel, daca e stabil si fara istoric de diabet, nu ii monitorizezi glicemia. Orice valoare a glicemiei in afara intervalului normal de 4-7,8 (reminder: pentru glicemieenglezii folosesc mmol/L, nu mg/dL, ca sa convertesti in “romaneste” inmultesti cu 18) trebuie discutata cu pacientul si escalata la sister si/sau doctor. In mod normal, ar trebui sa masori glicemia (BM ii zic ei) de 7 ori (inainte si la 2h dupa fiecare masa) si 1 data inainte de culcare. In realitate, o masori cam de 3 ori pe zi, la 2h dupa mese si inca o data noaptea (mai ales daca-i dai Lantus, vezi mai sus). Majoritatea pacientilor vin cu pen-ul de acasa, insulina deschisa o tin langa ei (in dulapiorul lor exista un sertar inchis cu cheia care sta langa cheia de la caruciorul cu medicamente), insulina nedeschisa sta la frigider. Daca e pacient constient, majoritatea prefera sa si-o injecteze singuri. Ca la orice medicament, trebuie sa stai langa el pana si-o administreaza! Aparatele lor de masurare a glicemiei sunt niste tiganii sinistre. Iti trebuie cod propriu pentru a le folosi (eu nu am inca, desi tot cer, nu toti RN au – expira dupa x luni, tot timpul merg dupa cate unul sau altul sa-si bage codul), apoi verifici daca (si faci daca nu) a fost facuta verificarea zilnica (24h) cu testele standard de glucoza (incluse), apoi scanezi bratara pacientului (bun), apoi scanezi testele (ok, accept), apoi te rogi sa nu te cheme fix atunci cineva, pentru ca aparatul intra in stand-by si trebuie sa introduci din nou codul si sa faci verificarea, apoi cureti cumva degetul si il stergi (apa+sapun), apoi intepi pacientul (avem lantete de unica folosinta sa umplem cateva zeci de papusi voodoo, daca vrem), apoi masori. Daca e valoare in afara intervalului 4-7,8, nu poti apasa pe ok (ca sa faci alt test) pana nu introduci un comentariu in aparat. Aparent, cand ai pacient cu hipoglicemie, cumva, faci toate lucrurile astea ULTRARAPID. Asa sa fie. 🙂
  • Intre timp gasesti cumva timp sa ajuti HCA-ul cu schimbarea si spalarea pacientului (are voie sa refuze) – asa afli daca are ceva probleme cu pielea (te feresti de escare), TOT TIMPUL CU PERDELELE TRASE. Daca urineaza la pat si are fluid chart (din ce am inteles, dar poate ma insel, NU au toti), masori intotdeauna urina inainte s-o arunci in camera unde stau olitele, ratoii, commodes (vezi 2) si distrugatorul de cartoane™. E esential sa te intelegi bine cu HCA-ul tau. Nu poti face totul singur, oricat de mult as vrea eu. De multe ori semnezi dupa el (la inspectarea pielii, de ex.) si e bine sa aveti incredere unul intr-altul.
  • Intre timp gasesti si 15 minute pentru paid break. Hahahaha!
  • Daca pacientul are diaree + scaune prea dese faci stool chart, pe care ai Bristol Stool Form. De ce am pus asta aici? Pentru ca, invariabil, dupa ce mananc, un pacient (ma scuzati) se caca. Iei un HCA si il stergi, speli, (evaluezi, evident, scaunul), apoi arunci totul si te duci sa-ti faci digestia. 🙂 Glumesc. Daca are scaun tip 6 sau 7, trimiti stool sample (coprocultura) direct. La 5 (si 6&7 si 1 sau 2) e nevoie de o evaluare (tu, sister sau doctor).
  • La 13:00 ai a doua runda de medicamente (si la 18:00 si 22:00 urmatoarele).
  • Cam acum primesc pacientii si masa de pranz. De regula primesc si niste foicele de unde isi pot alege din meniul (surprinzator de variat) pentru mesele urmatoare.
  • Apoi ai timpul tau de pauza de masa (candva intre 13:00-15:00 e ideal). Daca ai short day (7:30-15:30) ai 30 de minute, daca ai long day (7:30-19:30) ai 1 ora. Poti manca in staff room (avem un frigider micut si o masa), poti sa te plimbi, poti sa mergi in cafeneaua de la parter, poti merge in camera interconfesionala pentru a te ruga sau poti merge in autoservirea-restaurant de la parter, unde gasesti cam tot timpul ceva de mancat pentru cam 3,7-4 lire si ceva (15% reducere de angajat aplicata deja) = un fel de mancare principal + garnitura. O bautura e pe la 2-3 lire (din care scazi reducerea).
  • Apoi te intorci si faci OBS + eventuala BM
  • Pana la 17:00 ai grija de pacienti cum poti si completezi brosurica pacientului.
  • La 18:00 ai noua runda de medicamente si apoi, pana la 19:30, trebuie sa ai gata informatiile din Handover (unii fac copy-paste si adauga cate ceva, sa fie, altii chiar sunt constiinciosi) SI toate informatiile din brosurica pacientului

Pare complicat?

Mi-e greu sa ma pronunt. Pe mine m-au cam aruncat in groapa cu lei, sa ma descurc, fara sa imi spuna nimeni prea multe lucruri, doar ca trebuie sa semnez pentru fiecare chestie pe care o fac. Sa zicem ca, daca inveti hartogaraia si medicamentele si nu ai probleme mari cu aparatul de glicemie sau termometrul (amandoua dau erori des), munca efectiva nu e extraordinar de grea. Atata doar ca vin rudele – vor ceva (si stau cam jumatate de zi, au scaunele si masuta), vin alte sectii – vor ceva, vin doctorii – vor ceva, trebuie dus pacientul la investigatii – NIMENI nu ti-l va duce (si daca e pe O2 trebuie sa mergi cu el sa-l monitorizezi, doar daca e stabil poate merge un HCA sau doar porter-ul cu el) samd.

Daca administrezi vreodata Controlled Drugs (opioide), trebuie sa le iei din dulapul cu CD, in prezenta (si cu semnatura) unui RN sau sister. Administrarea se face tot cu prezenta fizica si semnatura aceluiasi RN sau sister.

Daca administrezi medicamente i.v. (perfuzie sau bolus) – chit ca esti sister, trebuie sa iti verifice si semneze cineva perfuzia/seringa (codul medicamentului, medicamentul, ca a fost diluat etc.).

Daca apare ceva neprevazut, toata lumea te trimite de la unul la altul si nu isi asuma vreo responsabilitate in pur stir balcanic. Exemplu: Joi am stat 3 ore in plus, pentru ca miercuri am fost in oras pentru NINo (si am plecat cu 1 ora jumatate mai devreme). Eram short-staffed, am zis ca sa stau in plus ca sa ajut. La 16:05 scriam (si injuram in gand faptul ca nu stiam ce trebuie sa scriu) un booklet al unui pacient. Vine un doctor la mine (ca prin magie, CHIAR eram singurul RN prezent, ambele sisters si ceilalti RN disparusera) si imi zice “unde e X”. RN-ul de la bays 3&4. Nu stiam, ii promit ca-l caut si merg dupa el. Ciuciu X. Ii spun doctorului, ma intorc la completatul brosuricii (si la injurat, pentru ca chiar nu stiam ce trebuia sa completez in porcaria aia). Se intoarce doctorul in 5 minute. “Mate, I really need the patient in 3A to receive Tazocin i.v. NOW. It is an emergency“. Trecand peste primul impuls sa-i spun “I’m not your mate, buddy“, ii spun ca ma duc sa iau pe cineva care are voie sa faca asta, pentru ca eu NU am cursul de administrare medicamente i.v., deci nu-l pot ajuta. Gasesc eu o sister, ma duc si mixez eu Tazocin-ul (e la fel de greu de amestecat ca-n Romania, they don’t have the good shit, cum speram eu 🙂 ), mergem impreuna la pacient. Pacientul era bine-mersi, vesel si vorbaret (desi avea 91 ani). Ciuciu febra sau tahicardie sau mai stiu eu ce iti cere un antibiotic cu spectru larg de actiune urgent. Ciuciu branula. Intrebam pacientul – da, nu am nici o branula. Desi sister-ul (aproape) sigur avea cursul de canulare (nu cred ca ai voie sa fii sister pe anumite sectii fara asta), se intoarce linistita la doctori si le zice ca pacienta n-are branula si ca sa ii puna cineva branula. Evident ca my friend nu mai era acolo, doctorul ramas zice ca “we’ll get somebody right on it“. Limbaj codificat universal pentru “daca ti-am zis ca o s-o fac saptamana trecut, o s-o fac pana luna viitoare“. Era 16:30. La 16:50 verific pacientul (care NU era din saloanele mele) – nu avea branula. Il gasesc pe Mate, ii spun ca n-are branula si nu ii putem administra urgently antibioticul, zice ca “my colleague will do it, don’t worry”. La 17:00 trec din nou pe la pacient, vad ca are branula, anunt sister-ul (doctorul respectiv n-a anuntat pe nimeni de ce a facut – nici macar n-a semnat unde trebuia in brosurica pacientului). La 17:10, la nu mai putin de 1 ora si 5 minute de la o simpla rugaminte pentru administrarea “urgenta” a unui medicament, pacientul il primeste. Asta in conditiile in care RN-ul responsabil pentru salonul ala disparut a ramas.

PAUZA.

Sa nu se inteleaga ca zic ca e nasol aici si o porcarie si “la noi e mai bine“. Da, au anumite probleme. DAR:

Pacientii chiar sunt ingijiti (in masura in care ingrijitorii lor nu sunt nesimtiti – si astia nu prea pot scapa la nesfarsit), exista sali de asteptare imense, tot timpul se chinuie toata lumea sa-ti zambeasca cand te iau in grija (am vazut asta si cand mi-am facut analizele si radiografia pulmonara in spital), pacientului i se spune ce e in neregula cu el, rudele pot sta cu pacientul cam jumatate de zi sau mai mult (daca nu e la A&E sau la terapie intensiva), spitalul e curat si pastrat curat, consumabile sunt la discretie (astia arunca foarfecile sterile! LE ARUNCA – nu le refolosesc!), daca ai o problema poti sa te duci pana la directorul spitalului (escalare) daca vezi ca nu esti ajutat, pacientul este incurajat sa faca majoritar ceea ce vrea, nu e fortat in nici un fel (dar se documenteaza refuzurile lui/ei), NIMENI nu tipa la nimeni, pacientii nu sunt bruscati si multe altele.

Am vazut si cum se poarta cu un pacient care e pe moarte – familiei i se ofera, pe cat posibil, loc sa jeleasca, se incearca externare de urgenta si/sau mutarea intr-o camera single (daca e posibil).

Am vazut si cum e sa fii SHORT-STAFFED. O RN a sunat cu o zi inainte “sunt bolnava”. Spitalul a trimis o agency nurse – care n-a venit. Pur si simplu nu a venit, fara sa anunte pe nimeni. Pariu ca nici nu va pati ceva. Ziua aia n-a fost usoara. E nasol cand esti short-staffed si “doar” la HCA (ai 2-3 HCA pe toata sectia).

La final, chestii legate despre traitul aici: pentru NINo am pierdut cam 45 minute undeva in centrul Londrei. Cu ocazia asta m-am plimbat un pic prin City si am ajuns la Tower of London. Suburbia mea este non-descripta si neinteresanta. Curatica (ish), doar cateva biserici din secolele 16-17, malluri, o piata si multe magazine si cam atat.

Telefonul local e f. important – dar e bine de stiut ca tarifele de roaming (telefon/sms) din Romania nu sunt cu mult mai scumpe decat multe dintre abonamentele locale pentru a vorbi inapoi in tara. Dar daca vrei internet… nu prea ai scapare, trebuie sa-ti iei o cartela de la bastinasi (Vodafone, EE, Three, O2 sunt cele mai mari, toate cu oferte comparabile).

Contul in banca si cardul s-au rezolvat repede, la 2 zile dupa ce am deschis contul am primit cardul, la 4 si pinul. Singura problema e ca am inceput munca pe 18 (ziua de 15 nu au luat-o in considerare) si nu voi primi primul salariu pana la sfarsitul lui februarie. Asta e chiar nasol, trebuie sa ma limitez la cam 10 lire pe zi. Ma rog, nu fumez, nu beau, cazarea e asigurata pana-n martie, sala e platita tot pana-n martie, credit pentru transport pe oyster card mai am, de mers, merg pe jos la sala, supermarket, banca sau spital, de mancat, mananc 2 mese calde pe zi (1 acasa, 1 la spital) + 1 rece. Chestii de cumparat urgent pentru cazare NU mai am. 10 lire sunt arhisuficiente (in conditiile enumerate de mine) pentru 30 de zile.

Oricum, ca recomandare pentru oricine vrea sa vina aici: intreaba inainte de-a iti lua biletul de avion CAND VA FI PRIMUL SALARIU. Eu stiam cand e ziua de salariu (de la o colega care deja lucra aici din octombrie), dar nu stiam ca, daca vin dupa 15, nu primesc banii pentru prima luna pana luna urmatoare. Am aflat asta abia cand am primit contractul in aeroport. Cam tarziu sa mai fac scandal.

Si, ca ultima recomandare: daca iti depui candidatura local, la spital, FOARTE POSIBIL sa nu primesti nici un fel de bonus de relocare. Am colege romance (am discutat in ziua de inductie) care au venit aici dand interviu fata-n-fata si nu au primit 2 luni de cazare gratuita. In conditiile in care mai faci si naveta si nici nu esti platit pana in luna a doua (daca incepi tarziu in luna calendaristica curenta), chestia asta se simte – si e deranjanta. Deci nu strica sa iti rezolvi interviurile din Romania. CULMEA, pare sa fie e mai bine s-o faci asa. Desigur, asta a fost cazul meu, in spitalul meu. In Nursing Homes sau in alte parti poate e altfel. Stiu ca am aplicat (on-line) la un alt post din centrul Londrei (in octombrie), m-au chemat la interviu (in Londra, desi aveam adresa de Romania), dar clar NU scria nimic de vreun bonus de angajare.

La final, cateva poze:

20160120_161636
Saracie si bogatie

20160120_162103

20160120_164901
The Tower
20160120_164955
Noaptea la margine de City
20160123_104634
Singura Lady pe care am vazut-o in 10 zile 🙂

Asistent Medical in Anglia (2)

A venit si a trecut si prima zi de munca IN SPITAL.

Nu am mai lucrat in spital din iunie 2015, de la ultima perioada de practica.

Am avut examenul final (in spital), am avut si o incercare de-a face voluntariat in sectia de Terapie Intensiva unde am facut practica in anul 3 – dupa ce m-am inscris in OAMMR – (incercare esuata, mi-au zis ca ei nu mai primesc voluntari, dar daca vreau, sa astept pana va fi examen pentru post), dar nu am mai muncit “cu pacientul” de 6 luni.

Adica am avut oarecari temeri azi. Nimic extraordinar, in Bucuresti dormeam destul de prost cu o noapte inainte de a merge intr-o sectie noua la practica, aici am dormit foarte bine azi-noapte.

Oricum, prima impresie este 100% derivata dintr-o fraza pe care mi-a spus-o studenta engleza care a venit in scoala noastra la un schimb de experienta acum 2 ani (care intre timp lucreaza intr-un spital NHS): “if you don’t come in the NHS having too high expectations, then you’ll be ok“.

In esenta, orice ar zice oricine, sa lucrezi intr-un spital din NHS este la fel cu a lucra intr-un spital din Bucuresti, doar ca toata lumea vorbeste engleza (evident), e mult mai curat si mai luminos (!) si ai mult mai multe hartii de completat si cursuri de facut.

Buuun. Stau la doi pasi de spital. Azi-dimineata m-am cronometrat. La 7:11 am iesit pe usa, la 7:27 eram in sectie, intrebam unde puteam sa ma schimb. La si 40 a inceput Handover-ul (predarea turei), din cauza ca m-au asteptat pe mine si, mai ales, pe cealalta incepatoare (din Spania, care a ajuns la si 35).

Handover-ul e cam ca in Romania, cu diferenta ca (pe sectia mea) fiecare asistenta are responsabilitatea de-a completa INAINTE un tabel in care sa mentioneze Nume (si de unde a fost internat pacientul), Varsta pacient + initialele doctorului sau (curant, de pe sectie), Diagnostic + Istoric (important pentru a sti daca e diabetic, ia alte medicamente, a venit cu medicamente de-acasa samd), Evaluare ABCDEF (Airway, Breathing, Circulation, Disabilities, Exposure, Family), Scopurile ingrijirii (Goals – daca are de facut Rx, US, CT, tratament cu Abx, schimbare tip de aparat respirator, ECG, monitorizare glicemie etc.), eventuale interventii de occupational therapy/physiotherapy (pentru pacienti cu AVC sau IC sau IR) si Braden scale score (risc de a face escare) si evaluarea riscului de a cadea (YES/NO). Toate aceste informatii trebuiesc prezentate in Handover pentru pacientii proprii de fiecare RN, in fata intregii echipe de RN (si chiar si HCA, din tura veche si din tura noua) inainte de-a putea pleca acasa.

Pe sectia mea avem 6 saloane (bays) de 4 paturi + 8 saloane single + 1 salon separat. 33 pacienti maxim. Intr-o tura de 12 ore (7:30 – 19:30) ar trebui sa fie 3 asistente (RN) + 1 sau 2 sisters (un fel de asistente medicale specialiste, cu experienta mai multa sau competente mai multe) +/- 1 sister in charge (sefa sectiei in timpul zilei, noaptea e una dintre sisters). Aici se adauga 4-5 HCA (unii sunt RN din strainatate care asteapta PIN-ul). Noaptea si in anumite cazur (short staffed) sunt mai putini angajati (1-2).

Ca RN newly-registered NU ai voie sa iei sange, NU ai voie sa montezi branule, NU ai voie sa folosesti aparatele de respiratie artificiala, NU ai voie sa montezi sonde nazogastrice, NU ai voie sa recoltezi sange arterial (pentru ABG), NU ai voie sa administrezi medicamente prin infuzomate/pompe, NU ai voie sa administrezi medicamente i.v./i.m., NU ai voie sa administrezi transfuzii. Pentru fiecare activitate mentionata ai un curs (platit de spital, facut in spital) pe care trebuie sa-l absolvi ca sa poti sa le faci.

Unele RN NU fac niciodata cursurile de canulare si (mai ales) de recoltare de sange – asa pot tot timpul sa zica “nu e treaba mea sa recoltez/montez branula“, si sa astepte s-o faca un doctor sau o sister (sau alt RN cu cursurile facute). Dintre cele 3 RN (absolvente de scoala britanica) care lucrau azi, nici una nu avea curs de recoltare, 1 avea de canulare.

Primele 2 saptamani voi fi asa-numitul Supernumerary, adica nu voi avea pacientii mei, ci voi fi Shadow langa cate o asistenta (sau mai multe) – care ar trebui sa fie si mentorul meu (perceptor, in programul de 6 luni de Perceptorship). Multe hartii de strans si semnat in saptamanile astea. In afara de asta, ar trebui sa strang minim 5 zile de induction (1 “trust induction“, mai multe mai jos, si 4 de cursuri obligatorii – BLS, transfuzii, completarea fiselor si altele). De fapt, 2 saptamani casc gura si ajut cum pot, apoi ura si la munca (atata timp cat nu dau semne ca as fi idiot – atunci ar putea prelungi perioada de supernumerary). Prin coincidenta, eu o sa am si zilele 2-5 de inductie (platite) dupa 2 saptamani, in februarie, altii le au dupa 1-2 luni. Nici la ei nu e totul perfect planificat.

Pacientii sunt cam ca majoritatea localnicilor: simpli dar ok. Singurele ziare pe care le vezi citite in spital (de pacienti) sunt tabloidele, de exemplu. Unii abia asteapta sa se planga de una-alta, altii sufera de dementa in diferite forme, altii sunt mai “normali” (whatever that means). Oricum ar fi, nu am vazut ceva imposibil de facut in a-i ingriji. Pacienti ca toti pacientii.

Spitalul e impartit in zone (albastru/portocaliu). Fiecare zona e un fel de oglinda a zonei celeilalte, separate de coridoare si lifturi. Toate sectiile sunt construite asemanator (mai putin cele de la parter, unde avem restaurante si cafenele, A&E si investigatiile). Fiecare sectie are, de regula, o sora. A si B. Fiecare sectie e numita cu un nume “creativ” care i s-o fi parut amuzant vreunui copywriter (branding-ul spitalului a fost facut cu ajutorul unei agentii de publicitate, afaik). Cum ar fi sa avem in Romania o sectie “Laguna albastra A“, sau “Mohair B“, sau “Turcoaz A“, sau “Desertul Atacama A” sau “Mandarina B” sau “ClopoČ›el A”? Ei bine, aici asa sunt numite sectiile. Amuzant. Oarecum. 🙂

Ziceam ca e cam ca in Romania. Mai precis, toata ziua m-am simtit EXACT ca intr-una din sectiile noi din timpul scolii.

Oameni noi – majoritatea nu-mi retin numele sau il gresesc (desi acum am ecuson). Am strans pana acum Eugene si Richard (plus logicul Chris) la colectia mea din tara de nume-cu-care-ma-striga-asistentele-in-spital™.

Desi ar trebui sa am un mentor si/sau perceptor, nu s-a stabilit nimic. Desi ar trebui sa am deja planificate turele, nu s-a stabilit nimic. In asta are un rol si faptul ca incep pe sectie concomitent cu alte 3 fete (1 romanca nu-stiu-de-unde, 1 spanioloaica si inca cineva). Desi ar trebui sa am cont de e-mail, employee number si cont de acces la intranet (pentru a face o parte din cursurile OBLIGATORII de e-learning), e posibil sa le primesc in zilele urmatoare. Ca in Romania.

Un doctor a cerut o EKG. Din intamplare, eram acolo cand au facut cererea, desi eu sunt shadow, nu am pacientii mei. Ma duc sa anunt RN. Dupa 20 de minute, nimeni nu facea EKG, nimeni nu stia unde e un EKG si “nu avea timp sa il ia”. La fel ca in Romania, e o jumatate de adevar. Cu un pic de vointa, gasesti EKG-ul si il faci in maxim 10 minute. M-am oferit sa-l iau eu. Am plecat pe sectia alaturata. Aveau unul, luat de la alta sectie – dar un cablu era distrus. Ma duc la alta sectie – al lor era la sectia-sora. La sectia-sora aflu ca era luat de cineva. Adica era exact cel nefunctional de la sectia mea-sora. Traversez spitalul, ma duc la alta sectie. 2 sisters si-un RN. Sisters erau convinse ca au unul NEFUNCTIONAL, RN sustine ca a facut o EKG ieri. Hop, fug cu el. “I’ll bring it back in a couple of hours” (nu stiam cat va dura si cate trebuiesc facute). “NO, bring it back ASAP!”.

Vin cu EKG-ul. Toata cautarea a durat cam 10 minute. Ma duc sa-l fac, desi nu mai pusesem mana vreodata pe un aparat de tipul lui. Mare chestie. Bagi in priza, lipesti ekgelectrozii (nu au clesti sau pompite, slava cerului!). Pentru ca nu poate fi totul simplu, sotia pacientului insista sa stea acolo, apare un rezident (House Officer) in spatele meu. Apoi apare si RN-ul. Exact ca in Romania, RN-ul intervine si imi schimba pozitia electrozilor precordiali DUPA ce ma chinui eu sa ii pun pe toti frumos. Eu i-am pus in spatiul 4 intercostal, masurat frumos de la clavicula (al 5-lea spatiu de sub clavicula), ea ii pune mai sus, cam in spatiul 2. Pfoai de capul meu, nu oi sti eu multe, dar STIU CUM SA FAC UN ECG! Sa ma cert cu ea din prima zi? Neah. Tac, schimb pozitia lor la loc si o intreb “how do I print the ECG?” ca sa scap de ea. Eu bagam nume si data si DOB in meniu, RN-ul zice ca nu, ca le scriem cu pixul dupa, ca sa nu dureze prea mult. Ca in Romania. Print. Gata ECG-ul. Aici vor tot timpul 2 deodata.

In spital exista 2 changing rooms la etajul 1. Mi le-au aratat vineri, azi nu le-am mai gasit. Ca in Romania, NIMENI nu stie unde naiba sunt cand ii intreb. NIMENI. Toti se schimba ba in Staff Room, ba in WC-uri. Ca in Romania. Lucrurile ti le lasi in vestiare inchise cu chei. Dar, ca in Romania, nimeni nu stie unde naiba sunt cheile de la vestiare. Deci le lasi in Staff Room. Ca in Romania, ti se zice sa iti iei cu tine lucrurile valoroase. Pentru ca “They are stealing them”. Who is “they”? “Dunno”. Ca in Romania.

In mod normal, ar trebui sa vii cu uniforma si adidasii de acasa. De fapt, majoritatea absoluta a RN si HCA vin cu ele de-acasa.

In mod normal, ar trebui sa existe masti si vizor pentru a lucra cu pacientii cu MRSA, halat pentru cei cu C. difficile samd. De fapt, nu exista decat niste sorturi si manusi. Dar astea exista din abundenta, slava cerului, nu trebuie sa aduc de-acasa. Deci nu chiar ca-n Romania :))

Ca in Romania, tocmai au introdus o politica interna ce spune ca trebuie sa inchizi un dezinfectant cu alcool, ca sa nu il bea pacientii (desi e o camera care chiar e inchisa cu cod si are usi care se autoinchid la loc). Pacientii vor bea orice, aparent, nu conteaza ce natie sunt.

Ca in Romania, am gasit un Tazocin lasat sa macereze cu ac si seringa conectat la el pentru vreo 15 minute in camera de diluare medicamente (desi nu ar trebui lasat nesupravegheat niciodata). NU ca in Romania, CEL PUTIN in spitalul asta, in primul an de munca, daca administrezi ceva i.v., trebuie sa iti contrasemneze o alta RN actiunea asta in fisa pacientului.

Daca te vad ca esti dispus sa faci chestiile mai scarboase, imediat ti le dau sa le faci. Nu ma plang, dar la inceputul zilei insistam eu sa ii ajut sa schimbam pacientii si patul (se face cel putin 1 data pe zi – RN trebuie sa fie de fata, MACAR ca sa evalueze riscul de escare), apoi mi-au dat sa scot catetere urinare, branule, sa curat sonde PEG, sa duc recipientii cu urina sau voma in camera pentru asa ceva. De la nimic de facut am ajuns sa fac toate lucrurile mirositoare. Noroc ca nu ma scarbesc usor, fix dupa pauza de masa am mutat un pacient si apoi l-am ajutat sa vomite o chestie mare, semisolida si dragut mirositoare si apoi tot eu am dus-o la camera pt asta. Puteam sa i-o las HCA-ului, ca celelalte RN, dar n-am murit. 🙂

Apropo – aici ratoii (plosca pentru urina) si recipientul pentru fecale (si cel pentru voma) sunt din carton presat (ca la cofragul de oua). Unica folosinta. Exista o camera unde stau toate, unde exista si un fel de toaleta unde arunci rahatul si urina si voma si apoi arunci recipientul intr-un fel de shredder foarte eficient. Atat de eficient incat, daca bagi 2 (desi are capacitate cam cat 1 masina de spalat) se blocheaza. Regula: bagi 1 si press the green button.

commode
Commode

Alta chestie. In UK pacientii pot sa fie ajutati sa elimine semiautonom (deci nu in scutece) intr-o asa-numita “commode“. Pui un recipient din ala de unica-folosinta sub scaun, iei o commode (pe care te asiguri ca o cureti intotdeauna dupa folosire – cred ca HCA fac asta), ajuti pacientul sa se urce pe ea, apoi ori stergi pacientul, ori il ajuti sa se stearga si hop in pat. Si rahatul la WC si cartonul la shredder. Trustul si-a propus sa aiba cele mai curate commodes din tara. Good luck with that.

Prima saptamana lucrez short days. Adica 8 ore (7:30 – 15:30). Pauza de masa de 45 de minute. 15+30. De saptamana viitoare trec la 12 ore (7:30-19:30), cu pauza de 1 ora si 30 minute (15+60+15 minute). Pfoai, ce de pauze. 🙂 Atata doar ca nu ajungi la spital chiar la 7:30 (daca nu esti spaniol) si nu pleci la fix (daca esti ultimul la handover, poti sta si 30 minute).

Trec foarte repede cele 8 ore. Handover se termina in cam 30-40 de minute. Apoi ai micul dejun la pacienti (HCA si cei de la bucatarie fac asta). Apoi ai Drug Rounds (cam 30-60 minute). Apoi ai monitorizarea f. vitale (15-30 minute). Apoi ai schimbarea patului si a pacientului (+spalare) si verificarea starii pielii (Braden scale). Apoi vine ceaiul. Apoi vine pranzul. Drug rounds ai la 8, la 13, la 16, la 18 si la 20 (dar nu e obligatoriu sa ai la toate orele). Apoi gasesti timp sa completezi fisele (si ai O GRAMADA de hartii). Intre astea bagi cele 2 pauze. Si hop 8 ore. 🙂

 

Si, la final, ziua de inductie a fost foarte ciudata. Cativa oameni din conducere au vorbit frumos, au prezentat niste filmulete (facute de o agentie de publicitate), au zis ca se angajeaza sa faca si sa dreaga, dar realitatea din spital e un pic diferita. Singura chestie onesta (oarecum) a fost faptul ca au adus o pacienta care a fost tratata in spital de 2 ori (o nastere si tratamentul de urgenta al bebelusului ei peste 1 an) sa ne spuna experienta ei (pozitiva). Daca era o experienta negativa ar fi fost si mai interesant. 🙂

 

Varianta scurta a celor 2300 de cuvinte de mai sus?

Sa muncesti in Anglia intr-un spital de stat e foarte asemanator cu a lucra intr-un spital de stat din Romania. 🙂

 

Peace out.

 

Rx – radiografie, US – ecografie (ultrasound), Abx (antibiotic), RN – registered nurse, HCA – healthcare assistant, OT/PT = occupational/physio therapy, PIN – personal ID number emis de NMC tuturor RN care sunt inregistrati la ei, ABG – arterial blood gasses (EAB din Ro), A&E – accidents and emergency (sectia de primiri urgente, UPU), MRSA – Methycillin Resistant Staphilococcus Aureus, C. difficile – Clostridium difficile (sau C. diff).

Povestiri despre procesul de recrutare ca asistent medical in Anglia (3)

Ultima postare pe tema asta, cred ca am discutat despre tot ce era de discutat in partile 1 si 2 si in celelalte postari mai vechi.

Se vrea o mica recapitulare cu avantaje si dezavantaje ale locurilor (camine, spitale de stat, spitale private, agentii de nursing) unde poti pleca, cateva din experientele colegelor care au ajuns acolo si o estimare a duratei procesului (de la primul e-mail sau telefon pana la prima zi de munca). Bonus: ierarhia intr-un spital NHS (asistente medicale/doctori).

Cat dureaza pana incepi sa muncesti?

In primul rand, pe 17 septembrie am trimis plicul catre NMC, pe 22 era la ei (zice Royal Mail), de pe 1 decembrie sunt Registered Nurse (am drept de practica in UK ca asistent medical), pe 3 decembrie mi-a ajuns si plicul acasa. Am avut noroc. Am detaliat tot procesul in alt post.

Am mai spus pana acum ca am avut mai multe interviuri, pentru mai multe spitale (si 2 preinterviuri pentru Nursing Homes), pentru ca vroiam sa am de unde alege – si, sincer, nu eram multumit de prima oferta, dar vroiam sa am macar o optiune de siguranta. Ultimul interviu l-am dat pe 30 octombrie, pe 3 noiembrie aveam oferta de munca pentru spitalul unde eu voi incepe munca in ianuarie. Pe 14 decembrie ar fi fost prima zi de munca pe care ar fi agreat-o spitalul, dar, dupa cateva zile de nehotarare, m-am decis ca e mai sanatos sa petrec sarbatorile cu sotia, in Romania, nu singur printre straini. Au fost cei mai rapizi, as fi putut incepe munca in  6 saptamani de la interviu. Asa vor fi 10, dar din alegerea mea.

Consecvent principiului de-a avea o oferta de back-up, nu am dat nici un e-mail pentru a refuza o a doua oferta, pentru care am dat interviu la mijlocul lui septembrie. La interviu ei mi-au zis clar ca sa nu ma astept sa incep mai devreme de “sometime in January“. Ei bine, zilele acestea am fost anuntat (dupa aproape 1 luna si ceva de tacere totala din partea agentiei intermediare) ca, daca le mai trimit 1 act si inca ceva, as putea incepe tot “candva dupa 12 ianuarie”.  As fi putut incepe munca in 4 luni de la interviu (4 luni fara cateva zile).

O alta colega care a luat un interviu cu agentia de mai sus a plecat in UK la fix 1 luna dupa interviu. A fost singura aleasa dintr-un grup de 20 si ceva de asistente medicale venite la interviu.

O alta colega, care initial (la acelasi interviu de mai sus) a fost anuntata ca e in lista de asteptare, a fost chemata la cam 1 luna dupa interviu, a inceput lucrul de la 1 decembrie. 2 luni si 2 saptamani dupa interviu.

O a treia colega, care a picat interviul de mai sus (toata lumea era interesata de spitalul respectiv pentru ca ofera posibilitatea evolutiei accelerate in band5 = 2 stadii intr-un an, versus 1 cat ar fi in mod normal, daca indeplinesti niste conditii) a plecat la munca la aproximativ 3 saptamani dupa un alt interviu, dat la inceputul lui octombrie.

Cele 3 colege lucreaza in spitale din Londra, care au un High-Cost Area bonus (15-20% din salariul de baza). Au inceput munca pe pozitii de Healthcare Assistant (un fel de infirmiere), dar multumita bonusului au primit (cele 2 care lucreaza deja de 1 luna si ceva) tot aproximativ 1400 si ceva de lire net. Din punctul asta de vedere, spitalele au fost 100% corecte, cat au promis, atata au oferit.

Am mai avut 2 interviuri cu oferte de angajare pe care le-am refuzat pana la urma. Acolo se angajau sa imi proceseze dosarul in aproximativ 3 luni, 3 luni si jumatate. In opinia mea, asta era o problema interna a agentiei, dupa primul interviu m-au contactat abia dupa 1 luna sa imi ceara setul de acte suplimentare cerute de spital.

Buuun. Asta a fost in spitale NHS. Pentru nursing homes, la ambele preinterviuri date de mine mi s-a promis ca pot pleca in maximum 2-3 saptamani de la interviu, atata timp cat sunt multumiti de mine. O promisiune telefonica pre-interviu nu are cine stie ce valoare, doar ca ma gandesc ca i-o fi cuiva de folos.

Ca mentiune, in NH as fi inceput ca Healthcare Assistant, cu salariu mult mai mic, de data asta (7-9 lire/ora), aproximativ 1200 lire net.

Pot spune ca, in cazul ideal, daca iei un interviu candva prin august si nimeresti peste o agentie cu angajati care nu-s indolenti, poti incepe munca cel mai devreme pe la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie. Dar trebuie sa ai ceva noroc. Am discutat cu un coleg, absolvent al unei postliceale din alt oras, care a luat interviul prin august (inainte de examene) si a inceput munca dupa mijlocul lui octombrie. Deci se poate.

Ca mica mentiune suplimentara, in perioada asta de asteptari m-am gandit sa vad (din curiozitate) ce se intampla daca imi depun candidatura la posturi ale unor spitale direct pe site-urile lor. Raspunsul este ca te cheama la interviu – deci nu trebuie neaparat sa pleci prin agentie in UK.

Am cautat 2 spitale din centrul Londrei, aveau oferte cu Newly-Registered Nurses, mi-am facut cont pe NHS Jobs, am completat o gramada de informatii, am introdus si un fel de scrisoare de intentie “why do you want to work for us” si am asteptat. La 1 spital e adevarat ca am completat tot formularul on-line duminica si ei primeau applications doar pana vineri. Ei nu mi-au raspuns. Al doilea spital mi-a raspuns prompt, pe 26 noiembrie as fi putut merge la interviu.

Singura problema e ca majoritatea agentiilor de recrutare ofera un pachet de relocare pentru spitale, care include 1-2 luni de cazare, biletul de avion dus si, cateodata, chiar si un mic bonus de cateva sute de lire on arrival. Cele 2 spitale nu ofereau asta in anunturile lor de pe site-urile proprii.

Asa ajung si la recapitularea locurilor unde poti lucra, cu pro si contra

Nursing Homes

Pro: pare ca poti incepe mai repede (mai putine verificari de hartii); dupa ce primesti PIN-ul ai salariul mai mare decat in majoritatea spitalelor (daca ai vechime in Romania, unele spitale te incadreaza in Band5 dar mai sus, la 12 lire, 12 lire si ceva pe ora): 12-14 lire pentru inceput si poti creste la mai mult dupa 6-12 luni; la 40 ore pe saptamana, 52 saptamani, 14 lire/ora, asta inseamna 29.120 lire brut/an (1907 net/luna), daca ai rezistenta pentru 48 ore pe saptamana, la 14 lire pe ora poti castiga 35.000 lire/an (2240 lire net/luna); pachet de relocare FOARTE GENEROS in anumite situatii: pana la 1000-2000-chiar 2500 lire platibili in transe, la 6-12-24 luni, plus cazare gratuita 1-2 luni, plus bilete de avion (unul la dus, inca un set dus-intors, pentru intoarcerea in tara la 12 luni)

Contra: ai intotdeauna multi pacienti (am citit de 15-30/asistenta si pana la 40, chiar 50 in ture de noapte), raspunderea e foarte mare, timpul e intotdeauna putin; nu toate nursing homes platesc orele suplimentare la o rata mult mai buna; personalul pare sa fie folosit la maximum, ai timp mai putin sa fii invatat – pentru un incepator poate fi coplesitor totul; multi se plang ca scrii mult prea multe hartii pentru orice face (sau i se face) pacientul(ui).

Spitale NHS

Pro: la inceput ai pacienti PUTINI (recomandarile actuale sunt de maximum 8 pacienti pe RGN, ca incepator e probabil sa ai mai putini), perioada de inductie si de cursuri de la inceput e mai serioasa ca la NH, ca newly-pinned ai o perioada (pana la 6 luni) in care esti SHADOW – adica NU ai pacienti proprii ci urmaresti o asistenta-mentor majoritatea timpului, ai mici reduceri la mai multe servicii (sunt mai multe site-uri care ofera NHS staff discounts, google it), cazarea oferita de spital e de regula chiar langa spital, unele centre mari universitare au si beneficii interne (cresa, gradinita, sala de forta, biblioteca etc.), spitalul te plateste in timpul orelor de cursuri (si plateste si cursurile); orele suplimentare sunt platite f. bine (2 x normal hourly rate); orele “unsocial” (noaptea, in week-end si de sarbatori legale) sunt platite bine (1,5 x normal hourly rate); 27 zile de concediu anual de la inceput; NHS Pension (aparent, e bine s-o ai); 1-2 luni de cazare gratuita + bilet de avion platit (daca primesti oferta prin agentii)

Contra: TOATA lumea iti stie salariul, salariul creste doar in anumite conditii, doar 1 data pe an (cu cateva sute de lire brut/an); birocratia e destul de mare; daca vrei sa te muti de pe o sectie pe alta trebuie sa astepti destul de mult, ca incepator nu (prea) ai voie sa faci ore suplimentare pana nu treci de perioada de preceptorship; nu ai voie sa faci multe lucruri daca nu esti acreditat: nu ai voie sa pui branule, sa recoltezi, sa scoti branule, sa administrezi medicamente i.v FARA CURSURI. Se poate ajunge la situatia tampita in care un pacient sa aiba nevoie de tratament i.v. si sa trebuiasca sa astepti singura asistenta de pe tura cu curs de canulare sau un doctor (si poate dura). Ignori regula – pierzi PIN-ul si esti pasibil de inchisoare!

Spitale private

Pro: Salariul de pornire e mai mare decat in NHS (spre 24-25.000 lire/an); diferite bonusuri si discounturi daca spitalul detine anumite servicii conexe (sala, magazine, restaurant); numarul total de pacienti este mult mai mic – dar si cerintele pot fi mai mari (pentru ca totul este scump pentru pacient). Primesc si incepatori (dar depinde de la caz la caz). Bonusul de relocare este mai generos (de regula) decat la spitalele de stat.

Contra: Mai putine zile de concediu pe an (am vazut oferte cu “doar” 24 zile/an); nici unul dintre avantajele NHS

Agentii de Nursing (care plaseaza RGN doar temporar, in spitale/NH, la nevoie)

Pro: Plata orara foarte mare (brut: 20-25 lire sau mai mult pe ora), o oarecare libertate in a refuza sa lucrezi in anumite zile

Contra: Nu stii prea des cate ture vei avea intr-o luna, intotdeauna esti un fel de intrus intr-un loc strain; Trebuie sa ai vechime (experienta in UK) inainte de-a te gandi la asa ceva – ceea ce nu e chiar un minus.

 

 

Ca ultima chestie pe care am retinut-o: exista cel putin 2 sindicate care se angajeaza sa te ajute cu sfaturi legale daca ai vreo problema ca RGN. Cotizatiile lunare nu sunt mari (10 lire, aproximativ), eu zic ca merita. UNISON si Royal College of Nursing.

 

La final, din experientele colegelor mele din spital (la gramada, mi-e cam greu sa le organizez pe spitale):

  • induction-ul e platit; cursurile sunt platite de spital, tu esti platit cu rata orara normala ca sa te duci la ele; exista si cursuri on-line, accesibile ba in intranetul spitalului, ba de acasa. Se dau examene la final, daca nu le iei, le dai din nou.
  • precum ziceam mai sus, daca nu faci curs de recoltari, NU ai voie sa recoltezi. Nu faci curs de canulare, NU ai voie sa montezi/scoti branula. Unii exagereaza cu asta – nu esti obligat sa faci cursurile astea imediat, deci poti sa refuzi mai mult timp sa faci asta “nu am voie, nu am cursul facut”.
  • Recoltarile sunt facute de serviciul spitalului specializat doar in asta. Daca se fac pe sectie, se mai intampla sa mergi tu cu analizele la laborator. Aoleu, speram c-am scapat de asta dupa 3 ani de “du si tu analizele astea la laborator”. :))
  • Spitalul are niste reguli, dar sunt respectate mai strict sau nu in functie de strictetea asistentilor-sefi. Exemplu: una dintre colege are in grija pacienti cu AVC. NU ai voie sa le masori functiile vitale fara sa ii intrebi daca sunt de-acord cu asta, chit ca SUNT IN COMA. Astepti minim 10 minute si te intorci dupa, intrebi din nou, abia apoi poti sa-i iei tensiunea. Daca il cureti, intotdeauna trebuie sa fii atent sa acoperi cu ceva zona inghinala, sanii etc. chit ca perdelele pentru privacy sunt deja trase in jurul patului. Alta colega nu are aceste restrictii.
  • Daca pacientul refuza sa isi ia tratamentul, trebuie sa il convingi sa-l ia. Daca tot refuza, intotdeauna trebuie sa-ti chemi un coleg, apoi superiorul. Strength in numbers.
  • Daca un pacient sufera de dementa si familia nu vrea sa-l externeze, nu poate fi externat – aparent nu exista o solutie intermediara pentru orice caz (camin?). Asa ca te poti trezi cu un pacient necooperant care sta in spital cu saptamanile, desi i-a fost vindecata problema medicala initiala.
  • Pacientii cu dementa care pot deveni violenti sau un pericol pentru ei sau altii trebuiesc supravegheati 100% din timp. Asta inseamna 1 angajat (HCA sau chiar RGN) care sta cu pacientul 24/24.
  • Problema cea mai mare este… sa inveti hartogaraia. Si medicamentele. Si accentul englezilor. Dar hartogaraia e foarte multa.
  • Majoritatea oamenilor te vor ajuta, te vor intreba cum te descurci etc. Trebuie doar sa nu fii cu nasul pe sus. Exista si oameni naspa, dar nu exista padure fara uscaturi.
  • Asistentele venite in tura ca suplinitori (Bank nurse) au tot timpul multe de verificat si reverificat, deoarece foarte rar vin pe aceeasi sectie de 2 ori intr-o saptamana. Practic, fiecare zi trebuie sa o iei de la zero intr-o sectie noua. Bani multi, responsabilitati multe.
  • Ca incepator, poti intra ca Bank nurse intern (sa faci ore suplimentare pe sectia ta) doar dupa mai multe evaluari interne.
  • Daca nimeresti sa fii Shadow unui Nurse cu care nu te intelegi… e cam nasol, greu scapi de el/ea.
  • Ajuti des la schimbatul si spalatul (peste tot al) pacientilor. Cine crede ca merge in Anglia si “nu spala pacienti la cur” (o expresie care ma scoate din sarite) se inseala amarnic.
  • La inceput, nu se supara nimeni daca nu stii ce medicament e X sau ce face. Dar dupa o vreme se vor astepta sa stii. Colegii vor fi ok cu asta (cel putin in fata ta), dar un supervizor NU.
  • Daca ai ghinion, te poti trezi in primele zile de munca ca vomita exploziv pe tine un pacient. De bun-venit in spital. Deh, probleme la SNC. Si toti stim ca voma in jet este cauzata de… 🙂
  • Dupa ce ai NINo (1-2 saptamani), DBS (tot cam 2 saptamani) si cont in banca (1 zi) se cheama ca esti englez. 🙂
  • In o luna si ceva, colegele mele nu au vazut inca tensiometre manuale. 🙂
  • Este evident, dar trebuie sa tii minte ca in UK vei da peste o multitudine de colegi, de diferite natii, in special: nigerieni, pakistanezi, portughezi, spanioli. Daca esti rasist sau xenofob, mai bine stai acasa.

Si BONUS:

Ierarhia intr-un ward:

HCA (infirmiere)

Staff Nurse – astia suntem noi, RGN (registered nurse)

Senior Staff Nurse – echivalentul (oarecum) ar sefului de tura de pe o sectie din Romania; poate fi numita si Junior/Deputy Sister sau Charge Nurse. Au mai multa experienta decat Staff nurse.

Deputy Sister sau Charge Nurse – cea care are rol de Ward Manager cand aceasta e ocupata.

Senior Sister = Ward manager. Are si controlul bugetului sectiei.

Peste ele ar fi  Matron (persoana care controleaza un departament), Divisional Nurse (persoana care controleaza o divizie – gen Chirurgie+Anestezie+Teatre)

Chief of Nursing sau echivalentul Directorului de ingrijiri din Romania.

Sursa.

Cat despre doctori, dupa ce termina facultatea si isi incep rezidentiatul intr-un spital, devin medical staff.

Medicul Proaspat-absolvent este House Officer (termen vechi) sau Pre-registration huse officer (PRHO), in primul an post absolvire.

Dupa 1 an devin Registered Medical Practitioner si intra in Foundation Programme, in care sunt Foundation Year 1 doctor (FY1), apoi Senior House Officer sau Foundation Year 2 doctor (FY2).

Dupa ce termina 2 ani de FP, aleg o specializare si devin Specialist Registrar (SpR) sau nu isi aleg una inca si raman non-training Registrar.

Dupa ce termina rezidentiatul, devin Consultant (Medic Specialist) sau Associate Specialist. Peste ei avem Medical (sau Clinical) Director.

Un medic care lucreaza in prevenirea si triarea pacientilor inainte de-a ajunge la spital, intr-un cabinet medical independent e General Practitioner (cam ca medicii de familie romani).

Un doctor care lucreaza cu pacientii este un Clinician (versus un Research Doctor, care se ocupa doar cu cercetarea).

Povestiri despre procesul de recrutare ca Asistent Medical in Anglia (3)

Matematica unei alegeri.

Asa cum am mai spus, am pornit cu niste idei de baza: vreau sa merg sa lucrez in spital, preferabil intr-o sectie de chirurgie, prefer sa fie in sud (desi stiu ca viata e mai scumpa in sud) si prefer sa fie un spital maricel (automat, intr-un oras cu minim 100.000 locuitori).

In momentul de fata am 3 oferte de angajare de la 3 spitale diferite. Toate 3 indeplinesc TOATE conditiile de mai sus, cu mentiunea ca unul dintre ele imi ofera un salariu de baza un pic mai mare decat minimul actual de band 5. Explicatie pentru band-urile de salarizare in NHS aici.

Acum trebuie sa aleg. Mi-am elaborat niste criterii de departajare:

• Costul estimat al chiriei

Toate cele 3 spitale imi ofera cazare subventionata in primele luni (cu variatii in suma pe care mi-o cer sau nu). Dar nu vreau sa stau in conditii de camin mai mult decat e necesar si nici n-am de gand sa plec in Anglia ca sa fac flat-share. Nu mai am 20 de ani, vreau sa ma intorc in apartamentul meu, nu in camin.

E relativ dificil sa iti dai seama cat vei plati, mai ales daca nu ai mai trait in Anglia. Dar pot aproxima anumite lucruri. Am folosit pentru toate cele 3 orase zoopla, rightmove si primelocation, am selectat 1 bedroom appartment, am inceput de la lowest price, am exclus “room to rent” (deci flat-share) si m-am uitat la preturile primelor 50-100 de proprietati.

D4NT09 Council Tax bill 2013/2014 for property dwelling band F with 25% discount for sole adult resident

La asta adaugi council tax rate. Majoritatea consiliilor locale isi pun informatiile despre council tax pe bands (A-H, low to high) pe internet. Gasesti “your local council’s website” prin site-ul acesta. Council tax-ul are o valoare anuala, te poti astepta s-o platesti in 10 sau 12 rate lunare (daca inteleg eu bine). Unele primarii ofera discount pentru plata intreaga. Daca stai singur, poti cere un “single adult discount” de 25% din valoare. Valoarea band-urilor e setata in functie de valoarea spatiului locativ. Daca stai intr-o casa mai scumpa, vei plati taxe mai mari. Deci daca inchiriezi un apartament stralucitor si nou, e posibil sa platesti taxa band D, E (sau mai mult, daca stai intr-un oras scump). Valoarea medie pentru UK pentru band C sau D (deci pentru spatii locative care sunt evaluate pana in 88.000 lire) ar fi 1127 – 1270 lire pe an. Daca vrei sa verifici direct valoarea council tax-ului pentru o adresa specifica (sau cod postal) poti folosi site-ul asta

Stiu ca nu e obligatoriu sa gasesc chirie neaparat intr-o cladire de band D, dar m-am gandit s-o iau pe asta ca referinta plauzibila.

Ce am gasit?

Orasul 1 (cel mai scump, cu spitalul cel mai faimos):  1566 lire band D council Tax; chirie medie pentru un apartament cu 1 camera/studio: incepe de la 700 lire/luna, apartamentele acceptabile apar pe la 800 lire/luna. Deh, oras cu universitate faimoasa, plin de “room to let” la 450-500 lire/luna. Daca nu vreau sa imi cheltuiesc tot salariul pe chirie, taxe, utilitati si mancare, ar trebui sa stau la 20 mile sau mai mult de oras (pentru a scadea chiria spre 500-600 lire). Asta inseamna ca ar trebui sa accept ca inainte de o tura de 12,5 ore sa mai pierd inca 1 ora pe drumuri (si inca una la intoarcere).

Orasul 2: 1544 band D council Tax; chirie medie pentru un apartament cu 1 camera/studio: in jur de 600-650 lire/luna

Orasul 3: 1475 lire band D council Tax; chirie medie pentru un apartament cu 1 camera/studio: in jur de 500 – 550 lire/luna

La asta se adauga (in functie de contractul de chirie) costuri cu curentul electric, gazele si apa (unii proprietari includ apa, altii apa si curentul – cu o recalculare la final de an).

Plus internet (care e al naibii de scump si mai prost ca-n Romania). Alte elemente de cost al vietii sunt comparabile (abonamentul lunar pe mijloacele de transport in comun e comparabil). Numbeo zice ca in orasul 1 mancarea (“in oras“) ar fi mai scumpa. La fel si alte lucruri (cum ar fi abonamentul la sala, de ex.).

Oricum, ideea e ca, daca adaugi si mancarea si transportul, 2 treimi din salariul tau se duc foarte repede. Mai repede (si mai mult de 2/3) in orasul 1. 🙂

• Cat de repede pot incepe munca (daca nu am probleme cu PIN-ul).

Spital 1: sfarsitul lui ianuarie

Spital 2: decembrie (probabil)

Spital 3: mijlocul lui ianuarie

• Accesul la aeroporturi internationale sau la transport catre Europa

Daca tot o sa am 27 de zile de concediu pe an (+ aproximativ 8 zile de sarbatori publice), macar sa stiu ca nu trebuie sa stau doar in Anglia cea ploioasa.

Orasele 1 si 2 au aeroporturi internationale, cel din orasul 2 are un numar respectabil de zboruri catre Europa (nu si Romania), cel din orasul 1 e mic (majoritar chartere zboara de aici). Orasul 3 nu are aeroport, impreuna cu orasul 1 e aproape de London Stansted (si la aproximativ 1 ora jumatate de Heathrow). Orasul 2 are 2 alte aeroporturi internationale la sub 2 ore distanta (nici unul nu zboara direct catre Bucuresti).

Din orasele 1 si 3 pot ajunge in Paris sau Bruxelles in aproximativ 3 ore (+ asteptare) cu 2 trenuri.

• Perioada de proba

Ok, nu e chiar proba. Fiecare spital are politica sa pentru proaspetii angajati (fie din UK, fie din afara tarii). Un exemplu usor de urmarit am gasit aici.

Cand ajungi ai 1-2 saptamani (platite) de “induction” Corporate/Nursing and Midwifery/Local. In care (in mod normal) trebuie sa intelegi cum functioneaza spitalul, ierarhiile, primesti (acces la) anumite ghiduri si ti se spune ce poti sa faci pentru a-ti usura viata in primele luni in UK.

Apoi urmeaza o perioada de perceptorship, in care esti supernumerary. Adica ai o persoana care este responsabila pentru activitatile tale o perioada de timp si o urmaresti (shadow) in timpul turelor sale. Deschizi ochii mari si vezi ce e de facut si cum se face totul (charting, interactiune cu pacientii, reguli interne nescrise). Dupa o perioada minima de genul asta, poti fi incadrat direct in cadrul unei sectii – in rotatia de ture.

E evident ca aceste perioade sunt facute pentru a te proteja pe tine si pentru a-i feri de pacienti de cine stie ce poama. Dar oricat de utile sunt, nu-ti doresti sa lucrezi PREA multa vreme asa. Asta era una dintre intrebarile mele de la interviu: “cat dureaza perioada de perceptorship si cand pot primi si ture suplimentare”. Turele suplimentare sunt platite sensibil mai bine in NHS, in situatia in care baza e de 37,5 ore pe saptamana (in 3 zile x 12,5 ore), nu vad de ce nu mi-as dori ture suplimentare.

Ei bine, spitalul 1 mi-a zis clar ca minim 3 luni nu o sa fiu eligibil pentru ore suplimentare, spitalele 2 si 3 au zis ca depinde de cat de bine ma voi descurca si cum ma voi adapta (dar ca ar fi posibil si mai devreme). Mai bine decat nimic.

• Spitalul sa fie considerat “mai bun”.

Anumite spitale au anumite avantaje. Centre universitare, centre regionale de A&E, centre de transplant, cel mai bun spital de cardiologie din UK samd.

NHS-ul incearca sa faca un fel de ratings, in care ia in considerare mai multe date statistice. Printre ele si review-ul facut de Care Quality Commission (e mai bine ca spitalul respectiv sa NU fi fost inspectat, sincer).

In principiu, nu prea vrei sa lucrezi la un spital considerat “inadequate”. Nu?

Ca incepator, nu stiu cat de multa relevanta are in ce spital incepi. In general, atata timp cat nu deprinzi obiceiuri proaste, cred nu conteaza foarte mult ca incepi la Johns Hopkins sau la Spitalul X din nu-stiu-care tara. Desigur, arata mai bine pe CV pentru viitor, dar nu e foarte relevant.

Ei bine, dupa ce am scris toata porcaria asta, stiu ca pana saptamana viitoare ar cam trebui sa iau o decizie.

Si nu e deloc usor.

Din 2016 se schimba cerintele de limba engleza pentru a lucra ca Asistent medical in Anglia

Later Later Edit: De la 26 iunie au schimbat un pic schimbarea, acum poti da 2 teste IELTS (la maxim 6 luni distanta) si poti strange 4 de “7” din ambele examene, atata timp cat nu iei sub 6,5 la nici unul dintre ele.

A Level 7 in all areas will still be required, but this can now be achieved over two sittings of the tests. Both tests must be within six months of each other and no single score must be below 6.5 in any of the areas across both tests.


Later Edit
: De la 1 decembrie 2015 au aparut si regulile oficiale pe site-ul NMC pentru “cerintele de cunostinte de limba engleza“: IELTS (academic) luat cu minim 7.0 la toate cele 4 sectiuni SAU studii de nursing facute in limba engleza SAU munca de asistent medical pentru minim 2 ani intr-o tara in care engleza e limba materna.

 

A recent overall score of 7.0 in the academic version of the IELTS test, with a score of at least 7.0 in each of the modules of reading, writing, listening and speaking; or

 

A pre-registration nursing or midwifery qualification which was taught and examined in English; or

 

Registration and practice of at least two years in a country where English is the first and native language, and where a successful pass in an English language test was required for registration.

We may consider other evidence on a case-by-case basis but this evidence would have to meet all of our requirements.

Ceva relativ normal, in conditiile in care alte tari (in special cele vorbitoare de limba germana) au cerinte asemanatoare de ceva timp pentru a putea profesa ca asistent medical.

Restul articolului (scris in octombrie 2015):

Acum cateva zile a avut loc o intalnire a comitetului director al Nursing and Midwifery Council (organizatia care ofera recunoasterea studiilor in domeniul asistentei medicale si reglementeaza posibilitatea de-a lucra ca asistent medical in Regatul Unit al Marii Britanii).

Printre alte lucruri, s-a hotarat introducerea unor cerinte de limba engleza pentru cei care vor sa lucreze ca Asistenti Medicali in Marea Britanie si vin din interiorul Uniunii Europene/Spatiului Economic European – care pana acum NU aveau limitari de felul acesta.

Pentru moment, singura informatie oficiala de pe siteul NMC este neclara:

From 18 January 2016 for the first time European trained nurses and midwives wanting to join the register will need to prove that they have the necessary knowledge of English to practise safely and effectively in the UK. We are not imposing a blanket language test on European trained applicants, but if they are unable to provide sufficient evidence of language skills – such as having trained or worked in an English-speaking country, they will be directed to undertake an English language assessment.

Ce inseamna asta? Daca pana acum, ca roman, puteai sa primesti PIN-ul de la NMC fara sa demonstrezi vreo competenta de limba engleza, iar angajatorii erau liberi sa te angajeze cu cata engleza considerau ei ca ar fi suficienta, de la 18 ianuarie 2016, aceasta situatie se va schimba.

Daca nu ai lucrat sau nu ai studiat intr-o tara vorbitoare de limba engleza, va trebui sa dai si sa treci un test de evaluare a cunostintelor de limba engleza.

Spre comparatie, toate asistentele medicale pregatite in afara Uniunii Europene/EEA (care vroiau sa lucreze in UK) sunt nevoite sa demonstreze ca au luat IELTS-ul cu minim 7,0 la toate partile testului:

All applicants must also meet our English language requirements, with an International English Language Test (IELTS) score of 7.0.

Pentru curiosi, testul IELTS are 4 parti (Listening, Reading, Writing, Speaking). Exista mai multe site-uri care il explica in toate felurile. Poti incepe de pe site-ul lor oficial. Sau poti incerca niste cursuri gratuite pregatitoare (dar care ofera mai mult informatii reciclate de pe pagina de youtube a IELTS sau British Council).

IELTS pe Youtube si British Council IELTS pe youtube, Road to IELTS (cu 3 variante: gratuit/last-minute si full), Futurelearn. Observatie: Futurelearn e util (si gratuit), dar nu te ajuta cu nimic daca ii platesti ca sa primesti “diploma ca ai terminat cursul” lor pregatitor. Mai bine platesti direct la British Council.

Un rezultat de 7,0 este echivalent cu un nivel C1, conform Common European Framework. Nu zic ca este greu de obtinut acest rezultat, zic ca nu este deloc usor si nu comentez mai mult.

Costul examenului: in 2015 costa la BC din Bucuresti 760 lei, in 2016 va costa 780 lei.
Alta observatie: pentru moment, nu se stie ce se va cere exact.

Presupun ca din ianuarie 2016 se vor oferi detalii mai multe. Partea cu IELTS-ul de mai sus e doar o presupunere de-a mea (later edit: dovedita corecta, vezi inceputul articolului), alimentata si de articolul de mai jos de pe nursingtimes.net:

From January 2016, the NMC will require applicants from countries in the European Economic Area – which includes the European Union and Scandinavia – to produce evidence showing their English language competency.

This evidence will include either having passed the IELTS within the past two years, having trained on a pre-registration course that included at least 75% clinical interaction in English, or having practised for two years in a native English country that required language assessment for registration.

If they cannot demonstrate competence, the applicant will have to pass the IELTS test, with a minimum of 7.0 in each of the four areas of reading, writing, listening and speaking.

The council also agreed that any allegation against a nurse or midwife already on the register that raises concerns about their knowledge of English should in the future be considered grounds for fitness to practise procedures.

NMC … council member Stephen Thornton noted:

“It is fundamental that you should be able to communicate and it’s about public protection and that’s our job”

NMC chief executive and registrar Jackie Smith:

“We are not apologetic about his – it is fundamental that you should be able to communicate and it’s about public protection and that’s our job,” she added.

Povestiri despre procesul de recrutare ca Asistent Medical in Anglia (2)

Cuvant inainte: prima parte mi-a fost descrisa drept “frustrarile unuia care vrea prea multe“. Descrierea e (poate) corecta. Daca te deranjeaza sa citesti asa ceva, exista un buton magic in browserul tau, cu un x (pe fundal rosu). Apasa-l cu incredere!

Sa revin. Acest post se va axa mai mult pe interviul final si pe actele pe care ti le cere spitalul inainte de-a te angaja.

Am mai mentionat faptul ca din anul 1 si pana acum, dintre toti colegii pe care i-am avut in cele 3 clase (in fiecare an clasa in care am fost a fost comasata cu alte clase, deci am avut colegi noi), m-am inteles mai bine cu 2 fete. Am facut si practica impreuna (mai putin in anul 3, cand am facut mai mult singur), am fost si prin proiectele suplimentare ale scolii (schimburile de experienta in alte tari), mai discutam ocazional despre cum ar fi sa lucrezi in afara. A fost logic sa ne depunem impreuna candidatura la mai multe oferte de munca in Anglia. Am pornit la drum cu 2 idei de baza: toti 3 vroiam sa lucram in spital cat mai repede – dar acceptam sa muncim fie intr-un Nursing Home temporar (daca nu gaseam altceva), fie ca infirmieri (Healthcare Asistant sau Carer pe scurt) – si toti vroiam sa lucram in Sud (pe cat posibil, aproape de Londra) – din motive diferite.

Surprinzator, dar nu e mai complicat sa fii invitat la interviuri ca grup de 3 (fata de 1 singur). Ba chiar la oferte pentru Nursing Homes erau mult mai bucurosi de “more applicants”. La primul interviu fata in fata am fost toti 3, am primit toti 3 oferta de angajare. Atata doar ca toti 3 de fapt am venit la primul interviu ca sa avem un back-up, aveam deja promise alte interviuri in spitaluri mai bune. Dupa… am vazut ca, de fapt, exista si dezavantaje in a merge cate 3 la interviuri prin agentii. De unde toti 3 am intrebat si ni s-a spus (chiar si in scris) ca nu e nici o problema daca venim la primul interviu si apoi la un al doilea, la un spital mai bun (mai mare, mai bine pozitionat si in orice top al spitalelor din Anglia situat in pozitii fruntase) – dupa interviu brusc ne-au zis altceva. Ca suntem 3, ca nu putem sa facem asta, ca ii facem pe ei sa pice prost in fata angajatorului. Cand i-am intrebat de ce nu ne-au spus asta de la inceput, atunci mergeam la un singur interviu (cel ulterior) si gata… n-au mai zis nimic.

Oricum, pentru a finaliza procesul de recrutare, dupa ce primesti oferta de angajare, agentia trebuie sa te contacteze sa-ti mai ceara niste acte. Pentru spitale, asta inseamna (in general) 2 dovezi ale identitatii (carte de identitate + pasaport/carnet/certificat de nastere), 2 dovezi de domiciliu = ale faptului ca locuiesti unde zici ca locuiesti (o factura de utilitati care NU e de telefon, o chitanta de intretinere, un extras de cont bancar, o dovada de atestarea domiciliului de la evidenta populatiei – info si costuri aici, in Bucuresti se ia de la DEPAB -), certificatul de casatorie (DOAR DACA persoana si-a schimbat numele la casatorie, la mine nu a fost nevoie), dovezi ale vaccinarilor facute pana acum (eu am primit un formular in engleza de completat de medicul de familie + mi s-a cerut si fisa de vaccinari in romana atasata acestei foi), cel putin 2 recomandari de la profesori/supraveghetori din spital (prima agentie ne-a cerut PATRU recomandari: 1 “academica” de la 1 profesor, 2 “clinice” de la asistente-sefe/doctori din spitalele unde am facut practica + 1 de la 1 doctor/profesor care sa ateste “caracterul“).

Pot exista si alte hartii sau formulare de completat (declaratii pe propria raspundere, cereri pentru uniforme etc.). La asta se adauga o copie xerox (+ o traducere in engleza) dupa diploma de absolvire, cazierul judiciar si adeverinta de “clinic sanatos” de la medicul de familie. Asa cum ziceam in ghidul meu pentru obtinerea PIN-ului, e important sa iti scanezi si pastrezi TOATE actele traduse inainte de-a le trimite (sau macar sa ceri o copie atunci cand sunt eliberate de traducator). Aceasta lista de acte e variabila. Unii angajatori vor mai putine hartii, altii vor mai multe.

Recomandarile astea pot fi problematice. Mie mi-au dat niste formulare pe care trebuie sa le duc la persoanele respective, sa fie semnate si stampilate, sa adauge niste adrese de e-mail/numere de contact si apoi sa le trimit eu scanate catre agentie. Colegele mele au primit un formular de completat cu adresele de e-mail, numele si numar de telefon al persoanelor, urmand sa fie contactate de agentie, care le trimitea formularele persoanelor direct, care trebuiau sa le printeze, completeze, semneze si apoi scaneze si retrimita. O chestie un pic dificila, daca stai sa te gandesti ca e foarte greu sa obtii o recomandare semnata si stampilata de la oricine dintr-un spital in limba romana, d-apoi sa aiba e-mail, sa vorbeasca engleza, sa printeze, completeze si scaneze si trimita inapoi. Dupa parlamentari cu agentia, colegele au rezolvat ducandu-se personal la persoana din spital si luand semnatura si stampila pe formulare. Din fericire, avem si o profesoara dispusa sa ne ajute, care a facut si singura treaba asta. Unele formulare mentioneaza ca e ok “fara stampila” daca vine recomandarea de pe adresa oficiala a persoanei (adica adresa oficiala de la scoala/spital). Oricum, e inutil sa mai mentionez ca e destul important sa-ti pastrezi o relatie ok cu niste persoane din timpul scolii/practicii in spitale, nu?

Bun, revin. Cum au reactionat colegele mele la faptul ca prima agentie ne-a promis ceva si ne-a oferit altceva? Dupa multe parlamentari, agentia le-a programat pe ele 2 la un alt interviu, cu un spital de pe langa Londra (interviu pe care l-au luat) si pe mine la spitalul dorit de la inceput (interviu pentru care ar trebui sa mai astept). Dar nu ne-au mai trimis (asa cum promisesera) un draft de contract pentru primul spital. Drept urmare, ele s-au apucat sa isi depuna candidatura la orice oferta era de prin zona Londrei. Iar eu? Eu am luat legatura cu alta agentie pentru o oferta care parea interesanta, am fost la interviu, l-am luat si astept.

Asa au ajuns ele sa mai mearga SI la un interviu pentru un spital din Londra, pe care l-a luat doar una dintre ele (singura dintr-un grup de 17 invitati la interviu). A doua a mai avut si 2 interviuri pe skype, care au fost mai simple decat cele fata in fata – in urma carora a primit si ea o oferta de la un spital din Londra. Eu raman cu oferta primita de la al doilea spital, astept interviul pentru spitalul care ma interesa de la inceput si vad ce se mai intampla. Si asa am plecat 3 la razboi si ne-am risipit care-ncotro.

O fi bine, o fi rau? Nu stiu. Stiu ca, in caz ca totul decurge ok mai departe, macar vom avea ceva cu care sa comparam relativ corect – si o (posibila) alternativa de angajare, daca unul dintre noi nu va fi multumit de ce gaseste unde ajunge.

Strangand toate informatiile de pana acum, pot descrie din mai multe experiente cam in ce consta un interviu pentru un post in Anglia:

  • se va incepe cu un test de conversie, rata de administrare si administrare (g-mg-mcg, L-ml, mg/ml, ml/h), test care POATE fi grila (sau combinatie grila/raspuns simplu) si POATE avea si intrebari de genul “ai un pacient cu bradicardie, trebuie sa-i administrezi digoxin, CE VERIFICI?” sau “ai de administrat 5 mg de medicament, medicamentul vine in fiole de 5 ml, de 3 mg/5 ml, cat medicament tragi in seringa si ce faci cu fiolele ulterior” (ambele sunt intrebari din testul meu, aveam calculator + erau tip grila). Testul asta e eliminator, adica, de gresesti (la primul interviu nu aveam voie nici o greseala, la al doilea max 2, la testul colegelor max 1) esti invitat afara. La interviul mentionat mai sus (doar una dintre colegele mele l-a luat din 17 candidati), cam 10 au picat testul asta, doar restul au trecut la interviul fata-n-fata. Cum au picat un test atat de simplu… nu stiu. Cum nimeni nu se uita in meniul site-ului meu (desi am pus acolo linkurile), ofer 2 linkuri foarte utile pentru intrebari de dozaj, transformare, administrare: testandcalc si dosagehelp. Si nu uita daca ti se cere DROP RATE: Clear: 20 drops/ml Blood: 15 drops/ml Paediatric: 60 drops/ml
  • vor exista niste intrebari simple, ca sa vada cata engleza stii – de genul “ce ai facut in practica, unde ai facut practica, ce iti place la meseria asta, spune-mi ceva de care esti mandru ca ai facut in acesti ani, cum ai reactionat intr-o situatie stresanta”
  • apoi vei avea intrebari generale, ca sa-si faca o idee despre cum ai reactiona in anumite situatii: “un coleg nu se poarta ok cu un pacient sau un apartinator, ce faci? un pacient sau un apartinator se plang de un coleg sau de tine, ce faci? un doctor/superior iti cere sa faci ceva ce n-ai mai facut sau nu stii sa faci, ce faci? un coleg e obosit si singur pe tura, tu iti predai tura, ce faci? un coleg isi face constant munca incomplet, iti lasa tura fara sa-si completeze hartiile, fara sa schimbe/arunce perfuzii etc. ce faci?”
  • in functie de cat de mult vor sa respecte niste principii la angajare, apoi pot urma (sau nu) niste variante: la primul interviu ni s-a dat o foaie standard de predare de tura, cu starea unei paciente. Ce ii faci? La al doilea am primit un caz clinic (pacient cu COPD, internat, SpO2 atat, puls atat, BP atat, BM atat, temperatura atat, RR atat) – ce ii faci? Colegele mele au avut o cerinta sa faca un Care Plan pentru un pacient (boala la alegere) de la internare, pentru 1-2 zile. Cam astea sunt intrebarile standard. A, da, tineti minte ca englezii folosesc BM (Blood glucose Measurement), nu BG pentru glicemie si mmol/L pentru a o exprima, nu mg/dL. Pentru a schimba mental valoarea – inmultesti valoarea “englezeasca” cu 18! Hipoglicemie – de la 3,9 mmol/L (70 mg/dL) in jos, de la 2,8 mmol/L (50 mg/dL) e f. grav.
  • in cazul celui mai dificil interviu de pana acum, au mai existat niste adaugiri: ti se da o foaie a pacientului, esti pus sa o completezi cu datele pe care ti le spune un intervievator; a existat o simulare a unui caz clinic, in care un intervievator e pacientul (cu un istoric si simptomatologie) – cum il calmezi, cum il ajuti, ce ii faci. E de mentionat ca una din colegele mele a picat aici, pe motiv de “manifested lack of empathy, did not touch the patient to confort him“.
  • apoi exista si o portiune de “ask us anything” – in care eu pun o intrebare standard “cum va fi o zi de munca la voi”, una in care le spun ceva despre spital “how did you manage to achieve so low a number of nosocomial infections” (sau ce informatii gasesti despre ei) sau, daca nu, ceva care sa arate ca sunt curios “aveti vreo procedura standard in spital pentru a evita pressure ulcers?”. Apoi poti intreba despre cum e perioada de induction la ei in spital, contract, training si, eventual, daca orele suplimentare sunt platite in plus si cu cat (asa poti afla niste informatii suplimentare despre salariu fata de cele generice, din anuntul de angajare).

In afara de interviul final, intotdeauna vor exista interviuri pregatitoare cu un recrutor de la agentie. Daca au angajati romani, vor fi in romana si engleza, daca nu, vor fi 100% in engleza. Daca sunt agentii mai mari, iti vor oferi diverse documente cu informatii pregatitoare (despre spital, proceduri si anumite chestii despre ingrijirea pacientilor – informatii pe care daca le stii nu ar trebui sa ai vreo problema la interviu). Oricum, interesul agentiilor e sa iei interviul, deci mai toti te vor pregati intr-un fel sau altul.

Ulterior, asteptarea te omoara. Unii iti dau feedback imediat “very well, we look forward to seeing you work with us“, altii te tin cateva ore pana sa-ti raspunda. Depinde. Apoi astepti sa te contacteze agentia, sa-ti ceara actele. Apoi astepti sa primesti ori un draft de contract, ori contractul, ca sa-l studiezi inainte de-a semna. Si-n tot acest timp mai astepti si PIN-ul (depinde de ce ai facut sau n-ai facut pana acum) de la NMC.

Eu am primit pana acum ca termen “realist” ianuarie 2016 pentru prima zi de munca. Colegele mele au primit “sfarsitul lui octombrie” la ambele oferte. Cum sunt doar estimari, nu comentez nimic pana la urmatorul post pe tema asta, care sper ca va avea cateva informatii despre prima saptamana a lor de munca 🙂

Toata viata mea am avut de luptat la interviuri cu multi contracandidati pentru 1 post. Trebuie sa recunosc ca imi place mica razbunare pe care o obtin in situatia actuala, cand angajatorii se lupta oarecum pentru angajati.

Povestiri despre procesul de recrutare ca asistent medical in Europa

Asa cum povesteam imediat dupa examen (adica cu o luna in urma), am avut primul interviu la doar 2 zile dupa ultimul examen si am primit o oferta de angajare de atunci.

nursing job

Atata doar ca, fiind un roman care nu prea stie sa se multumeasca cu putin (chit ca acel putin ar trebui sa-i fie suficient), am continuat sa caut oferte intre timp.
Oricum trebuie sa mai astept minim 30 de zile de azi (cand imi pleaca plicul) pana voi primi dreptul de munca in Anglia. Asta pentru ca abia saptamana trecuta ne-a eliberat scoala ultimele acte, fara de care nu puteam trimite dosarul la Nursing and Midwifery Council din UK (un fel de OAMR britanic). Acte pentru care ne-a taxat la sange, ca sa tinem minte ca am fost si vom ramane niste fraieri de muls pentru ei, in nici un caz “parteneri pentru sanatate“.

Edit: Varianta pe scurt:

  • oriunde pleci, iti trebuie recunoasterea studiilor si obtinerea unui certificat echivalent cu cel de la OAMR-ul nostru. Pentru Anglia am descris procesul aici.
  • poti pleca de capul tau sau prin agentie. Din experienta proprie, prin agentie esti mai usor bagat in seama de spitale. Dar orice e posibil. Mi-am asumat plecarea prin agentie, asta nu inseamna ca imi si place de nu mai pot.
  • In UK in general pleci in spitalele de stat (care apartin de cate un trust NHS – sistemul public de sanatate), ori in azile de batrani (Nursing Home). Dar exista nuante (spitale mari, clinici, munca prin subcontractare). “NHS vs. NH” e o comparatie incorecta oricum. Pentru ca in Romania nu lucrezi “in azil sau in Sistemul Public de Sanatate”.
  • Din experientele colegelor mele din generatiile precedente sau ale altor asistente medicale (prietene de familie), eu consider ca in spital va fi mult mai bine pentru mine. Motivele mele PROPRII sunt: mai putini pacienti (de la maxim 40/tura in azil la maxim 15 in spital), supervizare mai stricta (ceea ce la inceput e binevenita), probleme mai mici cu numarul de colegi, orarul teoretic mai relaxat (37,5 h/sapt vs. 38-40-42 in azil – asta depinde de contractul primit), oportunitati mai multe pentru a invata lucruri suplimentare, cazuistica mai bogata, mult mai putini oameni suferinzi de dementa, orele suplimentare platite (in functie de contract, totusi) la un rate de regula mai bun decat orice salariu orar din azile. Desigur, unii vor gasi avantaje si in ofertele pentru azile (salariul orar de baza mai mare, + numarul de ore mai mare = bani mai multi, bonusul de relocare care poate ajunge la 3000 lire – mie mi s-au oferit 1000 la 1 NH si 2000 la 3 alte NH, relativa siguranta pe care o poti castiga lucrand mai independent). In rest, alte avantaje si dezavantaje tin strict de contractul semnat si de oferta angajatorului si sunt foarte variate.
  • Am pretentii prea mari? Vreau ce e mai bine pentru mine, in conditiile oferite de piata! Pana la momentul acestui edit am 2 oferte clare de angajare in spital (spitale universitare in orase maricele din S) si am refuzat alte 4 in NH. Macar stiu ce vreau si nu vreau imposibilul.

Buuun. Sa revenim. Eu incepusem sa trimit e-mailuri la (peste 10) agentii de recrutare de prin mai. De raspuns mi-au raspuns vreo 5 atunci, doar 4 mi-au promis ceva. De concretizat intr-un interviu nu s-a concretizat decat 1 promisiune. O a doua oricum nu ma interesa (era intr-un Nursing Home din Irlanda de Nord), alta mi-a promis marea cu sarea ca sa ma anunte inainte de ziua interviului ca “posturile s-au ocupat si nu va mai exista interviul la Bucuresti”. Altii mi-au trimis 4 e-mailuri, erau interesati, mi-au promis ca urmeaza un interviu pe skype, apoi au tacut brusc. Noi sa fim sanatosi.

Fiecare isi lauda clientul (spitalul sau Nursing Home-ul) de parca ar fi unica si cea mai buna optiune a ta de a munci in Anglia. Ma intreb cati cred in balivernele lor.

Prima persoana cu care am vorbit (altfel foarte de treaba) se lauda ca face intermediere de peste 15 ani, ca a fost asistenta medicala inainte sa inceapa intermedierea si sustinea sus si tare ca “niciodata nu a auzit de asistenti medicali fara experienta care sa fie angajati in spital in Anglia”. NEVER! Ca trebuie sa astept, sa strang experienta minim 6 sau 12 luni intr-un Nursing Home si abia apoi, daca e multumita de ce aude, imi poate promite ca ma va recomanda spitalelor cu care ea lucreaza. Nu zic nu, toti romanii pe care i-am auzit vorbind despre intermedierea organizata de ea erau super multumiti. Atata doar ca ce zicea ea era BS. Pentru ca nu e foarte greu sa gasesti oferte chiar ca incepator intr-un spital.

In esenta, daca nu ar fi fost atat de multe oferte, as fi fost multumit cu prima mea oferta de munca (care, repet, e intr-un spital universitar mare, in toate topurile spitalelor britanice considerat in primele 50 si care e intr-un orasel universitar mediu).

Revenim. In acelasi timp cu mine isi cauta un job in Anglia si 2 colege cu care m-am inteles eu mai bine in acesti 3 ani. In principiu, pe unde isi depune candidatura unul dintre noi, ii anunta si pe ceilalti si o fac si ei. Asa au primit si ele aceeasi oferta ca mine imediat dupa examen (la acelasi interviu). Intre timp, am mai tot trimis cv-ul in diferite parti (inclusiv direct la spitale).

De unde foarte putini ne raspundeau inainte de examen, acum, cand le spunem ca am strans actele si suntem pe cale sa le trimitem, toata lumea se inghesuie sa ne raspunda la e-mailuri. Ceea ce rezulta intr-o oarecare suprasaturare cu oferte. A trebuit sa discut cu colegele mele si sa le spun sa nu ma mai includa si pe mine la toate ofertele, din simplul motiv ca nu are sens sa merg la 10 interviuri la Nursing Homes sau la spitale de aiurea. Asa am ramas cu 3 interviuri programate si atat (ele mai au inca vreo 4 in plus).

IN tot timpul asta am obosit de cate ori a trebuit sa repet: in vorbit ceea ce scriam in e-mail: cati ani am, cand am terminat scoala, faptul ca am inceput inregistrarea la NMC, faptul ca stiu engleza foarte bine – testat printr-un interviu in care trebuia sa povestesc ce am facut eu in astia 3 ani in spitale samd. Am obosit sa vorbesc in engleza cu domnisoare care lucreaza in Anglia sau alte tari vorbitoare de limba engleza… si vorbesc engleza mai prost decat mine. La inceput ma amuza, dar acum ma enerveaza cand gasesc cate una care insista sa vorbeasca (stricat) in engleza, desi e romana si i-am vorbit deja foarte clar in marvelous british English 10 minute (adica avea suficient timp sa-si dea seama ce si cat stiu).

Am dat peste o tanti care ma intreaba (desi scrisesem si in e-mail si in CV-ul meu, redactat in engleza) “cat de bine vorbiti limba engleza”. Nu, nu i-am raspuns ca Adrian Despot, dar am zis sa-i demonstrez si ii vorbesc simplu si clar: “I have absolutely no problem expressing myself in English and I am confident I can pass any type of oral or written exam to prove to you my proficiency“. La asta imi raspunde “mda, eu cred ca sunteti cam de nivel B1“. Pfuai, sa explodez si nu alta. “No, I think I’m at least B2 or better, because I can express myself fluently in English and I can easily understand and use complex terms – including from Medicine or other Sciences” (ceea ce, de fapt, corespunde cu C1 sau C2, conform European language Self Assesment Grid). Imi raspunde foarte intepata ca “nu e nevoie sa vorbesc in engleza cu ea, ma vor testa colegele ei oricum“.

In saptamanile acestea am ajuns sa primesc (tot multumita colegelor) si e-mailuri sau telefoane cu oferte pe care a trebuit sa le refuz. Dar daca un e-mail de respingere e simplu sa dai, la telefon nu e la fel de usor.

Am dat peste un indian britanic care vorbea atat de repede incat nici nu reuseam sa ii spun ca de fapt nu imi place oferta lui. Orice ii ziceam eu, el gasea un raspuns ca sa-si laude Nursing Home-ul. Cand eu ii ziceam ca nu imi doresc sa am grija singur pe tura de 40 de pacienti, el insista ca “that’s not gonna happen from the beginning”. Cand ii spuneam ca oferta de cazare nu e foarte buna (cazare in camin, cu pacientii), el insista ca “you’re at the beginning of your career, you cannot pass this opportunity”. Cand ii explicam ca nu imi convine sa semnez oricum un contract pe 12 luni care sa imi ceara sa returnez anumite sume, el raspundea “why, are you afraid of commitment to work someplace?”. Cand ii ziceam ca nu ma intereseaza sa merg in oraselul mic unde era localizat Nursing Home-ul imi raspundea ca “it is a wonderful, quiant city, where you can relax, and the next big city is only 1 hour away”. Apoi mi-era greu sa-i spun ca 42 de ore/saptamana minim in contract nu e la fel de bine ca 37,5 (ca in NHS). Cand el imi spunea ca voi primi “excelenta” suma de 12,5 lire pe ora dupa 6 luni si dupa 1 an ma pot gandi la “extraordinara” suma de 13 lire pe ora, era destul de greu sa ma arat entuziasmat (chit ca salariu mai mare decat in spital, sunt mai multe ore/saptamana si orele suplimentare NU sunt platite cu un rate mai bun).

Si tot asa incerca el sa isi vanda o oferta care pe mine chiar nu ma atragea deloc (si care oricum era mai proasta decat ce primisem de la spital). Singura solutie gasita ca sa-l opresc a fost sa-i cer numele nursing home-ului si adresa prin e-mail, urmate de o respingere politicoasa a ofertei in scris. Si ca sa nu fiu nesimtit, i-am oferit cateva nume de grupuri cu asistente medicale din Romania, sa-si expuna oferta sa acolo, probabil va gasi usor interesati.

Prima oferta de job am primit-o rapid, atata doar ca era la un alt spital decat cel pentru care imi depusesem candidatura initial (unul si mai mare, in top 10 centre de RnD medical din Anglia, intr-un oras mai frumos si mai aproape de Londra). Daca inainte de interviu cei de la agentie mi-au spus in mod repetat (la intrebarile mele clare) ca “nu va fi nici o problema sa merg la primul interviu, ca sa castig ceva incredere in mine la interviuri si sa am o oferta de back-up, ulterior fiind chemat si la al doilea spital”, intre timp si-au schimbat discursul. Desi am intrebat si verbal si in scris (si am si raspunsul in scris in care ziceau ca nu e nici o problema), cand ii intrebam de al doilea interviu au inceput sa-mi zica “you must have misuderstood us, that is not possible, you can only go to 1 interview”. Daca stiam, nu ma duceam la primul, oricat de ok a fost si asteptam oferta in spitalul mai bun. Oricum nu am ce sa fac fara dreptul de munca. Ma rog, dupa multe discutii, m-au lasat in sfarsit sa merg si la al doilea interviu, programat luna viitoare. Cam tarziu, dar asta e.

Alta situatie a fost cu una dintre companiile mari de recrutare, prin care am un interviu stabilit. Ideea e ca eu am aplicat la un spital, colegele mele la altul (din Londra, care ofera si salarii ceva mai mari, pentru a compensa pentru costurile mult mai mari). Auzind de Londra, am zis sa aplic si eu si acolo. Atata doar ca, cu cat e compania de recrutare mai mare, cu atat au mai multi clienti si nu vorbesc intre ei angajatii lor. Asa m-am trezit eu ca aplic la o oferta dintr-un spital din Londra si sunt sunat de cineva de la agentia cu pricina ca sa ma pregateasca pentru o oferta la un… Nursing Home din Londra. 10 minute mi-a luat sa-i explic duduitei ca a gresit interlocutorul.

Trecut prin experienta precedenta, am zis sa le spun ca “stiti, vreau sa merg la 2 interviuri, e o problema?”. Angajatii agentiei nu stiu unii de clientii celorlalti (desi stau toti in aceeasi incapere), deci daca nu le ziceam eu asta, nu ar fi stiut nimeni. Vai, ce furtuna am generat. Dupa ceva discutii, agentia mi-a dat de inteles ca nu pot sa imi depun candidatura pentru 2 spitale si trebuie sa aleg. Si uite asa nu mai merg eu la interviu pentru un spital din buricul Londrei (dar colegele mele merg). Poate o sa regret aceasta alegere, dar dupa multa chibzuinta, am ajuns la concluzia ca in Londra nu e neaparat mai bine daca trebuie sa cheltuiesc mult mai mult pe chirie si transport. Si daca e vorba de orasel apropiat, e ok – am aeroporturile si The Channel Tunnel la indemana pentru vacante in Europa non-ploiasa.

Ce am mai facut. Am luat legatura si cu 3 agentii pentru un loc de munca in Germania – atata doar ca acolo pare sa se miste totul muuult mai incet. Unii nu au mai zis nimic brusc, altii au zis ca ei ma trimit doar in Pflegeheim (Nursing Home), ultimii se misca cu viteza melcului turbat. Urmatorul raspuns il am promis “zilele acestea”.

Am vorbit si cu o agentie care se lauda (si e laudata si pe facebook de cativa romani care zic ca au plecat cu ei) cu intermedierea primirii dreptului de munca si gasirea unui job in Elvetia. Ei bine, acolo a fost prima data cand am dat peste unii care par tepari. Cereau 1000 euro avans “pentru traducerea si trimiterea tuturor actelor, urmarirea procesului de echivalare si cursuri de limba germana” (desi am Zertifikat Deutsch B2 de la Goethe Institut de 3 ani) si aveau o clauza in contract prin care imi cereau sa le platesc “daune” de 1000 euro daca refuz 3 oferte de munca ale lor “in strainatate” (Nu “in Elvetia”) sau renunt la intermedierea lor. Asta desi am discutat cu ei DOAR pentru obtinerea dreptului de munca (de restul putand sa ma descurc foarte simplu si eu). Fara sa ofere vreo informatie despre potentialii angajatori, contractul eventual de munca cu elvetienii, orasul unde se va lucra, detalii daca va fi camin sau spital etc. Nici macar o lista de acte necesare nu au vrut sa-mi ofere. Poate sa ii laude si Papa, eu nu semnez contractul ala nici sa ma tai.

Si da, stiu ca legalizarea si traducerea tuturor actelor pentru Elvetia costa cateva sute bune de euro. Si ca urmarirea procesului ar mai dura si ar costa ceva. Sa zicem ca nu ma deranja sa mai fac niste cursuri de germana (obwohl ich kann mich mehr als befriediegend auf Deutsch äuĂźern). Deci ok, acceptam sa le platesc suma asta mare. Dar “daune” pentru nimic sigur? Ca sa nu vorbim ca am vazut ca au pe rol procese in care chiar au dat in judecata alte asistente medicale pentru a cere aceste daune (si Judecatoria le-a dat dreptate). ČšEAPÄ‚!

Asta sa imi fie invatatura de minte, mai bine fac eu treburile singur.

P.S. Poate unii se vor intreba “nu ar fi mai bine sa-ti vezi tu de prima oferta de job si sa strangi experienta linistit?”.

R: Atata timp cat stiu si vad ca se poate mai bine si ORICUM am de asteptat inca intre 30 si 60 de zile, DE CE sa nu fac tot posibilul sa obtin cea mai buna oferta pentru mine, viitorul meu profesional si viitorul familiei mele (pentru ca oriunde as pleca, ar trebui sa fie un loc unde ar putea si sotia mea sa-si gaseasca relativ repede un loc de munca cat de cat ok)? A, e un pic incorect pentru unii angajati de la agentiile de recrutare si de la spitale. Da, recunosc. Dar nu e ca si cum o sa ma duc la 100 de interviuri.

Drepturi imagine nursingtogether.com

Vaca de muls

Cam asta suntem noi pentru toata lumea daca avem indrazneala sa ne dorim sa plecam sa lucram in alta tara. Nu ma plang si nu cer mila, doar observ realitatea.

Alt titlu pentru aceasta postare ar fi “cat te va costa sa pleci ca asistent medical sa lucrezi in alta tara“.

vaca de muls

Sa facem un calcul:

Scoala vrea: 180 lei pentru eliberarea Planului de Invatamant (cu detalierea orelor de practica/teorie pe cei 3 ani) + o adeverinta. Si le elibereaza cam cand vrea ea (scoala sau… persoana care le completeaza).

OAMMR vrea: 153 lei (inscrierea in ordin plus cotizatia anuala – pentru cele 5 luni ramase) + 100 lei (pentru o stampila, o semnatura si o adeverinta care se vrea un certificat ce probeaza caracterul nostru “certificate of good character” – care se elibereaza in cateva zile). Aici adaugam minim 50 lei pentru un certificat A5 care sa ateste ca esti apt psihic pentru meseria de AMG (cu parafa unui medic psihiatru + a unui medic de familie/medicina muncii/medicina interna) + 1 cazier (19 lei). Sa zicem ca vrei sa si lucrezi un pic in tara, adaugi un minim de vreo 18 lei pentru o asigurare de malpraxis (minimul asta il platesti la firme de genul Astra sau Carpatica – ambele in faliment sau pe cale sa intre-n faliment). Si cativa lei pentru niste copii xerox.

La asta adaugam:

  • pasaport 290 lei, valabil 5 ani – nu e chiar obligatoriu, dar toata lumea iti recomanda sa ti-l faci. Oricum, daca il faci in strainatate (la un consulat), e mai scump (aprox. 100 euro, daca nu ma insel)
  • inca un cazier 19 lei. N-ar fi asa rau daca n-ar trebui sa le platesti la Posta Romana, unde stai la cozi peste cozi si dureaza inregistrarea cererii si eliberarea chitantei o gramada de timp.

  • traducere acte. In engleza am gasit un pret minim de 12 lei/pagina. Pentru germana am gasit cu 25 lei/pagina pana acum. Aici intra: adeverinta de la scoala (care tine loc de diploma) 1p, adeverinta tip de la medicul de familie care sa spuna ca esti apt de munca 1p, adeverinta stagiilor de instruire practica 1p (cred), cazier 1p, certificat membru OAMMR 1p, adeverinta good character OAMMR 1p. Total: 6 p – minim 72 lei

  • legalizare acte. Daca ar fi vorba de legalizare traduceri, cel mai mic pret gasit este de 37 lei/document. Cam mult. Dar, din ce inteleg eu, se cer copii romanesti legalizate + traducerile autorizate. Copia legalizata pentru un document romanesc are un pret minim de cam 6 lei/pagina (dar se invarte pe la 10 lei la multi notari publici). Avem cele 6 documente de mai sus, plus pasaportul. Inca minim 42 lei

TOTAL pana acum:

114 + 309 + 340 + 180 lei = 943 lei

Plus taxele postale pentru trimiterea unui plic voluminos in Anglia (aprox. 100 lei)

Plus cele 2 taxe pentru NMC (110 + 130 lire) = aprox 1490 lei (la 1 lira de 6,2 lei)

Minim 2500 lei.

Aici adaugam costul biletului de avion, transferul aeroport-oras, plus cazarea in prima luna (care poate presupune si cererea unei garantii si o plata in avans). Plus un cazier din tara-destinatie. Aceasta parte e platita de multe ori de intermediari sau angajatori (sau primesti ceva cazare subventionata la inceput).

Strainii angajeaza mai usor decat romanii un asistent medical absolvent de postliceala

Asta e si pentru cei care sustin sus si tare ca “nu faci nimic in afara cu diploma de postliceala”

L.E. 2015: Experienta mea in primirea unui job in Anglia aici.

Una dintre ideile care circula larg printre asistenti medicali (actuali sau viitori) este ca “diploma de postliceala din Romania nu are nici o valoare in afara tarii“. Ei bine, acest lucru este incorect. In fiecare tara a Uniunii Europene exista niste proceduri de recunoastere a diplomei (care presupun ceva birocratie – hartogaraie, taxe, asteptare), proceduri simplificate pentru cei care au terminat dupa 2009 (atunci a terminat prima promotie care a inceput scoala in 2007, in momentul accederii Romaniei la UE). Dar diploma de postliceala este recunoscuta! Altfel, ramane neschimbata opinia mea ca as recomanda facultatea de asistenti medicali oricui vrea sa invete aceasta meserie – in special daca are 18-20 de ani.

Ce vreau sa observ e ca in toata tara spitalele sunt subdimensionate (au mult prea putin personal medical) dar angajari nu prea se fac (sau se fac cu spagi, cateodata), sau se cere experienta pe care nu o poti avea ca proaspat absolvent. Pe langa faptul ca esti platit cu salariul minim pe economie in primele luni. IN conditiile astea, strainii abia asteapta sa vii sa ai grija de pacientii lor. Oare ce alegere ai face, in situatia asta?

Mentionam zilele trecute faptul ca, dintr-un grup ceva mai bun de absolventi ai scolii mele, 8 din 10 au plecat sau sunt pe cale de-a pleca, iar o a 9-a persoana “ar cam pleca”.

Sa vedem experientele a 2 dintre acele 8 persoane (cu o mica descriere a situatiei lor):

  1. Angliabig_ben_london_great_britain

Prima persoana a terminat scoala cu note bune, s-a dus la practica in spitale si a invatat ce si cat a putut. Stia limba engleza bine, la nivel conversational, hai sa zicem ca nu chiar 100% fluent si mai avea ceva de lucrat la vocabularul medical. A luat examenul in august, in septembrie a primit adeverinta de terminare a scolii (pentru ca diploma nici pana in ziua de azi nu s-a eliberat, multumita Ministerului Educatiei Nationale).

S-a interesat initial la o agentie de recrutare de AM pentru Anglia de ce i-ar trebui pentru recunoasterea studiilor. Actele le-a strans, tradus si legalizat pana candva la inceputul lui octombrie. A trimis dosarul catre NMC (Nursing and Midwifery Council), care i-au transmis ca va dura pana la 6 luni pentru a primi PIN-ul (practic, un numar de ordine in registrul AM din Anglia).

Exista nenumarate ghiduri on-line pentru cei care vor sa obtina  PIN-ul, ce vreau eu sa mentionez (am intrebat-o de 2 ori) e ca NU a avut nevoie de diploma (pe care nu o are) si nici de certificat de conformitate (pe care Ministerul Sanatatii nu pare sa-l ofere decat daca ai diploma). Costuri: legalizare + traducere (in Romania) + costuri postale + 110 lire pentru evaluarea dosarului (pt NMC) + 50 lire (cazierul in UK) + 120 lire cotizatia anuala la NMC (dupa ce primesti PIN-ul).

Salarii in cadrul sistemului national britanic de sanatate aici. Sunt stabilite pe band-uri. Pentru asistent medical RGN1 incepi cu salariu de band5. O valoare IDEALA e pe la aproximativ 15-16 lire/ora. Calculator de salariu net in UK aici.

L.E. Ca sa fiu clar: “o valoare normala” inseamna un salariu brut/ora cu care n-o s-o duci deloc rau in UK intr-un oras mare. Salariul pentru asistenta medicala cu PIN incepe, legal, de la 10,94 lire/ora in spitale. Depinde de norocul si perseverenta fiecaruia ce si cat obtine – vezi si comentariul de mai jos.

L.L.E. Dupa o discutie (cauzata de comentariul de mai jos) cu o proaspata absolventa britanica de facultate de Nursing (am mai scris despre ea, am pastrat legatura cu ea dupa ce a venit acum 2 toamne la un schimb de experienta in Bucuresti), 15 lire/ora pare o suma deloc usor de obtinut pentru un incepator. In cazul ei, spitalul care a angajat-o imediat dupa absolvire ii ofera fix salariul orar minim pentru o asistenta cu diploma (band 5). Asta inseamna undeva pe la 1400 si ceva de lire lunar NET in mana (fara overtime). Angajata in sectie de TI Cardiotoracica. Englezoaica get-beget, cu diploma de facultate serioasa samd. Deci cazul colegei mele pare unul FOARTE fericit.

L.L.L.E. Dupa ce am trecut si eu prin acelasi proces de recrutare, pot spune cu mana pe inima ca e aproape imposibil FOARTE GREU, dar se poate sa primesti ca proaspat absolvent intr-un spital din Anglia mai mult de 11 lire/ora (salariul de baza). Daca ai noroc sa gasesti un anunt pentru un spital din Londra, te poti astepta si la salarii spre 25.000 – 26.000 lire/an (brut, adica 12,79 lire/ora) chiar ca incepator. Se include un High Cost Area bonus (de 15-20%). Majoritatea covarsitoare a ofertelor pentru incepatori sunt remunerate cu salariul minim (10,94 lire/ora, 21.388 lire/an) totusi. Exista si NHSProfessionals, care ofera un salariu de pornire mai mare in anumite situatii – cu ei lucrezi in spitale NHS, doar ca esti angajat al unei agentii de plasament. DAR in NHS (spitale) orele suplimentare si orele muncite in week-end/sarbatori legale sunt platite mult mai bine decat salariul de baza. Deci poti obtine un salariu bunicel lunar daca muncesti mai multe week-enduri si in sarbatorile legale. Altfel, salariu de pornire mai mare (12-14 lire) mi s-a oferit doar in Nursing Homes si NUMAI dupa ce as primi PIN-ul. In mai multe Nursing Homes nu am auzit sa fie platite orele suplimentare la un tarif mai bun – deci, per total, e posibil sa merite mai mult sa lucrezi in NHS, daca nu te deranjeaza sa iti pierzi week-endurile. La un salariu de 14,5 lire/ora, 48 ore/saptamana in Nursing Home, salariul anual de baza ajunge la 36.200 lire brut.

Desi a apelat la serviciile unei firme de intermediere (care i-au luat un interviu si i-au dat un examen in care i s-a cerut sa faca un nursing plan pentru ingrijirea unui pacient cu o anumita boala), pana la urma a plecat de capul ei, gasindu-si un spital pur si simplu cautand pe motoarele de cautare de joburi din UK. Agentia de recrutare o trimitea la nursing home. Desi primea salariu bun, de nurse, nu de care assitant (15 lire/ora – zice ea), a preferat sa mearga intr-un spital. L.E. Eu cred ca “primea” salariul asta pentru ca ea a facut o medie cu orele suplimentare, platite mai bine. 15 lire pentru cineva cu 0 experienta, pentru cele 37,5 ore standard saptamanale… nu cred ca exista.

Din cate am vazut eu, ofertele agentiilor de recrutare s-au diversificat si au crescut bonusurile. Anul trecut ofereau doar costul inregistrarii in NMC, altii ofereau si taxa de evaluare a dosarului si cea de inregistrare (230 lire in total). Apoi au aparut si oferte in care se platea avionul + se oferea consiliere pentru gasirea unui loc de cazare. Intre timp, au aparut chiar si oferte cu bonus de relocare de 2000-4000 lire (pentru asistentele cu vechime). Cat de reale sunt – nu stiu, doar repet ce am vazut.

In conditiile in care agentiile primesc poate 2000 de lire pe cap de asistent medical plasat in UK, e clar ca au de unde oferi ceva bonusuri.

A intalnit tot felul de oferte de la firme de recrutare in perioada asta. Unii cer bani pentru a te ajuta si ofera si plasamente prost-platite, in zone mai remote. Deci exista tot felul de oameni care iti ofera marea cu sarea.

Spicuiesc idei din conversatiile noastre in ultimele luni:

Cere sa intri in grupul Romanian Nurses in the UK (te vor accepta usor, nu sunt prea selectivi) si ai sa te familiarizezi si cu problemele inreg la NMC si cu probl nursilor din UK.

Cu cazarea te ajuta ei(recrutatorii/ angajatorii) la inceput, in sensul ca iti ofera ceva mai ieftin, apoi iti dau referinte sa iti gasesti o chirie mai buna. In sud e mai scump, Londra e prohibita pt un salariu de nurse, in nord e mai acceptabil: Manchester, Liverpool, Norwich, In general ceea ce ofera recrutatorii sunt posturi in afara marilor orase tocmai ca sa poti face fata cheltuielilor. Foarte rar mai ofera cate unul cazare gratuita pt o luna

E bine deocamdata. Facem instructaje si ne familiarizam cu politicile spitalului, cu formularele.

Sunt multi straini. Noi suntem un grup de 8 romani care am plecat impreuna. Din toate colturile tarii si toti incepatori (cu o exceptie). Sa stii ca ei sunt disperati dupa personal, am impresia ca e rulajul mare. Ai fi uimit sa vezi ce putina engleza stiu cei care sunt cu mine, romanii. Probabil ca si ceilalti straini. Inca nu am ajuns pe sectie decat in vizita. Pana luni numai cursuri si “induction”. In mare parte cred ca din cauza ca trebuie sa avem health clearance cand incepem munca. In prima zi am fost vaccinati de hep B, ni s-a luat sange, ni s-a facut IDRul. La unii colegi care nu aveau cicatricea BCG le-a facut direct vaccinul. Cu cel de hepatita B mergem pana la capat: mai avem 2 rapeluri, dupa o luna si dupa 2 luni si dupa 5 ani daca mai e cazul (se face titru de anticorpi inainte). S-ar putea sa mai facem vaccinuri in functie de ce anticorpi mai avem pe la varicela, pojar, oreion, rubeola. Nu am probleme de acomodare, ne tin ca in puf doar sa nu plecam. 2 luni e platita chiria de ei. Daca vrei sa pui branule, sa iei sange tb sa faci curs. O sa facem si pt admin tetapiei IV. Asa e aici. Doctorii tb sa stie sa intepe si sa puna canule.

  1. Danemarcastudy_in_denmark

A doua persoana a terminat scoala cu note foarte bune, a muncit pe parcursul celor 3 ani tot timpul mai mult decat se cerea de catre scoala. Stia limba engleza bine, facuse niste cursuri de limba daneza din tara.

A mers intr-un schimb de experienta in cursul scolii in Danemarca, s-a mutat undeva pe langa acel oras.

Spicuiesc din experienta sa:

Procesul de recunostere a studiilor a fost foarte simplu si usor. A durat doar 3 saptamani din momentul in care au ajuns actele la ei. Se plateste o taxa infima de 330 DKK(50 Euro) si prima aplicatie se face online.

Apoi le-am trimis actele prin posta si nu mi-au mai cerut nimic in plus, desi eu nu aveam si nu am inca diploma… Dupa 3 saptamani am primit pe mail PIN-ul, dreptul de libera practica

Am o verisoara aici si am stat la ea primele 2 luni, pina am gasit un apartament de inchiriat… e f. greu sa gasesti casa de inchiriat si toti cer depozit pe 3 luni. Apoi cand te muti in apartanentul gol golut, mai platesti o luna chiria pe luna respectiva… Si incepi sa cumperi mobila… etc.

Cand am ajuns aici mi se parea totul atat de frumos si usor de obtinut…mai ales pentru faptul ca toate actele de sedere aici, contul la banca, yellow cardul si recunoasterea studiilor mele, au venit foarte repede….

Insa cand am inceput sa caut efectiv de munca in domeniul meu, nu a mai fost atat de usor…

Am venit aici la spitalul unde am facut practica si i-am intrebat daca fac angajari si mi-au spus ca nu fac angajari, dar ca lucreaza cu o agentie de vikariat pentru nurse si ca ar fi bine sa ma inscriu la agentia din orasul in care locuiesc.

Nu mai auzisem de asa ceva pina atunci si am inceput sa caut pe net agentia din orasul meu si asa am ajuns sa lucrez aici. Prin urmare lucrez si in spital si in home care, unde e nevoie si sunt platita la ora.

Merg la scoals de limba daneza 3 zile pe saptamana si ma descurc cu pacientii in daneza….insa cand nu inteleg ceva vorbesc engleza, sau cer ajutorul unei colege, sau monitoarei mele… Am monitor pt. primele 6 luni de munca ca nursa aici… insa ma lasa si singura sa fac procedurile cand e aglomerat.

Colegele ma ajuta, oamenii sunt draguti, nu doar amabili, dar nu prea poti evolua….trebuie sa fii ca ei, nu mai destept decat ei….

Poti studia aici, e chiar gratis, dar cursurile vor fi in daneza… Eu am intalnit romani care locuiesc aici de 3 ani si care inca nu vorbesc fluent limba daneza…

Eu lucrez in medie 30 h/saptamana, dar uneori prind mai multe, sau mai putine ore….depinde. Am oarecare flexibilitate, insa mi-as dori un program fix si aceiasi colegi zi de zi….

Lucrez pe postul meu de nursa, dar nu intr-un singur loc. Saptamana asta, de ex. au nevoie de mai multe nurse pe sectia de urologie si spitalul suna la agentia de vikariat asistente, iar ei la randul lor ne suna pe noi si ne intreaba daca putem lucra si cate ture putem lucra.

Ce am invatat noi la scoala noastra e mai mult decat suficient pentru ei .

Eu m-am lovit de limba daneza inca de cand am inceput sa aplic pentru job-urile pe care le vedeam pe net. Eu incepusem sa studiez daneza si credeam ca ma voi descurca, dar am realizat ca nimeni nu ma intelegea pentru ca intr-un fel se scrie si cu totul altfel se citeste…

Pina nu am intrat la Sprog Center si am inceput sa invat daneza cu profesor, nu mi-am putut gasi de munca cu toate relatiile pe care le aveam aici.

Desi este o tara cu un nivel ridicat de trai, trec si ei prin etapa de dupa criza si nu se prea fac angajari, din 2008 incoace….asa ca au inventat firmele de vikariat in toate domeniile.

Existe firme de vikariat in fiecare oras si intra la licitatie. Apoi care firma castiga aceea se ocupa de crearea unei baze de date si tin interviuri in limba daneza…

Am avut noroc sa iau interviul si dupa aceea m-au trimis la training….

Stiam ca si in Danemarca au 3 tipuri de AM (cu 2/3/4 ani de scoala). Cum a fost recunoscuta diploma noastra?

La nivel de universitate, pentru ca mi-au dat gradul de nursa – sygeplejerske. Avem orele si modulele egale cu ale celor de 4 ani.