Respectul fata de un profesor

Image

La o ora de Farmacologie, profesoara ne-a citit (asa stie ea sa predea) ca citostaticele se administreaza parenteral NUMAI INTRAARTERIAL. La intrebarea mea (de, am o ruda directa cu cancer) “doamna, sigur se administreaza DOAR asa? Eu stiam ca se administreaza si intravenos” ea a balmajit ceva si a concluzionat “eu va zic cum se face in general“. La orice cautare (nu foarte complicata) pe internet poti afla ca citostaticele se administreaza si parenteral (intravenos, intraarterial, intramuscular etc.) dar si oral (in functie de tipul citostaticului si de organul/organele tintite). La alta ora se lauda ca ea “stie tot ce ne preda, doar preda de 24 de ani” si “ar fi bine s-o respectam pentru ce ne preda ea“.

Cand toate cursurile ei sunt doar niste dictari monotone de informatii incomplete din caietele ei vechi de 20 de ani si de prin MemoMed (macar asta e din 2012) – cu ce ma ajuta cursul ei? Mai precis, de ce sa o respect, daca tot ce face ea este sa citeasca dintr-un suport de curs. Pot citi si eu materia, fara ajutorul ei. Explicatiile suplimentare ori nu exista, ori nu se refera la grupele de medicamente ci la ‘ce a facut ea candva, cand era in spitalul obscur X din urbea Y, ca s-o laude directorul spitalului’, sau ‘cum vin drogatii sa ceara droguri in farmacie’. Util?

Teoretic, noi vom fi  Asistenti Medicali Generalisti si ea ne povesteste ce facea ea ca Farmacist – MARE DIFERENTA!

La fel pot vorbi si despre profesoara de nursing, care ne citeste din niste manuale insipide scrise de niste somitati (multumesc, Florin Chiru), nu explica mai nimic practic si apoi se asteapta sa stim ceva din toata varza asta si sa fie si respectata.

Alt profesor ne spunea cum si-a facut niste analize de sange si o asistenta (intamplator – fosta absolventa a scolii noastre) i-a spart vena si i-a produs un hematom. La intrebarile lui ‘cat se mai umfla asa ca un balon cu sange aici, ce trebuie sa fac, cat timp trebuie sa aplic presiune, cand si de ce se va opri sangerarea si apoi cat timp si de ce voi avea o vanataie mare in jurul venei sparte?‘ – desteapta a raspuns mormaind cate ceva, folosind un termen care se vroia ‘medical’ si apoi recunoscand in sfarsit ca nu stie. Asistenta promovata la gramada de niste profesori care au fost prea apatici ca sa-si predea materia cum trebuie, care a terminat 3 ani de postliceala si nu stie nimic despre cascada coagularii sangelui (informatie pe care o inveti, partial, din clasa a 11-a, oricum).

Problemele din sistemul de invatamant vin in principal de la subfinantarea sa. Atata timp cat cei mai buni studenti nu sunt deloc incurajati sa intre intr-un sistem unde vor castiga extrem de putin, se creeaza un lant fara sfarsit al mediocritatii. Oameni slab pregatiti vor pregati altii si mai slab pregatiti si asa mai departe. Din toti profesorii sub 35 de ani pe care i-am avut de-a lungul a 12 ani de scoala + 4 de facultate + aproape 1 de postliceala, pot spune ca sub 10 mi-au castigat respectul. Ce mare importanta are respectul asta, oare? Are, pentru ca un profesor lipsit de respectul elevilor lui nu va reusi sa-i invete nimic.

In primele clase (cel putin pe vremea mea), cel care te educa avea respectul elevului din cateva motive:

  • varsta + educatia de acasa (cand esti mic, de regula ti se spunea sa-i respecti pe cei mai batrani)
  • frica (la inceputul anilor ’90 inca mai vedeai batai la palma cu o rigla sau băț pentru diverse prostii facute de elev pe teritoriul scolii) – fie de bataie fie de o nota mica

  • presiunea colectivului (ceilalti il cam excludeau pe cel care iesea evident din normele de respect fata de unicul adult prezent in sala de clasa)

Pe masura ce cresteam in varsta, profesorii isi castigau respectul mai mult cu stilul de a preda si cu cantitatea de cunostinte pe care aratau ca o aveau si pe care puteau s-o predea intr-un mod inteligent. Frica disparea. Notele mici nu mai aveau aceeasi valoare iar bataia era exclusa. Materia putea fi enervanta sau plicticoasa, dar un profesor putea sa-si impuna respectul si sa si predea in asa fel incat sa inteleaga si ultimul prostălău ceva.

La facultate respectul si frica s-au separat de tot. Existau profesorii care te picau cum stiau ei mai bine (99% din cazuri – pentru ca NU invatasei suficient): de astia nu ti-era necesar “frica”, dar ti-era frica de restanta repetata (si scumpa). Ma rog, frica e un cuvant mare. Sa zicem ca nu comentai la cursurile lui stiind ca e posibil sa trebuiasca sa-l mai vezi de 2-3-4 ori de-a lungul anilor de studiu. Respectul adevarat il rezervam pentru profesorii care aratau ca au cunostinte extinse in domeniul lor si erau si in stare sa le impartaseasca (predea) studentilor. La ei nu era zgomot la ore si pentru ca incurajau discutiile cu studentii si pentru ca in general vroiai sa inveti ceea ce-ti predau.

Dar atunci cand cel din fata ta nu e in stare sa te invete nimic, n-are nici un dram de spirit pedagogic in el, tot ce poate face e ori sa predea papagaliceste o lectie anosta asa cum a mai facut-o el de 100 de ori pana acum ori citeste ceva dintr-un caiet sau carte SI ATAT, cum sa se astepte sa inveti ceva la cursul/ora lui sau sa te faca sa fii interesat de materia cu pricina?

Lipsa de respect fata de cel din fata ta, coroborata sau nu cu lipsa de interes pentru o anumita materie duce la absenteism, fosneala sau zgomot continuu, raspunsul cu indolenta la telefon in timpul orei (practic in fata profesorului) si la deranjarea si putinilor rataciti care chiar spera sa invete ceva in timpul orei de curs. Aici avem ca factor si nesimtirea inerenta a romanului tanar, care se manifesta din ce in ce mai puternic pe masura ce inainteaza in varsta. Am colege care vin la scoala pentru prezenta si ‘socializare’, dar se asteapta sa promoveze si fac scandal daca sunt date afara. Habar-n-au sa spuna ce e  un glomerul sau care e diferenta intre vene si artere. Dupa 12 ani de scoala si 7 luni de postliceala nu stiu, dar sunt foarte vocale in a-si apara nesimtirea. Trist.

Daca adaugam si o rata aproape maxima de promovabilitate a tuturor, fara sa conteze ca la sfarsitul semestrului prostanul (sau proasta) habar-n-are 1 idee din cele vehiculate pe parcursul a 12-16 saptamani de cursuri si avem un tablou perfect al idiotului cu diploma, educat de alti idioti cu diploma.

1/6 Semestre gata!

Cam greu sa povestesti despre scoala si viata cand viata-ti ofera o situatie medicala complicata in familie.

Evident ca tot entuziasmul de la inceput s-a stins dupa primele 2 luni si primul contact cu munca in spital. Al doilea stagiu de practica a fost si mai dezamagitor. Al treilea a fost de-a dreptul deprimant. Ma rog, despre sistemul medical de la noi, starea spitalelor, calitatea asistentelor si altele voi mai avea timp sa comentez. Pentru moment am prea putina experienta IN sistem pentru a considera ca pot exprima o opinie pertinenta.

Oricum, ce am facut pana acum la scoala:

– Biochimie: foarte interesanta materia, am reusit sa invat si sa inteleg cele mai multe lucruri.

– Semiologie: multumita programului, am reusit sa ajung prea putin la o materie foarte interesanta si utila. Pacat. Oricum, nu pot sa zic ca mi-a placut foarte mult stilul de predare al profesoarei, dar se putea si mai rau.

– Nursing: o porcarie. Tot ce mi s-a predat a fost o insiruire de teorii goale, lipsite prea mult de o parte practica sau de o corelare cu situatia reala. Profesoara raspundea oricarei intrebari, dar pentru ca a fost materia care a avut cele mai multe ore alocate, aici am fost cel mai dezamagit.

– Informatica: o gluma proasta pentru mine 🙂 Parca totusi niste colege au invatat niste lucruri noi. Poate pentru ele n-a fost inutila.

– Bioanatomia: e incredibil de mult de invatat. Cred ca nici daca aveam 10 ore pe saptamana nu ni se putea preda toata ASA CUM AR TREBUI. Macar am invatat destul de multe lucruri. Mi se pare incredibil cum am trecut prin 4 ani de liceu, in care teoretic am invatat cate ceva (n-am avut niciodata mai putin de 8 la biologie, am verificat) si nu stiam mai nimic! Asta dupa un liceu bun.

– Biofizica: cel mai non-pedagog profesor pe care l-am avut vreodata. Vrea sa ajunga si profesor universitar. Ha! N-a predat absolut nimic. Evaluarea a fost o bataie de joc. Si-l mai am inca un semestru. Super!

– Psihologia: materie interesanta, profesoara care a incercat sa aiba un stil de a preda diferit. Nu stiu cat de multe a reusit. Macar nu pot sa zic ca a fost pierdere de vreme (ca nursingul).

Acum a inceput deja semestrul 2. Sa vedem cum va evolua situatia.

Primele rezultate, primele impresii

Primele 3 saptamani de scoala, 5 teste, cam 80% prezenta la ore.

Stiu mai putina biologie/anatomie decat credeam, chimie am uitat mai multa decat credeam, fizica… nu-mi place, in legatura cu psihologia nu m-am hotarat. “Informatica” pe care o predau ei e de fapt un fel de birotica pentru incepatori, sau mai precis un fel de MS Office pentru TOnTI. Semiologia pare interesanta pana acum.

Nursingul (chiar, de ce nu au ales si ei o denumire in romana?) pana acum a insemnat o gramada de poliloghie fara sens. Noroc cu profesoara (care e si asistenta cu +20 ani de experienta) care mai da si exemple, care rup rutina ‘dictat/scris’.

Profesorii predau destul de mult, dar aleg sa ignore (sau nu realizeaza) ca majoritatea elevilor nu retin  mai nimic. Ma intreb cum va fi evaluarea.

In 3 saptamani au schimb de 4 ori orarul. Oare de cate ori o s-o mai faca in urmatorii 3 ani?

Si cel mai important: cum termina cam 60% dintre elevii astia o Postliceala de AMG in conditiile in care majoritatea sunt praf la Biologie/Fizica/Chimie si nu par prea dispusi sa invete ceva? Ok, nu trebuie sa fii erudit pentru a recolta sange, dar chiar atat de multi termina scoala fara sa stie (mai) nimic? Eh, o sa ma lamuresc eu in 3 ani.