Totusi se poate

De cand s-a facut un pic mai cald, merg mult mai mult cu autobuzele, metroul il folosesc mai rar. Cum plec (si cateodata ma si intorc) odata cu tinerii studiosi spre oras (drumul meu trece pe langa cateva licee bune si 2 universitati), nu e zi sa nu nimeresc pe langa cate un grup zgomotos.

In liceu n-am fost deloc tocilar. Eram intr-un liceu bun, dar in cea mai proasta clasa – iar in clasa eram un mediocru de succes. Am avut o singura data o scapare si era sa raman corigent la chimie in clasa a 10-a (dar m-am salvat in extremis), dar in rest am avut medii cam de 8 (cu 8 la admitere am intrat in liceu, cu media 8 am terminat liceul). La liceul meu, media aia era mica, dar nu era deloc usor de obtinut. In clasele a 11-a si a 12-a am strans ceva absente la Biologie, Istorie si Geografie + Filosofie, Psihologie, Economie – majoritar petrecute studiind pe terenul de baschet. N-am avut 10 la materiile astea – aveam 6-7. Invatam putin mai mult decat era nevoie ca sa trec. La BAC altfel au stat lucrurile, dar asta e alta mancare de peste.

Ideea e ca eram (eu si colegii mei) tampiti, dar nu chiar atat de tampiti ca astia de azi.

Ori stau toti cu ochii in telefoane (pe facebook) si nu vorbesc unii cu altii, ori vorbesc numai tampenii. “Am ramas corigent, haha“, “prostul ala nu ne lasa sa copiem“, “fraiera aia de istorie castiga 1000 de lei, ce proasta“, “nu stiu nimic la mate si prostul ala nu ne trece, cred ca raman pe vara“, “de ce merg eu la scoala, nu inteleg” si multe altele de genul asta. Plus artisti, freze, injuraturi si aere. 🙂

 

Bine, sa nu mentionez ce-mi aud urechile la Postliceala, unde si daca dai cu tunul n-o sa auzi pe cineva intreband ceva despre vreo analiza de sange sau vreo procedura medicala. De, niste cunostinte de baza pentru meseria noastra viitoare – cui ii trebuie asa ceva?

 

Da-o incolo de treaba, inteleg ca scoala e naspa, dar nu am auzit macar unul sa pomeneasca un subiect cat de cat inteligent, sau sa vorbeasca ceva despre viitorul lor.

 

Asta pana saptamana trecuta, cand i-am auzit pe unii de vreo 19 ani in autobuz vorbind despre randare 3D si grafica pe calculator. Unul dintre ei invatase sa faca asa ceva uitandu-se pe tutorialele celor de la CreativeMonkeys si apoi experimentand de capul lui. Chiar zicea ca ar castiga niste bani facand asta. Bravo lui.

Azi i-am auzit pe 2 vorbind despre “perioada dintre 1815 si 1848 a fost total dominata de Metternich in politica europeana”, apoi despre Napoleon si apoi despre alte subiecte istorice. Pareau iesiti de la examen – studenti la Istorie, dar chiar si-asa, atat de rar auzi in ziua de azi pe cineva vorbind despre niste evenimente istorice incat a ajuns motiv de bucurie pentru mine.

Deci nu toti tinerii din ziua de azi sunt tampiti. Mi s-a ridicat o piatra de pe inima :))

 

Ca o observatie personala – aparent am ajuns suficient de batran incat sa vorbesc despre tineretul din ziua de azi. E clar, la azil cu mine.

Ce frumos e afara…

Bucuresti, dimineata, soare si frumos, intr-un parculet prin care trec in drumul spre serviciu.

In fata mea, 2 batranei. El – genul care vorbeste mult, saluta pe toata lumea din parc “sa traiti, ce mai faceti?“. Ea – genul care hraneste porumbeii “dar nu prea mult, ca nu mai pot sa zboare apoi“. Dupa ce lasa porumbeii in pace, merg mai departe.

El: Ce frumoasa zi!

Ea: E frumoasa, dar sa nu te mai aud.

El: î…

Ea: Gata, nu mai vorbi. De asta am venit, pentru plimbare, nu pentru vorbire.

Cum ajung la Stadionul Olimpic?

Se apropie o doamna la vreo 60 de ani, imbracata cam ca o tanti de la tara venita in oras cu hainele bune (dar cam ponosite)

  • Buna ziua, maica!

  • Buna ziua.

  • Pe aici ajung la Stadionul Olimpic, la Drumul intre vii?

  • Ăăăă, mai spuneti-mi niste detalii, alte strazi.

  • Pai aici (arata cu mana) e statia de 135, vad ca nu vine. Vreau sa merg pe jos. Vreau sa stiu daca merg pe aici spre Stadionul Olimpic.

  • Doamna, vine 135-ul, nu merge asa rar. Dar unde exact vreti sa ajungeti?

  • La Stadionul Olimpic, la Bobocita, Vitan-Barzesti.

  • Doamna, de aici faceti 3 ore pe jos pana in Vitan Barzesti.

  • Da, nu e problema, deci incolo merg?

  • Da. Puteti sa mergeti si cu tramvaiul, o sa dati de el curand, luati tramvaiul 1, va lasa aproape (sper ca lucrarile alea de pe Vacaresti incep inainte de intersectia cu Vitan-Barzesti).

  • Bine. Multumesc. Nu te-ai suparat, nu?

  • Nu, doamna, cum sa ma supar, doar ca aveti foarte mult de mers pe jos… (7 km si ceva, zice google maps. Si habar-n-am la ce Stadion Olimpic se refera)

Prostia de azi

Cum sa oferi tu, ca reprezentant al unui departament de marketing al unui mare retailer, un buget de aproximativ 2000 euro (tva inclus) pentru o sedinta foto (pentru transport, machiaj, stilist, fotograf, mancare, 4 fotomodele) si sa intrebi galeș, ca o vacă blândă: Image“Așa-i că nu ne ajung banii pentru Catrinel Menghia?”. Asta dupa ce ai respins cateva zeci de propuneri de fotomodele pentru toate motivele din lume. Si dupa ce la precedenta sedinta foto ai cerut (la acelasi buget) fotomodele “ca alea de pe site-ul Victoria’s Secret”.

Daca era o fata abia iesita de pe bancile facultatii, poate mai intelegeam. Dar vorbim despre o persoana cu peste 6 ani vechime in “marketing”.

copyright poza: copywritematters.com.au