Sa te feresti de “paznicii cu simtul raspunderii”, mai ales daca-s sefi

Paznic cu simtul raspunderii” e o expresie dintr-o melodie veche a grupului vocal-instrumental “Parazitii”. ­čÖé
Toata lumea a intalnit “specia” asta. Au o responsabilitate minora, dar exagereaza cu aplicarea unor reguli, de cele mai multe ori inchipuite.

reguli

Pentru mine expresia asta e rezervata SI pentru orice om care e incapabil sa inteleaga faptul ca nu poti aplica orice regula la sange, intotdeauna, pentru simplul motiv ca regulile nu iau in calcul orice variatie de la regula si nici nu-ti ofera o alternativa atunci cand aplicarea lor stricta ar avea efecte nefaste.

Cateva exemple:

Cand am inceput munca in spital, una dintre asistentele band 6 care ma superviza mi-a facut mare scandal intr-o zi pentru ca m-a vazut ca nu verific SI data nasterii si numarul de spital al fiecarui pacient DUPA ce ii verificam numele, inainte de a administra medicamentele.
Erau pacientii “mei” de cateva zile deja, le stiam numele, povestea vietii, rudele si alte detalii pe care n-as fi vrut sa le stiu. Cu toate astea, faceam o verificare de bun-simt, ii intrebam numele, ca sa fiu sigur ca e acelasi cu cel de pe foaia de tratament din fata mea.
Why don’t you follow protocol? This is┬áa very serious matter and I can give you a warning for this
Sunt cu totul de-acord ca e necesar sa te asiguri ca e pacientul corect inainte de-a-i administra orice medicament. Right patient, right medication, right dosage, right time, right route of administration samd. Dar nu are sens sa ii verifici pacientului de 5 ori pe zi data nasterii si numarul de spital cand stii deja ca ala e pacientul corect si ai verificat deja foaia de tratament. In primul rand, enervezi pacientul, in al doilea rand pierzi timp. Si toata lumea stie ca timpul e principalul tau dusman ca asistent medical.

Sau mai am exemplul unei Educational nurse (un tip de asistenta care se ocupa doar cu verificarea anumitor competente ale asistentilor medicali si care si preda anumite cursuri – cum ar fi cel pentru BLS sau POC testing samd).
Procedura oficiala spune ca, inainte de-a adminstra un medicament controlat (cum ar fi un opioid – Oramorph), cauti cheia de la CD cupboard (dulapul inchis cu medicamente controlate), mergi impreuna cu un alt coleg (RN si el/ea)┬áin camera cu medicamentele, iei din dulapul inchis┬ádoza corecta din medicament, inchizi dulapul, iei registrul de┬ámedicamente controlate┬ácu voi, verificati identitatea pacientului la patul lui, esti martor ca s-a administrat medicamentul, ABIA APOI semnezi in registrul respectiv si te duci inapoi si-l inchizi in CD cupboard.
Educational nurse ne-a vazut pe mine si o colega ca plecasem IMPREUNA din drugs room cu oramorph-ul si l-am administrat pacientului fara sa luam cu noi registrul. Am facut restul verificarilor (inclusiv cu wristband samd), dar am semnat in avans in registru.
This is a very serious offense, consider yourselves warned, if I catch you doing this again, I will ensure your drug administering privileges are suspended
Din nou, inteleg ca exista posibilitatea sa se intample ceva de la luarea medicamentului din CD cupboard si pana la administrare┬ácare ar face administrarea imposibila si ar face semnatura aia “in avans” invalida. Dar in cazul acela improbabil, poti pur si simplu sa scrii “Error.” sau, daca e cazul┬á“Drug wasted“, sa resemnezi si cu asta basta.

Mai am un exemplu – de la mine, de la teatre. Aici avem 3 tipuri diferite de personal (daca excludem medicii, radiologii si personalul auxiliar): personal de la recuperarea postoperatorie (recovery nurses), personal care se ocupa de pacient si instrumentar (theatre/scrub nurses) si personal care ajuta anestezistii (anaesthetic nurses). Rolurile nu sunt interschimbabile automat, nu o sa vezi asistente de la recovery ca vin in sala de operatie si nu o sa vezi scrub nurses ca fac anaesthethics.┬áFiecare tip de personal are proprii sai manageri (band 7). La recovery avem doar 1 band 7, la anaesthetics avem 2 band 7, pe partea de scrub avem 3+3+2+1=9 band┬á7┬á(in functie de specialitatile medicale)
Pentru asistenti medicali exista niste cursuri de tip postgraduate de 6-12 luni (12 la noi in spital) care iti permit sa acumulezi experienta necesara pentru a face SI toate cele 3 roluri, dar sunt scumpe si nu le poti accesa decat daca ti le plateste spitalul. Separat, exista un rol inventat de englezi Operating Department Practitioner (ODP)┬á– care NU este asistent medical, dar care poate face toate cele 3 parti ale ingrijirii pacientului perioperativ (si numai asta).
Eniuei. Cand anaesthetic nurses vin┬ála munca, au setul┬álor de verificari obligatorii de facut, asa cum scrub nurses le au pe ale lor. Printre ele este si verificarea ventilatorului.┬áCum sunt curios si vorbaret (cand si cu cine vreau sa fiu vorbaret), am invatat repede cum se face asta de la unii colegi mai ok, de┬áce se┬áfac anumite lucruri intr-un anume fel si ce fac una si-alta la ventilator. In plus, procesul de verificare este oarecum fool-proof. Atata timp cat faci ce scrie pe ecran, nu ai cum sa gresesti. Daca ai gresit, vei fi avertizat vizual – si ventilatorul nu va functiona (decat fortat, dar asta e alta poveste) pana nu se remediaza erorile.
De cand am invatat cum sa fac ventilator check, in primele luni aici – anul trecut, am facut-o de 3 ori. 1 data cand o colega a intarziat (si mi-a multumit), 1 data cand teatrul in care eram alocat nu avea anaesthetist nurse alocat┬á(ambele candva prin ianuarie)┬ási inca 1 data prin iunie,┬ácand anaesthetist nurse din teatrul unde eram alocat a sunat sa spuna ca intarzie 1 ora. De fiecare data anestezistii au inceput sa faca urat ca “de ce nu e asta gata, vreau sa fie asta si asta facut samd“. De fiecare data am incercat sa fiu proactiv si sa rezolv o problema care ne tinea operatiile pe loc.
Ei bine, a doua oara m-a luat deoparte band 7-le de la anaesthetics si mi-a zis sa nu mai verific niciodata ventilatoarele pentru ca nu am Anaesthetics course si daca se intampla ceva, “you are not covered”. A 3-a oara am facut-o doar pentru ca aveam o colega in teatru care avea cursul respectiv – dar ea era deja scrubbed in si pregatea instrumentele pentru operatie. I-am zis ca o sa fac asta si apoi am vazut ca a fost o problema cu o valva undeva in spatele ventilatorului┬á– pe care nu eram sigur ca stiu cum s-o rezolv, asa ca am chemat un alt coleg (anaesthetic nurse)┬ácu experienta din alt teatru. El a rezolvat totul in cateva minute, pana la urma a venit si colega care intarziase, am pornit lista si totul a mers bine.
Pana a doua zi, cand band 7-le de anaesthetics (care a aflat povestea de la alta colega)┬ás-a dus la band 7-le meu si i-a zis ca “Cristian has again done something he’s not allowed to“. Scandal, avertisment pentru mine.

Ultimul exemplu: in iulie imi cautam apartament pentru a ma muta cu jobul la un spital din centrul Londrei. Luasem interviul, trecusem toate verificarile post-interviu, le dadusem o data cand urma sa incep (18 septembrie), faceam tot posibilul sa rezolv problema mutatului din timp. Atata doar ca, cu un singur venit de asistent medical, nu are nici un sens sa inchiriezi un apartament cu 1 camera in zonele 2-3 ale Londrei.
Asa ca am incercat sa obtin un apartament cu 1 camera de la firma privata care se ocupa cu┬áhospital accomodation. Care din iunie si pana atunci o tineau una si buna “we’ll get back to you”. Nu ca nu au nimic disponibil, dar ca they’ll get back to me.
In Anglia, majoritatea spitalelor NU au cladiri de cazare proprii, dar colaboreaza cu anumite firme private care ofera cazare in anumite cladiri de apartamente ridicate pe terenuri ale spitalului, langa alte cladiri de apartamente pe care firma respectiva le-a vandut integral pe piata privata. Capusarea banului public de privat se practica si aici.
Asa ca am scris intai celor de la HR de la noul spital, explicandu-le situatia si ca, asa cum le-am zis la interviul de angajare, nu pot incepe munca in spitalul lor daca nu imi gasesc unde sa locuiesc ceva mai aproape de spital. Naveta de unde locuiesc acum era exclusa (sunt 90 minute dus pe ceas, DACA trenurile nu au probleme). Nu mi-au raspuns 1 saptamana. Apoi i-am scris persoanei care mi s-a spus ca imi va fi viitoarea sefa directa, a carei adresa de e-mail o aveam din comunicarile post-interviu cu spitalul. Persoana respectiva e o romanca.
I-am scris in romana, un e-mail scurt in care m-am prezentat, i-am spus ca ar trebui sa incep in septembrie, ca nu mi-am gasit cazare inca si ca firma respectiva care se ocupa de hospital accomodation nu ma ajuta. Am scris in romana pentru ca mi se pare stupid sa folosesc engleza cu un roman, mai ales cand nu e ceva important sau care implica direct alte persoane, sau cand nu exista straini de fata.
Rugamintea mea a fost:

Din experienta mea de pana acum cu firmele care se ocupa de administrarea locuintelor spitalelor, tind sa raspunda mai prietenos si mai clar daca o persoana cu niste autoritate ii contacteaza… Este posibil, va rog frumos, sa ia cineva de la spitalul X legatura cu firma Y si sa intrebe daca exista sau nu o sansa sa imi ofere spre inchiriere un apartament cu 1 camera din 16 septembrie?

Raspunsul? In engleza 100%.

Unfortunately the hospital does not manage the  accommodation arrangement, therefore I can not help with that part. Please try them again.
Please continue to use English language for any communication  job related. This will ensure you are in line with the Spitalul X Trust Policy

Apai fomeie, sper sa traiesti tu fericita cu politica spitalului tau, pentru ca eu n-am de gand sa calc vreodata in el ca subaltern al tau. Nu eu am nevoie de spitalul mataluta, voi aveati nevoie de mine.

Trenul in Romania secolului 21

Sotia mea are niste prietene care n-au masina si n-au gasit pe nimeni care sa le ia la Cluj. Si-au facut rezervari la tren cu cateva saptamani inainte – nu au gasit decat bilete pentru luni seara (desi vroiau sa plece de mai devreme).

Din ce am inteles eu: Trenul-minune cu care au plecat ele a plecat cu intarziere de minim 30 de minute, la 23 si ceva pleca din Cluj. A ajuns in Bucuresti la 11:20 azi.

13 ore si ceva. In conditii de noapte – deci cu ╚Öine dilatate probabil mai putin. In 10 ore ar face trenul in mod normal calatoria de 497 km (zice infofer.ro).

O mica comparatie cu Austria:

Parndorf (care e foarte aproape de granita cu Ungaria) – Sankt Anton am Arlberg (care e foarte aproape de granita cu Elvetia): aproximativ 630 km

Durata calatoriei cu trenul este de 7 ore si 11 minute (cu aproximativ 30 de minute pierdute in asteptarea trenurilor de legatura prin Viena).

Costul este de minim 29 euro (pentru cls. a 2-a, rezervare facuta cu 2 saptamani inainte). Nu ma credeti – verificati OEBB

In 1894, intr-un articol destul de amuzant ca relatare de epoca, un jurnalist american spunea ca trenul (in Transilvania imperiala) facea 8 ore intre Cluj si Brasov. In Romania moderna, pentru 94,5 lei primesti niste vagoane un pic imbunatatite si o durata a calatoriei sensibil mai mare decat acum 121 de ani!

tren secolul 19

Ultima data cand am mers cu trenul in Romania aveam 21 ani. Treceam in anul 4 la facultate, aveam vreo 10 milioane de lei stranse pentru o vacanta la mare (munceam deja de 1 an) si plecam cu 4 prieteni spre Costinesti. Luam personalul de la (aproximativ) ora 21:00 din Gara de Nord. Stiam ca va face vreo 5-6 ore pana in Constanta, unde trebuia sa mai asteptam un accelerat catre Costinesti. Ne-am luat frumos bilete si hai sa asteptam.

N-am stiut ca plecam inainte de Stufstock (primul sau al doilea organizat vreodata, cred). In gara – macel de oameni. Dar MACEL! Dam peste un coleg din liceu, care ne spune ca el a venit doar “ca sa ii prinda loc unei prietene” si ca el va fugi spre tren cand vine, ca sa se urce din mers si sa pastreze un loc. Am ras de el cand ne-a spus asta.

Cand a venit trenul, am regretat ca n-am facut-o si noi. Urcatul in sine a fost o aventura. 1 coleg s-a urcat pe langa locomotiva, altul la cateva vagoane de coada, noi pe la mijloc. Noi fiind eu si 2 frati inalti (193 si 186 cm), care m-au ajutat pe mine sa “imi misc curul ala gras peste geam”. Adica am intrat intr-un compartiment (deja plin) PE GEAM! In compartiment erau 12 oameni deja si au mai venit 4 rapid. Printre ei: un mos si o babuta care au coborat la Fetesti si un grup de vreo 10 liceeni de prin Ferentari (erau mai bronzati si au cantat tot drumul manele). Dupa cateva ore, colegul mai aproape de noi ne-a gasit. S-a strecurat cumva. Cum eram deja 19 oameni intr-un compartiment, el a stat strivit de geamuri pana la Constanta.

Ultimul coleg n-a fost prea norocos. Si-asa era cel mai pricajit dintre noi, mai era si ochelarist si politehnist. A nimerit pe langa niste roacari beti. Unuia dintre ei nu ii placea tricoul lui (avea unul cu un craniu – gen Punisher). Tot drumul l-a amenintat ca-l bate pentru ca “nu-i place tricoul lui satanic“. Pe unul dintre ei il stia din liceu, dar ala cu greu l-a oprit pe voinic. Ne tot suna “bai, veniti sa ma luati de aici“. Ceva imposibil de realizat in aglomeratia aia.

In Constanta, voinicul s-a calmat rapid cand a vazut ca vin 3 oameni de 186+ spre el, ca sa-l salute pe prietenul pierdut.

Am ajuns in Constanta cu intarziere de vreo 3 ore, trenul de legatura cu Costinestiul a venit si el cu intarziere, am ajuns in Costinesti cand venea lumea la plaja. Pe la 7:30.

Mi-am jurat ca nu mai calc intr-un tren in Romania.

Pana acum mi-am tinut promisiunea.

drepturi imagine: Adevarul.ro

“The Romanians are coming” (ep. 2) – reactii

Acum 2 nopti a fost transmis si episodul 2 din documentarul asta atat de hulit de o parte dintre romani. Romani care foarte probabil nici nu l-au vazut. Sau, daca l-au vazut, pur si simplu nu sunt in stare sa inteleaga ce li se prezinta.

Ce avem in episodul 2?

2 noi povestiri: un baiat sarac din Lupeni, care lucreaza ca spalator de masini ziua si noaptea doarme sub un pod (ca sa poata trimite cat mai multi bani acasa) si o asistenta medicala (NU, NU infirmiera cum au inteles niste poligloti de Dambovita) care pleaca de la o viata bunicica in Constanta (casuta maricica, familie iubitoare) in Anglia, pentru ca asa ar castiga “10 times as much as she earns in Romania”.

Aflam, in plus, cum o mai duce Alex, tipul cu trecut dubios care incearca sa o ia de la capat, alaturi de 2 romani cu care s-a imprietenit in Anglia. Nu in ultimul rand, vedem cum evolueaza povestea naratorului, Alexandru Fechete, un tigan de langa Cluj, care munceste legal ca mecanic auto, pentru a-si tine nevasta si copilul intr-un “shitty place” de langa o groapa de gunoi.

Documentarul (prin vocea naratorului sau a personajelor, in ambele episoade de pana acum) se straduieste sa explice ca Romania e frumoasa, ca nu toata lumea o duce foarte rau, ca multi romani vor doar sa munceasca, ca cei care fura si fac trafic de persoane samd sunt doar oile negre ale tarii (asa cum fiecare tara are infractorii ei).

In episodul asta, mesajul devine ceva mai clar: daca pleci din Romania unde AI ceva – dar viata ta e grea, nu vrei sa pleci undeva unde e la fel de greu sau mai rau, dar mai esti si printre straini. Indiferent ca esti tigan care locuieste langa o groapa de gunoi sau o asistenta medicala care nu pare sa o duca prea rau in Constanta, vrei un viitor MAI BUN. E asa de greu de empatizat cu asemenea situatii?

Pe de alta parte, daca pleci de la NIMIC, ORICE e mai bun decat nimic. Asta nu inseamna ca ORICE-ul asta din Anglia ti se pare raiul pe Pamant.

Evident, informatiile astea trec pe langa romanii care se uita la documentar, daca o fac, si tot ce vad e (o sa enumar anumite tampenii stranse de la conationalii nostri indignati nevoie-mare de un documentar foarte bun):

  • in documentar┬ásunt prezentate povestile unor tigani +┬á“tiganii nu ne reprezinta”. Nu, nu sunt prezentate doar povestile unor tigani, e evidenta culoarea pielii personajelor. + Sunt departe de a fi iubitorul tuturor tiganilor, dupa ce am copilarit si mers la scoala intr-o zona in care locuiau multi tigani si am fost amenintat de mai multe ori cu cutitul si de 3 ori┬á(la 11, 16 si 17 ani) chiar jefuit de grupuri mai mari de tigani – de fiecare data in zone populate, cu multi romani trecand pe langa fara sa faca nimic. Dar sunt constient ca nu toti tiganii sunt “infractori”. Am avut 2 colegi de banca* in scoala generala care erau tigani, un coleg de liceu tigan, colegi de facultate care erau tigani. Am si acum un coleg la postliceala care e tigan. Pe bune de sunt cu ceva diferiti fata de MAJORITATEA romanilor. Doar ca sunt discriminati constant de majoritatea populatiei.
  • se prezinta doar zone urate din Romania. Cu variatiuni pe tema asta, in ideea “Romania nu e toata asa”. Bai, e evident ca nu e toata Romania asa, dar documentarul nu isi propune sa prezinte unicorni si curcubee roz si floricele pe campii, ci viata grea a unor romani care viseaza la un viitor mai bun (in Anglia). Pata Rat de langa Cluj e in Romania. Lupeni-ul e in Romania. Tiganii aia care locuiesc fortat in zona de langa fostul combinat chimic din Baia Mare… news flash, sunt DIN ROMANIA.

  • in Anglia lucreaza n doctori romani, n la k programatori si finantisti, si avem cateva mii bune de studenti la facultatile lor. Pe aia de ce nu ii prezinta nimeni,”nu sunt prezentate si povesti ale romanilor din clasa de mijloc”? Raspunsul simplu: pentru ca nu ii pasa nimanui de ei. Pentru ca nu face audienta o poveste banala de genul “X a fost recrutat de o multinationala dupa n┬áani de experienta intr-o multinationala din Romania”. Wow, ce poveste de succes.┬áMai nuantat: pentru ca oricat de multe povesti de succes de romani ai avea, o sa ai mult mai multe ale localnicilor. Asa-i ca nu prea te intereseaza pe tine, ca roman sadea, cum un african┬áa facut facultatea de medicina in Romania si apoi iti trateaza compatriotii intr-un dispensar de tara? De ce sa te astepti la altceva de la englezi?

  • Aurel Vlaicu, N. Paulescu, Br├óncu╚Öi, Nadia Comaneci, G. Hagi, S. Halep etc. sunt romani, nu ca ─â╚Ötia din documentar, de aia de ce nu ziceti? Bai, pe bune, ce treaba are sula cu prefectura? 50 si ceva la suta dintre romani locuiesc la tara in 2015. Ceva mai mult de atat au WC in curte. Salariul mediu NET pe economie e de aprox. 390┬áde euro (1743 lei in noi/2014, comunicat INSSE din ian. 2015). Ce daca am avut cateva persoane care au realizat ceva in tara asta? Schimba cu ceva saracia generalizata din tara asta? Se simte mai bine ala din Lupeni care locuieste in 2 camere cu inca 7 oameni? Are vreo sansa in plus pentru vreun job care sa-l scoata din saracie daca afla ca Paulescu a avut un rol important in descoperirea unui tratament pentru bolnavii de diabet?

  • strainul X a vazut acest documentar si acum crede ca toti suntem tigani si traim in blocuri arse“. Ma ierti, dar cum te afecteaza prostia altuia? Pentru ca trebuie sa fii prost ca sa intelegi asta dintr-un documentar care mentioneaza clar ca viata nu e la fel de grea pentru TOTI romanii. Daca o duci bine in strainatate DEJA, cu ce te afecteaza opinia unui prost despre tine si originile tale? Daca ai plecat din tara, oricum ai plecat ca s-o duci mai bine, nu ca sa te surprinda strainii cu laude la adresa tarii tale natale, unde curge (cum altfel) doar lapte si miere. A, ti-e frica sa nu creasca rasismul la adresa ta? Unui rasist nu o sa-i schimbe opinia despre romani nici 1000 de documentare cu frumusetile Romaniei. In schimb o sa te priveasca mai bine strainul daca nu te inflamezi aiurea, ci pur si simplu iti vezi de treaba ta si, eventual, poate faci ceva ca sa imbunatatesti si viata celor ramasi in tara. Cam cum se chinuie sa faca cine? Cei din documentar.

  • aici adaugam alte motive absurde de mandrie, pe care le folosesc inclusiv anumiti jurnalisti care ar trebui sa fi auzit de fact-checking: “romancele sunt cele mai frumoase femei din lume” (pe bune, cu ce te ajuta asta (daca ar fi adevarat)? esti proxenet, sau ceva de genul?), “limba romana e a doua limba vorbita in Microsoft, romanii vorbesc 3 limbi straine, romanii sunt foarte inteligenti, romanii sunt cei mai buni in toate” – niste mituri urbane care denota fix faptul ca romanii care cred in ele sunt, ce sa vezi: prosti. Intr-o tara in care generatie dupa generatie nu ia BAC-ul, iar generatiile mai vechi il luau in procente mai mari doar pentru ca nu exista frica de inchisoare prin comisiile de evaluare, ca sa vorbesti de “inteligenta” generala a natiunii trebuie sa fii foarte obtuz.

O mentiune speciala pentru mitul vorbirii multor limbi straine. Lucrez de 10┬áani cu si pentru oameni din corporatii multinationale. Am facut o facultate, acum fac o postliceala, am niste prieteni si rude care predau la facultati (licenta sau master). Am invatat 4 ani de zile o limba straina (germana) la o scoala privata,┬ápe┬ábanii mei. Am intrat si intru in contact zilnic cu fel si fel de oameni “cu minim 12 ani + 3 ani de scoala”. Un procent insemnat dintre romani NU STIU SA SCRIE SAU SA VORBEASCA corect limba lor natala. D-apoi limbi straine. Si nu, faptul ca abia intelegi login, enter, save si print si balmajesti cateva fraze amuzant de agramate nu inseamna ca “vorbesti limba engleza”.

Da, sunt destul de multi romani care sunt inteligenti, au joburi bune, vorbesc mai multe limbi straine bine, au masini si case ok – cumparate din bani castigati cinstit. Dar sunt foarte putini, daca ii raportezi la totalul de 20.000.000 de romani. Daca faci parte din categoria asta si te simti jignit de documentarul asta, pune mana si iesi din cercul tau de siguranta, mergi un pic prin orice cartier de blocuri comuniste din Bucuresti (sau din orasul tau) si o sa vezi ca realitatea nu e colorata in rozul TAU.

  • la final, sa nu ii uitam pe toti idiotii care sunt rasisti, injura, comenteaza fara sa vada documentarul, comenteaza intr-o romana stricata si altele de genul: Voi stricati imaginea romanilor in Romania si in afara tarii, b─â!

 

 

 

  • Am si o poveste amuzanta pe tema asta:┬áacum cativa ani, intr-o toamna, eram in zona copilariei, mergeam la ai mei, cand vine un tigan adolescent la mine (in mijlocul multimii de romani care se intorceau de la serviciu la ora de varf) si-mi cere bani. Ma ia cu “Stii tu cine sunt eu? Stii tu cu cine o sa ai probleme daca nu imi dai bani?” Eram pregatit sa ii dau un picior, cand ajungem la alt tigan, de-o seama cu mine. “Uite, Catalin, asta nu vrea sa-mi dea bani, zice ca nu i-e frica de tine”. Catalin era colegul meu de banca din scoala primara, care a parasit scoala dupa clasa a 4-a. “A, tu esti? Ce mai faci? Cum e viata? B─â, sa-l lasi in pace pe el daca-l mai vezi, da?”

Ura patologica fata de aproape

Orice articol despre protestele cadrelor medicale trezeste reactii intense pe oriunde apare.

Astazi am citit despre protestul de ieri unor cadre medicale (aproximativ 100 – majoritar infirmiere/asistente/brancardieri, din ce inteleg) in fata Ministerului Sanatatii.

Citez din articol:┬áProteste ├«n s─ân─âtate: ÔÇ×Nu suntem c─âl─âi. Suntem privi╚Ťi ca ╚Öp─âgari, dar nu e adev─âratÔÇŁ

Silvia lucrează ca infirmieră de 7 ani și are un salariu de 900 de lei, cu tot cu vechime și sporuri

Tânărul de 31 de ani lucrează ca asistent medical de 4 ani și câștigă în jur de 1.500 de lei, cu tot cu bonuri de masă. Pentru a ajunge la această sumă face 8 gărzi pe lună

Florin, asistent medical la sec╚Ťia de psihiatrie ├«ntr-un spital din Arad, este nemul╚Ťumit ├«n primul r├ónd de salariile mici. Timp de 11 ani, din 1994 p├ón─â ├«n 2005, a fost infirmier, iar apoi a devenit asistent. Acum, la 42 de ani, are salariu de 1.400 de lei

Asistentele medicale pot ajunge s─â c├ó╚Ötige mai mult (├«n jur de 2.000 de lei lunar), dac─â fac ture de noapte ╚Öi dac─â au studii superioare: ÔÇ×Dar sunt asistente care lucreaz─â numai diminea╚Ťa ╚Öi nu au ture de noapte. Unde nu sunt sporuri specifice, se c├ó╚Ötig─â 1.300 ÔÇô 1.500 la vechime maxim─â

Conteaza pentru romani faptul ca oamenii astia fac o meserie grea, intr-un mediu infect (la propriu si la figurat), ca sunt lipsiti de lucruri de baza pentru a-si face meseria (medicamente, seringi, manusi, echipamente care chiar sa functioneze etc.) pentru care studiaza destul de multi ani (ok, brancardierii si infirmierele nu, dar ei sunt putini, oricum)?

Aveam o perioada moarta la munca, am numarat si curaategorisit comentariile┬áfacute dupa articol (90 de comentarii primare – pe comentariile facute la comentarii le-am ignorat).

Iata ce cred (repet) 87 de romani (am ignorat 3 raspunsuri duble) dupa ce citesc articolul de mai sus:

  • (aproape) toti angajatii din sanatate sunt spagari (si/sau prosti):┬á39
  • sunt alaturi de protestatari (si/sau au observatii pertinente):┬á12

  • medicii sunt spagari si/sau culmea rautatii in Romania (dar ignoram mesajul articolului “personalul sanitar este prost platit“):┬á18

  • raspunsuri total paralele cu subiectul:┬á11

  • sugestii/observatii tampite (privatizarea e solutia, adevarul e la mijloc, sa se aplice metode SF):┬á6

Nu este primul articol de genul asta citit in ultimii ani de mine. Indiferent de platforma on-line unde apare, comentariile sunt asemanatoare cu ce am numarat eu mai sus. Bazandu-ma si pe majoritatea comentariile pe tema asta pe care le-am mai citit in ultimii ani, eu ma voi lansa intr-o generalizare care cred ca e destul de corecta (in masura in care generalizarile pot fi corecte):

Romanii au o placere aparte in a-i ur├« pe alti romani. Nu conteaza ca au dovezi putine pentru ideile┬álor fixe, nu conteaza ca ura nu duce nicaieri. Daca ei sunt prosti, prost-platiti, frustrati, ratati, surmenati, loviti de diferite probleme – cel mai usor mod de-a-si exterioriza problemele este URA fata de ceilalti.

Ura fata de altii care castiga mai bine (sa vedeti ce comentarii am citit la articolele despre programatori, una dintre putinele meserii bine-platite in tara asta), ura fata de altii care sunt mai educati decat ei (profesorii sunt de asemenea blamati pentru toate relele tarii), ura fata de altii care au reusit ceva in viata/au reusit sa acumuleze prin munca ceva in tara asta (automat sunt categorisiti drept hoti/exploatatori/curve etc.), ura fata de oricine face o meserie pe care el/ea n-ar face-o in ruptul capului.

Toata ura asta este bazata pe o incapacitate de a vedea lucrurile in ansamblu sau de a se pune pe sine in situatia celuilalt. Unii dintre compatriotii mei nu au capacitatile intelectuale pentru asemenea procese psihice complicate. Dar problema asta este generalizata. Majoritatea romanilor nu vor sa vada mai departe de zona lor de confort. Casa lor, familia lor, (eventual) prietenii si jobul lor si cam atat.

Pe langa toate acestea, ura romanilor e intotdeauna indreptata catre cel mic din fata lor┬á(functionaras, ┬áasistent medical, controlor de bilete, politist etc.) nu catre cei care iau decizii si┬áfura si mint cu succes de zeci de ani – creand cadrul perfect pentru care cei mici sa se apuce si ei de furat.

Daca Mazare sau Oprescu sau Pinalti sau orice alt mic baron local care s-a imbogatit prin spolierea banilor publici, stransi din munca mea si a ta si a lor (a celor care urasc) vor fi condamnati la inchisoare, fac pariu ca vom avea manifestatii de strada.

Cum, sa fie inchis “t─âtucul”? Cel care ne-a dat 3 parcuri si un pod, dar ne-a furat milioane/zeci de milioane de euro? “El macar a facut ceva, altii nu fac nimica si nu sunt condamnati” – de parca asta scuza furtul.

Pleaca medicii, inginerii, arhitectii, programatorii si absolventii de facultati care au ceva in cap – in cautarea unor joburi mai bine platite? “Sa plece, cui ii pasa?” e raspunsul pe care-l dau, ridicand din umeri, majoritatea oamenilor care nu vad mai departe de ziua de azi.

Cand ajung sa aiba nevoie de serviciile specializate pe care categoriile mai sus enumerate le ofera, brusc isi dau seama si desteptii astia de faptul ca au ramas MAJORITAR cu altii ca ei – prost pregatiti, cu nasul dupa “ciubuc” si cu o singura dorinta in cap: sa scape mai repede de si dupa ce l-au jumulit cat mai mult pe prostul din fata lor.

Ce va ramane intr-un final? Ura.

Munca (aparent) nu trebuie platita

Sotia mea este (printre altele) jurnalista.┬áDe curand a fost contactata de o cunoscuta, mica “vedeta” autohtona de televiziune.munca pe bani Pentru o emisiune (al carei realizator este), numita “vedeta” avea nevoie de un om bun-la-toate care sa se ocupe de munca de cercetare, contact, stabilit intalniri si altele cu diferiti parteneri (actuali sau potentiali) ai emisiunii. Munca de cateva ore pe zi, cam 4 zile pe saptamana, cateodata si-n week-enduri.┬á┬áBani nu ar urma sa primeasca pentru aceasta munca. Contract de colaborare, conventie civila? Nu, nu, nu. La ce are nevoie de bani? Ar fi platita (teoretic) prin diferite barteruri facute cu numitii parteneri. Apar in emisiune, in schimb cineva (de la emisiune) poate primi diferite servicii, poate chiar bunuri, “gratis” de la aceste firme partenere. Ce, omul care face treaba asta trebuie sa manance, sa plateasca utilitati, transport samd? Da-l incolo, poate┬ása manance tort┬á(culmea, la propriu, in cazul asta). A refuzat-o, bineinteles.

Din intamplare, “vedeta” cu pricina se “stie” de ceva vreme cu sotia mea. S-au intalnit de cateva ori la diferite evenimente/pranzuri/interviuri la care sotia mea a ajuns trimisa de angajatorul ei de-atunci (meseria asta suna mult mai stralucitoare decat este de fapt). “Vedeta” asta cheltuieste fara sa clipeasca sute de lei pentru un pranz, o sampanie sau mai stiu eu ce mancaruri “rafinate”. Hainele si accesoriile pe care le poarta intr-o zi “proasta” costa mai mult decat 10 salarii medii nete din Bucuresti. Cheltuieste mai mult pe benzina intr-o luna decat as castiga eu in 2 luni ca asistent medical incepator. Bai, dar daca ii ceri sa plateasca CU BANI un om pentru munca depusa (buna, rea, grea, usoara, multa, putina, cum o fi), pe care altfel ar trebui s-o faca ea – ca sa fiu clar -, atunci n-ar da 1 leu.

Asta nu e deloc primul caz in care ma lovesc de mentalitatea asta la romanii cu bani. Nici macar prima data cand scriu pe blogul asta pe acest subiect. Cum pot trai oamenii de genul asta in tara asta fara sa aiba niste notiuni minime de consideratie fata de munca semenilor?

O mica frantura de realitate romaneasca

Bucuresti, ora 8:20, o strada aglomerata, la 10 minute de Piata Victoriei.

Trotuar relativ larg, in fata unei cladiri de birouri. Pe trotuar, masini parcate – majoritatea masini ale angajatilor corporatiei multinationale care are sediul in cladirea de langa*.

Impreuna cu 2 colegi, ne indreptam spre locul de munca. Cel mai firav dintre noi a ramas un pic in spate. In spatele lui, pe trotuar(!), un BMW (cu volan pe dreapta) inmatriculat in Bulgaria isi tot ambala motorul. Dupa ce vede ca nu i se da din fata “fraierul“, soferul (ceafa-lata, tuns scurt, fa╚Ť─â buh─âit─â de meltean) deschide geamul si striga la el sa se dea mai repede la o parte, nu vede ca el “vrea sa intre in trafic?”. Colegul ii raspunde ca e pe trotuar, care nu e pentru masini – ce cauta cu masina pe trotuar? Melteanul raspunde “n-ai vazut ca eram parcat?”. Colegul ii raspunde “pai unde te grabesti, nu vezi ca e oricum rosu pentru masini si n-ai unde sa te bagi?”. Melteanul ii raspunde “hai poate iti dau un pumn si te grabesti”. Asta am auzit-o si eu, m-am oprit cu colegul celalalt (care nu mai suntem firavi) si ne-am intors (eram la 10 m in fata). Melteanul a evaluat situatia si n-a mai zis nimic. A plecat apoi de la stop (cand noi traversam) cu derapaj.

Daca era singur, probabil colegul meu s-ar fi vazut nevoit sa fuga, daca ceafa-lata iesea dupa el.

Asa m-am saturat de porcariile astea zilnice.

 

*Parcarea cladirii (una incapatoare, are loc cam pentru 100 masini) sta tot timpul goala – acolo trebuie sa platesti ca sa-ti parchezi masina (70 euro/luna/spatiu de parcare). Se pare ca multinationala nu are chef sa negocieze cu proprietarul cladirii un discount la parcare pentru fraieri, dar pentru masinile mai-marilor multinationalei s-au gasit bani (si vointa) pentru cateva locuri de parcare.

Paznicii “cu sim╚Ťul r─âspunderii”

Primul meu job “oficial” a fost de paznic la Flamingo Otopeni. Ei numeau postul “├«nt├ómpin─âtor oaspe╚Ťi“, dar eram de fapt paznic pe timpul zilei (noaptea si in week-end-uri aveau o firma de paza care trimitea agen╚Ťi). Aveam 18 ani, eram in anul I la Facultate, salariul minim pe economie era de 2.900.000 de lei si ei ma plateau cu 2.700.000 lei pentru 6 ore/zi (dintre care 400.000 lei “la negru” – in plic). Am rezistat fix 4 luni. Fiecare t├ómpit cu un pic de autoritate din firma credea ca putea sa-mi dea ordine. Mare lucru nu era de facut, nu ma deranja sa ajut pe ici, pe colo. Dar cand au venit zapezile si “╚Öeful femeilor de serviciu” m-a pus sa dau zapada cu lopata prin curte (desi nu era treaba mea, ci a lui, si scria clar in contractul meu de munca, la “├«ndatoriri”, ca nu trebuie sa raspund decat in fata sefei mele directe si a celor 3 manageri/patroni) iar mai apoi administratorul firmei mi-a oprit drept represalii curentul (si implicit caldura) in ghereta mea, cand afara erau -10 grade, mi-am zis ca munca multa e saracia omului si am plecat de la maretul loc de munca.

De ce introducerea asta lunga? Ca sa arat ca stiu cum e sa faci aceasta meserie pe un salariu de mizerie si sa te priveasca de sus toti idiotii. Si din cauza asta (si pentru ca sunt politicos de felul meu IRL) salut intotdeauna paznicii atunci cand ajung la un spital in practica si trec pe langa ei. Am tot respectul pentru oamenii care muncesc si chiar ma enerveaza cei care se uita de sus la alt om, doar pentru ca e ospatar, brancardier, paznic, gunoier sau mai stiu eu ce.

Cu toate astea, ma enerveaza extrem de mult o parte din oamenii care fac meseria asta. Atata timp cat nu trebuie sa ii intrebi ceva si mai pari si angajat al spitalului, te ignora, sau raspund in scarba. Daca esti unul dintre “sefii” din spital – imediat devin mierosi si slugarnici. Daca vad vreun vizitator care coboara dintr-o masina mai scumpa (care de regula parcheaza fix aiurea) – imediat pregatesc frazele standard cu care scot cei “5 lei pentru parcare” – desi nu au de multe ori nici un drept legal sa colecteze vreun leu.

Daca vad pe cineva ca face o poza (cu mobilul sau un aparat foto) isi ies din minti. “Nu e voie – nu e voie”. Am auzit tipete adresate unui grup de vizitatori din alta tara care se pozau in curtea unui spital (stiu, e stupid, dar tot nu e motiv de zbierat la niste straini).

Daca vine o sleahta de tigani, care interneaza o ruda mai importanta in tribul lor, n-o sa vezi niciodata un paznic (sau grup de paznici) facand pe viteazul cu ei. N-I-C-I-O-D-A-T-A n-am vazut vreun tigan dat afara de pe sectie pentru ca s-a terminat programul de vizite, e prea zgomotos sau de pe holuri pentru ca arunca ziare, ambalaje de mancare si pet-uri pe jos. In schimb am vazut vizitatori normali dati afara cu injuraturi si tipete, doar pentru ca mai erau pe sectie la momentul cand se termina programul de vizite (nu ca ar trebui sa stai toata ziua, dar nici sa fii luat la injuraturi nu-i normal).

Dar atunci cand te duci la ei incercand sa afli ceva (pe unde poti intra ca elev in practica, unde e o anumita sectie, care e programul de vizite – daca esti vizitator, unde poti parca pentru a nu fi vreo problema sau orice alta posibila doleanta) parc─â sunt niste hiene, simt imediat sl─âbiciunea si imediat isi schimba comportamentul. Replici date in sictir sau pur-si-simplu nesimtite, glume de prost gust si minciuni apar imediat in “arsenalul” lor.

Cei mai nesimtiti sunt, intr-un clasament personal, paznicii de la Spitalul de Urgenta “Floreasca”. Pe langa luna de practica pe care am facut-o acolo, am ajuns si ca pacient 1 data acolo si de 2 ori ca “vizitator”. Mai mari ╚Öp─âgari si nesimtiti ca aia n-am vazut. Acolo e si cea mai mare afluenta de tigani, pentru ca exista perceptia printre ei ca e cel mai bun spital si ca doar acolo trebuie sa-si trateze bulibasa ranit in aripa. Tigani care fac o mizerie si-un zgomot pe culoarele spitalului care contrasteaza enorm cu conceptul de ingrijire in spital si insanatosire in conditii de asepsie. N-o sa vezi vreodata vreun paznic facand ceva in legatura cu asta (desi sunt foarte multi – cam cei mai multi din toate spitalele pe unde am calcat eu). In schimb, paznicii din fata spitalului castiga din spaga zilnica cu “parcarea” mai mult decat un rezident intr-o saptamana (din salariu).

Pe locul 2 vin paznicii┬áde la SUUB (Universitar “Central”). Spitalul ala e foarte inalt, de-asta cam trebuie sa folosesti lifturile. Aripile si sectiile sunt destul de prost semnalate, de-asta cam trebuie sa intrebi pe cineva pentru directii. Paznicii impreuna cu liftierele de la SUUB traiesc intr-o armonie perfecta, 2 rase de nesimtiti care se inteleg perfect unii cu altii dar se unesc in nesimtire impotriva oricarui ignorant ce indrazneste sa le adreseze vreo intrebare. Prima data cand am ajuns in spital in practica si am intrebat un paznic (politicos) cum se ajunge la o anumita sectie, mi-a raspuns ca el e de la “curatenie” iar o liftiera m-a trimis (la pertu) sa urc pe scari peste 10 etaje (nu ca ma deranjeaza efortul fizic, dar nu asta era raspunsul pe care-l cautam). Sunt destul de pasnic, dar cand i-am raspuns liftierei ca i-am vorbit politicos si cu “dumneavoastra” si paznicul m-a luat cu “de ce te enervezi si unde vrei sa mergi” am fost foarte aproape sa-l pocnesc pe s─âr─ântoc! Sa nu mai zic de ce mi-au auzit urechile ca “raspunsuri” date altor vizitatori, in diverse situatii.

La Colentina am fost trimis de 2 paznici (la -10 grade, eu fiind in halat) in cu totul alt colt al spitalului cand am intrebat de-o sectie, noroc ca exista panouri mari prin curtea aia care te ghideaza mult mai bine decat orice nesimtit.

La Matei Bals, cand mi-am internat tatal acolo, paznicul refuza sa iasa din ghereta lui ca sa deschida bariera (desi fix pentru asta era pus acolo – pentru ca acolo se cere taxa de parcare de catre spital). Cand a catadicsit sa iasa, l-a abordat pe fratele meu cu un “─é?”, pe post de “bun─â ziua, ce dori╚Ťi?”. Dupa aia incepuse sa tipe ca mergem in directia gresita pentru a parca (desi habar-n-aveai de unde sa stii ca mergi in directia gresita daca el nu-ti spunea asta, ceea ce a “uitat” sa zica).

La “Coltea” imi raspundeau paznicii la “buna ziua” cu acelasi “─â” de mai sus, sau cu un “noroc“, de parca ne-am tras de sireturi in copilarie. Cand aparea un doctor (chiar si unul cam de-o varsta cu mine), brusc deveneau servili “bun─â ziua, bun─â ziua“.

La “Elias” un paznic incepuse sa faca pe desteptul atunci cand l-am intrebat de biroul “Sefei de ingrijiri” a spitalului – a zis ca nu exista asa ceva in spitalul asta, sa plecam acasa. La sfarsitul zilei, cand plecam, ne lua peste picior “ati gasit pana la urma pe cine cautati, h─âh─âh─â?”.

Evident, tot ce am relatat eu mai sus ca se intampla prin spitale, se intampla si pe la alte institutii publice, unde multi oameni cred ca sunt pusi acolo doar pentru a da raspunsuri in doi peri oricui nu pare sa aiba vreo autoritate, de orice fel (bani, pozitie sociala sau politica, putere). Bineinteles ca exista si oameni normali care sunt paznici, dar parca sunt extrem de putini, intr-o mare de nesmitire.

Daca te bucuri cand scapi de un dobitoc – esti un om r─âu?

De-a lungul timpului am lucrat cu tot felul de clienti. In domeniul asta (grafica pe calculator) toata lumea se crede mai mult sau mai putin experta. Asta e, trebuie sa inghiti si sa accepti intotdeauna sa faci ce ti se cere, oricat de multe argumente ai putea aduce pentru a demonstra ca exista alte solutii mai eficiente si mai frumoase.

Dar din cand in cand dai peste un expert al expertilor. Orice faci, orice solutie grafica ii propui, nu ii place. Daca are la dispozitie 10 zile pentru un proiect, in primele zile n-o sa auzi nimic de la el/ea, dar in ultimele 2-3 zile o sa iti ceara minim 10 variante diferite de layouturi si nenumarate modificari importante (f─â aia mai mic─â, mut─â aia mai sus cu 1 cm, f─â aia mai frumoas─â, foloseste o alt─â culoare mai cald─â ╚Öamd). Daca are la dispozitie 20 de zile, atunci in primele 10 zile va accepta fara tragere de inima una din primele 2-3 propuneri, pentru ca in ultimele 2-3 zile iarasi sa schimbe totul si sa ajunga la o cu totul alta varianta. Varianta de care oricum nu e multumit(a), si ti-o spune si te trage pe tine la raspundere pentru ca nu a comunicat ceea ce a dorit – desi ti-a oferit liberatate creativa ZERO.

 

Expertii astia intalniti de mine au fost majoritar niste mici sefuleti, ajunsi in pozitiile lor ‘de raspundere’ nimeni-nu-stie-cum, subcalificati pentru ceea ce trebuie sa faca (fara studii de marketing, management sau publicitate), dar cu gura mare. Pentru ca munca e rar rasplatita cum trebuie, de regula ei erau cei care cadeau in picioare cand firma/departamentul unde lucrau se restructura/intra in faliment. N-am auzit pana acum de vreunul care sa fi ramas fara job dupa o problema.

 

Ei bine, e prima data cand aud ca un asemenea specimen este pus pe liber de firma la care lucreaza (unul dintre clientii nostri). De cativa ani a trebuit sa inghit toate porcariile pe care le-a debitat si a trebuit sa-mi pierd nenumarate dupa-amieze refacand munca pe care o credeam terminata, pentru ca “ceva nu-mi place”. Acum, cand aud ca pleaca – ar trebui sa ma simt prost ca ma bucur de asta? Sunt relativ pasnic si nu-mi place sa ii doresc altcuiva raul. Dar anumiti oameni sunt pur si simplu tampiti – ar trebui sa-mi para rau ca mi se pare normal sa li se intample si lor lucruri rele?

Pseudostiinta si ignoranta sunt dusmanul actual al sanatatii

Nu e saptamana sa nu citesc cate un articol (din România sau străinezia) in care se avertizeaza populatia despre cine stie ce pericol, mai mult sau mai putin inchipuit. Sau sa se scrie despre vreun aliment-minune si beneficiile pe care le are asupra sanatatii.

Preferatele mele sunt articole de genul vaccinul x sau y provoaca autism, SIDA, cancer sau… homosexualitate?

Pe locul doi sunt articolele despre nu-stiu-care fruct/leguma care “vindeca sau trateaza cancerul“.

Toate folosesc fraze de genul “├Än urma studiilor derulate de speciali┼čti din lumea ├«ntreag─â s-a stabilit c─â…“. Bai, nu stiu cum se face ca rar citeaza aceste studii ale specialistilor. Sau daca sunt citate, de regula apare in discutie un singur studiu, care este foarte usor de demonstrat drept nestiintific, partinitor, care porneste de la o eroare logica de tipul post hoc, ergo propter hoc (in care pornesti de la o concluzie arbitrar aleasa si fabrici un proces de validare a acestei concluzii) sau care pur si simplu este fals (modificarea cifrelor pentru a obtine un rezultat dorit nu s-a inventat in Romania).

Rezultatul? Nenumarati oameni scot niste fraze dintr-un context, iau niste articole care contin “studii efectuate de specialisti” in ale drept lege si ajung sa fuga de vaccinuri sau anumite medicamente, dar sa se increada in necunoscutul X, care ofera tratamentul lui minune. De exemplu laptisor-de-matca si polen pentru cancer, sau mai stiu eu ce supliment alimentar care intareste sistemul imunitar. Cine se gandeste sa verifice cum functioneaza sistemul imunitar cand vede asa ceva? Nimeni.

Exista un site care incearca sa contabilizeze efectele nocive ale informatiilor raspandite fara o baza stiintifica in ziua de azi. Whatstheharm.net┬áAstazi, 02/10/2013, ei numara 368.379 oameni morti, 306.096 raniti si peste 2,8 miliarde de $ de pierderi economice, comise ca urmare a dezinformarii. Numai la rubrica “negarea vaccinurilor” ei au strans date despre 4403 oameni afectati de faptul ca altii au ales sa creada ca vaccinurile sunt mai periculoase decat bolile de care aceleasi vaccinuri te protejeaza. Lectura placuta.

Ma crucesc cati romani aleg sa creada niste tampenii scrise de cate un necunoscut pe net, in loc sa aleaga sa vorbeasca cu un specialist. In cazul unui vaccin – acest specialist ar fi un medic. Oricat de greu e de ajuns la unul, cred ca atunci cand sanatatea ta si a celor din jurul tau conteaza, ar trebui sa te informezi din surse mai sigure decat “un ONG din America“. Un test simplu: cautati “vaccinul ROR provoaca autism” pe google si veti fi surprinsi cat de multi tampiti exista in Romania.

Pentru oricine vrea totusi sa caute niste informatii mai clare despre vaccinuri (si medicamente, tratamente si altele), le recomand 2 siteuri, scrise de doctori care incearca sa prezinte lucrurile intr-un mod cat mai impartial.

http://www.sciencebasedmedicine.org/

http://www.skepticalraptor.com/vaccine.html

Analizeaza un subiect prin prisma informatiilor disponibile in diferitele jurnale medicale, baze de date cu cercetari stiintifice in domeniu samd. Desigur, asta presupune ca cineva trebuie sa citeasca un articol, sa verifice cat mai multe referinte facute in articol si apoi sa judece pentru el. Mult mai dificil decat sa citesti o porcarie de articol scris de un tampit si sa zici “da, domne’, daca era niste mercur intr-un vaccin, inseamna ca Marile Corporatii Farmaceutice vor sa ma omoare!

 

 

Un mic articol care spune cam ce am scris si eu mai sus, dar in alte cuvinte: http://www.huffingtonpost.com/jacob-dickerman/vaccine-denial-scientific_b_180026.html

Logo-ul antena play e acelasi cu logo-ul RMGC. Coincidenta sau prostie?

Logo-ul antena play e acelasi cu logo-ul RMGC. Coincidenta sau prostie?

Cum sa-ti alegi tu, televiziune romana, fix acelasi logo pentru un serviciu de-al tau (antena play) ca al unei companii care functioneaza in Romania? Mai ales dupa ce se erijau in judecatori, juriu si calau acum cativa ani in scandalul cu logo-ul frunzei pentru “The Carpathian Garden” (sincer, o alta mostra de creativitate tipic romaneasca). “Graficianul” care a venit cu ideea asta ori era tampit, ori lipsit total de idei ori nu era grafician – ci vreun impinge-hartii din Intact, care a vazut ceva stralucitor, si-a zis sa imite ceva si sa fie laudat pentru munca sa “creativa”.

via http://www.casajurnalistului.ro/batalia-pe-brandul-rosia-montana/

Violatorii se poarta frumos. Romanilor nu le pasa.

1. Pe 10 septembrie, o jurnalista este violata ziua-n-amiaza mare intr-o zona semicentrala a Bucurestiului, dupa ce este fortata sa plece de undeva din zona Perla catre o zona mai nepopulata (zona lacului Floreasca). Se pare ca multi trecatori ar fi observat aceasta fapta si n-au actionat.
http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-15559225-ziarista-post-radio-bucurestean-audiata-politie-dupa-reclamat-fost-violata-zona-dorobanti.htm
2. Pe 11 septembrie seara, politia se bate cu pumnul in piept: au arestat un barbat care corespundea semnalmentelor oferite de victima. Ponta ii lauda pe anchetatori.
http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-15560752-barbat-suspectat-violat-jurnalista-post-radio-condus-politie-pentru-cercetari.htm
3. Dupa 2 zile se demonstreaza ca persoana arestata nu era vinovata de aceasta agresiune.
http://adevarul.ro/news/eveniment/anchetatorii-primele-semnalmente-violatorului-jurnalistei-1_52334aeac7b855ff567d2c5e/index.html
4. Abia dupa ce a incercat sa violeze o noua femeie, desteptii de politisti au prins adevaratul vinovat. Un puscarias (inchis pentru viol si talharie) eliberat pentru buna-purtare la executarea a doar 2/3 din sentinta.
http://www.mediafax.ro/social/violatorul-jurnalistei-condamnat-la-11-ani-de-inchisoare-pentru-talharie-si-viol-a-fost-eliberat-conditionat-in-iulie-11344787

Ce vad eu aici: politia romana e incompetenta, persoanele care au eliberat un violator din inchisoare pentru buna-purtare merita inchise in locul lui, romanii nu au spirit civic si sunt indiferenti la agresiunile asupra femeilor iar victimele se inmultesc. Super!

Cu cat castigi mai mult, cu atat consideri ca ai raspuns la orice intrebare?

Departe de mine sa trag o concluzie (gresita sau nu) bazata pe o generalizare arbitrar aleasa, mai ales ca aceasta concluzie e titlul unui articol in care ma iau de erorile de logica unor semeni de-ai mei. Dar interogatia din titlu ma tem ca poate avea valoare de afirmatie pentru anumiti romani.

Ieri am fost la un eveniment social intr-un grup mai larg de prieteni. Am intrat in vorba cu o persoana, dupa ce a afirmat cu multa siguranta ca “bulgarii sunt varza fata de noi, au drumurile praf – au 400 km de autostrada, in timp ce noi avem 950 km, 600 si ceva terminati si inca vreo 300 si ceva in diferite stadii de executie”. O afirmatie gresita din mai multe puncte de vedere. Bulgaria are 620 km de autostrada azi┬áiar┬áRomania are 588 km de autostrazi azi. Autostrazile ‘in executie’ nu sunt autostrazi functionale si, cu exceptia tronsoanelor Bucuresti-Pitesti si Bucuresti-Constanta, restul “autostrazilor” noastre incep de nicaieri si se termina nicaieri. Ok, mai exista Tm-Ar si Orastie-Deva, dar tot la nivel de sectiuni le incadrez si pe alea. Nu in ultimul rand, nu poti compara o tara cu populatia si suprafata Bulgariei cu Romania direct si sa tragi o concluzie din asta. Cine era interlocutorul meu? Intamplator, un roman cu o afacere maricica in domeniul constructiilor, cu cateva proiecte de cateva zeci de milioane de euro la activ. In aproximativ 45 de minute de discutie, a debitat atat de multe afirmatii-cu-valoare-de-lege incat mi-ar lua prea mult ca sa stau sa le enumar pe toate rand pe rand si sa demonstrez ca sunt gresite (tot rand pe rand).

Omul ala este un ‘rom├ón de succes‘. Probabil ca n-o sa castig eu in viata mea cati bani cheltuieste el intr-o luna (proasta). Doar faptul ca el lucreaza si se invarte in cu totul alte cercuri decat amaratul de grafician care vorbea cu el ii dadea o siguranta de sine incredibila. Felul in care vorbea, felul in care expunea situatia, tonul – nu acceptau nici un fel de contraargumente. M-am straduit sa ii citez din informatiile pe care le mai aveam eu, m-am straduit sa fac niste calcule cu el. Nimic. Totul se termina cu “asa e, stiu eu mai bine, cu asta ma ocup, da?”.

In rarele ocazii cand am mai discutat cu cate un patron de afacere (mult mai mici decat cel de mai sus, dar oricum cu cifre de afaceri de peste 1 milion de euro/an), tot timpul am ramas cu un gust amar in gura. De parca vorbeam cu cineva care credea ca le stie pe toate, in toate domeniile, doar pentru ca are niste venituri mari. Cu toate ca de multe ori situatia era fix invers, si persoana era relativ ignoranta la realitate.

Am mai intalnit atitudinea asta de foarte multe ori pana acum. Doar ca la un alt nivel, mult scazut, al veniturilor. Unii dintre colegii mei de liceu sau facultate au facut niste alegeri mult mai bune in cariera decat mine. Unii au ajuns sa castige 2000-2500 euro/luna sau mai mult, net. In Romania, tinand cont de faptul ca toti am pornit din (cam) acelasi gen de familie de romani standard (fara bani, fara conexiuni), eu zic ca o duc foarte bine, mai ales ca au doar aproximativ 30 de ani. Ok, deci au avut succes in cariera. Asta le permite sa emita niste judecati de ma iau durerile de cap, cateodata. Ei si-au luat apartament, masina si mai stiu eu ce… atunci cu siguranta e o banalitate sa faci asta, pentru oricine. Cum, eu indraznesc sa le aduc argumente (cu cifre si calcule) in care le demonstrez ca nu e asa pentru majoritatea romanilor? Eh, asa e viata, nu stiu eu de fapt sa analizez lucrurile cum trebuie. Ei au avut succes in cariera… atunci automat oricine poate avea. Faptul ca cineva e prost platit se rezuma doar la cat de prost este el/ea. Daca ar fi mai destept, s-ar descurca mult mai bine – la fel ca ei. Eh, ma jignesc pe mine cu remarci de genul asta? Ma stiu ei pe mine, nu ma supar usor.

Si mai bizare sunt sugestiile sau afirmatiile facute de parintii lor (de atunci cand se nimereste sa interactionez cu ei). “Uite, fiul meu/fiica mea a reusit in viata facand asta, tu cum nu reusesti?”. “Vai, dar iata ce usor si-au luat copiii mei apartament, acum sunt mai ieftine, de ce nu-ti iei si tu?”. “De ce nu te faci tu programator, uite ce bine o duc X si Y?”. “De ce sa vrei sa pleci din tara, aici poti s-o duci foarte bine, trebuie doar sa vrei asta, ca fiul/fiica mea”.

Eu nu inteleg cum poti sa ai succes in vreun domeniu, daca logica ta per ansamblu scartaie. Am intalnit de prea multe ori la romani ‘de succes‘ generalizari absurde, erori majore in logica, interpretarea gresita a datelor stiintifice sau economice disponibile (ceea ce americanii ar denumi FALLACY).

Bineinteles, exista si posibilitatea ca eu pur si simplu sa fiu prea prost pentru a intelege faptul ca… sunt prost.

citat Lev Tolstoy

Nu mai exista “chilo╚Ťi”

Lucram la un catalog de lenjerie intima zilele astea.

La femei am descoperit cu mirare ca nu se mai folosesc denumirile invechite de “slip”, “chilot dama”, “chilot tanga” sau mai stiu eu ce. Avem doar “brazilian”. Iar la barbati nu se mai foloseste denumirea banala de “chilo╚Ťi”. Doar “boxeri”.

Nu conteaza ca forma lor e in general cea standard din ultimii 10-20 de ani. Denumirea e perimata, deci trebuie sa dispara!

 

Astept cu nerabdare ziua in care vom avea doar boxeri brazilieni.

Dreams Travel/Flamingo Tours – manual de dat (si luat) teapa in turism

Din fericire, nu ma numar nici printre victimele primei tepe (Dreams Travel), nici printre victimele celei de-a doua tepe (Flamingo Tours).

Modul de operare:

Cateva persoane – in cazul de fata, numitii Catalin Sulugiu si mama lui, Dana Jebeleanu, infiinteaza (impreuna cu alte cateva persoane sau singuri) cate o firma, cu capital social minim. Obtin CIF, autorizatie de functionare de la ANAT si orice alte autorizatii necesare, platesc o asigurare de 2 lei ‘anti-insolventa’, fac un site (ieftin, nu merita sa se agite prea mult, la cat de creduli sunt romanii) si apoi se duc cu ofertele lor la site-uri de genul Vulping, Zumzi, Bestdeals etc. La inceput chiar onoreaza o parte dintre comenzile primite. Dupa un numar de luni, in care strang suficient de multi bani de la suficient de multi fraieri, declara insolventa. Asa au facut si in primul caz si in cazul de fata (Flamingo Tours). Dupa aia – prinde orbul, scoate-i ochii. Ei pleaca cu banii, tepuitii nu raman cu nimic, statul nu ia NICI O MASURA.

Am aflat de ei cautand informatii despre o oferta de tip City Break la Barcelona, care suna prea bine pentru a fi adevarat: 299 euro pentru 4 nopti la un hotel de 4 stele din Barcelona (MD inclus), transport cu avionul inclus. Am vazut ca oferta era pentru la anul, deci din start a parut ceva in neregula. La o simpla cautare pe net dupa Flamingo Tours teapa, am gasit pagina de facebook Spuneti nu agentiei de escroci dreams travel. Dupa ce am citit tot ce era pe acolo, am cautat un pic de informatii despre firma veche (Dreams Travel) si despre numele mentionate pe pagina de fb am tras concluzia ca ofertele de la Flamingo Tours sunt cel mai probabil o mare teapa si am ignorat toate ofertele unde aparea numele astora.

M-am gandit sa fac o fapta buna si sa-i intreb pe cei de la Zumzi (care le tot promovau ofertele City Break celor de la Flamingo Tours) daca stiu cu cine colaboreaza. Am atasat toate linkurile cu informatii despre Flamingo Tours si legatura cu ceilalti tepari. Mi-au raspuns ca “n-au avut nici o problema cu ei pana acum” si ca ei “colaboreaza de multa vreme cu Flamingo Tours, fara neplaceri”. Imi pare rau ca nu am pastrat porcaria aia de e-mail de la Zumzi. Mi-am adus aminte de asta aseara, in timpul tratamentului din voluntariatul la spital, televizoarele erau date pe ‘stiri’. Acolo am auzit numele Flamingo Tours.

Tot ce pot sa zic: sper ca romanii se vor mai destepta un pic.

  1. Daca o oferta e prea ieftina ca sa fie adevarata, cel mai probabil e o teapa. Cand o sa invete romanii asta?
  2. Nici macar n-a trebuit sa caut prea mult ca sa gasesc informatii care sa ma faca sa cred ca e o teapa (asta daca pretul nu era suficient). Daca miroase a teapa, altii zic ca e o teapa, tu te temi ca e o teapa, atunci cu siguranta e teapa!

  3. Daca cumperi o oferta de pe un site de cupoane, sfatul meu ar fi sa o iei doar de la o firma de turism despre care n-ai gasit nici o informatie negativa si prin care au mai plecat niste cunoscuti de-ai tai. La cat de predispusi sunt romanii la hotie, sansele sa dai peste o firma de turism serioasa sunt foarte scazute.

3a. Nu va bazati pe firma de cupoane. Din cate vad eu, nu fac absolut nici o verificare in prealabil a celor cu care colaboreaza.

  1. In anumite situatii, cautarea si gasirea unei oferte pe cont propriu (cumperi tu biletul de avion, rezervarea o faci prin booking.com) e o solutie mai ieftina decat daca ai apela la o agentie de turism. Daca faci o verificare a tarifelor (zbor + cazare) si iese o diferenta prea mare IN MINUS la un cupon din asta, 99% e TEAPA.

Aventuri la banca. Astazi: nu vor sa-mi ia banii

Am strans, cu chiu cu vai, o suma de bani. S-o tin in casa (ca pana acum) e absurd, poate vine un hot, poate se produce un incendiu, orice se poate intampla. Am 4 solutii: ori ii investesc, ori ii cheltuiesc, ori ii depun la o banca intr-un depozit, ori inchiriez o caseta de valori (tot de la o banca) si-i tin acolo.

Sunt mult prea putini pentru a-i investi in ceva, daca i-am strans, nu i-am strans ca sa-i cheltuiesc fix ACUM, dupa stirile din ultima vreme cu furturile din casutele de valori din banci – parca n-as avea incredere nici in solutia asta. Oricum, suma e atat de mica incat in cativa ani de platit pentru o caseta de valori as ajunge sa pierd prea multi bani. Mai bine cheltuiesc banii aia decat sa-i dau bancii “pentru siguranta”.

Buuun. Sa fac un depozit. Ca sa stai sa cauti toate informatiile despre dobanzi, comisioane de administrare, comisioane de depunere, comisioane de retragere samd de la 10 banci iti trebuie lejer 4 ore. O jumatate de zi lucratoare. Dupa aia da-i si compara totul. Incearca sa afli si date despre rata depozite/credite a bancilor respective, rata de capitalizare, pierderi samd. Asta daca vrei sa stii ca nu arunci banii unei banci care are sanse mari sa intre in faliment (asta daca nu e deja banca-zombie). Ok, cam mult timp pierdut pentru un depozit mic. Mic-mic, dar sunt bani pentru care am muncit eu. N-am de gand sa-i arunc, doar pentru ca suma poate fi perceputa drept ‘mica’.

Bun, aleg banca, ajung acolo la 9:30. O sucursala maricica. Am numarat nu mai putin de 14 angajate si 1 angajat + ┬á1 femeie de serviciu si 1 bodiguard. 2 casierii. Doar 1 functiona (in sensul ca tanti de la aceasta casierie statea cu mana pe capul altei femei si mormaia ceva cu ochii inchisi). Trecand peste mica surpriza la sedinta de spirtism/voodoo/alungarea spiritelor, ma duc la un birou unde statea alta tanti care nu facea nimic “stiti, vreau sa fac un depozit cu niste euro, am deja cont aici“. Plictisita, nici nu se uita la mine, gesticuleaza “vedeti la colega, ea se ocupa”. “Colega” era singura angajata care chiar avea un client in banca in momentul ala, care, interpelata, imi spune ca da, e singura care se ocupa de depozite. Ma uit in jurul meu, numar 7 birouri cu angajati la ele, vad ca 6 NU FAC NIMIC si intreb inca o data: “doar dumneavoastra va ocupati de depozite aici?“, ea raspunde “DA!” si ma roaga sa astept pe un scaun.

Astept, imi vine randul. Ma roaga sa ma duc cu banii la casierie, ca sa-i verifice si ea imi va deschide repede un cont in euro si imi va face formularul pentru deschiderea depozitului.

La casierie, dupa ce binevoieste voodoo-priestess/casiera sa vina, mi se verifica toti banii. Mi se pare jignitor sa verifici banii unui om in fata lui, de parca toti clientii tai sunt HOTI, dar hei, daca sunt multe falsuri pe piata, accept si asta. Dupa ce termina Imageasta, ii numara de 3 ori, desi nu erau atat de multe hartii. Intai isi spune ei insasi “aici sunt niste bani care nu-mi plac si nu-i voi primi”, apoi imi spune acelasi lucru si mie. Imi arata 2 bancnote de 50 de euro pe care “nu le primesc”. “De ce?” 1 avea scris pe ea numarul 51. Cealalta avea niste urme de murdarie. Bancnote reale, nici macar foarte uzate. Una un pic mazgalita, alta putin murdara. Nu si nu, nu vrea sa-i ia. Incerc sa-i explic ca lucreaza la o banca, nu la un aprozar, ii dau bani reali, care nu-s rupti, falsi sau altceva. Nu si nu. Cer sa vorbesc cu altcineva. Vine o colega (una dintre cele care frecau menta cu succes in jur). “Nu-i primi si gata”. “Doamna, va rog sa-mi aratati unde scrie, negru pe alb, ca aveti dreptul sa-mi refuzati niste bancnote pe care scrie ceva sau care sunt putin murdare“. “Nu va pot arata asa ceva, dar eu nu-i pot primi pentru ca nici mie nu mi-i primeste nimeni”. Ma dau pe mine ca exemplu de client care primeste acest tip de bancnote – nu au nimic gresit la ele. Ea o tine pe-a ei: NU! Repet cererea sa vorbesc cu cineva de mai sus. Zice ca nu e sefa sucursalei prezenta, vorbeste in trezorerie. Aia ii cer banii scanati, ca sa-si dea cu parerea. Nu mai putin de 6 proaste si 1 prost incearca apoi sa scaneze 2 bancnote de 50 de euro. Nu reusesc. Eu, in timpul asta, semnam pentru deschiderea contului curent in euro si primeam un extras de cont al depozitelor mele. Incep sa amenint cu retragerea tuturor banilor din banca cu pricina daca se continua aceasta absurditate (in opinia mea). Casierita-voodoo continua sa bombaneasca “eu nu primesc banii”. Mai stau un pic, pana la urma se razgandeste si ameninta cu “eu va primesc banii, dar daca veti fi CONTRACTAT de cineva mai tarziu ca sa vi se ceara alti bani, sa nu ziceti ca nu v-am spus“. Raspund ca “da, daca ma va CONTACTA cineva de aici, o sa mai vorbim”.

Rezultatul: un pic peste 40 de minute pierdute + ceva nervi facuti intr-o sucursala de banca, totul pentru a LE DA BANI!

Am cautat ceva informatii despre valuta ‘uzata’ si banci. N-am gasit vreo norma oficiala in privinta asta. Aparent, nici macar leii nu sunt obligate bancile comerciale sa-i primeasca (daca sunt deteriorati – dar euro astia oricum NU erau). Cu alte cuvinte, pot face ce vor ei, pentru ca pot!

Data viitoare cand mai aud vreun prost care se plange de soarta TUTUROR angajatilor din banci,  care muncesc prea mult si sunt platiti prea prost, il plesnesc peste fata!

credit foto: 123rf.com

Doriti si un flotor cu masajul asta, sau…

… un sac de ciment?

In buricul Bucurestiului gasesti singurul loc din lumea asta unde poti sa mergi la un salon de masaj erotic, sa faci o copie xerox, sa cumperi materiale de constructii, sanitare si electrice.

Clar, romanul e nascut afacerist.

masaje, aparate sanitare, xerox, materiale de constructii
masaje, aparate sanitare, xerox, materiale de constructii

Inca o campanie idioata de la BRD

Cea mai proasta banca din Romania. Am avut 1 an si 1 luna de zile un cont la ei. In viata mea n-o sa le mai dau vreun leu (de-al meu, cel putin). ­čÖé┬áUltima lor campanie e o mare prostie

Prin “Serviciul de economisire la plata cu cardul” iti ofera posibilitatea de-a transfera intr-un cont de economii o suma de bani la fiecare plata cu cardul. Nimic inovator, nimic extraordinar. Nu inteleg cu ce vor ei sa atraga un client nou pentru a plati cam cele mai mari comisioane de pe piata, in conditiile in care nu ofera practic nici un avantaj.

Singurele elemente de atragere a atentiei sunt un cuvant tampit inventat (cumparamisirea) si un comision imens de 25 de lei (pentru un numar limitat de clienti).

NICI O INFORMATIE despre dobanda pe care o ofera in contul de economisire ales. NIMIC. Nici in reclama radio, nici in afisele din sucursale, nici in fluturasi nici pe bannerele stradale. Eu, unul, cand aud ‘hai sa economisesti la noi‘, in primul rand ma gandesc la dobanda oferita. Apoi la cat de sigura pare banca (adica nu as depune nici macar 1 leu la o banca greceasca in zilele astea, orice ar zice Isarescu sau mai stiu eu cine). Ei bine, BRD nu considera aceasta informatie drept importanta.

Daca economisesti bani la o banca, vrei sa primesti ceva in plus la suma economisita. La 3% dobanda anuala, daca scazi comisioanele lunare, comisioanele de retragere numerar, comisioanele anuale si alte comisioane, ramai cu fix nimic. Deci CE ECONOMISESTI la BRD?

Ca sa ajungi la dobanzile pe care le ofera trebuie sa scormonesti serios intr-un site in care navigarea e greoaie. Pana la urma am gasit. 3,4% sau 3,65%. ING ofera o dobanda mai buna (4%) pentru un produs mult mai eficient. Pentru sumele nou-atrase ofera o dobanda mai mare. Millenium Bank ofera o dobanda mai mare de-atat pentru un cont de economii standard. La un depozit pe termen fix ofera dobanzi si mai mari. Multe banci ofereau sau ofera niste programe prin care primesti 1-2-3% inapoi din orice plata facuta la anumiti comercianti cu cardul lor (daca primesti salariul la ei sau ceva de genul asta).

Poate de asta nu fac nici o referire la dobanzi. Nu ofera nici macar ceva comparabil cu ce e pe piata.

Problema e ca atunci cand nici nu oferi vreun avantaj real (25 lei nu inseamna nimic), ceri niste comisioane mai mari decat media pietei (care oricum e prea ridicata pentru nivelul de trai al romanilor) si oferi o dobanda sub media pietei pentru sumele economisite – in opinia mea ai un produs prost. Cine e desteptul care s-a gandit ca o sa atraga vreun client nou cu porcaria asta, nu stiu. Dar sunt sigur ca el se considera un mic geniu in marketing si banking.

Nu stiu exact cine e Agentia de Publicitate care are contul BRD acum (GMP sau Leo Burnett), dar cu siguranta n-au vreun Client service capabil sa gandeasca in termeni financiari sau dispus sa comenteze in fata clientului. Campania asta n-ar trebui sa aiba deloc succes. E un esec predeterminat. Cineva ar fi trebuit sa le spuna asta maretilor strategi economici din BRD, poate se scremeau de alta idee, mai vandabila.

Image
umitor, dar adevarat, nu iti spunem ce beneficii iti oferim

Mesaj pentru toti nesimtitii care se ocupa de recrutari in Romania

Inca o candidatura trimisa direct prin e-mail, inca o ignorare totala a e-mailului meu (nici un raspuns dupa 1 luna de la trimiterea lui). A cata oara mi se intampla asta, oare? Da, eImage foarte probabil ca experienta cu care ma laud in cv sa fie insuficienta. E foarte posibil ca cv-ul si scrisoarea mea de intentie sa nu fie pe gustul tau, cu oricat de multa grija le-oi fi facut si refacut eu.

Dar cat de greu o fi sa scrii un e-mail in care sa ii spui unui om ca n-ai nevoie de el? Presupunand ca anuntul tau era real – nevoia firmei care te angajeaza era reala. Cum eu nu aplic (stiu, e un calc)┬ádecat la companii/agentii de publicitate de care chiar am auzit, cu cifre de afaceri maricele si cu mai mult de 10 angajati, sansele sa fie un anunt pus “la misto” sunt destul de mici. Asadar repet: cat de greu poate fi sa raspunzi unui e-mail si sa-i spui unui om ca ii respingi candidatura lui?

A, candideaza 100-200-300 de oameni? Daca nu vrei sa primesti e-mailuri multe, nu-ti posta anuntul in 10 locuri, e atat de simplu. Oricum, in Romania nu se obisnuieste sa se raspunda in vreun fel candidaturilor facute pe site-urile de recrutare. Se citeste cv-ul (sau nu) si atat. Fraierii care se asteptau la vreun feed-back… raman fraieri. Deci ramane doar e-mailul de raspuns ┬ápe care ar trebui sa-l dai tu, nefericita care te ocupi cu recrutarea, celorlalti fraieri, care ti-au trimis direct e-mail (pentru ca de, poate unii spera ca asa vor primi o veste).

Iti spun eu, dureaza mai putin de 10 minute sa trimiti 100 de e-mailuri cu acelasi text laconic: “Va multumim pentru candidatura, dar NU ati fost selectat pentru a participa la un interviu.” Cam cat iti ia tie sa fumezi o tigara, cand tu zici ca “muncesti“, intr-una dintre multele tale pauze.

A, mai ai si altceva de facut si ti s-a aruncat in cap sa te ocupi si de selectionarea unor candidati pentru interviu? Nu-ti bate joc de munca pe care o faci. Si nu-ti bate joc de alti oameni doar pentru ca poti sau pentru ca te simti subapreciata si/sau supraincarcata. NU, nu-ti garantez ca exista karma in lumea asta. Dar, judecand din experienta mea si a multor cunoscuti de-ai mei, nesimtirea e raspandita printre cei care fac ceea ce faci tu acum. Mai devreme sau mai tarziu vei pleca de la firma la care lucrezi. Mai devreme sau mai tarziu vei ajunge si tu sa-ti trimiti ca proasta cv-ul catre niste necunoscuti, sperand la un raspuns. O sa vezi ce frumos e sa nu-ti raspunda nimeni. O sa vezi ce bine o sa te simti dupa ce faci chestia asta de 10-20-50 de ori. O sa vezi cat de mult valoreaza, de fapt, nemasurata ta experienta profesionala.

Daca trecem de acest prim pas – raspunsul la e-mail, apare interviul. Intotdeauna cand poti tu, nu cand poate intervievatul. Pentru ca tie ti s-ar parea normal ca un coleg sa plece la miezul zilei de la locul de munca pentru a da un interviu, nu?

Trecem si peste interviu(ri). Pana la urma nu a fost selectat nefericitul. The powers that be au hotarat sa-l angajeze pe altul. A cerut mai putini bani, a parut mai destept/servil/pregatit sau pur si simplu le-a placut mai mult de fata lui/ei. Acum chiar ca nu mai ai nici o scuza sa nu trimiti 5-10 e-mailuri in care sa-i anunti pe restul candidatilor de pe short list ca n-ai nevoie de ei. Si daca tot trimiti e-mailurile alea putine, nu copia textul dintr-un manual de 2 lei. Nimanui nu-i place sa citeasca o insiruire de fraze bombastice, fortat politicoase. Fii cat de cat onesta: “altul/alta a stiut mai multe sau a cerut mai putini bani”. Revin la explicatia de mai sus. O sa ajungi si tu in situatia de-a-ti cauta de munca. O sa vezi ce bine te simti cand nu ti se va spune niciodata de ce ai fost respins, dupa ce ai avut un interviu in care ti s-a spus ca esti perfect(a) si dupa ce eventual ai dat si vreun test pe care esti sigur(a) ca l-ai trecut cu brio.

Imi adresez postul preponderent femeilor deoarece (pana acum) nu am interactionat nici macar 1 data cu un barbat aflat in pozitia de-a selectiona candidatii pentru un interviu. Interviuri am dat si cu barbati si cu femei, dar prima filtrare au facut-o NUMAI femeile.

Copyright poza: toonpool.com

Prostia de azi

Cum sa oferi tu, ca reprezentant al unui departament de marketing al unui mare retailer, un buget de aproximativ 2000 euro (tva inclus) pentru o sedinta foto (pentru transport, machiaj, stilist, fotograf, mancare, 4 fotomodele) si sa intrebi gale╚Ö, ca o vac─â bl├ónd─â: Image“A╚Öa-i c─â nu ne ajung banii pentru Catrinel Menghia?”. Asta dupa ce ai respins cateva zeci de propuneri de fotomodele pentru toate motivele din lume. Si dupa ce la precedenta┬ásedinta foto ai cerut (la acelasi buget) fotomodele “ca alea de pe site-ul Victoria’s Secret”.

Daca era o fata abia iesita de pe bancile facultatii, poate mai intelegeam. Dar vorbim despre o persoana cu peste 6 ani vechime in “marketing”.

copyright poza: copywritematters.com.au

Ipocrizia la romanii cu bani

Ce-mi place cand aud vorbind frumos din carti un roman de 25 de ani pe care l-au trimis parintii lui (printre altele) la Harvard, unde a absolvit un master in Business Management.

Mama, mama, cat de patruns e de ideile lui de afaceri si de un nou stil de a face afaceri si de o noua mentalitate de munca in Romania. Si cat de frumos suna cand zice

“nu trebuie sa prestezi o meserie pentru bani, trebuie s-o faci din pasiune, banii vin dupa aia, banii nu au nici o importanta”.

Toate astea le spune cu cheile unui Porsche Cayenne pe masa si fara sa fi trebuit vreodata in viata lui sa “castige” vreun ban de la altcineva decat de la parintii lui. Si dupa aia arunca oferta lui “salariul minim pe economie + diferenta pana la 2000 lei la negru, dar daca dovedesti ca esti muncitor, putem vorbi de o marire de 100 lei dupa ceva vreme”.

Grea e viata de copil de bani gata in tara asta, nimeni nu te intelege si nu-ti apreciaza ideile tale originale din carti.