Un articol (din “Dilema veche”) despre recuperarea post-AVC din perspectiva familiei

Articol (si) despre realitatile triste ale medicinei in Romania.

Mi l-a aratat sotia, stiind ca am si facut practica intr-una din sectiile pe care le mentioneaza autorul. Sunt multe momente in care te simti neputincios in medicina moderna, dar in fata unui pacient care a suferit un AVC si a supravietuit, oricat de mult ai sti ca exista sperante, ca se poate imbunatati situatia sa foarte mult cu perseverenta si vointa a pacientului si a familiei… tot esti cuprins de niste simtamite foarte greu de descris.

In 3 ani, am facut practica in 2 sectii diferite de Neurologie si intr-una de Terapie Intensiva Neurologica. Mi-a fost foarte greu sa ma pun in pielea asistentilor si asistentelor (sau a doctorilor, infirmierelor samd) care lucreaza acolo. Si de fiecare data cand vedeam ca nu sunt deloc asa duri cum par si ca mai au momente in care starea unui pacient ii intristeaza pana la lacrimi, ma gandeam ca n-as vrea sa fiu in situatia lor. Si ca am tot respectul din lume pentru (majoritatea dintre) ei.

Nu pot sa citesc articolul fara sa ma intreb oare cat de multe lucruri avea de facut medicul rezident la care se refera. Si sa nu uit ca m-am gasit de mai multe ori in situatia sa spun eu rudelor sau pacientilor care asteptau ceva, orice, pe hol “mai asteptati un pic, domnul/doamna doctor va va vedea imediat” si ca m-am simtit ca un gunoi pentru ca stiam ca vor mai astepta mult sau foarte mult – in picioare, pe holuri aglomerate, prost luminate si asa mai departe.

Pe de alta parte, stiu ca, de cele mai multe ori, cand i se spune unui pacient sa astepte – asta e din cauza ca sunt alte nenumarate alte lucruri de facut si prioritizarea este dificila.

Destule opinii personale. Articolul Merita citit.

Recuperarea mamei s-a asemănat creşterii unui copil. De altfel, în cele şase luni de stat la pat a slăbit 40 de kilograme. I-am cumpărat alte haine. Pamperşi. Rolurile s-au inversat şi am repetat în oglindă gesturile pe care ea le făcuse odată cu mine. A trebuit s-o învăţăm din nou să-şi ţină capul drept, să mestece mîncarea solidă, să-şi folosească mîna stîngă (la spălat pe dinţi, de pildă), să facă primii paşi cu un picior moale. Înainte s-o ajutăm să rostească primele cuvinte şi să-i reconstruim memoria povestindu-i şi explicîndu-i fotografiile familiei, a trebui s-o învăţăm gesturi şi sunete prin care să ne anunţe că îi e sete sau că vrea la toaletă.

Si familia trebuie felicitata si admirata pentru rabdare si dragoste – pentru ca, de prea multe ori, asa cum observa si autorul, primul lucru care dispare dupa ce un pacient face un AVC (in Romania) este afectiunea familiei si prietenilor.

Recapitulare pentru examen (5) – 5 boli

Pancreatita acuta, Epilepsie, AVC, DZ tip 1, HTA esentiala.

1 Pancreatita acuta

pancreatita acuta

Def: Inflamatia acuta (necrotico-hemoragica si/sau edematoasa) pancreatica, manifestata prin autodigestia pancreatica si peripancreatica.

Manif. de dependenta:
– durere in bara violenta, debut brusc
– greturi, varsaturi
– retentie de gaze (meteorism) si fecale (constipatie)
– febra, tahicardie
Probleme de ingrijire
– disconfort abdominal
– alterarea eliminarii intestinale
– hipertermie
– deshidratare
– risc de complicatii (formele necrotico-hemoragice)
– deficit de cunostinte (regim dietetic inadecvat)
– stare de anxietate (spital/interventie chirurgicala)
Obiective de ingrijire: Pac. sa prezinte
– stare de confort fizic si psihic (mediu, durere)
– echilibru hidro-electrolitic
– eliminari intestinale normale
– temperatura in limite normale
– cunostinte despre boala (cauze, investigatii, tratament, preventie igieno-dietetica)
Interventii proprii si delegate:
– asiguram repaos la pat (odihna + somn) si punga cu gheata in zona hipocondrului drept / epigastrica
– nil per os; PEV: G5%, s. Ringer
– administrare tratament: antialgic, antihemoragic, antiinflamator, ANTIENZIMATIC
– monitorizare F.V.
– introducem SNG – aspiratie duodenala continua
– raport ingesta/excreta
– recoltare sange (hemoleucograma – LEUCOCITOZA, amilazemie, lipaza, Ca, bilirubina, ALP, AST, LDH, TAG), urina (biochimie, Clearance-ul Amilazei)
– explicarea procedurilor medicale si acompanierea sa (radiografie, CPER, CT)
– pregatesc pacientul pentru interventii chirurgicale
– educarea pacientului (excludem -mese copioase, -grasimi, -alcool)
– 3-5 zile dupa incetarea durerii (prin reducerea vol. secretiei gastrice/pancreatice): lichide (ceai de tei, sucuri diluate usor indulcite), fainoase (gris cu lapte), paine prajita
– 2 saptamani: proteine (treptat: lapte smantanit, br. de vaci, albus de ou, carne slaba fiarta)
Tratament:
– mialgin + nitroglicerina sublingual (anuleaza efectele spastice ale M)
– papaverina, atropina
– PEV: Xilina, ser, G5%-G10% + insulina
– fentanil i.m.; HHC
– antienzimatice (Trasylol)
– antibioterapie
– Mg, Ca
– O2

2. Epilepsie

epilepsie
Def: sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut si sfarsit brusc, caracterizat prin pierderea constientei si insotit de convulsii tonico-clonice. Se manifesta si cu tulburari respiratorii si sfincteriente, automuscarea limbii (sputa cu sange in jurul gurii) oboseala, dezorientare.

3 tipuri de epilepsie: Criza majora generalizata (Grand Mal); Criza minora (Petit Mal); Starea de rau epileptic (Status Epileptic Major)
Criza epileptica are 3 etape: aura epileptica, faza de pierdere a constientei (faza de convulsii), faza post-criza
Manif. de dependenta:
– CADERE (5-10 minute) post-aura sau brusc: pierdere de constienta
– FAZA TONICA (20-30 secunde): contractii musculare generalizate, apnee, cianoza a fetei, maxilar inclestat, reflex cornean abolit, muscarea limbii
– FAZA CLONICA (1-2 minute): inspiratie prelungita, zgomotoasa (sfarsit apnee), contractii musculare generalizate, sincrone; incontinenta urinara/fecala; semn Babinski prezent
– musculatura se relaxeaza; resp. + culoarea fetei revin la normal; somn profund; oboseala, mialgii, cefalee, amnezia crizei
Probleme de ingrijire (inainte / dupa):
– Respiratie dificila (apnee) din cauza convulsiilor
– disconfort din cauza miscarilor involuntare
– alterarea perceptiei senzoriale si senzitive + pierderea de constienta
– eliminare inadecvata (incontinenta urinara/fecala) din cauza relaxarii sfincteriene necontrolate
– risc de accidentare din cauza caderii, miscarilor necontrolate
– tulburari emotionale
– perturbarea adaptarii sociale/familiale
– tulburari de comportament
– perturbarea activitatii profesionale
– degradarea respectului de sine (probleme de personalitate)
Obiective
– evitarea traumatismelor prin cadere
– P sa nu-si puna viata sa sau a altora in pericol
– educatia pacientului si a familiei
– echilibrare emotionala/comportamentala
Interventii
– Pac. este scos din mediul periculos (DD); indepartarea obiectelor din jur
– protejam capul cu materiale moi in timpul crizei
– fixarea limbii (prevenim inghitirea) cu un obiect moale, fara a forta
– desfacere guler, centura, cravata, esarfa
– supraveghere permanenta a FV si veg.
– observarea felului si duratei crizei
– igiena cav. bucale
– protectia pac. in spital (ridicarea barelor laterale, captuseala patului)
– administrare anticonvulsivante, antiepileptice (Acid Valproic, Clonazepam, Diazepam, Fenobarbital)
POST CRIZA:
– aspiratia secretiilor; verific permeabilitatea cailor respiratorii
– toaleta regionala (incontinenta…)
– verificarea integritatii limbii, int. corporala
– combat tulburarile de comportament, starea confuzionala, dezorientarea
– hipotermie – sticle cu apa calda; hiperpirexie – impachetari reci
Educatie pacient+familie:
– interzicerea unor profesii cu risc fata de sine si altii
– reorientare profesionala
– interzicerea excesului de sare, lichide, alcool, excitanti (cafea, tutun, ciocolata, cacao), neurotoxice
– tratament individualizat, luat continuu, fara variatii; ORA, DOZAJ, REACTII ADVERSE (familie!)
– alimentatie bogata in fructe, legume, carbohidrati
– control periodic obligatoriu
– cunoasterea bolii, efectelor, tratamentului
– evitarea starilor conflictuale, cresterea respectului de sine, acceptarea bolii si gasirea unui nou “normal”
– evitarea eforturilor intelectuale, fizice mari, odihna adecvata

3 . AVC ischemic/hemoragic

avc
Def AVC ISCHEMIC: deficit neurologic focal, instalat brusc la un pacient cu risc vascular. Risc crescut pentru cei cu: ateroscleroza cerebrala, boli cardiace emboligene (FiA), HTA, DZ, fumat, consum de alcool, dislipidemii, obezitate
Def AVC HEMORAGIC: tulburare grava a circulatiei cerebrale, instalata brusc, din cauza hemoragiei arteriale cerebrale

Manifestari de dependenta
– tulburari de deglutitie
– incontinenta urinara
– hemiplegie pe partea opusa celei unde s-a petrecut ischemia
– parestezii fata/membre
– deficit motor
– afazie, disartrie
– neliniste, agitatie, anxietate
– reducere in perceptia senzoriala
– reducere in tonusul muscular – urmata de spasticitate (crestere in T.M.)
– probleme de balanta (vertij)
– probleme de respiratie si de circulatie
– pierderea constientei
– cefalee
Probleme de ingrijire
– alterarea mobilitatii fizice (deficit motor)
– deficit de autoingrijire/deplasare
– eliminare inadecvata (incontinenta)
– risc de alterare a integritatii pielii (imobilizare la pat)
– alterarea imaginii de sine
– incapacitatea de a comunica
– risc de alterare a nutritiei – tulburare de deglutitie
Obiective: pe cat posibil, pacientul
– sa aiba FV in limite normale
– sa comunice (non-verbal) cu personalul de ingrijire
– sa efectueze miscari cu membrele neafectate, sa pastreze o pozitie comoda in pat
– sa aiba tegumentele curate si integre
– sa pastreze un echilibru hidro-electrolitic
– sa mentina un grad de autonomie
– sa poata fi alimentat (SNG)
Interventii
– repaos la pat (DD); aparatori la pat; pozitie fiziologica a membrelor; semisezand; cu suport pentru picioare/brate (in special cele afectate de hemiplegie)
– mobilizare pasiva la 2 ore (DL st/dr)
– miscari pasive ale membrelor (flexie, extensie, rotatie 3 x 5 minute/zi)
– mobilizarea mainilor
– efectuez igiena pacientului (+ educare pentru autoingrijire partiala)
– alimentare pe cale orala (SNG sau alimente lichide)
– sondaj vezical la nevoie (Foley) sau plosca
– monitorizarea FV si vegetative (T, P, R, TA, diureza, scaun)
PEV: G5-20% (tamponata), cerebrolysine, Manitol 20% (lent, 30-60m), diuretice (Furosemid), fibrinolitice/anticoagulante (in functie de tip de AVC), sedative
– aspiratie secretii faringiene
– O2 la cianoza, SpO2 scazut
regim alimentar: legume si fructe, carne usoara, fiarta, fara grasimi saturate/trans, hiposodat, fara zahar, alcool, cafea
– toaleta pe regiuni, tegumente curate, uscate, protejate
– recoltare sange/urina pentru date de laborator
– pregatirea pentru investigatii (IRM, CT, EEG, EKG, oftalmoscopie, TACR = tensiunea arterei centrale retiniene; PL – LCR)

4. DZ tip 1

DZ tip1
Def: Sindrom metabolic caracterizat prin valori crescute ale glucozei in sange (hiperglicemie) si dezechilibre metabolice (polifagie, polidipsie, poliurie), din cauza distrugerii autoimune (autoanticorpi) a celulelor beta din pancreas. Descoperit de regula in tinerete.

Manif. de dependenta:
– senzatie accentuata de sete si foame
– poliurie; senzatie de gura uscata
– astenie fizica si intelectuala
– lipotimii
– scadere inexplicabila in greutate
– vedere neclara
– crampe musculare
– prurit
– vindecare lenta a ranilor
Probleme de dependenta
– alimentatie inadecvata (exces)
– deshidratare
– intoleranta la activitati fizice/intelectuale
– anxietate
– risc de alterare a integritatii tegumentelor si mucoaselor
– risc de complicatii acute/cronice
– vulnerabilitate
– refuz de a se conforma tratamentului
– refuz de a accepta schimbare regimului de viata
– cunostinte insuficiente despre boala
Obiective de ingrijire: Pacientul sa
– se alimenteze si sa se hidrateze adecvat cu nevoile sale
– isi respecte conditia fizica si intelectuala
– aiba confort psihic/sa se simta in siguranta
– prezinte tegumente si mucoase integre
– nu prezinte complicatii acute/cronice
– accepte si urmeze tratamentul
– prezinte interes fata de schimbarea regimului de viata
– prezinte suficiente cunostinte despre boala, tratament si efectele sale adverse (HIPOGLICEMIE!)
Interventii:
– comunicarea cu pacientul: informare despre cauze, simptome, evolutia bolii, regimul igieno-dietetic si importanta respectarii sale
– educatia pentru sanatate: administrarea insulinei (orar, tehnica, riscuri), calcularea ratiei glucidelor admise, monitorizarea glicemiei (glucotest), recunoasterea semnelor hipoglicemiei/cetoacidozei diabetice, controlul greutatii.
– monitorizarea FV si Veg (TA, P, T, R, diureza, scaun)
– asigurarea conditiilor de mediu si igiena
– alimentare si hidratare
– asigurarea pozitiilor in pat, mobilizare
– prevenirea complicatiilor
– recoltarea produselor biologice
– sange: glicemie, HLG, Hb1Ac, colesterol, TAG, proteine, ionograma, acid uric, VSH
– urina: glicozurie, ionograma, corpi cetonici, proteine, urocultura
– administrarea medicamentelor: insulina (sc), medicatie adjuvanta

Locuri electie insulina
INSULINA:
– preprandiala: in regiunea abdominala (absorbtie mai rapida)
– bazala: regiunea anterioara a coapselor.
– NU se schimba zona generala, se variaza doar locatia stanga/dreapta cu 2 degete (cu atentie la ombilic la I.p)
– rapida, normala (R) intermediara (NPH), lenta (lente, ultralente: LANTUS, LEVEMIR) + premixate
– i.v.: come hiperglicemice, stari hiperglicemice; perfuzie continua, infuzomat, injectii repetate – numai i. cu durata scurta de actiune
– i.m.: alternativ la i.v./s.c neabordabila; disconfort = nerecomandabil
– seringi speciale (unitati); pen-uri (“stilouri” cu cartuse)

5. HTA esentiala

HTA esentiala
Def: O crestere a valorilor tensiunii arteriale peste limita normala, bazata pe media intre cel putin 2 determinari in 2 sau mai multe vizite dupa un screening initial. HTA esentiala (aprox. 90-95% din cazuri) este cea fara o cauza clara (fata de restul de cazuri, HTA secundara = boala renala, ingustarea aortei, arterelor renale, probleme endocrine, tumori).

Manifestari de dependenta
– val. TA mai mari de: S>140 mm Hg; D>90 mm Hg
– cefalee occipitala, pulsatila, frecvent dimineata
– ameteli, oboseala, astenie
– palpitatii, varsaturi
– dispnee de efort
– dureri precordiale
– tulburari de vedere
– acufene (zgomote in urechi)
– vertij
– epistaxis
Probleme de ingrijire
– disconfort general
– alternarea perfuziei tisulare (scaderea DC)
– scaderea tolerantei la efort
– potential de acidente (tulburari de vedere)
– potential de complicatii
Obiective de ingrijire
– scaderea val. TA in limite acceptabile
– prevenirea accidentarilor si complicatiilor
– asigurarea confortului fizic si psihic
Interventii
– repaus fizic si psihic
– combaterea factorilor de risc
– monitorizare TA, P, R, diureza
– monitorizare bilant hidric ingesta/excreta
– alimentatie echilibrata in raport cu nevoile existente (atentie la depletia de K => aritmii)
– reducem anxietatea
– recoltari sange/urina
– EKG, ecografie doppler
educatia pacientului:
– regin de viata echilibrat (6-8 h de activitate/zi)
– evitare stres
– fara fumat, alcool, cafea
– combaterea surplusului ponderal
– regim hiposodat, hipolipidic (grasimi trans)
– respectarea medicamentelor prescrise + control medical periodic
administrarea medicamentelor: Tratament complex (medicamentos, igieno-dietetic, individualizat, spital/ambulator)
antiHT/sedative/vasodilatatoare: calciu blocante, betablocante, IECA, Blocante ale receptorilor angiotensinei, alafablocante
diuretice: Furosemid, tiazide
combinatii mai noi: IECA + tiazid, ex: Co-Prenessa = Perindopril/Indapamide, inhibitoare ale reninei – Aliskiren

  • atentie la scaderea tensiunii: se face lent, pentru a nu aparea accidente grave (miocard, rinichi, creier)

Atentie: nu garantez calitatea informatiilor de aici, asta e recapitularea mea, daca sunt tampenii, sunt ale mele. Adica eu am curaj sa ma duc la examen cu cunostintele astea (sunt limitate, o spun de pe acum) – dar asta nu inseamna ca le consider informatii 100% corecte sau exhaustive.

Te-ai intrebat vreodata cum se simte o persoana care face un AVC?

Am dat din intamplare peste un articol excelent scris de o femeie care la 33 de ani, in pfodecembrie 2007, a suferit un accident vascular talamic stang, cauzat de un cheag de sange care a ajuns la creier printr-un Patent Foramen Ovale (o gaura intre atrii). Ilustratiile care acompaniaza articolul sunt ele insele foarte misto.

Scurt citat:

And then I thought, I need to get to a hospital.

I picked up the phone and then I asked myself, What is the phone number for 911?

I looked at the numeric keypad, and I could not figure out what number each shape represented. And what is the number for 911?

I thought perhaps I should try calling my husband. I could not remember his phone number, either. It did not occur to me to look for it in the contacts list on my BlackBerry, either.

Poate sunt eu mai ciudat, dar evolutia starii de sanatate a unui pacient cu o anumita boala (inca) mi se pare fascinanta. Iar povestea de mai sus e chiar interesanta. Mie mi se pare ca nu o sa inteleg niciodata o boala daca nu inteleg felul in care modifica boala viata unui om (normala sau aproape normala pana la momentul bolii).

(Si) Din punctul asta de vedere o sa fie interesant sa vad cum se deruleaza recuperarea neuro-motorie (post-AVC) in alta tara.

Ce este un AVC?

Exista AVC-uri ischemice si AVC-uri hemoragice.

Primele sunt cauzate de blocarea unei artere care furnizeaza sange unei parti a creierului, urmata de distrugerea (reversibila sau ireversibila) a zonei irigate de acea artera. Cauzele sunt variate. Pe scurt, ori avem blocarea unei artere cauzata de un cheag de sange, ori cauzata de un embolism (orice element care ar bloca curgerea sangelui printr-un vas de sange – ceea ce include si cheaguri de sange, dar si bucati de tesut, lipide, colesterol, bule de aer, lichid amniotic, produse ale septicemiei sau chiar un corp strain f. mic) ori de hipoperfuzia cu sange a zonei (in conditii de soc circulator). AVC-urile hemoragice ar fi cauzate majoritar de hipertensiunea arteriala (cu cateva elemente ajutatoare, desigur).

Pentru cine e curios de anatomia si (putin din) fiziologia creierului, deci si a talamusului (partea afectata de AVC-ul persoanei din articolul mentionat mai sus) ii recomand videoul urmator, este foarte util (ca toate videourile lui Armando Hasudungan):

Captura de ecran din imaginea de ansamblu a anatomiei creierului:

creier diencefal talamus

Drepturi imagine: Armando Hasudungan.

Cum ajungi sa citesti despre ucigasi in serie pornind de la AVC (accident vascular cerebral)

La finalul unei luni de practica (intr-o sectie de neurochirurgie), in penultima mea zi acolo, o pacienta care suferise un AVC a intrat in coma. Dupa ceva timp, numarul de respiratii pe minut i-au ajuns aproape de 0. A fost trecuta imediat pe respiratie artificiala asistata – i-a fost montat un balon AMBU la sonda traheala pe care o avea deja si o asistenta a inceput sa-i faca respiratie artificiala apasand pe balon. Dupa cateva minute, asistenta si-a dat seama ca are inca foarte multa munca si ca putea sa puna pe altcineva sa faca treaba asta (chiar avea de unde alege – 6 asistenti-medicali-elevi + o asistenta medicala care facea voluntariat acolo + 2 infirmiere). In diminieata aia am trecut cam toti la munca “cu balonul”. Fiecare incerca sa ii paseze responsabilitatea altuia, din diferite motive: una nu vroia sa-i moara o pacienta in fata, alta se plictisea acolo si vroia sa sa faca si altceva, alta avea niste crampe, eu aveam dureri de spate si daca stateam pe scaunelul ala mai mult de 10 minute nu ma mai ridicam, alta vroia sa vada ce se intampla cu alti pacienti samd.

Pacienta ar fi trebuit trecuta pe respiratie mecanica, doar ca nu exista vreun ventilator mecanic pe acea sectie, iar de la Terapie Intensiva nu vroiau sa trimita unul pentru ca nu aveau medic de TI disponibil in momentul ala. Pana la urma, noi am plecat si am lasat-o pe o colega care facea voluntariat acolo sa se descurce cu balonul. A doua zi am aflat ca a venit un ventilator abia seara, fata aia a “respirat” pentru pacienta cateva ore bune.

De atunci m-am tot intrebat ce prognostic avea acea pacienta dupa un episod de genul asta (Neurologie facem la anul). Nu foarte bun. Daca supravietuia si iesea din coma (slabe sanse), cel mai probabil ar fi ramas cu probleme fizice, psihice si emotionale majore. Riscul de a muri pentru pacientul care a suferit un AVC este foarte mare (in special in primul an).

O intrebare pe care mi-o tot pun de cand eram mic si-am vazut un film despre un om mutilat intr-un accident de masina, intrebare care a devenit palpabila dupa ce am stat in preajma pacientilor cu cancer si nu numai este daca este etic/uman/necesar sa-l pastrezi fortat in viata pe un pacient care a ajuns intr-o stare deplorabila. Si daca este o crima sau nu sa-l ajuti sa isi incheie viata. Vorbesc de oameni care nu-si mai pot trai viata autonom de multa vreme, care sunt constienti de pierderea de demnitate asociata cu incapacitatea de-a se misca, oameni pentru care viata este doar o perioada gri  de somn/hranire mai mult sau mai putin fortata/durere/medicatie/somn.

In week-end am citit un articol scris de o doctorita din SUA, medic specialist in Terapie Intensiva si in Ingrijire Paliativa. Povesteste despre cazul unui pacient mentinut in viata artificial, desi corpul lui nu mai avea nici o sansa sa mai supravietuiasca – si de sugestia pe care i-a facut-o familiei pacientului: sa-l deconecteze de la aparatele care-l tineau in viata. Articolul e scurt, dar prezinta o realitate des-intalnita in spitalele de pretutindeni: anumite categorii de pacienti sunt tinuti in viata fortat, ceea ce nu face decat sa le prelungeasca agonia.

In articol se facea referire la doctorul Kevorkian, faimos in SUA pentru faptul ca a militat pentru dreptul pacientilor de-a fi ajutati sa moara si pentru ca a ajutat peste 130 de pacienti sa-si incheie viata/i-a ucis. In 1999 a fost judecat si condamnat la 10-25 de ani pentru omor calificat. A stat 8 ani in inchisoare si a fost eliberat conditionat, dupa ce a promis ca nu va mai ajuta nici un pacient sa-si incheie viata. Desi el sustinea ca a ajutat doar pe baza unor reguli si principii clare (pacientul trebuia sa sufere si sa nu mai existe vreun tratament care sa-l ajute), autopsiile si studiile efectuate dupa incarcerarea lui au aratat ca, de fapt, doar un pic peste o treime din pacienti aveau dureri majore, 5 nu pareau sa aiba vreo problema medicala iar unii se presupune ca nu sufereau de altceva decat ipohondrie si/sau depresie acuta. Deci e foarte usor sa iei o decizie gresita, daca esti orb in credinta ta.

De aici am ajuns sa citesc despre statutul eutanasiei in lume. Am aflat ca este legala in Belgia, Olanda si Luxemburg. In Elvetia este permis suicidul asistat, in care pacientul trebuie sa faca ultima actiune (cauzatoare de moarte). In 3 state din SUA (Oregon, Washington si Vermont) exista legi pentru moartea asistata a adultilor in faze terminale ale bolilor, care sunt in deplinatatea facultatilor mentale.

Mai departe, am ajuns sa citesc despre Vincent Humbert un pompier francez care a devenit tetraplegic, orb si mut dupa un grav accident de circulatie. Este faimos mesajul sau, al unui “condamnat la a trai”: “Monsieur Chirac, je vous demande le droit de mourir… “ A fost ajutat de mama lui si de un doctor sa-si incheie viata. Amandoi au fost adusi in fata instantei, dar nu s-a decis inceperea urmaririi penale. Intr-un interviu publicat la ceva vreme dupa moartea lui, fiziokinetoterapeutul care s-a ocupat de el declara ca, de fapt, NU era 100% orb, ca nu era tetraplegic ci avea hemiplegie dubla (ceea ce-i afecta capacitatea de-a gandi si lua decizii) si ca nu avea durere fizica. Corect, doar ca asta nu-i prea schimba situatia pacientului, care din adult sanatos a ajuns brusc o leguma. Aceasta “afacere”, cum e numita-n Franta, a avut ca urmare votarea unei legi (Leonetti), care permite intreruperea tratamentului medical daca este considerat disproportionat relativ la imbunatatirile asteptate, dar nu legifereaza in nici un fel eutanasia.

De aici, am ajuns la un articol statistic de pe nlm.nih, in care se vorbea despre frica de moarte a asistentelor care se intalnesc des cu moartea. Apoi la un studiu despre efectele pe care lucrul cu pacientii terminali il are asupra sanatatii mentale, cu o mentiune la incidenta crescuta a crimelor in serie facute de asistenti medicali si doctori in ultimele cateva zeci de ani. Mai departe am ajuns la un documentar despre criminali faimosi din lumea medicala. Interesant este ca toti acesti “ingeri ai mortii” se aparau cu scuza ca “au ajutat pacientii” – dar de fapt si-au gasit un mod de-a-si manifesta tendintele criminale.

Asta a fost firul logic pe care am mers, astfel incat sa ajung sa citesc despre criminali in serie si sa ma crucesc cand vad cati psihopati pot ajunge sa lucreze in domeniul medical. Acum, vazand cu cata usurinta si-au pastrat toti nebunii aia joburile si si-au facut “treaba” in liniste (in tari in care exista mecanisme de verificare mult mai stricte ca la noi), ma gandesc cu seriozitate la faptul ca e foarte probabil sa avem/sa fi avut si noi in Romania asemenea cazuri, doar ca au trecut neobservate din cauza dezorganizarii de la noi. Mai bine nu citeam nimic…