Dragostea nu poate invinge cancerul.

Angelo a cunoscut-o pe Jen in august 2005, atunci cand isi depunea candidatura pentru un job de barman in Cleveland. Desi pentru el a fost dragoste la prima vedere, la inceput ea nu i-a impartasit sentimentele. Jen a plecat in New York, dar Angelo nu a putut-o uita. Au pastrat legatura, el a vizitat-o in NY iarna urmatoare si i-a marturisit tot ce simtea pentru ea. Dupa o perioada de relatie la distanta, el a vandut tot ce avea si s-a mutat in NY, unde a cerut-o in casatorie. Ea a acceptat. Toamna s-au casatorit

Peste doar 5 luni, ea a aflat ca are cancer la san. Dupa 7 luni grele, de tratament, medicul oncolog i-a spus ca este lipsita de celule canceroase in corp (“cancer-free”). Incet-incet, au incercat sa-si refaca viata impreuna, incercand sa uite perioada dificila de mai devreme.

Cand totul parea mai bine, peste doar cativa ani, la un control medical au aflat ca lui Jen i-a revenit cancerul, de data asta cu metastaze la ficat si in oase. A reinceput tratamentul. Viata lor s-a redus la un vartej de vizite la doctor, medicamente, tratament si efecte secundare.

Jennifer a murit dupa 1 an si jumatate de cand a aflat de faptul ca i s-a intors boala necrutatoare, la putin timp dupa 40 de ani.

Angelo i-a documentat boala sotiei sale prin fotografii, pe care le-a publicat pe un site, incercand sa sensibilizeze opinia publica la chinul prin care trec oamenii diagnosticati cu cancer la san. A infiitat si o organizatie non-profit, pentru a ajuta femeile care trebuie sa se lupte cu aceasta boala. Povestea lor, mai pe larg (+niste poze) pe site-ul mywifefightswithbreastcancer.org

b 1 c d e g k l o p q u v w x y 39 zb zc ze

Povestea lor a fost mediatizata intens anul trecut (parca inclusiv in Romania am vazut un articol despre povestea lor anul asta). Tin minte ca am vazut fotografiile lor prima data fix dupa un stagiu de practica la oncologie, primavara asta. Stagiu pe care n-am sa-l uit vreodata, desi a fost foarte scurt.

Mai fusesem la oncologie anul trecut, dar anul asta am vazut ultimele zile si ultimele ore din viata unei paciente de 30 si ceva de ani. Am fost pus sa ii iau tensiunea (“trebuie sa ii pun Manitol, deci sa fii atent cum o iei, da?“) cu o jerpelitura de tensiometru care nu se mai prindea bine de mult. N-o sa uit ca ma simteam ca un tampit stand acolo si chinuindu-ma sa ii gasesc pulsul la singura mana accesibila, folosind o manseta care nu se prindea, cu o asistenta care imi zicea “ce, nici atat nu stii sa faci?” si cu prietenii fetei in jurul meu, care numai de un idiot care s-o chinuie in plus nu aveau nevoie in momentul ala. Tin minte ca i-am luat tensiunea ajutat de unul dintre ei (care a tinut manseta aia, pe post de “arici” uman). Si ca a fost cea mai prost luata tensiune din scurta mea “cariera”.

Am revazut imaginile azi, din intamplare. Sunt la fel de impresionante.

Toate drepturile pentru imagini apartin lui Angelo Merendino.

“Confesiunea” unui oncolog

Am un fost coleg de liceu care acum a devenit medic oncolog. L-am mai mentionat de cateva ori pe blogul meu.

Ieri, un cunoscut (comun) a share-uit un articol tampit de pe net, numit “De ce medicina nu va permite vindecarea cancerului”. O porcarie presarata cu teorii conspirationiste, pseudostiinta si sfaturi idioate (de genul “think happy thoughts and you won’t get cancer”).

Care a fost raspunsul amicului meu? Citez:

Eu insumi, ca medic oncolog, pot sa confirm ce scrie in acest articol si faptul ca acest lucru s-a extins si in Europa si in lumea toata: eu ma duc anual, ba chiar de mai multe ori pe an, la intalniri si congrese de mare amploare, cu diversi specialisti de peste tot, si cam numai asta discutam in fiecare curs sau prelegere: cum sa tinem oamenii cat mai bolnavi cat mai mult timp, ca ei sa cotizeze intr-un fond din care companiile, farmaciile si medicii se imbogatesc pe zi ce trece; in acelasi timp trebuie sa ii tinem la distata de informatii pe cat de simple pe atat de valoroase, cum ca respectivul cancer se vindeca usor si practic fara medicamente, doar cu diverse ceaiuri sau gandire pozitiva.

E o munca enorma sa intri mereu pe internet sau sa apari la televizor si sa combati toate stirile si postarile care salveaza omenirea si de cancer si de lacomia companiior farmaceutice, prin lucruri atat de simple si de eficiente ca tinctura de spanz, extractul de curcumina, gemoterapia, reiki sau alte minuni din acestea! Dar totusi o facem, caci de, din altceva nu avem din ce sa traim. Adica am tras cam jumatate de viata de munca si toceala, examene, stresuri si neajunsuri, dupa care am constatat ca… vezi Doamne, medicina e o minciuna si ce facem noi e inselatorie. Dar altceva nu stim sa facem, si decat sa ne reprofilam, mai bine ii dam inainte cu conspiratia mondiala.

Ca atare deci, mai ales celor care, sa zicem, nu inteleg sarcasmul, le fac urmatoarea recomandare: daca aveti vreodata nevoie de medic, mai ales daca se pronunta cuvantul “cancer“, sa nu cumva sa mergeti ! Luati asigurarea medicala si dati-i foc, iar apoi: fuga la biserica si/sau la plafar!

Image

Cand trebuie sa te duci la doctor daca ai o alunita?

Americanii au o obsesie cu acronimele. Obsesie nu fara substanta – acronimele sunt foarte utile pentru a retine termeni medicali/boli/simptome.

In cazul screening-ului alunitelor pentru melanom, acronimul este ABCDE si este surprinzator de precis. N-o zic eu, o zic studii clinice.

melanom abcde

Ce avem:

A – asymmetry; Daca tragi o linie imaginara prin mijlocul unei alunite si cele 2 jumatati sunt asimetrice, avem 1 semn

B – border; Daca marginea unei alunite este crestata sau dantelata, avem un al doilea semn.

C – color; Daca alunita are mai multe culori (in special maro inchis, negru sau cafeniu – dar si alte culori), avem un al 3-lea semn

D – diameter; Daca alunita are un diametru mai mare de 6 mm, atunci avem un al 4-lea semn (dar asta nu inseamna ca melanomul nu poate fi si mai mic, daca e descoperit timpuriu)

E – evolution; Daca alunita isi schimba culoarea, marimea, forma sau inaltarea de la nivelul general al pielii, avem un al 5-lea semn.

Daca observati mai multe (sau toate) semne enumerate mai sus, ar fi bine sa va programati la un consult la un doctor.

drepturi imagine: JAMA.

Cum schimba titlurile senzationale o stire

Pe 13 mai, revista medicala a clinicii Mayo din America (o entitate medicala non-profit care investeste foarte multi bani in cercetare Imagesi care trateaza cazuri medicale dificile de multi ani) publica un articol numit “Remisia cancerului diseminat dupa tratamentul viral oncolitic sistemic“.

Acest titlu a fost preluat de presa internationala, cu titluri de genul:

Woman’s cancer killed by measles virus in unprecedented trial (WaPo)

Mother cured of cancer after being injected with enough measles vaccine for 10 MILLION people (Daily Mirror)

Massive dose of measles virus kills cancer cells (The Telegraph)

Could measles cure cancer? Experimental virus treatment leaves 49 year old woman in complete remission (Daily Mail)

Early promise, and caution, in measles virus cancer therapy (Reuters)

Woman’s cancer wiped out by measles virus (FoxNews)

Measles virus used to put woman’s cancer into remission (CNN)

Preluate de romanasi:

Prima data in instorie, oamenii de stiinta au vindecat un cancer cu ajutorul unui vaccin rujeolic (antena3)

Cancer vindecat cu rujeola (ziuadeiasi)

Care e adevarul? E in articolul initial, poate sa-l citeasca oricine.

Virusul rujeolei este un paramyxovirus (RNA-virus). Glicoproteinele de pe suprafata lui (hemaglutinina si proteina de fuziune membranara: H si F) se leaga de 3 receptori membranari din celulele umane. Unul dintre acestia este proteina complement CD46, care este exprimata in cantitate foarte mare pe celulele umane de tip mielom, facandu-le anormal de susceptibile la infectia (urmata de distrugere) cu acest tip de virus.

Mielomul este un tip de cancer in care celulele albe de tip plasmocite devin anormale. In mod normal, ele secreta cantitati mari de anticorpi, cu care corpul lupta cu infectiile. Celulele anormale incep sa se multiplice anormal. Aceste plasmocite anormale se numesc celule-mielom. In timp, se strang in maduva spinarii si pot distruge oase. Se pot strange in oase – cauzand mielom multiplu. Mielomul multiplu poate afecta si alte tesuturi si organe, cum ar fi rinichii.

Mielomul multiplu raspunde bine la anumite tipuri de terapii medicamentoase, doar ca nu exista inca un tratament vindecator, mielomul adaptandu-se la tratament si revenind in timp.

Doctorii americani au folosit un virus modificat genetic al rujeolei (MV-NIS), derivat dintr-o tulpina (atenuata) a virusului care e folosita pentru vaccinarea oamenilor antirujeola. Acest virus a fost adaptat sa creasca pe celulele cancerigene umane si apoi a fost modificat genetic sa exprime o proteina de transport a iodului (codata de o gena “furata” din glanda tiroida umana) pentru a putea urmari non-invaziv progresul virusului in corpul uman, prin injectarea cu ioni de Iod radioactiv si apoi vizionarea prin SPECT-CT.

Pentru mine, numai partea asta suna SF.

Cele 2 paciente pe care s-a facut tratamentul erau in stagiul in care tratamentul standard nu mai era eficient. Moartea era iminenta. Una dintre ele avea o tumoare (plasmacytoma) mare la nivelul craniului, cealalata avea multe mici tumori diseminate. Nici una nu fusese infectata cu virusul rujeolei inainte, ceea ce insemna ca nu aveau anticorpi antirujeola in corp.

Ambelor paciente li s-au administrat 100 de miliarde de unitati de virus modificat generic (echivalentul a 10 milioane de doze de vaccin). Se stia din experimente pe soareci ca doza trebuie sa fie mare pentru un efect de durata, de asta s-a incercat o hiperviremie.

Ce s-a intamplat dupa tratament? Evident, ambele paciente au avut imediat semnele si simptomele unei infectii respiratorii (cum se prezinta rujeola la inceput). Ce s-a intamplat apoi?

Pacienta 1 a avut un raspuns mai bun la viroterapie – tumora mare din frunte i-a scazut si toate analizele aratau o remisie totala a mielomului multiplu. Dar dupa 9 luni a avut semne de revenire a cancerului si a reinceput tratamentul local cu radioterapie.

Pacienta 2 a avut rezultate mult mai putin imbucuratoare, dupa 6 saptamani de stagnare, mielomul multiplu a dat semne ca a reinceput sa se multiplice. Nu stim mai multe despre starea ei (probabil a murit).

Tratament revolutionar? Da. Vindecare? Nu, cu siguranta NU. Cel putin nu inca.

Cand i-am sus de cazul asta prietenului meu din liceu, acum medic oncolog, mi-a zis “un caz nu inseamna prea mult si oricum, trebuie sa treaca mult timp ca sa poti considera un tratament drept eficace – toate tratamentele oncologice trebuie sa treaca testul timpului, asa e cancerul“.

Mai multe informatii si pe blogul cancerresearch UK.

Copyright poza – Jorge Cham.

Apropo de poza, sotia mea imi spunea ca “in statistica, la corelatie, p=0,56 (ca in poza) arata un studiu lipsit de semnificatie statistica“. 🙂

Ce ai face daca ai fi diagnosticat cu cancer?

“sa fiu pus fata in fata cu propria-mi mortalitate a schimbat, intr-un fel, si nimic si totul. Inainte de-a-mi fi diagnosticat cancerul, stiam ca voi muri intr-o zi, dar nu stiam cand. Dupa diagnostic, stiam ca voi muri intr-o zi, dar nu stiam cand. Dar acum o stiam intr-un mod acut.”

Tocmai am citit un articol care rascoleste ceva in tine – mai ales daca ai avut pe cineva in familie care a murit de cancer (sau daca ai fost diagnosticat cu cancer).

E scris de un medic neurolog de 36 de ani, diagnosticat (acum 8 luni) cu cancer pulmonar cu metastaze. Pentru cine nu stie ce inseamna asta si n-are chef de statistici, asta inseamna ca e inoperabil si ca tratamentul poate insemna mai mult rau decat bine. Inseamna ca ai 10% sanse sa supravietuiesti 5 ani si ca, dupa 8 luni de la diagnosticare, cam 50% dintre pacienti mor.

Neurologul asta face parte dintre pacientii care fac cancer pulmonar FARA sa fi fumat vreodata. Dintre cei care il fac inainte de 40 de ani, nu la +60. Culmea, face parte si dintre cei care sunt diagnosticati in faza terminala, cand cancerul a metastazat deja si medicina moderna nu mai are prea multe arme in lupta cu boala.

A ajuns, de pe o zi pe alta, din doctor care diagnosticheaza si trateaza tumori neurologice, un alt pacient care este tratat de un oncolog.

Desi toata educatia lui ii spune sa nu se bazeze pe statistici, desi oncologul care-l trateaza i-a recomandat sa nu citeasca nimic despre asta, el tot a “gustat din fructul oprit”. E imposibil sa nu vrei sa afli cat mai ai de trait.

Acum tocmai se intoarce la munca, la 8 luni de la diagnosticul initial. Se simte un pic mai bine, totul multumita unui tratament inovativ tintit genetic. Nu stie cat mai are de trait, dar nu poate sa se opreasca din trait doar pentru ca stie ca va muri. Se ghideaza dupa un citat pe jumatate uitat, al lui S. Becket “I can’t go on. I’ll go on.”.

Cand tata a fost diagnosticat cu cancer pancreatic, primul lucru pe care l-am facut a fost sa citesc cat mai mult despre acest tip de cancer. Cand operatia a esuat, stiam ca nu mai are mult de trait. Din pacate, in cazul lui, statisticile au fost 100% precise, a murit fix la 1 an de la diagnosticare.

Oricat de mult m-am straduit sa nu cred in statistici, oricat de multa gandire pozitiva am avut, oricat de mult m-am straduit sa-i ascund statisticile sau sa-i dau motive de a fi optimist (ajungand chiar la minciuni), cancerul a continuat sa-si faca treaba lui insidioasa in corpul lui.

Dar in toata aceasta perioada mi-am tot propus sa fac asta si aia si asta impreuna cu el. Dar amanam pentru “cand va fi bine”. In primele luni isi revenea dupa operatie. Apoi era slabit de chimioterapie. Apoi parea ca se simte mai bine. Ne facusem tot felul de planuri fantasmagorice despre unde sa mergem cu el “cand va fi mai bine si va fi cald afara“. Dar boala s-a intors. N-am apucat sa mai facem mai nimic.

Sper ca mi-am invatat lectia. Daca eu as fi diagnosticat cu cancer, cred ca n-as mai amana nimic pentru mai incolo si as face, pe cat posibil, tot ce am zis ca voi face “candva in viitor”…

Oare as reusi asta?

Folosirea inteligenta a unui virus pentru a trata un tip de cancer

Asa-i ca titlul meu nu e la fel de saritor in ochi ca “Doctors Take A Long Shot And Inject HIV Into Dying Girl. The Reason Why Will Amaze You”?
De aici: http://loiter.co/v/doctors-take-a-long-shot-and-inject-hiv-into-dying/

E absurda obsesia asta fata de titluri care aduc trafic a lumii in care traim.
O dovada a progresului stiintific este reformulata eronat si gata titlul care genereaza trafic.
Un Doctor american, Profesor in Imunoterapie, a perfectat un mod de-a modifica celulele sistemului nostru imunitar (limfocitele T) cu ajutorul virusurilor (inactivate) din categoria lentivirus (dintre care face parte si HIV). Dupa modificare, o limfocita T poate omori pana la 1000 de celule canceroase inainte de a muri. Exista si riscuri, dar terapia de genul asta poate sa fie mult mai eficienta decat chimoterapia si mai lipsita de riscuri (cel putin pe termen scurt).
Mai multe detalii aici, aici si aici.

Cum inscrii un pacient intr-un test clinic (clinical trial) pentru un tratament cu un medicament experimental in Romania? (1)

Mentiune: NU sunt doctor, nu sunt (inca) nici macar asistent medical, nu dau nici un sfat cu valoare de lege. Doar impartasesc un pic din experientele mele (bune, rele, gresite sau nu), poate asta va ajuta vreodata pe cineva.

Raspunsul cel mai corect (azi, 22.08.13): foarte greu!

In primul si in primul rand, trebuie sa te documentezi foarte bine pe marginea tipului de cancer de care sufera pacientul, tipuri de tratament si durata de viata asteptata pentru pacient, in functie de diagnosticul facut. O relatie buna cu medicul oncolog e foarte importanta aici. Daca nu e vorba de tine, personal, ca ‘apartinator’ (ruda) ajungi foarte greu la un medic oncolog (inclusiv cel care iti trateaza ruda). Numarul de pacienti este foarte mare iar numarul de oncologi (si sectii de oncologie) e prea mic – asta in Bucuresti, cel putin.

Anumite tipuri de cancer au o rata de supravietuire si de tratare (chirurgie + citostatice + radioterapie) destul de buna. Altele sunt o condamnare la moarte, inceata si dureroasa.

Oricum ar fi, sfatul meu (de ruda de om bolnav de cancer) este sa il duceti pacientul cat mai repede la un oncolog. Trimitere de la medicul de familie – hop cu el la oncolog. Daca e un tip de cancer operabil chirurgical, primul consult de specialitate poate fi la un chirurg (preferabil unul cu experienta in operatii de rezectie de tumori). Aici va ajuta foarte mult sa aveti vreo cunostinta ‘in sistem’ – pentru a ajunge mai repede si mai usor la cineva ‘mai priceput’. Daca tumoarea poate fi operata – si chirurgul va sfatuieste sa o faceti, cu cat se opereaza mai repede, cu atat mai bine. Evident, orice operatie majora are riscuri – trebuie sa le luati in calcul si sa luati decizia impreuna cu ruda (face sau nu operatia). Postoperator, la aproximativ 1 luna, se poate incepe tratamentul.

Daca tratamentul nu mai este eficient dupa o perioada de timp (starea pacientului se inrautateste, markerii tumorali cresc, tumora creste), puteti cere o eventuala a doua parere. Va va fi greu sa luati carnetul cu tratament de la primul medic oncolog.

Oricum ar fi, in momentul asta trebuie sa luat in calcul si daca pacientul mai are mult de trait in starea actuala (cu un tratament din ce in ce mai ineficient, dar care este in acelasi timp toxic). Aici intervine posibilitatea cautarii unui tratament inovativ, netestat inca si nepus pe piata.

Pe de o parte, aveti certitudinea ca tratamentul actual (cu rele, cu bune) nu va mai stopa mult timp incetinirea evolutiei cancerului. Ceea ce poate duce doar la o singura concluzie: moartea. Imi pare rau s-o zic, dar asta e adevarul pentru 99% din cazuri. Pe de alta parte, e foarte posibil ca noul tratament sa omoare pacientul mai repede. Fiind vorba de medicamente aflate in faza experimentala, efectele adverse si toxicitatea la oameni nu sunt inca perfect cunoscute. Luati si asta in calcul.

Daca ati luat, intr-un final, decizia sa inscrieti pacientul intr-un test clinic pentru un asemenea tratament, sfatul meu este sa vorbiti totusi cu medicul oncolog care l-a tratat pana acum. E foarte probabil sa stie unde si cand se fac asemenea teste clinice in Bucuresti. Nu in ultimul rand, v-ar spune ce sanse are sa fie inclus intr-un asemenea test clinic, in functie de starea sanatatii lui/ei.

• Institutul Oncologic Bucuresti (“Fundeni“) e un inceput. Numere de contact se gasesc pe site. Puteti incerca si la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.

• Problema e ca, desi sunt multe teste in diverse spitale, pentru diverse boli, e posibil sa nu existe un asemenea test acum, in Romania. Puteti cauta si in afara informatii. Daca pacientul mai rezista la stresul calatoriei cu avionul (ceea ce e posibl sa nu mai fie cazul), puteti incerca in UK sau in Franta.

• Am si 2 linkuri cu o parte din studiile clinice care au loc acum in Bucuresti (in engleza):

Bucuresti / Bucharest

Pentru moment, articolul e incomplet. Zilele astea abia sper sa ajung sa vorbesc cu niste responsabili de teste clinice si sper sa primesc niste raspunsuri mai clare.