Te simti mandru de faptul ca 1-2-3 romani au avut un rezultat bun la o olimpiada (sau in alt domeniu)?

Ma amuza pana la lacrimi manifestarile de mandrie ale multor compatrioti care se bat cu pumnul in piept pentru cate o reusita a unor elevi romani la cate o olimpiada internationala.
Data viitoare cand te mai bucuri fals pentru nu-stiu-care mic geniu roman sau nu-stiu-ce strain de care n-ai auzit niciodata si nu o sa te intereseze niciodata ulterior “bucuriei” tale de moment, ia in considerare cifrele urmatoare:

Cati elevi au promovat BACALAUREATUL in ultimii 5 ani:
2015 -168.945 de absolvenţi înscrişi; 66,41% dintre cei prezenti (106.064) au promovat: 100.058 din generatia actuala, 6.006 din promotiile anterioare; 9.236 au absentat. Daca ii luam in calcul si pe cei absenti, promovabilitatea e 62,78%, de fapt.

2014 – 151.301 absolvenţi prezenţi; 60,65% au “luat”

2013 – 175.500 absolvenţi prezenţi; 54,40% au “luat”

2012 – 187.000 absolvenţi prezenţi; numai 44% au”luat” examenul

2011 – 204.200 absolvenţi prezenţi; au “luat” BAC-ul doar 45%.

In total, numar cu indulgenta (presupun ca unii au luat BAC-ul in sesiunile ulterioare) minim 400.000 adulti romani care au trecut prin 12 clase fara sa ramana cu aproape nimic. 400.000 de romani care au drept de vot. 400.000 de romani care ar trebui sa plateasca taxe, contributii sociale si cate si mai cate pentru a functiona cat de cat sistemul nostru, asa prost si ineficient cum este in momentul de fata. 400.000 de oameni care influenteaza viata de zi cu zi a restului populatiei mult mai mult decat 5-10-100 potentiale genii.

A, asta ca sa nu vorbim de “inteligenta” celor care au luat totusi BAC-ul, dar se inghesuie la ASE sau la Jurnalism – niste fabrici de someri cu diploma, in conditiile in care Politehnica se chinuie sa stranga candidati.

Cifre de aici si aici.
Advertisements

Problema cu declaratia lui Ponta despre operatia sa ipotetica in Romania

Nu am avut camere de luat vederi la intrarea în spital şi nici un tratament special pe care, inevitabil, l-aş fi avut în ţară. Mi-a spus Nicu Bănicioiu că pentru doamna ambasador a Olandei s-a blocat un etaj la Spitalul Universitar. Bănuiesc că pentru mine se blocau două etaje la Spitalul Militar, ori nu am vrut să se întâmple acest lucru

Problema principala nu este ca a mintit (vezi aici cum a decurs o zi in clinica aceea a spitalului Universitar, in ziua cu pricina), ca propriul sau coleg de cabinet refuza sa recunoasca afirmatia asta nesimtita, sau ca este inca una din multele minciuni pe care politicianul asta le scuipa mai rapid decat respira.

Problema este ca el si altii ca el se asteapta sa fie tratati special. Vor asta. Considera normal asa ceva! Pentru ca ei cred ca “nu putem să punem egalitate între un demnitar şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer sau medic“.

Ii pasa cuiva de lege? Citez din Legea 46/2003 (Legea drepturilor pacientului)

Art. 1. – În sensul prezentei legi:

a) prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate;

b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale;

Art. 3. – Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.

Definitia din DEX a discriminarii:

2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate.

Deci daca esti cetatean normal si ajungi in spital (poate chiar in cel Militar, pe unde am ajuns si eu in practica) si ti se spune sa iti cumperi ser, seringi, branule, algocalmin, paracetamol, antibiotice, fase, albumina, perfuzoare si cate si mai cate… nu esti discriminat deloc, daca vine un alt cetatean (intamplator, demnitar) si primeste tratament “inevitabil special“.

Curat nediscriminat, coane Fănică!

Si ce e cel mai rau e faptul ca multi angajati din sistemul medical perpetueaza porcaria asta. In 3 ani de practica am avut grija (sau, mai des, am observat ingrijirile medicale) de 1 general, cativa colonei, o judecatoare, o procuroare, o mama si un tata de senatori. Plus 1 academician si cativa profesori universitari.

Lor le-am tinut minte meseriile*. De ce asta? Pentru ca toti impuneau un fel de stare bizara de frica/respect/ura la multe dintre asistentele pe care le-am urmarit. “Hai cu mine la doamna procuroare“, “hai sa ii montam asta doamnei senatoare“(desi era mama de senator) si asa mai departe. La genul asta de pacienti parca anumiti oameni (nu toti, din fericire) isi schimbau comportamentul. Erau mai atenti, mai politicosi, mai respectuosi.

De ce? De ce nu erau asa cu toata lumea? De frica? De dorinta unui bacsis mai mare? De ce sa iti fie frica de un om care are o anumita functie? Atata timp cat iti faci meseria cat de bine poti tu, tot timpul, nu ar trebui sa ai niciodata vreo teama. Cand un pacient a devenit brusc instabil cardiac – atunci cand eram eu singur pe o parte a unei sectii (asistentele erau in alta parte si medicii la raport), am avut aceeasi bucurie pentru faptul ca am chemat un medic si o asistenta si a fost stabilizat cumva ca atunci cand era vorba de un caz asemanator si nu era un potentat de Bucuresti, ci un veteran al celui de-al doilea razboi mondial, venit de la tara.

Cel mai trist este faptul ca unii pacienti de genul asta simt frica si o exploateaza. Unii sunt nesimtiti din secunda 0 si pana la externare. Urla, tipa, vor una si alta, desi nu li se pot oferi pentru ca nu exista fizic (sau nu exista timp pentru ei, cand sunt alti 10-20-30 de pacienti de ingrijit).

E adevarat, nu sunt toti asa. Unul dintre cei mai de treaba pacienti de care am fost lasat eu sa am grija era fix tata de senator. La fel, cu un colonel am putut sa vorbesc anumite lucruri foarte liber si prefer sa cred ca l-am ajutat un pic sa se calmeze inainte de o operatie de care se temea.

 

In completare la problema asta, faptul ca Prim-ministrul tarii noastre spune tampenia asta ca sa se apere demonstreaza si existenta unei audiente care ii accepta afirmatiile si simpatizeaza cu ele. Multi cred ca asa e normal. Daca e sa fac o presupunere, sunt aceiasi oameni care fac scandal cand nu sunt tratati rapid la UPU – desi starea lor a fost evaluata si nu sunt niste urgente. Ei sunt cei care si-ar dori sa parvina, sa ajunga si ei sa fie tratati special. Sau cei care sunt deja parveniti (ciocoii de pe vremea lui N. Filimon) si considera ca banii trebuie sa le ofere un avantaj peste tot in viata.

 

 

 

*Am avut grija si de ingineri, profesori, asistente medicale, cateva doctorite si multe alte meserii. Si, majoritar, de oameni simpli, mai de la tara, cu 4-8 clase.

Pensiile Speciale pentru Parlamentari: Opinia Rectorului UVT vs Opinia parlamentarilor

Acum 2 zile, parlamentarii romani si-au votat niste pensii speciale. Daca legea va fi promulgată de preşedinte, deputaţii şi senatorii vor primi în plus, după împlinirea vârstei de pensionare, pe lângă indemnizaţia de parlamentar, şi o pensie specială de 1.600 de lei – pentru cei cu un mandat – , 3.100 de lei – cei cu două mandate- şi 4.600 de lei -cei cu minimum trei mandate. Si aceasta lege s-ar aplica retroactiv.

Ce spune rectorul Universitatii de Vest din Timisoara despre asta?

“Zilele trecute, tara a primit inca o dovada ca unele dintre cele mai mari nedreptati se fac cu legea in brate. La fel s-a intamplat si cand, dumneavoastra, alesii neamului, v-ati rupt de ceea ce inseamna principiul contributivitatii si ati hotarat sa va oferiti pensii mai mari chiar si cu 4.600 de lei, echivalentul a 11 pensii minime.

Ultimele analize economice arata ca deficitul bugetului de pensii publice s-a ridicat la 3,56 miliarde de lei dupa primele doua luni din 2015, cu peste 1 mld. lei mai mare decat in primele doua luni ale anului trecut. Discrepantele intre cei care cotizeaza la bugetul de pensii si numarul celor care ies din campul muncii se accentueaza.”

Ce cred parlamentarii despre initiativa lor?

„Eu cred că nu putem să punem egalitate între un demnitar, înalt funcţionar public, care are o răspundere extraordinară şi un cetăţean normal, fie el muncitor, inginer, medic,  şamd.”

Exista oameni cu pensii minuscule, raspunsul?

„Dar nu sunt înalţi demnitari. Mi se pare un respect faţă de cei care vin în Parlament pentru CĂ CAlitatea de înalt demnitar nu o poate avea toată lumea”
Marius Manolache, finul premierului Victor Ponta.

„Această pensie este o recompensă a meritelor parlamentarilor… Nu se poate ca un cadru didactic să aibă, după 40 de ani de muncă, 10-11 milioane de lei pensie, iar unul care n-a muncit o zi să aibă 4 milioane pensie. Pensiile lor sunt mici şi trebuie făcut ceva în sensul acesta.”
Cristiana Anghel, senatoare din Caracal, cunoscuta pentru… greva foamei (in care a supravietuit curios timp de 70 zile, fara sa devina mai slabuta) pentru drepturile salariale ale profesorilor. Si alegeri vestimentare tampite.

“E dubios ăla care spune că nu are nevoie de pensie, ori a furat, ori are vreo moştenire… Nu cred că eu după patru ani să primesc o pensie de 1.200 lei, nu cred că este o crimă.”

Haralambie Vochiţoiu, senator UNPR de Valea Jiului. Coleg de coaliție cu partidul in care Adrian Nastase avea un cuvant greu de spus pana nu demult.

Mama mea a muncit fara incetare de la 20 de ani si s-a pensionat cu un an mai devreme decat era legal. 40 si ceva de ani. A fost cam 90% din cariera ei analist programator, deci nu a avut niciodata un salariu sub medie. Pentru ca s-a pensionat inainte de limita (desi avea de mult anii de cotizare), a primit o pensie infecta. Inainte de a muri tatal meu, ajunsese la un pic sub 1000 lei pe luna in mana. Dupa ce a murit tata (care a muncit pana la 79 de ani si s-a pensionat mult dupa varsta limita), a putut trece pe pensie de urmas, pentru ca asa castiga cam 100 de lei in plus.

Un nenorocit din asta care se crede mai presus de noi va fi platit din taxele luate din banii mei si din cei ai mamei mele.

Sa fie ei sanatosi. In 20 de ani cati romani apti de munca vor mai ramane in tara asta sa le plateasca pensiile si ingrijirea medicala?

Si credeti-ma, ajung si ei in spitalele noastre de stat, nu toti isi permit sa plece in strainatate, mai ales cand au nevoie de ingrijiri medicale de urgenta. Iar cand ajung, vor exact acelasi lucru: sa fie tratati mai presus de restul lumii:
La Pitești, un senator PSD de Vâlcea a ajuns la Unitatea de primiri urgențe cu mama sa și, considerând că este sub demnitatea lui să aștepte să-i vină rândul la consultație, a apelat la colegul său, senatorul Șerban Valeca, președintele PSD Argeș… doctorița care se afla atunci de serviciu n-a văzut deloc cu ochi solicitarea managerului spitalului și a ieșit din cabinet și l-a făcut cu ou și cu oțet pe senatorul PSD. “Mă, fir-aţi ai dracului voi de nenorociţi, şi aici procedaţi ca politicienii, faceţi trafic de influenţă? Să nu vă prind că vreti să intraţi în faţă…!”

Inuman…

Citez din articolul de pe mediafax.ro:

Sambata, in Brasov, o femeie de 82 de ani (cu probleme de memorie) a fost dusa cu ambulanta (dupa ce ar fi fost resuscitata) de la casa fiicei la Spitalul Judeţean, dupa un stop cardio-respirator. Rudele zic ca ar fi fost cauzat de un edem pulmonar – e putin probabil sa fi pus diagnosticul asta de capul lor.

Duminica dimineata, la “ora 07.00, medicii au decis să o trimită la Spitalul «Tractorul» pe motiv că nu mai era de competenţa lor, pentru investigaţii la Secţia de Urologie“.

Acolo, “a fost preluată de medicul de gardă care i-a propus internarea. Ea a refuzat şi a spus că vrea să plece acasă. Medicul a încercat să o convingă aproape o oră să nu plece, dar ea a susţinut că vrea acasă. A semnat pe proprie răspundere că refuză internarea şi a fost ajutată să găsească un taxi.

A plecat in pijamale, cu fisa medicala si cartea de identitate in brate.

Politia Judeteana Brasov afirma ca “bătrâna a fost găsită moartă, duminică seară, pe un câmp de lângă Braşov, iar pe trupul acesteia nu au fost descoperite urme de violenţă, cel mai probabil decesul fiind provocat de frig“.

Directorul medical al Spitalului “Tractorul” din Braşov afirma, la final: “Dacă semnează, tu nu-l mai poţi opri pe pacient să plece, legal. Dar, omeneşte, medicul de gardă ar fi trebuit să facă tot posibilul să o oprească până la sosirea aparţinătorilor

omenește.

O zi de snowboard

Poze intai:

20150308_101228
Urmele mele
20150308_090943
Cel din centru era mic si rau – a inceput sa ma latre cand a vazut ca il fotografiez.

20150308_152923 20150308_103330 20150308_101012 20150308_100957

Zapada multa, soare mult, lume destul de putina. Preturi mari, ca de obicei.

Per total, o zi ok.

In Europa exista nenumarate skipass-uri comune pentru 2-3-4 sau mai multe statiuni de ski de pe aceeasi vale. Exista skipass-uri comune pentru statiuni din tari diferite (Austria/Elvetia, Elvetia/Italia, Franta/Elvetia samd). Exista skipass-uri pentru un sezon cu care poti sa te dai in cateva zeci de statiuni din Austria (Tirol Card). Exista Dolomiti Superskipass, cu care poti sa te dai in peste 10 statiuni din Italia de Nord.

In Sinaia exista 2 operatori de cablu. Primaria are o telegondola, un telescaun si un teleschi, Teleferic Prahova are 2 telecabine din anii ’70, o fieratanie de telescaun de pe la inceputul anilor ’70 si un telescaun relativ nou (vreo 10 ani) intre 1400 si 2000.

De mai mult de 5 ani nu au gasit un mod de-a se intelege la bani si sa faca un skipass comun. Daca vrei sa schiezi cat te tin picioarele oriunde in “domeniul schiabil Sinaia” (care strange sub 10 partii si aproximativ 20 de km de partii) trebuie sa cumperi 2 skipassuri.

Serviciile pe care le ofera sunt la “standardele” astea (usa a doua, cea ingropata in zapada, e pentru femei):

20150308_124610

Mi-am jurat ca nu mai calc pe aici. 4 ani am reusit sa evit asta. Anul asta n-am mai reusit. Noi suntem de vina pentru ca ne ofera serviciile astea la preturi de Europa de Vest.

Plin Bucurestiul de melomani…

Anul trecut am avut placerea de-a merge la un concert David Garrett, la Berlin.

Anul asta vine in Bucuresti, in septembrie, la Festivalul George Enescu. Festival la care am vrut sa mergem (eu si sotia) anul trecut, dar ne-am trezit prea tarziu (in iulie), cand nu mai erau bilete deloc. Ne-am zis ca anul acesta vom fi proactivi.

Proactivi din parti. La inceputul lui februarie (cand ne-am gandit noi sa luam abonamente) deja nu mai erau in vanzare. Biletele individuale urmau sa se puna in vanzare pe 15 februarie.

Evident, am uitat (n-a fost un februarie usor, am avut alte porcarii pe cap). Ne-am trezit in week-end sa mergem la Ateneu sa intrebam de abonamente sau bilete (pentru David Garrett), ne-au ras in nas: “Cum, s-au vandut imediat, demuuult!”. Cu 6 luni inainte e prea tarziu, aparent.

Apoi, ieri, am aflat ca oricum Ateneul nu vinde bilete pentru Festivaul George Enescu, doar Eventimul face asta, ca abonamentele par sa fie vandute si ca bilete individuale pentru David Garrett nu mai exista de mult.

Ma rog, mai exista bilete individuale pentru o parte dintre concerte.

In alta ordine de idei, daca vreau sa merg la aproape oricare dintre concertele lui David Garrett din primavara-vara de prin Germania sau Austria (mai putin Viena), inca gasesc bilete de vanzare.

E clar: ori sunt mai multi melomani in Bucuresti decat la barbarii aia de nemțălăi, ori avem noi sali de concert mult prea mici pentru cererea existenta, ori e ceva in neregula cu modul in care se vand bilete/abonamente la Festivalul Enescu. 🙂

Ce e mai “jignitor”?

Ma amuza si intristeaza deopotriva indignarea ieftina si orgoliile ranite ale unor romani manifestate in ultima saptamana.

Pentru cine nu e la curent cu motivul actual de rascolire a simtamintelor patriotice, saptamana trecuta, un post de televiziune din Marea Britanie (privat, dar in acelasi timp public) a difuzat intai un trailer si apoi (marti) primul din cele 4 episoade ale documentarului “The Romanians are Coming“.

Cum majoritatea romanilor nu puteau vedea documentarul in sine (care nu era inca disponibil pe youtube), tot ce au vazut a fost trailerul care putea fi interpretat (daca vrei neaparat) ca “jignitor” si ca “inca un documentar care prezinta doar o frantura din realitatea romaneasca, ignorand lucrurile bune“.

Sigur, poti argumenta la nesfarsit ca “Domne’, de ce prezinta realitatea din punctul de vedere al tiganilor?“. Pentru ca documentarul este narat de vocea lui Alexandru Fechete (citeste articolul din link si apoi da-ti cu parerea despre el), un tigan* de pe langa Cluj. Si prezinta doar felul in care niste romani saraci (UNII dintre ei tigani) au plecat in Anglia pentru a gasi joburi si o viata mai buna. Daca te uiti la episodul 1, o sa vezi ca Stefan e roman alb (daca mi se scuza rasismul). Daca ajungi la jumatatea episodului 1, o sa vezi ca sunt prezentati mai multi roman albi 100%. Deci mai usor cu rasismul, pana nu te injuri pe tine insuti, ok?

Dar, orice ai zice, nu poti schimba adevarul: ce prezinta Channel 4 (partea cu ghetourile din Baia Mare) este realitatea unei portiuni insemnate a locuitorilor Romaniei. Pentru ca poti sa le zici cum vrei tu, tiganii care traiesc in Romania sunt romani (de alta etnie, dar romani).

Cum poti sa protestezi (preferabil in “tinuta oarecum business”) fata de asta? Oamenii astia vin din alta tara?

Cum poti sa te gandesti tu, om(poate) educat, inteligent, care lucreaza in Anglia cinstit, ca te jigneste documentarul asta? E un non-sens. Suprasimplificand, oare austriecii ar trebui sa fie jigniti daca un documentar prezinta povestea lui Josef Fritzl? Stiu, sechestrarea si violul propriului copil (si apoi fiu/nepot) de catre un psihopat nu e acelasi lucru cu cautarea unui job de catre un om sarac. E o comparatie fortata.

Dar, daca stai sa te gandesti, e vorba doar de prezentarea unui caz. E slujba privitorului, detinator de creier propriu, sa inteleaga ceva dintr-un documentar.

Cum ai putea sa protestezi fata de un documentar (Europe’s hidden shame) facut de Al-Jazeera despre situatia deprimanta din azilele pentru oameni cu dizabilitati din Romania si abuzurile la care sunt supusi acestia de… personalul specializat de acolo?

In nici un caz nu protestezi impotriva omului care iti arata cat de nasoala e viata in tara ta. In cel mai bun caz, faci ceva ca sa schimbi situatia asta. Ori te implici direct, ori cauti un ONG care chiar face ceva pentru a schimba asta.

Ori faci ceva, ori taci din gura!

Nu te apuci sa urli cu spume la gura ca “astia nu sunt romani” si alte tampenii!

Oare ce e mai jignitor, ce prezinta englezii in documentar sau faptul ca ambasadorul roman la Londra habar-n-are sa vorbeasca in limba lui Shakespeare (linkul e catre “traducerea” mot-a-mot facuta de CTP dupa o interventie a stimatului nostru ambasador in Anglia, “ambasadorul anului 2012 in Europa”) dupa o gramada de ani de “reprezentare” a romanilor pe acolo?

Sau hai, poate acceptam faptul ca ambasadorul nostru, scolit pe vremea comunismului, nu stie sa vorbeasca excelent limba engleza. Poate are multa experienta, deci poate compenseaza. Multa emfaza pe “poate“.

Dar ce scuze gasim pentru formularile tampite din scrisoarea adresata de “dr. Jinga” catre persoana “in charge” de la compania care a facut excelentul (cel putin dupa primul episod) documentar? Ce e aia libertate a exprimarii? Ce e aia capacitate de a intelege mesajul unui documentar? “Ar fi bine sa se schimbe mesajul”. Deh, scoala comunista se vede pana la adanci batraneti in mesaj.

Partea proasta e ca nenumarati romani sufera de aceleasi metehne ca stimbilul nostru ambasador. Au vazut cel mult trailerul sau cateva minute din documentar si gata, au sarit la concluzii aiurea. Un articol excelent pe tema asta a fost scris ieri in Adevarul. E trist ce pot debita comentatorii ca raspuns la o analiza foarte corecta a realitatii. Si, foarte probabil, fara sa se oboseasca sa vada 40 si ceva de minute de film care prezinta foarte corect lupta unor concetateni pentru mai bine.

  • Da, recunosc, pot fi acuzat de rasism pentru ca ii numesc pe tigani… tigani. Dar mi se pare mai adecvata denumirea asta decat cea de rroma. Stiu, NU e cea mai corecta (non-rasista) denumire pentru ei.

Ce hartie am semnat eu la scoala

Ne-a pus diriginta o foaie tiparita in fata, cu parafa scolii si toate cele, in care scria ca “ne angajam sa nu ii oferim” bani sau alte foloase materiale pentru a termina scoala.

Ha.

Hahaha.

Ha.

“Asta nu e treaba mea”

Acum cateva luni am fost pus sa fac un EKG unei paciente speriate (post-AVC). Oricat de mult ii vorbeam frumos si o rugam sa se calmeze un pic, ca dureaza putin, ca nu e o procedura invaziva, ca nu simte nimic samd, nu se putea opri din tremurat si smiorcait. Dupa 5 minute de chinuit cu ea, m-am dus sa cer ajutor de la asistente sau de la infirmiere (1 statea pe balcon, altele erau prin saloane, 1 nu era de gasit samd). Mi-au zis ca sunt ocupate, sa ma descurc. A venit o ruda fix atunci (nu stiu cine a lasat-o sa intre, in mod normal nu avea ce sa caute acolo la ora aia). Cum nu aveam cum sa apas pe butonul de record, sa calmez pacientul, sa tin si electrozii precordiali (care tot cadeau), m-am gandit eu sa o rog pe ruda sa ma ajute. O doctorita rezident a observat asta, a rugat-o pe ruda frumos sa plece si mi-a zis ca nu au ce cauta rudele pe acolo cand facem proceduri si sa ii cer ajutorul oricui altcuiva de acolo cand fac asta (cand eu i-am zis ca nu am cum sa fac EKG-ul singur pacientei care tremura din toate balamalele). Cand a inteles ca nu e altcineva care sa ma ajute, m-a ajutat ea, fara sa aiba vreo problema, fara sa se planga ca nu e “treaba ei”, fara sa se simta lezata ca face asa ceva (era rezident in ultimul an, nu mai era chiar .

Saptamanile trecute mi s-a zis de mai multe ori in timp ce curatam patul si echipamentele dupa ce un pacient era externat sau dupa ce ajutam la mutatul cate unui pacient sau imbracatul lui sau pregatirea unui cadavru pentru a fi dus la morga “de ce faci asta, asta nu e treaba noatra?” (a asistentilor medicali, n.a.).

Zilele astea ni s-au predat mai multe chestiuni teoretice de nursing. Printre ele, si nu e treaba meacate ceva despre toaleta pacientului aflat in coma/in stare de inconstienta.

Desi profesoara de nursing e mai infipta si nu prea tolereaza comentariile, s-au auzit cateva de “asta oricum nu trebuie sa facem noi” la niste explicatii ale ei.

Atitudinea asta nu o inteleg.

In primul rand, de multe ori au prins fraza asta din spitale, de la alte asistente, fara sa se oboseasca vreodata sa verifice ce trebuie si ce nu trebuie sa faca. Deci fac o afirmatie fara sa stie de fapt care e REGULA. Am facut si eu greseala asta odata, mi s-a atras atentia ca ar exista un document oficial emis de Ministerul Sanatatii care arata ce proceduri ar trebui sa stie sa faca Asistentii Medicali Generalisti si CUM ar trebui sa se faca. La asta se adauga diferite regulamente interne ale fiecarui spital + eventuale regulamente ale fiecarei sectii.

Acum, daca mai afirm vreodata “asta ar trebui sa se faca asa“, intotdeauna ma verific cu documentul cu pricina, nu cu ce a zis asistenta X. De exemplu, cand aud o asistenta ca imi zice “nu mai curata cu spirt degetul unui pacient inainte sa il intepi pentru o glicemie“, intai incerc sa ma dau necunoscator “dar nu e risc de infectie daca intep un pacient cu un ac fara sa ii dezinfectez tegumentul?” apoi ori ma eschivez din a face procedura gresit, ori astept sa plece si o fac corect, ori, in caz ca nu vreau sa mai ajung vreodata acolo pe tura ei, o confrunt cu pdf-ul de pe telefon. Pana acum n-a fost nevoie sa folosesc pdf-ul. Dar am divagat.

In al doilea rand, regulamentele sunt relativ neclare cateodata, mai ales la manipularea pacientului (toaleta, mutare, schimbarea hainelor, schimbarea asternutului etc.). Dar cu o atitudine de genul “eu nu fac asta pentru ca nu e treaba mea” nu faci decat sa amani degeaba un lucru care oricum trebuie facut. Ca elev, n-am nici o problema sa fac orice lucru e necesar printr-o sectie, atata timp cat stiu ca asta ajuta/elibereaza pe cineva si mai apoi mi se permite sa ajut si in proceduri mai complicate. Desigur, nu sunt fericit daca fac numai asa ceva in practica, dar asta nu inseamna ca refuz sa fac toaleta pacientului, sa imbrac pacientul sau sa golesc plostile sau sa aduc si duc rățoiul pentru a se urina in el samd.

Daca stiu sa fac treaba cu pricina, am timp s-o fac si pot s-o fac… de ce sa nu o fac? Cui ii pasa ca (POATE) ar fi treaba altcuiva? De ce sa las pacientul care tocmai a urinat sau defecat in scutec asa pentru ca “e treaba altcuiva”. Mai ales daca am timp s-o fac? Si uite asa pleaca generatii intregi de proaspeti asistenti medicali cu un bagaj gresit de reguli nescrise la drum si apoi le propaga prin sectiile pe unde ajung.

Oricum, atitudinea asta e larg raspandita in societatea romaneasca. De cate ori ati auzit scuza “de ce sa intervin eu daca se intampla ceva, nu e treaba mea“? De cate ori ati avut de-a face cu un birocrat pe la o primarie, administratie financiara sau orice organ al Statului si v-ati lovit de “nu e treaba mea, mergeti la biroul X“? Asta chit ca persoana cu pricina, ulterior, va va semna sau vedea porcaria de hartie cu care ati venit la serviciul respectiv. De cate ori ati fost la o secretara de unitate de invatamant si v-a trimis la plimbare pe la altii prin cladire, ca sa ajungeti intr-un final tot la ea, cu fraza initiala “asta nu fac eu, du-te la X”? In meseria mea de acum m-am lovit de nenumarate ori ba de graficieni, ba de creativi, ba de oameni de la client service care ma trimiteau cu nesimtire de la unul la altul, pentru ca in final tot la primul om sa ajung – treaba nu se rezolva decat dupa 10 e-mailuri inutile.

Ce ai face in cazul asta?

Se da urmatoarea situatie ipotetica:

Tu, X, urmeaza sa pleci in străinezia. Un fost coleg te-a recomandat pentru un post foarte bine platit in firma unde lucreaza, totul a decurs ca uns apoi, acum ai un contract pe o anumita perioada. Ai muncit toata viata ta pentru ceea ce ai, ai o meserie de viitor, cu un pic de chin ai reusit sa-ti iei si un apartament (pentru care nu mai ai nimic de platit, multumita si ajutorului familiei).

Unde vei pleca nu vei avea grija locuintei (e inclusa in beneficiile jobului) iar salariul va fi semnificativ mai mare decat salariul mediu pentru acea tara (care oricum are un nivel de trai ridicat).

Ei, acum trebuie sa inchiriezi apartamentul tau. Apartamentul are avantaje: localizare, cladire noua, zona curatica (dar nu chiar de lux, orice ai vrea sa crezi tu, tiganii aia de la 2 strazi distanta nu iti cresc valoarea apartamentului) SI mici dezavantaje: mobilat simplu-spre-saracacios (de, pana nu de mult trebuia sa te ingrijorezi de ultimele plati pentru apartament, nu mai erau bani si de mobila), costuri de intretinere mari iarna (500 si ceva de lei/2 persoane zic eu ca nu e putin), transportul in comun accesibil, dar nu chiar “la doi pasi” (900m zice harta).

Un apartament comparabil se inchiriaza in zona cu 250-300 euro + garantie + eventualul comision al agentiei imobiliare.

Bonus: se presupune ca te consideri un om bun, in anumite limite (i.e. iti spui ca iti pasa de soarta prietenilor, familiei, oamenilor, in general).

Nu in ultimul rand, tu afirmi (oricui e prost sa te intrebe) ca pleci din tara nu pentru bani (ha!) ci pentru ca te-ai saturat de romanii astia “rai, nesimtiti si egoisti, care n-ar ajuta pe nimeni“.

Un prieten vechi (sa zicem) iti spune ca si-ar dori sa-ti inchirieze apartamentul, dar are venituri mici (in opinia lui) – pe undeva pe la salariul mediu net in Bucuresti. Iti ofera cu 100 euro mai putin decat minimul tau (150 euro, adica) si argumenteaza ca suta aia de euro nu ar insemna prea mult pentru tine, dar pentru el ar insemna diferenta intre a trai de la o luna la alta si a avea si niste bani pentru altceva decat “casa, masa si transport”. Asta ar insemna efectiv minim 1200 euro mai putin pe an pentru tine.

Ce faci?

• Inchiriezi apartamentul prietenului, pentru bani mai putini decat ai putea obtine pe piata.

• Ii oferi prietenului oportunitatea sa se mai gandeasca, atragandu-i atentia asupra faptului ca nu ii ceri garantie sau comision. Daca tot nu accepta bunavointa ta, inchiriezi la pretul pietei.

• Inchiriezi la pretul pietei, primului venit care “pare ok”.

• Inchei un contract cu o agentie si ceri un pret un pic peste ce ofera piata.

 

 

P.S. Nu am scris postul asta ca sa judec pe nimeni. Doar sunt curios ce ar face alti romani in situatia asta foarte plauzibila pentru Romania zilelor noastre.

Eminescu, publicitatea si bolile venerice

Acum 2 zile, o societate care se ocupa cu comercializarea de teste rapide pentru depistarea (acasa) bolilor cu transmitere sexuala (S.C. SELF CARE DIAGNOSTICS S.R.L.) a postat o imagine cu Eminescu – cu mesajul “Afli sigur in 15 minute” pe contul sau de facebook, insotita de textul “Bolile cu transmitere sexuala nu sunt ceva nou. Singura diferenta e Veneris. Unicul kit de autotestare BTS din Romania disponibil online si in farmacii.

veneris si eminescuEvident, a fost infierata in toate felurile posibile (atat in on-line cat si pe pagina sa de fb, unde au acceptat cu stoicism valul de comentarii). Reactii si aici. Nu stiu cum apara unii romani “cultura” injurand, dar m-as fi mirat daca citeam numai reactii calme.

Singura parte pozitiva la campania lor e ca nu au incercat sa mearga pe ideea (gresita) “Eminescu a avut sifilis” ci pe “cel mai probabil n-a avut sifilis, dar in ziua de azi ar fi fost mai usor de demonstrat ca a fost asa”

Din punct de vedere strict publicitar, probabil au obtinut ce au vrut – “There’s no such thing as bad publicity“. Adica au devenit cunoscuti. Ramane de vazut daca vor si vinde ceva cu asta.

 

Din punctul meu de vedere, e un vizual de prost-gust, din simplul motiv ca se folosesc de imaginea unui roman “de valoare”, in loc sa foloseasca orice altceva, care poate ar rezona mai usor la romanii din ziua de azi. Bine, sincer vorbind, se incadreaza perfect in peisajul publicitatii din Romania din ultimii ani.

Acuma… mai exista si ideea de drepturi de imagine – dintotdeauna m-am intrebat daca apara cineva imaginea vreunei personalitati istorice – sau daca are vreun urmas/muzeu/institutie aceste drepturi de imagine.

 

M-au amuzat reactiile de curve virgine ale unor “mari” publicitari de la noi, care denuntau “tabloidizarea publicitatii“. Acum. In 2014. De parca ei n-au nici un rol in asta. Pe principiul “altii fac căcaturi, noi facem artă“. Then again, cine sunt eu sa comentez?

 

La final: NU, orice ar fi scris sau crezut George Calinescu, nu exista dovezi ca M. Eminescu ar fi fost un sifilitic. Exista teorii mai mult sau mai putin fanteziste despre motivul mortii sale, sau analize care par destul de corecte.

Un prost…

… Freza aranjata, haine alese cu gust, curatel, telefon de 1100 lei, geanta (scumpa) de laptop la umar. Mergea cu autobuzul pe ruta Casa Presei – Romana. Venea de la un interviu la Microsoft (a auzit jumatate din autobuz, ii spunea asta la telefon cuiva pe care-l sunase ca sa “vada ce mai face“). Habar-n-avea unde mergea autobuzul in care era.

Statea cu cardul de transport RATB in mana si nu-l valida. Cand a vazut ca intr-o statie par sa fie niste controlori, l-a validat repede (deci nu, nu avea abonament).

 

O calatorie cu autobuzul costa 1,3 lei. Un abonament lunar nelimitat costa 50 de lei.

 

Strângători, domne’, strângători.