Cum a fost ziua mea in spital (3)

Handover terminat la 8:45. Short-staffed cu 2 azi.

Short-staffingul vine de la oameni care “call in sick”. M-am uitat pe agenda sa vad cine a facut asta azi si ieri. 3 persoane cu care am lucrat marti si miercuri si nu aveau NIMIC. Bai, nimic-nimic. Cel care a called in sick ieri era super-bine miercuri dimineata, eram langa ward clerk cand a sunat sa spuna ca “cough, cough, I am sick, I cannot come tomorrow“. Cum zice vecinul italian “bastardo“.

Si uite asa esti short-staffed incontinuu. X calls in sick. Y munceste mai mult ca sa compenseze (pentru ca spitalul nu trimite niciodata pe cineva, nici nu e ca si cum au un rezervor cu… asistente de rezerva), Y calls in sick alta zi (“mama lor de nenorociti, lasa ca fac si eu asta”). Z munceste mai mult ca sa compenseze pentru lipsa lui Y. Z calls in sick la randul lui mai incolo, cand X munceste. Deci X se simte indreptatit sa call in sick.

Asta se poate si pentru ca NU trebuie sa aduca nici o scutire de la medicul de familie daca “boala” dureaza mai putin de 5 zile lucratoare => abuzuri. Si pentru ca spiritul de echipa la tura de zi cam lipseste (cei de noapte sunt mai ok unii cu altii). Am 1 coleg care are cursurile de venepunctura si canulatie, NU A ZIS NIMANUI – ca sa nu i se ceara sa ajute pe cineva (ca nu cumva sa piarda timpul). Am aflat asta de la un HCA/Ward clerk. Si sunt mai multi asa.

Mi-au fost atribuite saloanele 3 si 4 (plus 2 side-rooms), care sunt “nici prea grele, nici prea usoare”. 2 chest drains, 1 pac. cu C. diff si 2 stome, 2 care ar trebui sa mearga acasa azi-maine, 2 diabetici (1 a fost hipoglicemic noaptea), 5 dintre ei nu aud aproape deloc (chiar si cu aparat), 1 nu vorbeste engleza deloc.

Cand am ajuns la pacienti, am vazut cu stupoare ca m-am ales cu un +1, adica un al 11-lea pacient, bagat in mijlocul unui salon. Pana la 19:00 seara (cand mi-a plecat un pacient mie si unul din alt salon, deci am facut 2 mici schimbari) am avut 11 pacienti.

Am terminat runda de medicamente de la 8… la 10:45. De fiecare data te intrerupe cate un pacient care vrea pe commode, vrea la baie (si nu il lasi sa mearga singur daca e nesigur pe picioare), vrea doar unele medicamente, dar pe altele nu le vrea, vrea urinal – chestii cu care HCA-ul nu te ajuta, desi ar trebui sa ti le ia de pe cap. Trebuie sa verifici glicemia diabeticilor inainte sa dai hipoglicemiante, trebuie sa verifici si notezi pulsul inainte de-a da Digoxin samd. Intre timp te intrerup si doctorii, care iti cer sa schimbi un recipient pentru chest drain sau sa pui suctioning in el. Fiind sectie de respiratorii, avem suction machine pe toti peretii. Dar avem din alea care sunt gandite sa mearga pana la 100 kPa, nu pana la 10 kPa. Si la chest drains ni se cer presiuni de 1-2-3 kPa. Sa vad eu cum pui pe un cadran de la 0 la 100 o presiune de… 2. Deci trebuie sa vanezi unul dintre putinele ceasuri cu cadran pana la 10 kPa.

O mica bucurie e ca de acum pot face cu codul propriu (deh, am training) glicemiile. Nu mai trebuie sa stau dupa altii. Tot azi mi-a fost de ajutor si certificarea de canulatie, am putut sa montez o branula (din prima!) unui pacient cu TA de 90/60 care era evident din ce in ce mai rau, pe care l-am escalat la doctori si i-au prescris fluide (stat 250 ml si apoi prin infuzomat).

Pentru niste chestii destul de rezistente (nu poti sa le rupi, poti doar sa le tai), bratarile cu codul, numele si data nasterii pacientului dispar destul de des de pe mainile pacientilor. Le taie unii/altii pentru cate ceva, apoi uita sa le reprinteze si prinda. Si uite asa te trezesti cu un pacient care nu intelege engleza, nu stie sa-ti zica data nasterii, care are 2 nume diferite in dosarele noastre si… care nu are bracelet. Verificari, intrebari (rudele pacientului mi-au zis ca “indians don’t know their date of birth, don’t worry”).

Ce am aflat azi: multi indieni batrani au data nasterii pe 01/01/… De ce? Pentru ca nu stiu cand s-au nascut. Ma miram eu saptamanile astea cum de am asa de multi pacienti nascuti pe 1 ianuarie. Now I know. πŸ™‚

Oricum, imi plac indienii batrani. Sunt super prietenosi daca te porti frumos cu ei. Toata lumea ii ia repede sau nu le zice nimic. Daca le zambesti si ii iei incet si incerci sa gesticulezi ce faci si de ce… dupa aia sunt prietenii tai πŸ™‚ Or so it seems.

Se tot mira lumea cum de tot timpul nu am timp. Pai… desi avem oameni care se ocupa special cu aprovizionarea mai multor zone, de foarte multe ori avem tot felul de lipsuri din prostie (nu de lipsa de bani, cum era in Romania): consumabilele sunt aduse pe sectie undeva si trantite acolo (desi nici o asistenta nu are timp sa le sorteze iar HCA-ii refuza sa faca asta), comenzile pentru anumite consumabile sunt aiurea (seringi de tip gresit, prea putini saci pentru aspiratie, prea putine alte chestii) – pentru ca sunt facute de oameni care nu au treaba cu medicina, nu ai aparate (azi a trebuit sa vanez un infuzomat prin toata sectia si apoi sa iau unul de la sectia-sora), pentru ca lumea le ia si nu le aduce inapoi.

Sectie de respiratorii si NU avem kituri de nebulizoare sau narine – pentru ca tot timpul ne trimit prea putine martea (cand e zi de aprovizionare). Si tot timpul HCA (cand muta pacientii) sau pacientii in sine isi dau jos masca de nebulizare si o dau pe jos. Unele colege pun narina/masca la loc pe fata pacientului chit ca a fost pe jos. Eu nu pot face asta. Deci tot timpul ma duc sa pun una noua. Si nu gasesc si apoi trebuie sa vanez una pe unde se poate.

Anyway. Oricat de descurcaret as fi si oricat de mult as fi invatat de unde sa iau tot ce imi trebuie, orice mica schimbare imi mananca o gramada de timp.

Si nu stiu cum se face ca pe mine toti pacientii ma intreaba de ce le dam injectii cu clexane. Pacienti care sunt in spital de saptamani intregi (deci sunt injectati zilnic) fix pe mine ma intreaba “ce e asta si de ce il primesc”. Imi place sa explic cate ceva (mai ales atunci cand stiu poezia pe de rost (heparina LMW – proteine, factori de coagulare – cheaguri – pacienti care nu se mobilizeaza – risc – “blood thinner”). Dar cand faci asta la 6 pacienti din 11 (ca mine, ieri) iti mananca mult timp. Mai aveam si un pacient cu warfarina – fara INR verificat de 3 zile. Protocolul la noi e sa fie verificat la minim 2 zile in spital. Pana am convins doctorul sa verifice asta…

Ei, cu toate aceste intreruperi, am terminat munca mea la 7:45. Asta cu escalare la 7:30 pentru un EWS de 7 la pacientul cu fluide (TA ii scadea din nou), 2 EKG-uri facute de urgenta si prezentarea situatiei doctorului on-call.
Si am terminat documentatia 8:45. Am plecat de la munca la 8:50.

Pentru cei care cred ca ar fi doar vina mea (nu ca n-ar fi): in fiecare seara exista colegi si colege cu vechime in spital si educati in UK (deci care stiu sistemul mai bine) care pleaca la aceeasi ora ca mine. Hartogaraia in trustul meu este dureros de multa, pur si simplu nu ai cum s-o termini daca ai grija de pacienti. Cei care o termina la timp uneori ignora cererile de ajutor (de la pacienti sau de la colegi), uneori iau scurtaturi (dau tratamentul de la 6 la ora 5, pe cel de la 1 il dau la 12, la doar o ora, o ora jumatate de la terminarea intarziata a celui de la ora 8), uneori pur si simplu nu completeaza hartiile decat in bataie de joc.

Sistemul de lucru (hartii multe, verificari tampit implementate plus short-staffed all the freaking time) in trustul meu e cam stresant.

Colegul meu de apartament pleaca inapoi in Italia in curand, un alt italian si-a dat demisia dupa doar 1 luna aici, pentru ca a primit o oferta (pe perioada limitata) de la un spital de langa casa lui. Alti italieni ar pleca si ei – daca ar avea la ce sa se intoarca. Portugheza de la mine din sectie (care lucreaza in UK de 2 ani) si-a dat demisia ieri, a zis ca nu mai suporta. Au chemat-o oarecum fortat la munca de 2 ori in ultimele 10 zile. A venit, dar si-a dat demisia la sfarsitul saptamanii. Sa vad cat de bucuros e Unit Managerul care a insistat sa vina ea 2 zile pentru a acoperi “sickness”-ul altora. Una dintre sister-urile noastre pleaca (dupa 6 ani in spital). O englezoaica de a inceput anul trecut in vara aici (proaspata absolventa) a plecat in alta sectie (Neuro ITU) cu prima ocazie.

Ward clerk-ul nostru glumea ca daca iti iei concediu cam 3 saptamani, o sa dai numai peste fete noi in jurul tau, ca atunci cand lucrezi bank shifts pe alta sectie. Doar ca o sa fii tot pe sectia ta. Atat de mare e rata de schimbare a personalului. Cu toate acestea, nimic nu se schimba. Pur si simplu angajeaza altii noi.

Eu am inceput in ianuarie cu 1 romanca si 1 spaniola. Romanca ar pleca ieri, daca si-ar gasi curajul sa dea interviu in alta parte. In februarie au venit 3 italieni si o nemtoaica. Ei inca nu au PIN-ul, sunt mai relaxati (oarecum – nu prea le place ritmul muncii in sectia asta). Miercuri i-am intalnit pe cei 3 noi italieni (unul dintre ei… alt Cristian).

Rata de schimb a personalului e atat de mare incat ajungi sa faci training (tu, ca incepator) altor incepatori. Radeam cu unul dintre italieni care ar trebui sa primeasca PIN-ul zilele astea ca… pana ma intorc eu o sa fie RN cu PIN si o sa aiba proprii lui italieni pentru a-i train-ui in tainele sistemului din spital si sectie. A ras cu jumatate de gura πŸ™‚

Anyway, CONCEDIUUUUU

aproape.jpg

Ca ultima mentiune, am inceput ziua extrem de vesel cand am urcat in lift cu 2 portughezi tineri (el+ea), care stiam ca lucreza in sectii diferite (am mers de mai multe ori pe etaj sa iau una-alta, portughezii in general sunt foarte saritori, tii minte fata celui care te ajuta), cand am coborat ei au mai stat un pic mai mult ca sa se sarute in lift. Asta si pentru ca le fusese (probabil) rusine sa o faca cu liftul plin (la etajele superioare). πŸ™‚

Cum a fost ziua mea in spital (2)

A patra zi de munca din ultimele 5. Meh. Nu e asa rau, atata timp cat ai o zi de relaxare intre ele. 3 la rand (sau mai multe) sunt obositoare. Asta e de tinut minte pentru cand mi se aproba cererea pentru ore suplimentare (Unit Manager-ul mi-a promis ca mi-o semneaza DACA fac eu rost de ea)*.

Azi rezidentii (anii 1-2 plus altii) au fost in greva. Am avut 4 doctori la 2 sectii de boli respiratoare. O asistenta nu a venit. Sectie plina, am fost 3 asistenti medicali (eu si 2 femei) + 1 sister-in-charge care tine locul Unit Managerului (care e in concediu), dar lucreaza doar zile scurte (7,5 ore) si nu ia pacienti (se ocupa de treburi extra).

La alocare, dimineata, m-am ales cu 10 pacienti. 1 a plecat acasa la pranz (SI cu ajutorul meu, am incercat sa grabesc lucrurile, deja a stat 1 zi in plus aiurea). 1 mi-a fost transferata imediat dupa. 10 pacienti mai usurei, teoretic. 1 cu Down, 1 nu vorbea o boaba de engleza (India), 1 nu prea vorbeste, are 90 de ani, e o manuta de femeie si are o fiica de sta cu o hartie si pix langa tine si noteaza tot ce faci si apoi se plange spitalului (a cerut sa i se retraga PIN-ul colegei mele din Spania, incepatoare ca mine, care a avut grija de mama ei ieri, pentru ca a fost nemultumita). 1 avea 2 stome (1 dintre ele cu un prolaps fascinant de mare).

Aveam 2 italieni (baieti de treaba, nu au PIN-ul, dar sunt inimosi) si o studenta. Desi am cerut sa-mi dea si mie unul, una dintre asistente a insistat sa-i primeasc pe toti, pentru ca ea are pacientii dificili (saloanele 5+6 si camerele separate). Asta e. Macar nu am mai pierdut vremea si cu medicamentele controlate (opioide samd).

Am terminat handoverul la 8:55. Am terminat runda de medicamente la 11:45.

Am dat peste un nou record personal la un pacient: 34 de pastile dimineata. Avea 2 drug charts expirate, au trebuit sa fie refacute de doctori. Alt timp pierdut. Medicamente lipsa, comanda la farmacie, medicamente lipsa de pe trolley, a trebuit sa le iau din alte parti.

Avem 3 seturi de chei (1 pentru fiecare 2 saloane + 2 camere). Fiecare set sta la cate 1 asistenta. 1 set nu are cheile care deschid dulapurile din camera cu medicamente. 1 nu are 1 cheie care deschide un tip de dulapuri cu medicamentele pacientilor. 1 nu are cealalta cheie care deschide un alt tip de dulapuri cu medicamente ale pacientilor. De cand am venit aici ma tot plang ca asta e aiurea si ne face sa pierdem timp. “It has been reported”. Azi am incercat sa iau o cheie (duplicat) care era in plus pe unul dintre seturile de chei si sa o mut pe setul meu. Mamaaa ce urat a facut, zici ca am vrut sa-i fur sufletul. You cannot do that. You cannot change things here. Asta venind de la una care nu respecta nici o regula (administrarea medicamentelor, prepararea medicamentelor iv, igiena inainte si dupa ce atingi pacientul etc.).

I-am intampinat pe cei 3 NOI italieni care vor incepe pe sectie saptamana viitoare. Atat de tineri, atat de wide-eyed la tot ce e nou in jurul lor. Parca mai ieri ma minunam de spital, ca ei. Le-am urat “good luck, you’re gonna need it“. Sper din tot sufletul ca n-au PIN-ul deja, altfel o sa fie cam nasol. Fara PIN e chiar usoara tranzitia de la shadow pana la full-time staff nurse. Cel putin la mine in sectie, unde se tem sa le dea celor fara PIN pacienti, cum fac alte sectii din spital (dar n-au nici o problema cu a face asta cu cei care-l au, ca mine). Atata timp cat nu trebuie sa completezi toata hartogaraia singur si nu dai nimic i.v. si nu ai 10 pacienti pe cap repede si nici nu ai dreptul sa semnezi multe chestii, e mult mai simplu.

La 12 vine iarasi nemtoaica sa-mi faca nu-stiu-ce verificare, nimereste fix cand dadeam morfina. A vazut ca nu am respectat protocolul (am semnat ca am dat si am verificat medicamentele INAINTE de-a le da pacientului). Ce conteaza ca nu ai timp sa te plimbi ca tampitul prin sectie dupa pacient cu cate o asistenta in plus dupa tine si cu agenda cu medicamente (tu si un alt asistent trebuie sa semnati in 2 locuri daca dai orice medicament controlat). Ne-a promis ca daca mai vede asta ne face raport. Cu zambetul pe buze. Ja, ja, Sauerkraut, cum zici tu.

Cumva gasesc timp sa curat stoma de care ziceam mai devreme, sa iau si o mostra de scaun (mai degraba de lichid, altceva nu iese din aia). Pacient tratat cu antibiotice la greu. Query C. diff. Great.

Intre timp gasesc timp sa vorbesc cu mai multe rude, sa pun pacientii pe commode, sa spal si schimb un pacient si sa aduc apa, aduc un fel de bautura energizanta (care se da pacientilor care nu pot manca mancare normala).

Si imi fac timp sa vorbesc frumos cu fiica dificila a pacientei confuze. Asta desi avea hartia cu ea si scria si scria…

O pacienta e diagnosticata cu FiA dupa un EKG, trebuie s-o cantaresc si sa-i dau Digoxin si Enoxaparin. Apoi sa caut doctorii sa le spun ce greutate are, ca sa-i ajusteze dozele.

Tot timpul esti contra timp si in intarziere. Fiecare ruda incearca sa iti spuna ceva si e important pentru ei. Dar trebuie sa ajuti pe cineva sa se duca la baie sau trebuie sa-i dai cuiva o perna sau trebuie sa pui o perna cu aer sau repose boots (tot cu aer) pacientilor cu Braden scazut… daca intri intr-o incapere sa iei ceva, sar pe tine toti. Si nu stiu inca cum sa le zic nu.

Se face 12:50 si nu apuc sa fac vreun set de OBS. Noroc ca aveam pacienti care erau majoritar cu EWS mic (sau cu COPD – ei au target sats 88-92 si sunt tot timpul pe un fel de oxigen, deci au tot timpul EWS mare “standard”).

Noroc ca HCA-ul meu e si de treaba si foarte organizat (filipinezii sunt in general organizati si profesionisti in domeniul medical, din ce am vazut aici), reuseste sa ii intoarca pe pacientii cu Braden mai scazut. Si sa schimbe si spele pe unii din ei si sa dea micul-dejun si pranzul. Si sa documenteze partea lui.

Incep runda de la 1 mai devreme. Mai aveam 2 antibiotice i.v. si cateva pastile (3 pacienti in total) cand suna alarma de cod. Las naibii troller-ul si ma duc.

Cardiac arrest. 41 ani. Evident, no DNAR. Pun intrebarile standard (a sunat cineva dupa echipa de Cardiac Arrest, de ce mai e nevoie?). Ma pozitionez in asa fel incat sa fac compresii cam al 3-lea (deja erau 5 persoane in camera – 1 doctor si cateva asistente senior). Vine echipa de Cardiac Arrest. In doar 8 minute (eram la a 4-lea set de verificari ale pulsului dupa 2 minute de compresii + BVM).

Eu sunt desemnat sa fiu dobitocul care documenteaza tot si tine socoteala timpului. Rahat. Timpul trece greu cand faci compresiile, dar trece si mai greu cand nu faci nimic altceva decat sa documentezi si sa te uiti la ceas cum trece timpul (si sa zbieri la 2 minute time, pulse check). ROSC in 20 de minute. Abord venos in 8 minute, adrenalina in 6, glicemie in 6, EAB in 8, abord osos in 12. Step-up to HDU. In total, am stat acolo 35 minute, dar cu niste explicatii suplimentare, mi-a mancat 50 minute. Am terminat medicamentele de la ora 1… la ora 3 si 15.

Ma duc sa mananc un senvis si sa beau apa. 1 dintre asistente a stat tot timpul alarmei de cardiac arrest in pauza (ceva ce e oarecum ilegal). Aceeasi care zbiera la mine ca nu am voie sa iau cheia ei in plus si s-o mut pe setul meu de chei.

Intre timp, vine alta pacienta. A primit o transfuzie, e super-batrana (94 de ani!) dar se misca. Incet, dar se misca. Si are dureri de burta. Si nu i-a verificat nimeni pressure areas. Si trebuie sa-i fac un set de OBS. Si trebuie sa vb. cu doctorul despre ea, ca sa-i cer sfatul in privinta durerii (nu are nimic prescris). Pana termin cu ea se face 4:20.

Ma duc la un pacient sa-i scot tubul in T cu nebulizatoare. O fac repezit (era 4:20 si nu facusem OBS deloc), reusesc sa-l lovesc cu tubul in T. Sunt un tampit cand imi dau seama ca sunt mult intarziere. Imi cer scuze in toate felurile, ii ofer posibilitatea sa faca o plangere la sister in charge (chit ca ea plecase acasa, ce mai conta? πŸ™‚ ), pana la urma il linistesc, il curat (era doar o zgarietura, dar tot e nasol sa ii faci ceva rau unui pacient). Dupa aia incepe sa faca glume pe seama asta. Fix atunci vine si o specialist nurse pe acolo. Alte discutii, alte explicatii.

Apoi alte discutii cu familiile, apoi incep OBS + o parte din medicamente. Era 5:20.

Termin medicamentele abia la 7:30. Mai am de verificat pielea pacientilor, ma limitez doar la pacienta noua, care a fost transferata fix cand eram la Cardiac Arrest. Apoi trebuie sa transfer pacientul cu Query C. diff.**

Evident, mi se strica o branula fix la ultimul tratament. La 7:30. Ce ciudat. In Romania as fi fost super-bucuros ca s-a intamplat asta, imi placea sa pun canule daca ma lasau asistentele. Acum, cand stiu cate trebuie sa completez si ca trebuie sa ma plimb cu un carut de colo-colo si sa respect procedura samd, am ajuns sa urasc procesu asta. Asta desi m-am luptat ca sa mi se faca cursul si evaluarea, pot s-o fac “legal” de saptamana trecuta.

Handoverul il termin la 8:25. Documentatia o termin la 8:55 (nu scrisesem mai nimic toata ziua si am avut si un booklet nou de inceput).

La final, cand semnam ultimele hartii, ma trezesc cu o pacienta de 70-80 ani care umbla hai-hui pe sectie (era in pijamale de spital), FARA bratara (cu nume sau cod NHS), care era vizibil confuza (zicea ca e din oras si ca ea a venit sa afle de tanarul care a fost injunghiat aici, a auzit ea la televizor. Dupa 5 minute de parlamentari, ii aflu numele si incep sa caut pe calculator (sa vad in ce sectie ar trebui sa fie) cand apare o asistenta de la sectia vecina “there you are, my dear, where did you run away?”.

Am plecat de acasa la 7:16. Am ajuns acasa la 21:29.

Am avut cam 15 minute de pauza (cat sa beau 0,5 l de apa, sa mananc 1 senvis, 1 pachet de biscuiti si un orez cu lapte) in total.

E suficient de zis ca daca am numai zile asa, nu voi avea un viitor luminos.

Din fericire, cred ca solutia pentru asta exista. Sa vedem ce-mi rezerva viitorul.

elmo
Elmo, out.
  • Precum ziceam mai demult, ca sa lucrezi ore suplimentare, trebuie sa fii acceptat ca “in-house bank nurse”. Apoi toate orele suplimentare (fata de standardul 13 x 12,5) sunt platite la 1,5 x rata normala sau 2 x rata normala. La mine in spital exista o politica sa NU fii lasat sa muncesti ca Bank Nurse in primele 6 luni. Pentru ca se presupune ca nu esti pregatit pentru asta inca. Dar daca insisti se poate. Intrebarea este daca MAI vrei cu adevarat asta. πŸ™‚

** Query ceva inseamna ca pacientul are semnele si simptomele clinice ale bolii ceva, se incepe tratamentul empiric si eventuala izolare a lui, dar nu a fost inca diagnosticat.

 

Asistent Medical in Anglia (6)

Tehnic vorbind, s-au terminat primele mele 6 saptamani de munca in spital.

Saptamana asta am lucrat 3 zile la rand, ca sa pot pleca in tara cateva zile fara sa-mi iau concediu platit. Sunt asistent medical independent 100% (deci nu shadow=supernumerary) de 2 saptamani (desi am fost oarecum independent cam din ziua a 3-a in spital si desi saptamana trecut trebuia teoretic sa fiu inca supernumerary). Primul meu salariu “sta sa vina“.

Cum pot descrie cel mai bine inceputul meu? Cu tabloul asta, vazut de mine in The National Gallery.

the ugly duchess

In esenta, exista multe aspecte urate ale inceputului ca asistent medical in Anglia, dar si lucruri ok si detalii stralucitoare sau scumpe, care iti pot lua ochii sau iti arata ca exista o oarecare frumusete si in urat.

Moment poetic incheiat. Sa revin.

β€’ In primul si primul rand, in momentul in care ti se dau 4-6 (sau mai multi, fereasca sfantul) pacienti pe mana pentru 13 ore, primul soc este cat de repede trece timpul. Da, ca shadow ai stat dupa o alta asistenta si ai vazut ce face, ai ajutat-o, ai avut grija de cativa pacienti, ai completat si o parte din hartii. Dar cand trebuie sa faci totul SINGUR, mai ales daca nu ai HCA sa te ajute sau ai un HCA lenes sau nesimtit, trebuie sa inveti sa faci management al timpului. Nu exagerez si nu mint, am exemplul pe care il tot repet, de acum 2 veri, cand la o tura de voluntariat intr-o sectie de oncologie din Bucuresti am ajutat o asistenta care avea doar 2 infirmiere cu ea sa dea medicamente (majoritar i.v.) la 60 de pacienti (6 saloane mari, 4 saloane mici plus 2 camarute). Fata de asa ceva, ce mama naibii poate fi asa de greu sa ai grija de 4 pacienti, atunci? E simplu, aici faci multe lucruri pe care nu le faci in Romania si exista multe verificari si mecanisme de protectie pe care trebuie sa le faci sau sa le indeplinesti ca sa termini munca cu bine. Asta daca iti pasa de PIN-ul tau si nu mergi pe principiul “nimeni nu o sa ma verifice vreodata, fac ce pot”.

β€’ In fiecare seara am stat si m-am gandit inainte de-a adormi ce am facut gresit si ce pot schimba ca sa eficientizez munca. Pana acum, singura miscare ce mi-a salvat 1 ora a fost sa sacrific cele 90 de minute de pauza (60+15+15) si sa le scurtez la 5+5+5+15 (sau 20). Suficient timp sa mananc 1-2 senvisuri, sa beau 1 l de apa si sa mananc 1 masa calda. E adevarat, nu ma pot relaxa suficient. Dar la naiba, cand oi fi in stare sa fac lucrurile mai repede, atunci o sa mai adaug minute la pauze. Pana una-alta, nu a fost nici o zi pana acum in care nu am mancat deloc, si in singura zi in care n-am mancat ceva cald, o tanti de la bucataria sectiei mi-a dat un senvis (din ala dublu, ambalat) si lapte si biscuiti. Oricum, prefer sa dau 4 lire, 4,2 lire pentru o mancare calda de genul asta: pui/peste (1 data miel) simplu plus o garnitura de legume fierte, simple (nu vreau sosuri).

β€’ Ce iti mai salveaza timpul? Sa stii tot timpul ce medicamente iti vor trebui in carutul tau, sa nu trebuiasca sa mergi la vecini sau in camera cu medicamente. Sa iti pregatesti inainte de-a pleca spre pacienti carutul cu niste seringi, ser (fiole de 10 ml), ace, mojar pentru zdrobirea medicamentelor, o rola de adeziv, un tegaderm in caz ca ai un pacient cu un pansament de branula praf, manusi prin toate buzunarele, niste tifon steril si altele, pe care le prinzi dupa mai multe zile pe cont propriu. La mine avem 90% pacienti cu narine, masca, nebulizare, ventilatie non-invaziva, masti venturi, aer umidifact (nu in barbotor simplu, ca la noi), traheostome si altele. E esential sa stii de unde naiba iei toate porcariile astea, pentru ca aproape sigur le vei schimba 1 data in tura (vine cineva, pacientul le da jos sau cineva le da jos, apoi nu faci porcaria sa le pui la loc pe pacient DE PE JOS). Daca ai pacient cu alimentare pe NGT sau PEG trebuie sa te asiguri ca ai seringi oral/enteral suficiente inainte sa te apuci sa faci ceva, altfel iesi si intri din salon ca bezmeticul. O foarfeca pastrata in buzunare e esentiala.

β€’ Nu in ultimul rand, chit ca iti mananca timp, daca ai grija de pacientii tai, le rezolvi problemele cand apar (nu ii amani, daca poti) si vorbesti cu rudele cand esti intrebat de ceva, VEI fi recompensat in ceruri. :)) Trecand peste sarcasm, cu exceptia unui pacient dificil (care are oricum dementa) si a unor nenorociti care exploatau un pacient, in 6 saptamani nu am avut inca o problema cu pacientii sau rudele atata timp cat m-am purtat ok cu ei si le-am aratat ca ma straduiesc sa ii ajut. Si am avut si muncitori si forbalisti si pensionari si morfinomani si tigani de-ai nostri si gangbangers s.a.. Cand ai un pacient a carui stare se inrautateste si stii ca va muri in sectia ta, te ajuta sa ai o relatie ok cu familia lui. Spre deosebire de Romania, aici plangerile si acuzatiile pot provoca multe probleme personalului medical, chit ca sunt nefondate.

β€’ Daca e sa mai observ ceva, mult timp se pierde cu orice incident (considerat) major. Ok, ai stop cardiac sau IMA sau PE sau AVC (rar in spital) care sunt acolo sus ca importanta daca apar. Nu ai ce sa faci, se intampla. Dar daca iti pica un pacient pe jos la baie sau oriunde sau daca descoperi orice fel de escara, documentatia si intrebarile la care raspunzi imediat dupa iti mananca lejer 1 ora sau mai mult din timpul tau. Am avut o pacienta cu 2 escare mici pe zona interna a feselor. Cu istoric de diaree, cu diabet, sangerari anale, batranica (92 ani!). Umiditatea a creat roseata care a creat cate o escara (in opinia mea, asistenta medicala de la TVN mi le-a categorisit ca “moisture damage”) pe fiecare fesa. Cu tot intorsul nostru la 2-4 ore. Pana am primit alte 2 opinii, pana am facut documentarea, pana am completat si printat Incident Report, am cerut TVN consult si Medical Photography, am raspuns la intrebarile unit managerului, 1 ora jumatate s-au dus. La sfarsitul zilei m-am considerat norocos ca am scapat la 20:40. O colega (cu 16 ani experienta aici) a avut o cadere a unui pacient in baie. Hop cu documentatia, radiografie imediat, crash cart (dus la loc, nu a fost cazul) samd. Hop cu 1 ora pierduta. Avea 10 pacienti. A plecat la 21:00 de la munca. Cand tin minte ca eram in practica si a picat un pacient la cativa m de mine si abia s-a miscat alta eleva sa ma ajute si apoi verificarile facute au fost minime… tot nu imi e dor de Romania.

β€’ De bine ce sunt RN cu PIN si nu mai sunt supernumerary, acum m-am ales cu cate un italian pe cap. Vorbareti, amuzanti, zambitori, nu au retineri in a munci (inclusiv in a sterge pacientii la fund). Si intotdeauna le place sa mi se planga ce aiurea e sistemul aici, care iti mananca timp cu tot felul de timpi morti pentru verificari si reverificari si documentari, in loc sa te lase sa ai grija naibii de pacient. Deh, ei nu au blog sa se defuleze, ca mine. Ma straduiesc din tot sufletul sa le spun toata bruma de porcarii pe care le-am retinut eu in astea 6 saptamani, sa le fie mai usor decat mie cand le-o veni timpul sa aiba pacientii lor. M-am ales si cu cate o studenta localnica. Sunt ok, atata timp cat le arati ca ai incredere in ei/ele. Si sunt foarte multumitori daca ii lasi sa pregateasca medicamente sau sa administreze – nu prea ii lasa sa faca asta ceilalti. Fuck that, decat sa ajunga RN si sa nu aiba habar sa dilueze un Tazocin, mai bine imi rup 5 minute in plus din timpul meu sa le explic ceva si sa ii las sa faca ceva.

β€’ Alta lectie invatata pe pielea mea: NU TE INCREDE IN CE ITI ZIC ALTII cand e vorba de pielea pacientului (zonele la risc pentru escare). Daca un HCA sau student iti zice ca e piele intreaga, tot faci tu verificarea asta macar 1 data pe tura. Escarele alea care erau moisture damage nu le-am vazut de mai devreme pentru ca o HCA si o studenta mi-au zis ca pacienta n-are nimic, doar “some moisture damage”. 5 minute de munca facuta de mine luni ma salvau de 110 minute pierdute marti plus inca vreo 30 azi pentru incident report + TVN visit si documentare. Iar la alt pacient mi s-a adeverit inca o data ce stiam: chit ca pacientul e cat de cat tanar si se misca prin sectie si se spala singur, daca e bolnav acut si doarme pe o parte in pozitii aiurea, face escara grad 1 foarte rapid.

β€’ O chestie care e foarte ok aici e faptul ca nu te repede nimeni pentru greseli. Ori ti se zice luat deoparte ce ai gresit si sa schimbi asta, ori ti se atrage atentia public la handover “this hasn’t been done, why, do it from now on, don’t do what he/she did“. Daca nu esti nesimtit (ca unii de pe aici), sa ti se spuna in public ca ai gresit e foarte deranjant. A doua oara o sa tii minte. πŸ™‚

β€’ La fel, imi place faptul ca poti merge la doctori cu orice problema si iti vor raspunde, atata timp cat e legat de pacient si nu le spui tampenii. Nu mi-a zis nici un doctor “de ce vii la mine cu pacientul asta, nu vezi ca e bine” atunci cand am escalat un EWS peste 4 la ei. Chit ca doar i-am anuntat ca pacientul are scorul asta DAR e ok, nu m-a repezit nimeni. Inca. πŸ™‚ Iar rezidentii sunt foarte ok, stau sa-ti explice chestii de patologie, daca ai chef sa-i intrebi si vrei sa inveti ceva. Si nu se supara daca le atragi atentia ca ti-au spus sa faci ceva gresit. De consultanti (medicii lor specialisti) nu comentez, ii vad prea rar ca sa am o opinie clara.

 

Alte observatii (nu mai stiu daca am scris asta deja): NINO am din ziua 10 de la sosirea din tara, DBS-ul mi-a venit MIE cam la 4 zile dupa ce a trimis (si platit) spitalul cererea completata electronic de mine. Cardul si contul mi-au fost active (cu e-banking si tot) cam la 8 zile de la sosirea in UK (la 5 zile de la deschiderea contului). Telefon local am avut cam la 4 zile de la sosire. Se cheama ca sunt asimilat. Oare? πŸ™‚

Din calculele mele, cu salariul pentru ianuarie+februarie as fi putut sa ma mut intr-un studio pe aici, daca vroiam. Pentru moment nu o sa fac asta, dar asta e din motive personale. Ideea e ca poti sa iti rezolvi mutarea cu salariul pe 1 luna si ceva, poate si mai repede, daca ai ceva bani din tara. Asta in Londra, unde chiriile sunt foarte mari. Intr-un orasel mic, situatia ar fi mult mai roz. Timp si noroc de agentie imobiliara (sau proprietar) ok sa ai.

Ultima mentiune despre bani: am venit cu 480 lire plus 30 lire pe oyster card. Mi-am facut abonament la sala (platit pe 2 luni si jumatate), mi-am cumparat si niste incaltari si haine, plus o gramada de chestii pentru casa (oale, tigaie, vase, tacamuri – refuz sa le folosesc pe alea folosite de unul dintre colegii mei). Am mancat zilnic la spital 1 masa calda (cu 1 sg. exceptie), am mancat ok in fiecare zi (fructe proaspete, legume, carne, lactate, NU m-am infometat sau ceva de genul), am fost de 2 ori in Londra si am platit si pentru transportul Londra-aeroport de acum (si pentru cand ma intorc). Mai am aproximativ 25 lire si 15 lire pe oyster card. Asta pentru cine se intreaba cam cati bani ar trebui sa iei cu tine cand pleci din Romania. Daca nu vrei sa-ti inchiriezi casa din primele saptamani si nu vii in Londra, cu 500 lire o sa traiesti foarte ok. In Londra… nu o sa traiesti rau. πŸ™‚

Oricum, daca nu esti in stare sa traiesti 1 luna cu 500 lire in UK, eu cred ca n-ai ce sa cauti aici ca RN intr-un spital. Niciodata n-o sa ai suficienti bani, atunci.

Dupa 6 saptamani tot nu am toate cursurile necesare, dar sunt aproape gata (mai am nevoie doar de cel pentru masurarea glicemiei si de o evaluare scrisa pt. IVDA).

Intre timp mi-am facut timp sa vorbesc si cu matroana de la Chirurgie si sa primesc o promisiune ca as putea face voluntariat sau extra shifts in salile de operatie, cu posibilitatea sa schimb sectia in 2-3 luni.

Iar atunci cand ma intorc, daca o sa am o saptamana fara incidente, o sa fac cerere pentru a intra in In-house bank, sa fac ture suplimentare la mine pe sectie (si, fara sa stie ai mei, si la Chirurgie). Aparent, se poate, cu recomandare de la Unit Manager si Matroana.

 

 

ULTIMUL LUCRU:

La mine in spital si in altul din Londra, primesti inapoi diferenta de bani intre salariul de HCA si cel de RN pentru lunile in care ai lucrat ca HCA pentru ca asteptai PIN-ul.

Deci cand vine PIN-ul, faci cerere pentru a primi banii aia (back-pay). Trebuie sa faci niste cereri, dar SE POATE. Nu vei primi banii instantaneu, daca nu ii ceri nu ii vei primi automat.

DAR se poate.

NU ZIC CA SE POATE IN TOATA ANGLIA, dar poti intreba.

 

Si, evident, oricine citeste asta trebuie sa nu uite ca astea sunt experientele mele si doar ale mele. In alte spitale si in alte sectii poate fi mai bine sau mai rau. Nu le luati drept litera de lege. Si italienii mei erau speriati de moarte din ceea ce intelesesera ca se petrece la mine pe sectie (din lucrurile pe care le spuneam la inductie). Dupa ce au inceput, au inteles ca nu e dracul asa negru. πŸ™‚

Asistent Medical in Anglia (5)

Clic pentru partile 1, 2, 3 si 4.
S-a dus prima luna intr-o noua tara, intr-un nou sistem medical, intr-un nou spital, intr-o noua sectie. Suna mai dramatic decat a fost.

Dupa cele 6 zile (platite) de inductie m-a prins o oarecare frica. De ce? Pentru ca stiu ca n-am facut anumite lucruri corect.

Dat fiind faptul ca nu exista timp sa mi se explice totul pe sectie, unele lucruri care tin de documentarea grijii pentru pacient le-am facut cam cum am vazut ca erau facute de alti asistenti pana la mine. Care e problema? Pai ei au facut-o gresit. Majoritatea colegelor (pentru ca pana saptamana trecuta aveam doar 1 coleg RN pe sectie) cu care am lucrat merg dupa principiul “oricum nu trebuie sa completezi chiar totul in booklet-ul pacientului“. Unele duc asta mai departe si semneaza tot ca primarul, inclusiv lucruri pe care nu le-au facut. Adica nu conteaza ca ai traininguri si experienta in spate, asta nu inseamna ca o sa completezi hartiile corect. Si nu tine totul numai de lipsa timpului.

Trebuie sa intorci pacientul la 2, 4 sau 6 ore, ca sa nu dezvolte escare (in functie de scorul Braden) si sa-l verifici. Dar e dificil sa gasest timp sa faci asta (si imposibil s-o faci singur, mai ales la pacientii supraponderali). Asa ca multe semneaza acolo ca ar fi facut-o. Problema este ca DACA NU GASESTI TIMP SA INTORCI PACIENTUL, cu siguranta NU O SA GASESTI TIMP SA BANDAJEZI ZILNIC O ESCARA de gradul 2-3 (sau, doamne fereste, 4). Unele fac asta chiar prosteste – pun aceeasi ora la 10 pacienti “intorsi” si “verificati”. 10 pacienti intorsi fix la ora 10. Mai sa fie, nu e nimic in neregula la asta, nu? πŸ™‚

Trebuie sa verifici pe calculator ce proceduri are programat pacientul tau (nu doar sa astepti asta la handover). Trebuie sa gasesti timp sa speli pacientul (daca nu refuza) 1 data pe zi (deci in tura de zi) si sa-i dai jos ciorapii de compresie.

Si cate si mai cate verificari pe care ar trebui sa le faci. Pentru unele chiar nu stiu cum gasesti timp: ni se recomanda sa luam 1 data pe saptamana (la schimbarea booklet-ului) tensiunea pacientilor in picioare si stand jos (pentru a ii verifica de postural drop).

Daca ai ghinionul sa nimeresti 3-4 (sau 6, ca mine acum 10 zile) pacienti care au booklet nou (proaspat sositi) sau proaspat expirat (deci trebuie sa incepi unul nou), ti-ai mancat din start minim 20 minute x 3 – 4 IN PLUS in conditiile in care atunci deja ai o gramada de hartii de completat IN PLUS fata de ce faci zilnic: obs, BM, medicamente, intors pacienti si verificare integritate tegumente, ventilatie non-invaziva, ingrijire traheostoma, administrare alimente pe sonda NG sau PEG, ajutat pacientii sa mearga la toaleta/sa foloseasca comoda/olita etc. Plus ajutat la schimbat si spalat. Plus vorbit cu pacientii, plus luat pacientii de la proceduri, plus admisie sau externare. Ora aia pur si simplu nu ai de unde s-o scoti. Deci nu faci asta. “Oricum nu trebuie sa completezi chiar totul in booklet-ul pacientului”. Si speri sa nu te verifice vreodata cineva strict.

Asta ca sa nu vorbesc despre faptul ca, in esenta, am incalcat regulamentul intern al spitalului, care zice ca n-am voie sa administrez tratamente i.v. sau sa ma ating de infuzomate sau ventilatoare fara cursuri. Dar daca ei nu-mi ofera cursurile (cu raspunsul “we will get right on it” = la sfantu’asteapta), cat sa stau si sa pun pe altcineva sa faca o activitate simpla? Altcineva care n-are timp. Faptul ca am facut-o oarecum “supravegheat” imi ofera o mica protectie. Problema este ca, daca se intampla ceva cu vreun pacient de-al meu si se fac investigatii, o sa fie dificil de demonstrat ca am facut totul supravegheat (unde am doar o semnatura, a mea, pe hartii).

Ma rog, incet-incet strang cursurile necesare, in cam 1 luna de-azi sper sa scap de senzatia ca sunt asistent medical de mana a doua (pentru ca n-am voie sa fac niste lucruri pe care le faceam in Romania inca din anul 1 de scoala).

Oricum, macar de-acum stiu ceva mai bine anumite lucruri si cum trebuiesc facute ele in trust.

Inductia a inclus cursuri despre: booklet si completarea lui, administrarea medicamentelor, grija fata de pacientii cu dementa, preventia VTE (venous thromboembolism), information government (cand, cum si cui ai voie sa dai informatii despre pacient), fire prevention, protectia persoanelor la risc (adulti cu dementa, adulti in coma etc.), ingrijirea pacientilor cu dificultati in a se dezvolta intelectual (i.e. s. Down), grija si preventia escarelor, infection control, BLS, patient handling, cursuri despre cele 3 softuri importante (Medway – managementul pacientilor, iFit – managementul si urmarirea dosarelor cu informatii ale pacientilor si Cyberlab – managementul testelor de sange si al transfuziilor, mentionat in postul cu transfuzia) plus cateva prostii (un proiect intern de urmarire al proaspetilor angajati, care te forteaza sa gasesti cumva timp pentru 5 cursuri chiar inutile de 3 ore in primele 6 luni) si e-learning (care iti ofera informatii utile, dar intrerupte si de niste prostii de genul… curs despre “mandria de-a fi angajat al trustului“).

6 zile (plus 1 in ianuarie) platite. A fost amuzant sa ma duc la spital si sa fiu platit pentru… a invata.

Concluziile inductiei?

  • nu completa hartogaraia in bataie de joc, se poate intoarce impotriva ta foarte usor. Esti verificat din cand in cand doar de spital, dar poti fi investigat. Si investigatiile sunt nasoale si vin dupa ani multi de la momentul investigat.
  • nu administra ceva ce nu cunosti. Verifica intotdeauna sa existe semnatura si codul doctorului pe prescriptia unui medicament inainte de-a fi administrat. Daca o colega l-a administrat asa, asta nu te absolva de vina. Verifica numele pacientului pe fiecare fisa cu medicamente, se intampla surprinzator de des sa te trezesti cu fisa altui pacient in dosarul pacientului tau. Nu din rautate. Daca administrezi medicamentul gresit pacientului gresit ai 2 strike policy: la a doua eroare de genul asta, ti se retrage dreptul de-a mai administra medicamente fara supervizare (asta daca ai noroc si nu a patit nimic pacientul respectiv – caz in care esti investigat).
  • nu lua cu tine foile de handover – intotdeauna le arunci in cutia cu acte confidentiale. Nu da informatii despre pacient oricui fara de-a cere voie pacientului. Nu lasa date ale pacientului aiurea prin sectie. Daca dispar si ajung oriunde unde nu trebuie, e motiv pentru desfacerea instantanee a contractului de munca (la mine in trust, cel putin).
  • nu uita sa verifici daca i s-a facut pacientului evaluarea pentru riscul de VTE de catre un doctor (si daca i s-a prescris LMWH sau are alte anticoagulante). TOTI PACIENTII TREBUIE SA AIBA evaluare de VTE (si MRSA swab si verificare daca are sau nu dementa).
  • foloseste echipamentul disponibil in manipularea pacientului, nu face totul singur – spitalul nu te acopera daca te accidentezi din manipularea incorecta a pacientului. Ai la dispozitie slide sheets, pat stand (foarte inteligent), pat slide si hoist (de care am mai scris acum 1 luna).
Patslide
Patslide
Zimmer frame
Zimmer frame
Pat stand
Pat stand – cu chestia asta ridici (aproape) orice pacient si il muti de colo-colo fara sa iti fortezi spatele. Un design mai inteligent decat alte dispozitive despre care citisem (si am scris) eu
slide sheets, always use 2!
slide sheets, always use 2!
  • Majoritatea asistentelor am vazut ca iau informatiile doar din notele scrise. De fapt, multe lucruri poti afla de pe calculator, din softurile mentionate mai sus. Daca ai timp si rabdare sa cauti. 2 lucruri rare.
  • Nu am problema cu a invata softuri noi. Cele 3 softuri de mai sus au avut o profesoara foarte ok si am putut experimenta pe un modul de test. Cu toate astea, ne-a explicat atat de multe incat am avut impresia la un moment dat ca clipeam si apoi tocmai ne-a spus 100 de lucruri noi. Adica combinatia de documentatie scrisa + pe calculator este destul de dificil de pus in practica cand trainingul abia te pregateste pentru niste chestii de baza si informatiile sunt foarte multe.
profesor
cam asa a fost trainingul despre softuri

Mi-au prelungit perioada de supernumerary cu inca 1 saptamana, adica 4 saptamani in care nu ar fi trebuit sa am “pacientii mei” (ci ar fi trebuit sa fiu shadow pentru alte asistente). Atata doar ca am avut pacienti de care am avut grija mai mult sau mai putin cum am putut cam din saptamana a doua. Cu toata aceasta “prelungire”, astazi a fost prima zi in care oficial am primit 4 pacienti de care am avut grija 100% singur de dimineata pana la handover. Cum deja facusem asta pana acum – chit ca ziceam ca “ajut pe altcineva”, de fapt completam eu hartiile si administram, persoana respectiva (sister, de regula) ma ajuta sau supraveghea doar daca n-avea altceva de facut (ceva rar intalnit pentru o sister).

Oricum, astazi, dupa ce am facut handoverul si am plecat, ma gandeam razand ca, daca as avea doar 4 pacienti ca cei de azi (si-atat) tot timpul, ar fi chiar usoara viata de RN aici. Pacat ca asta nu se va mai intampla prea curand.

So, ce mai am eu de mentionat dupa 1 luna aici?

E bine sa iti faci prieteni rapid. Nu stiam ca perioada de concedii este intre 1 aprilie si 31 martie. Dar mi-au spus colegii, asa mi-am asigurat concediul pe martie (5 zile platite!). Daca nu iti ceri concediu pana prin februarie si trece 31 martie fara sa iti iei concediul datorat, il pierzi. E datoria ta sa-l ceri, nu a lor sa-ti aduca aminte. Si NU, NU sunt recompensate zilele de concediu neluate (pierdute).

De multe ori, cel mai bine se vor purta cu tine fix emigrantii sau cei care au inceput de mai putina vreme munca in spital (proaspat-absolventi). Pentru ca si ei au trecut prin problemele tale, sunt mult mai dispusi sa te ajute, desi au la fel de putin timp la dispozitie ca tine. E amuzanta aceasta fraternitate a oropsitilor.

E bine sa completezi booklet-ul ala corect. Cand iti vine un pacient, il verifici de escare, chit ca cei de la sectia care l-a transferat zic ca “skin is intact”. Vei fi surprins cate chestii scapa nedocumentate pana ajung sa ti se sparga tie-n cap. πŸ™‚

Cand primesti un pacient nou, faci si inventarul bunurilor valoroase si ii spui sa nu-si pastreze nimic de valoare cu el (portofel, bani, carduri, bijuterii) ci sa le duca intr-un seif al spitalului (contra unei chitante) sau sa le trimita acasa. Spitalul nu-si asuma nici o responsabilitate pentru lucrurile de valoare pierdute. ATATA TIMP CAT A FOST DOCUMENTAT ASTA.

Acum 2 saptamani, intr-o duminica, un pacient dificil m-a vazut pe mine pe coridor si m-a chemat sa-mi spuna ca i-a disparut portofelul si ca vrea sa i se anuleze cardurile. Initial credeam ca vorbea confuzia din el (era pacient terminal, era genul care te chema pentru 100 de lucruri in 10 minute, tot timpul nemultumit, nu auzea cu o ureche, nu vedea bine, o mana nu o putea utiliza prea bine, un picior nu il putea misca). Am verificat booklet-ul, nu scria nimic de bani (sau alte lucruri valoroase). Dar nu era semnat de pacient (pacientul trebuie sa semneze ca intelege ca spitalul nu-si asuma responsabilitatea. Anunt sister-ul. Dupa cateva ore am aflat ca, de fapt, i-a disparut portofelul cu 200 lire, cateva carduri si ceva maruntis. A fost completat un Formular de Incident Report, au fost discutii cu Site Manager. La inductie ni s-a spus ca trebuia contactata si echipa de oameni care au grija de adulti vulnerabili – doar ca ei nu lucreaza in week-end, cand s-a intamplat totul.

Chestia e ca in ziua aia avea grija de el un asistent medical bank (venit de la o agentie, nu din spital). Si avea langa el si niste oameni care erau “his care team” – unii care ii luau banii “sa aiba grija de el” si nu il ajutau cu nimic, dar erau cu gura mare prin spital (si vorbeau in auzul tuturor cum urmau sa ii imparta banii).

Deci o gramada de circumstante nasoale. Pana la urma, totul s-a incheiat fara anchete, pentru ca pacientul a murit la 48 ore si fratele lui (care a aparut doar in ultima zi) n-a fost interesat sa faca vreo plangere.

 

In general, in week-end-uri vezi problemele sistemului.

Da, esti platit mai bine (o duminica e platita ca 2 zile normale la un loc), dar:

nu ai stoc de medicamente (farmacia lucreaza program redus),

nu ai stoc de consumabile (trebuie facut din timpul saptamanii – dar nu tot timpul tine lumea minte asta),

daca un pacient de-al tau are vreo problema NON-urgenta, nu ai doctori sa te ajute (sunt 2 la 2 sectii),

esti des short-staffed,

cei care lucreaza bank sunt mai dificil de integrat, te ajuta dar te si incurca. Si multi se poarta urat cu ei pentru ca “vai, sunt platiti mult mai bine ca noi”.

nu poti face discharge rapid decat foarte rar. s. a.

 

Ultimul lucru de care voi vorbi este diversitatea etnica la mine in spital.

Am mai zis ca majoritatea doctorilor (consultants) sunt fie pakistanezi, fie indieni, fie generatia a 2-a sau a 3-a (copii sau nepoti de emigranti) de indieni sau pakistanezi. Si sunt chiar ok. Nu am intalnit inca un doctor care sa ma usuiasca sau sa-si permita sa-mi vorbeasca urat pentru ca sunt “doar un asistent medical” (ca in Romania).

Asistentele medicale britanice sunt foarte putine (si mai degraba in varsta). Multe filipineze (venite de mai multi ani aici si care se ajuta reciproc mai mult), multe venite din Africa (fie de 5-10-15 ani, fie generatia a doua). Unit managerii sunt majoritar britanici albi (am intalnit vreo 5 unit manageri si 3 matroane pana acum), totusi. Asistentele medicale specializate (CCOT, TVN, Infection Control, Transfusion, Palliative, Practice Development Nurse) sunt majoritar emigrante (Irlanda, Germania, India, Pakistan, Filipine) – ambitia e puternica la emigranti. Apoi urmeaza valurile de asistenti medicali veniti in ultimele 12 luni: intai din Spania, apoi Portugalia, acum (si in viitorul apropiat) Italia. Si, peste 2 luni cica va veni un grup mare din Romania. Si in noiembrie inca 100 de filipineze. Foamea de asistente e ATAT de mare. πŸ™‚

Perioada de induction am facut-o simultan cu un grup de asistenti medicali italieni proaspat sositi din Cizma aici. Zgomotosi, prietenosi, majoritar baieti (4 fete din grupul de 24), toti fara PIN, toti proaspeti absolventi (cu 2 exceptii), cu cunostinte mai saracute de engleza. Cu 3 dintre ei m-am ales pe sectia mea. Lorenzo, Luca si Nicola. M-au luat deoparte sa ma intrebe daca e asa de rau la viitoarea lor sectie, pentru ca ma auzeau ce intrebam la inductie (“la mine pe sectie am vazut asta, cum ar fi trebuit sa se intample, de fapt, asta?”). Se speriasera ca au dat peste iadul pe Pamant. M-am chinuit sa le explic ca oamenii sunt, de fapt, ok, doar ca eu pun intrebarile alea pentru ca as vrea ca in viitor sa stiu cum sa reactionez “corect” intr-o situatie. Baieti de treaba, cand au auzit ca mai am 10 zile pana imi primesc salariul si nu stau deloc bine cu banii, m-au invitat sa mananc la ei. πŸ™‚

N-or sti ei foarte bine engleza acum (si-o imbunatatesc incet, dar bine), dar cand incep sa vorbeasca cu pacientii – mai ales pacientele – si mai si zambesc… au succes imediat. :)) Un zambet si niste ochi albastri aparent vindeca mai mult decat 10 mg de Oramorph.

Tot azi am avut surpriza sa aflu ca am si doua asistente venite din Germania (2 negrese) in sectie, cand le-am auzit ciripind pe germana in camera cu medicamente.

Cand le-am intrebat eu in germana cum ajunge cineva din Germania in UK, mi-au raspuns amuzate “cu avionul” si “da, Ryanair, e ieftin, stii?“. Apoi, la clarificarea mea “cum ajungi sa alegi UK in loc de Germania daca esti asistent medical?“, imi raspund “you know, we are black“. Eu, mirat “really? I hadn’t noticed!“. Dupa niste rasete, mi-au raspuns ca e ceva mai bine ca AM aici, dar cel mai important e ca AICI nu au probleme de integrare. Si asta venea de la 2 femei care vorbeau germana excelent (a la GΓΌnther Jauch) si engleza cel putin la fel de bine ca mine. Anyway, pare sa le placa faptul ca le vorbesc in germana. Si italienii sunt tot timpul amuzati/multumiti cand incerc sa le macelaresc un pic limba ca sa formez niste propozitii sau daca le inteleg ciripeala si le raspund corect (in engleza) la intrebarile lor in italiana.

 

Iar colegii mei de apartament (foarte de treaba ambii) sunt un medic rezident pakistanez care vorbeste engleza asa:

si un asistent medical italian care vorbeste asa:

Nu m-as fi asteptat, dar nu e chiar asa nasol sa imparti un apartament cu niste adulti straini. TEMPORAR. πŸ™‚

 

Out.

monkey out.gif