Cel mai prost film vazut de mine in 2013 – “Dom Hemingway” (UK, 2013)

Am vazut destul de multe filme proaste anul asta. Dar il consider pe “Dom Hemingway” cel mai prost pentru ca m-a dezamagit crunt. Ma asteptam la o comedie neagra englezeasca asemanatoare cu “Snatch” sau “Lock, Stock and Two smoking barrels”. Ceva actiune, multe dialoguri amuzante si niste personaje convingatoare.

In loc de asta, am avut parte de un film care s-a vrut si drama si comedie si multe altele dar nu reuseste sa fie nimic. Nu e nici un dom hemingwayfilm “serios”, dar nu e nici amuzant. Am ras fix de 3 ori pe toata durata filmului (singurele momente amuzante sunt practic doar cele din trailer). Actiunea e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Povestea n-are nimic iesit din comun (pe alocuri e chiar prea stupida ca sa para plauzibila) iar Jude Law, oricat de mult se straduieste sa joace convingator un sociopat intre 2 varste care este macinat de regretele si ura acumulate in 12 ani de inchisoare, nu reuseste decat sa para un actoras de duzina care da o proba pentru un rol – nu il “joaca”.

Filmul e atat de prost incat am inceput sa citesc stiri pe telefonul mobil de la un punct incolo. Daca l-as fi vazut acasa, as fi vazut ultima jumatate de ora cu fast forward in 5 minute.

 

1 ora si jumatate din viata mea pe care nu le mai pot recastiga.

E mai greu sa fii bogat si sa devii sarac sau sa fii sarac toata viata ta? Cronica la ‘Blue Jasmine’

Image
Nu-mi prea plac filmele lui Woody Allen. Cele in care el e eroul nevrotic si tot timpul se indragostesc de el niste femei care arata mult prea bine pentru a face povestea plauzibila mi s-au parut mai degraba niste pretexte pentru ca el sa sarute niste actrite care-i plac. Dintre ultimele lui filme, Match Point mi s-a parut prea lent si lung, Vicky Cristina Barcelona a fost plictisitor si absurd iar la Midnight in Paris n-am rezistat decat 35 minute, cu mari sfortari.
Cu toate astea, trailerul mi s-a parut interesant si m-am gandit ca un film cu Cate Blanchett si Alec Baldwin nu poate fi chiar prost.
Povestea nu e foarte complicata, dar e de actualitate: sotia (Cate Blanchett) unui mare escroc din New York pleaca sa traiasca la sora ei vitrega (adoptiva), dupa ce casatoria ei se destrama, in urma arestarii si demascarii sotului ei. Sora ei are problemele ei, evident. Odata ajunsa aici, ea isi ia un job, incearca sa invete lucruri noi si incearca sa-si refaca viata.
Cate Blanchett joaca foarte bine rolul sotiei-pe-jumatate-nebuna. Posibil sa fie candidat la Oscar la anul. Cu ajutorul interpunerii unor scene din trecut cu scenele din prezent (care nu devine obositoare, surprinzator), aflam incet-incet cum s-a stricat viata ei (si sanatatea mentala). Si restul actorilor joaca bine, desi putine personaje evolueaza pe parcursul filmului (sotul e o dezamagire, din punctul asta de vedere).
Per ansamblu, mie filmul mi-a placut pentru ca a fost imprevizibil (nu se intampla ce ‘ar trebui’, nu sunt clisee, nu exista happy-end sau un final clar), pentru ca a prezentat intr-un mod interesant pierderea sanatatii mintale si efectul pierderii tuturor lucrurilor pe care cineva le considera valoroase asupra felului in care vede cineva viata. Faptul ca personajele n-au fost caricaturizate ci prezentate plauzibil (in opinia mea) a fost un alt plus. Oricum, intr-un final totul se poate rezuma la factorul entertainment – mi-a placut sa vad acest film si nu m-am simtit plictisit nici un moment vizionandu-l. Deci merita!

Asadar, am vazut un nou film care poate fi incadrat (grosier) la ‘comedii romantice’ – o fi bine, o fi rau?

“Love Building” – o comedie romaneasca usoara, dar care merita vazuta

Domne’, vreau sa aflu de ce atunci cand pun mana pe ea seara, pe ea o doare capul!

Aseara am vazut “Love Building” – din pura intamplare. Nu planuisem sa-l vad, nu citisem decat 2 randuri despre el inainte sa mergem sa-l vedem si am mers la film mai degraba din dorinta de-a nu ma gandi la alte lucruri care-mi stau pe cap. Desi trailerul nu e prea bine facut – da impresia unei comedii negre, care nu e deloc pe gustul tuturor, a la Woody Allen – comedia asta “romantica” e chiar foarte amuzanta.
E un film produs de cei 3 actori principali (Dragos Bucur, Alexandru Papadopol si Dorin Boguta), cu o regizoare care e si co-scenarista si actrita (Iulia Rugina) si cu vreo 30 de proaspeti absolventi de Actorie. Bugetul a fost probabil o gluma, daca-l compari si cu niste filme romanesti.
Ideea e incredibil de simpla, dar de actualitate, iar punerea ei in scena chiar reuseste sa creeze destule momente de comedie (judecand dupa reactia publicului – e adevarat, un pic partizan – din jurul meu din sala, aseara). 3 Psihoterapeuti organizeaza o tabara pentru cupluri, in care incearca sa repare 14 relatii in 6 zile. Dificultatile (si situatiile amuzante) apar imediat, atunci cand se arata ca, de fapt, si cei 3 care ar trebui sa repare relatiile au la randul lor mari probleme. Totul prezentat intr-un format la moda in momentul de fata: pe jumatate mockumentary, pe jumatate film normal, format care ii permite regizoarei sa apara in scena intr-un rol secundar.
Per ansamblu nu e o capodopera, filmul nu dezvolta prea mult personajele, nici unul dintre cele 14 cupluri nu are mult mai mult timp alocat decat celelalte, ceea ce nu te face sa-ti pese prea mult de soarta unui personaj. Asta poate vine si de la faptul ca au lucrat cu atat de multi actori tineri, nu au riscat sa ofere mai mult timp unui numar mai redus de actori, ceea ce i-ar fi fortat sa joace in niste scene mai complicate. Iar cei 3 psihoterapeuti sunt prezentati un pic prea in parodie (mai ales personajul interpretat de Papadopol). Asta nu inseamna ca actorii nu-si joaca bine rolurile, in timpul redus de ecran pe care-l au la dispozitie – ba din contra.
Oricum ar fi, e un film amuzant, pe care merita sa-l vezi daca vrei sa razi si sa uiti un pic de grijile tale. La cat mai multe filme romanesti semi-independente ca asta! 🙂

P.S. Remarca ironica a unui personaj care spune “toata lumea a auzit de Cristi Puiu si tu crezi ca e vreun prezentator de stiri” a fost geniala!