Snow-trip Soelden (1)

Iarna asta n-a nins mai deloc in Europa Centrala din noiembrie si pana acum cateva zile. Planul era sa mergem in Val Gardena (in nordul Italiei). Dar acum 2 saptamani tot nordul Italiei era uscat, iar putinele statiuni de altitudine care au deschis sezonul erau de un gri-maro strabatut de fasii albe de zapada artificiala.

Drept urmare, am schimbat rezervarea pentru Soelden, in Austria – unde prognoza arata mai bine pentru ianuarie, au 2 ghetari (deci zapada ok pe minim 30-40 km de partii) si oricum aveau ceva mai multa zapada.

Dupa ceva peripetii la plecarea dintr-un Bucuresti unde prognoza zicea ca ninsoarea se va opri noaptea dinainte de plecare, dar de fapt a nins si mai abitir, ceea ce a insemnat o decolare de pe zapada si o intarziere de 1 ora, am ajuns cu bine la Munchen.

Din fericire a nins (putin) si in statiune cu cateva zile inainte sa ajungem si a mai tot nins in fiecare zi cat sa se depuna cativa centimetri. Nimic extraordinar, nu prea exista locuri cu powder. Cu toate acestea, partiile sunt in stare excelenta (pentru conditiile date).

Am apucat sa vizitam (din nou) un pic si Innsbruck-ul, care e un orasel foarte dragut in centru (si mai industrial si tern spre periferie, dar cine viziteaza periferia?). Am vazut si ce a mai ramas din Targul de Craciun. Ramane pe lista de orase unde merita sa pierzi cateva zile insorite.

Ce pot sa mai zic e ca e enervan sa vezi ca imbatranesti. Daca acum 7-8 ani incepeam ziua de schi la 8:30 si mergeam fara probleme pana la 16:30, 3-5-6 zile la rand, mancand batoane proteice si senvisuri prin gondole si telescaune, acum pur si simplu nu ma mai tin picioarele. Mai pot cobori 60 de km de partie pe zi (media pana acum e pe la 58 km), dar e mult mai putin fata de media de 70 km de acum doar 5 ani.
Plus, am o aversiune mai mare fata de riscuri. Nu am mai depasit 60 km/h ca viteza maxima, nu ma mai bag prin orice coclauri si nu mai am aceeasi viteza de reactie sau control. Oare o fi si din cauza ca inca e proaspat in minte accidentul meu de-acum vreo 7 ani? Sau din cauza ca imi iau precautii suplimentare inconstient, ca sa nu patesc ceva inainte de-a pleca din tara? Sau pur si simplu nu mai sunt in aceeasi forma fizica de-acum cativa ani?

Oricum, ca sa-mi citez sotia: timpul curge doar intr-o directie.

Poze:

20160105_150130
Pe toate le-as fi mancat (dar m-am multumit cu 2)
20160105_160448
Innsbruck
20160105_160745
Innsbruck
20160105_154042
Innsbruck
20160109_131103
Kaiserschmarrn. Lecker!
20160109_125120
E bine sa schiezi sambata, e mult mai putina lume
20160109_112009
Aici s-a filmat ultimul Bond (Spectre)
20160109_105132
“Timp de pășune” (mot-a-mot)
20160109_092728
Porneam ziua la 3000 m, mergeam pe o partie pe partea cu umbra, aici dadeam prima data de soare din nou
20160107_105837
Aici era tot timpul alb in ianuarie
20160106_132446
Lacul asta de acumulare e imens – si gol. De asta sunt partiile in stare buna. Ghetarul Rettenbach in fundal
20160107_104448
Zapada putina, monșer
20160107_105524
Loc perfect pentru zacut la soare
20160108_131942
Un dragon se-arunca in hău

Si, la final, eu, pentru cine e curios sa vada cum arat 🙂
C

Cum e sa cazi pe schiuri de pe o stanca

Horror:

Un sold ti se fractureaza si iti perforeaza intestinele si 1 rinichi, pelvisul se rupe de coloana, iti rupi mai multe coaste (care iti perforeaza un plaman) si iti fracturezi coloana. Apoi, in timpul operatiei, sub anestezie, inima ti se opreste de 2 ori.

Dupa operatie, o perioada stai legat de pat, ca sa nu te misti si sa lasi timp coloanei sa se sudeze.

Dar daca supravietuiesti, devii alta persoana:

I like the person I’ve become after the accident: I take things more slowly, and don’t really let anything get under my skin.

val-d-isere

In 10 ani de zile nu am avut vreun accident atat de grav. Am avut apa la genunchi in al doilea sezon (de la cazaturi repetate pe genunchi), am cazut de cateva ori in primele 2 sezoane si am dat cu tampla de gheata (de atunci port casca tot timpul) si m-am dat de cateva ori peste cap ca un bolovan (fara sa vreau si fara sa ma accidentez mai grav de “un pic de stat jos, o aspirina si niste diclofenac gel si trece”). Cam atat.

Acum 5 ani am avut o cazatura banala in off-piste, m-am dat peste cap, am facut o entorsa care nu s-a vindecat perfect nici acum si probabil mi-am distrus un disc vertebral (am o hernie intravertebrala mica la unul din discurile lombare si nici un alt eveniment-cauzator in restul vietii).

De atunci nu a mai fost niciodata la fel vreo zi de snowboard. Sunt mai constient ca oricand de riscurile asociate sportului asta, dar asta nu ma opreste.

 

Nu sunt vreun obsedat de adrenalina, sunt printre oamenii care incearca intotdeauna sa isi asume cat mai putine riscuri si sa faca totul cat mai in siguranta – in toate aspectele vietii.

Dar pe bune de ma pot opri din a merge la snowboard.

O zi de snowboard

Poze intai:

20150308_101228
Urmele mele
20150308_090943
Cel din centru era mic si rau – a inceput sa ma latre cand a vazut ca il fotografiez.

20150308_152923 20150308_103330 20150308_101012 20150308_100957

Zapada multa, soare mult, lume destul de putina. Preturi mari, ca de obicei.

Per total, o zi ok.

In Europa exista nenumarate skipass-uri comune pentru 2-3-4 sau mai multe statiuni de ski de pe aceeasi vale. Exista skipass-uri comune pentru statiuni din tari diferite (Austria/Elvetia, Elvetia/Italia, Franta/Elvetia samd). Exista skipass-uri pentru un sezon cu care poti sa te dai in cateva zeci de statiuni din Austria (Tirol Card). Exista Dolomiti Superskipass, cu care poti sa te dai in peste 10 statiuni din Italia de Nord.

In Sinaia exista 2 operatori de cablu. Primaria are o telegondola, un telescaun si un teleschi, Teleferic Prahova are 2 telecabine din anii ’70, o fieratanie de telescaun de pe la inceputul anilor ’70 si un telescaun relativ nou (vreo 10 ani) intre 1400 si 2000.

De mai mult de 5 ani nu au gasit un mod de-a se intelege la bani si sa faca un skipass comun. Daca vrei sa schiezi cat te tin picioarele oriunde in “domeniul schiabil Sinaia” (care strange sub 10 partii si aproximativ 20 de km de partii) trebuie sa cumperi 2 skipassuri.

Serviciile pe care le ofera sunt la “standardele” astea (usa a doua, cea ingropata in zapada, e pentru femei):

20150308_124610

Mi-am jurat ca nu mai calc pe aici. 4 ani am reusit sa evit asta. Anul asta n-am mai reusit. Noi suntem de vina pentru ca ne ofera serviciile astea la preturi de Europa de Vest.

Vacanta la Ischgl

Sau Impresii de calatorie in Republica Populara Schiabila Romano-Ruso-Austriaca Ischgl

De ce denumirea asta? Pentru ca Ischgl (impreuna cu statiunea-sora, de peste munte, Samnaun, din Elvetia) este pur si simplu invadata in perioada asta a anului de romani, rusi, ucrainieni (plus natiile bastinase: austrieci, elvetieni, germani si ceva batavo-flamanzi rataciti).

De data asta mi-am adus aminte de o lectie din manualul de limba germana de nivel B1 sau A2, in care o familie de germani se plangea ca a venit la schi in Austria si aici ploua in loc sa ninga, deci se dadeau pe iarba. Ei bine, cam asa a fost si aici inainte sa ajung, de unde toata valea era acoperita de zapada joi, dupa o ploaie de vineri-sambata dimineata, totul s-a inverzit.
Din fericire, data fiind altitudinea domeniului schiabil, chit ca ploua jos, sus a nins si zapada s-a pastrat ok.
Oricum, primele zile au fost un pic dezamagitoare, deoarece cam 60% din domeniul schiabil a fost inchis. Prima zi a fost chiar enervanta, pe partea dinspre Ischgl s-au inghesuit cateva mii bune de turisti pe cateva partii. Timp in care sus ningea, batea vantul si era ceata, iar de la 1600 m in jos ploua. Asta a insemnat ca partiile spre oras erau pur si simplu racaite pana la gheata pura la sfarsitul zilei.
Ma dau cu placa de fix 9 ani, nu mai sunt de mult incepator, partiile negre imi plac chiar mult. Dar in ziua aia am nimerit la un traverseu nereusit la sfarsitul zilei pe o portiune de cam 800 m de partie neagra care era un patinoar de sus pana jos. O suprafata de gheata lucie, fara pic de zapada, cu o panta de aproximativ 25 grade. Combina asta cu ninsoare si vizibilitate scazuta si prima zi a vacantei, cand nu esti inca 100% sigur pe tehnica. Pentru prima data dupa multi ani am simtit frica si am coborat toata portiunea fix ca un incepator. In urmatoarele zile m-am “razbunat”, coborand partia aia (si altele mai abrupte) foarte bine. Dar a fost interesant sa simt din nou Frica.

Oricum, restul zilelor au fost foarte frumoase. Am avut 3 zile cu soare, prima cu ninsoare plus 2 in care am avut si soare si ninsoare (dimineata, respectiv dupa-amiaza). Am apucat sa trec si prin portiunea de off-piste unde am cazut stupid in prima zi si mi-am distrus vacanta (si genunchiul) acum 5 ani. Am ajuns si prin zone unde n-am reusit sa ajung acum 5 ani. Am coborat pana in Samnaun, pe o partie lunga si interesanta (80, rosie), dar care se termina intr-o cararuie plata si enervanta la vreo 1 km de telecabina din Samnaun. Am luat busul pentru ultima portiune. Cealalta coborare spre Samnaun (60) nici macar n-am mai incercat-o, dupa ce mi s-a zis ca ar fi fost si mai plata spre final.
Oricum, e amuzant sa-ti dai seama ca, desi ai o caruta de partii la dispozitie, dupa o vreme iti alegi niste partii preferate si ramai pe ele, fara sa te mai obosesti sa explorezi chiar tot domeniul schiabil. Ceva ce n-as fi facut acum cativa ani, cand preferam sa merg sa incerc fiecare partiuta posibila din orice domeniu schiabil nou. Deh, ca roman, obisnuit cu 1, 2, maxim 3-4 partii intr-un “domeniu schiabil”, cand ajungi la 20-30-40 (sau mai multe) partii, parca iti doresti sa le vezi si incerci pe toate. Dar, aparent, pe masura ce am inaintat in varsta, mi se pare mai comod sa ma multumesc cu cateva variante (mai lungi si mai variate, ce-i drept) decat sa ma chinui sa trec 4 varfuri ca sa ajung la partia cea mai indepartata din domeniul schiabil.

Ca alta observatie personala: acum 5 ani, din cate tin eu minte, nu aveau decat 2 gondole care urcau pe munte. Acum au deschis una noua (un funitel, cu cabine de 24 persoane). Atunci am fost in high-season, la inceputul lui martie. Acum am fost in ceea ce austriecii numesc “Nebensaison” – sau low-season. Desi mi s-au parut aproape la fel de multi oameni pe partii ca atunci (daca nu mai multi), urcarea in statiune nu mai era la fel de problematica – adica au mai disparut din cozi. Cea mai lunga coada la care am stat in aceste 6 zile a avut 5 minute. Ceea ce e excelent.

Per ansamblu, am ramas cu impresia de acum 5 ani: partiile din partea elvetiana sunt mult mai pe gustul meu. In zona Alp Trida aveam vreo 6 partii rosii usor accesibile si foarte dragute, plus ceva zona de off-piste, plus vreo 2 restaurante care parca aveau mancare ceva mai buna decat in partea austriaca. Si doar cu putin mai scumpe (e adevarat, nu am vazut cum s-au schimbat preturile de joi spre vineri, dupa ce francul a castigat peste noapte aproape 20% in valoare).

Per ansamblu, mi-a placut la Ischgl, dar cred ca nu o sa mai revin prea curand aici pentru 1 saptamana de vacanta, pentru simplul motiv ca e mult prea aglomerat. Si pentru ca ar fi cazul sa mai incerc si alte statiuni. Cand si daca voi avea bani. 🙂

La final, ultima observatie, pentru cine ar fi interesat sa mearga mai civilizat la schi in Alpi (fara sa piarda 4 zile pe drum, mergand cu masina): Lufthansa si Taromul zboara spre Munich, de unde ajungi in maxim 4 ore (poate 5-6, in caz de zapada) cam orinde in Tirol. Daca iti iei biletele din timp, dai cam 130-150 euro/bilet dus-intors, cu bagaj de cala si bagaj sportiv (schiuri/snowboard + clapari/booti + casca). Anul asta ne-am hotarat tarziu, am dat 170 euro. Dar clar a meritat fiecare leu. Intr-un an am zburat (chiar de 2 ori) si cu WizzAir si BlueAir (catre Bergamo). Cu low-costurile esti tratat ca o vita si platesti chiar mai mult (bagajul de cala + bagajul sportiv la un loc ies la 160 euro dus-intors). Cu un pic de planificare in avans, poti sa te asiguri ca pleci dimineata din Bucuresti si dupa-amiaza esti in Tirol, fara sa te stresezi in vreun fel.

Idalp dimineata, pe ninsoare
Idalp dimineata, pe ninsoare
Fara zapada/Dupa zapada
Fara zapada/Dupa zapada

20150112_122222 20150112_135347

Alp Trida Sattel e sus, cu cabinele spre Samnaun.
Alp Trida Sattel e sus, cu cabinele spre Samnaun.
20150113_110821
Idalp pe soare
Spre Samnaun
Spre Samnaun
Unele dintre cele mai frumoase partii rosii pe care le-am coborat
Unele dintre cele mai frumoase partii rosii pe care le-am coborat

20150113_133429

Final de zi
Final de zi
Apres-Ski la Schatzi
Apres-Ski la Schatzi

20150114_084737

Stanca ciudata din Elvetia
Stanca ciudata din Elvetia
"Peisaj invernal cu banca"
“Peisaj invernal cu banca”
Inceput de zi
Inceput de zi
What do we say to the god of black slopes? "Nice slope, dude!"
What do we say to the god of black slopes? “Nice slope, dude!”
Sculpturi in gheata - pregatirea
Sculpturi in gheata – pregatirea
Peisajul de pe Marte. Sau ceva de genul.
Peisajul de pe Marte. Sau ceva de genul.
Niste norisori.
Niste norisori.
Nitel powder
Nitel powder
Sculpturi in gheata - Frau Merkel.
Sculpturi in gheata – Frau Merkel.
Sculpturi in gheata - habar-n-am ce vroia sa fie asta.
Sculpturi in gheata – habar-n-am ce vroia sa fie asta.
Asta cica a castigat concursul de sculpturi in gheata.
Asta cica a castigat concursul de sculpturi in gheata.
Poti sa bagi calabalacul a 5 schiori/boarderi intr-un Ford C-Max? Da!
Poti sa bagi calabalacul a 5 schiori/boarderi intr-un Ford C-Max? Da!

*Cred ca sunt exemplul perfect de snob de Romania. Ma tot plang ca nu castig suficienti bani, stramb din nas la orice cheltuiala, dar ma duc in vacanta la snowboard in Austria, intr-una dintre cele mai scumpe statiuni ale lor. Eh, well, poate de snobism se mai poate vindeca omul. 🙂

La ce se gandeste un obsedat de snowboard vara

… “nu mai vine odata iarna aia?”

Cum da un pic frigul (in ultimele saptamani chiar mi-a fost racoare dimineata, cand plecam la spital) cum te bucuri ca un copil “haha, vine, o simt”.

Cum vezi un pic de zapada proaspata pe webcamurile din Europa, iti creste pulsul fara sa-ti dai seama.

Stubai septembrie 2014

 

kitz

Acuma, stiu ca poti vedea zapada de pe emisfera cealalta (unde acum e iarna-n toata regula, vezi mai jos) usor, multumita internetului, dar parca e altceva atunci cand stii ca zapada proaspata e la “doar” 1500 km de tine. Si ca se va tot inmulti, curand-curand.

cardrona august 2014

 

 

De ce “obsedat”? Pentru ca numai un obsedat ar face ceva 99% asemanator cu ce urmeaza si apoi ar numi-o “sport”:

Via yuksrus.com: Ski season is fast approching. To get in the mood, follow this list of handy exercises:

  1. Visit your local butcher and pay $30 to sit in the walk-in freezer for a half an hour. Afterwards, burn two $50 dollar bills to warm up. (cam asa e o zi cu furtuna de zapada pe munte, more or less)
  2. Soak your gloves and store them in the freezer after every use. (daca nu ai perechi de ciorapi de schimb, basically cam asta faci de la o zi la alta)
  3. Fasten a small, wide rubber band around the top half of your head before you go to bed each night. (cam asa se simt ochelarii de schi pe fata)
  4. If you wear glasses, begin wearing them with glue smeared on the lenses. (asa se vede prin ochelarii de schi, dupa ce ii “stergi” un pic de zapada)
  5. Throw away a hundred dollar bill- now! (costul mediu al unui skipass de o zi, in SUA)
  6. Find the nearest ice rink and walk across the ice 20 times in your ski boots carrying two pairs of skis, accessory bag and poles. Pretend you are looking for your car. Sporadically drop things. (din fericire, pentru snowboarderi e mai lejer, nu ai decat o placa de carat si bootii sunt mai comozi. But I can relate.)
  7. Place a small but angular pebble in your shoes, line them with crushed ice, and then tighten a C-clamp around your toes. (din nou, bootii de snowboarder sunt ceva mai ok, dar din nou, I can relate to that)
  8. Buy a new pair of gloves and immediately throw one away. (mi s-a intamplat sa mi se strice o pereche de manusi in primul week-end, inca n-am reusit sa pierd vreuna. Inca).
  9. Secure one of your ankles to a bed post and ask a friend to run into you at high speed. (cam asa e orice impact pe partie)
  10. Go to McDonald’s and insist on paying $8.50 for a hamburger. Be sure you are in the longest line. (un fel de mancare pe orice munte costa binisor mai mult decat o masa oriunde in aceeasi tara si presupune ceva cozi)
  11. Clip a lift ticket to the zipper of your jacket and ride a motorcycle fast enough to make the ticket lacerate your face. (asta eu nu fac, imi tin skipass-ul in buzunare, dar am vazut oameni cu aceasta “problema”)
  12. Drive slowly for five hours, anywhere, as long as it’s in a snowstorm and you’re following an 18 wheeler. (daca e zapada… mergi incet. It sucks).
  13. Fill a blender with ice, hit the pulse button and let the spray blast your face. Leave the ice on your face until it melts. Let it drip into your clothes. (Din nou, o zi standard cu furtuna de zapada pe munte. +bonus, incearca asta fara ochelari pe fata, daca ti se aburesc suficient de rau incat nu mai vezi. Doar pentru “experti”)
  14. Dress up in as many clothes as you can and then proceed to take them off because you have to go to the bathroom. (noroc ca transpiri, altfel ar insemna sa mergi de cateva ori la baie in felul asta)
  15. Slam your thumb in a car door. Don’t go see a doctor. (mda. E doar un deget, nu?)

Greu de explicat aceasta obsesie pentru un om normal. 🙂

Un mod de-a-ti exorciza demonii…

… sau macar de-a-ti bloca gandurile negre si sentimentul de vinovatie: oboseste pana nu mai esti in stare de nimic iar creierul iti “spune” ca e cazul sa dormi.

Trezit la ora 5:55. Dupa spalat, aranjat, mancare si imbracat, imi dau seama ca-s in intarziere. Ies din bloc, 2 oameni care pleaca spre locul de munca se uita la mine ca la un om din alta lume.

Aud troleibuzul venind. Fuga dupa el. Ajung la metrou, vad cu mirare ca nu mai am calatorii pe cartela. Da-i si scormoneste dupa portofel, cumpara cartela. Pana iau cartela, pana bag portofelul la loc, pana trec de turnicheti, vine metroul. Fuga dupa metrou. Pe asta nu-l mai prind.

Sa ies la suprafata si sa risc sa iau un taxi? Hmm, din calculele mele, as ajunge la 6:53 la gara daca vine metroul la timp, as avea suficient timp sa-mi iau biletele. Calculele mele sunt optimiste, metroul intarzie si merge mai incet decat as vrea eu. Fuga de la metrou la casa de bilete.

La casa de bilete ajung la 6:58. Aflu cu stupoare ca tanti de acolo nu vrea sa-mi vanda bilet, pentru ca asa e regula la SNCFR (nu se vand bilete daca mai sunt 5 minute pana pleaca trenul). Fug spre tren, urc in el la fix 7:00. Discut cu nașu‘ zice ca imi vinde el bilet, nu-i problema. Trenul pleaca la 7:08, as fi putut cumpara bilet de 10 ori, daca tanti nu era ingusta in gandire.

In tren dau peste o fata echipata de snowboard, in zona unde se pastreaza biciclete/schiurile. Ma gandesc ca in doi avem putere de negociere mai buna cu nașu‘. Cand vin, nașii (erau 2, de fapt) devin glumeti “hăhă, te-ai asezat aici, ti-ai gasit prietenă?“.

Eu insist ca vreau sa cumpar bilet legal, dar nu vreau sa platesc suprataxa de 50% (era un afis fix langa noi unde scria asta). Ei tot se invart in jurul acestui subiect, ca nu se poate, ca ei n-au reduceri (n-am zis nimic de asa ceva), ca trebuie sa platim biletul si suprataxa. Cand am folosit eu fraza “cum facem sa ne intelegem?“, li s-au luminat fetele, au zambit si au zis “vorbim dupa Ploiesti. Daca urca ăăăă… le spuneti ca acolo v-ati urcat si ca stiti voi ca e ordin sa se vanda bilete la pretul de la casa, si am rezolvat“.

1 ora am facut apoi schimb de povesti cu accidentari la snowboard cu fata. Trebuie sa recunosc ca avea o vointa foarte puternica, daca inca se mai dadea cu placa, la ce colectie de fracturi, leziuni, contuzii si luxatii a strans. Intre timp au venit si nașii sa-si ia șpaga (30 lei de la mine, 25 de la ea). Fata a coborat la Sinaia, eu am ajuns la Azuga peste inca 20 de minute.

Ajuns acolo, nu gasesc statia de microbuz. Intreb un localnic, imi sugereaza sa iau taxiul, pentru ca va fi 5 lei. Taximetristul imi cere 10 lei. Nu mai negociez, merg direct cu el (stiu, am fost slab).

Ajuns la partie la 09:09, vad ca nu prea e lume si e frig (-15 C). 1 partie cica e “inchisa” (adica nebatuta din cauza de “lipsa de zapada” – aiurea, erau minim 50 cm de zapada pe ea, le-a fost lene s-o bata cu ratracul). Imi cumpar skipass (90 lei, oferta speciala). Sus pe culme mai zici ca-mi cumparasem statiune de schi personala. Mai erau doar 2 rataciti.

Urmeaza 7 ore in care am facut 29 de coborari, totalizand aproximativ 80 km. Adica am obosit cat sa-mi ajunga cateva zile. Am luat si cateva trante, am ras cu cativa azugeni, am ras cu cativa bucuresteni, am facut cateva poze, am baut o ciocolata calda care m-a lasat fara simtul gustului pentru vreo 30 de minute.

La sfarsitul zilei, un snowboarder cu care mai discutasem in gondola a pus o vorba buna la alt azugean, ca sa ma duca cu masina la gara. Pana imi pun eu placa, localnicul imi zice “hai ca eu plec, ne vedem jos, te asteptam unde se termina partia”. Incep sa rad ca prostul, deoarece ii vazusem pe parcursul zilei si stiam ca de fapt eu o sa-i astept. Dupa ce ne strangem, ne inghesuim in masina lui, care nu mai porneste. Isi lasase radioul deschis. Dupa ce ii da curent un alt amic, ajungem in sfarsit la gara, la 16:50.

Acolo, alta bucurie. Trenul de 17:05 avea intarziere de doar 70 de minute. Dupa alte 50 de minute de asteptat in gara, vine trenul urmator. Dupa 2 ore lipsite de evenimente, ajung in Bucuresti. Fara ceva de citit, fara baterie la telefon (a murit la 2 si ceva, desi-l luasem 100% incarcat), singura mea scapare a fost faptul ca eram suficient de obosit incat sa adorm.

Per ansamblu, o zi buna. Pana am bagat telefonul in priza si am aflat o veste pe care nu vroiam s-o aflu…