Citeam ieri stirea despre cele 3 eleve de anul 3 de la o postliceala sanitara din Bacau care au fost arestate pentru trafic de influenta. Am auzit stirea si la radio, dimineata, la masa. Sunt acuzate pentru ca au vrut sa mituiasca “mascat” profesorii. N-am chef sa le acuz de una sau de alta, e doar o stire, relatata foarte pe scurt, nu cunosc toate datele problemei.
NU vreau sa fac pe sfantul, dar stransul de bani ‘de protocol’ mi s-a parut dintotdeauna o forma de mituire mascata. Iar sume de ordinul celei din articol sunt clar spaga. Daca ti-e mila de sarmana comisie formata din oameni prost platiti sau hraniti, atunci eventual strangi bani pentru cate un suc si ceva produse de patiserie. Sau vii cu ele de acasa. Dar 4000 lei inseamna clar spaga, nu ‘bani de protocol’.
In timpul facultatii n-am dat niciodata spaga pentru nimic. Am avut restante, dar le-am luat pe bune, am terminat facultatea cu o medie slabuta (aproape 8 – in special anii 3-4 au scazut-o, cand munceam si nu mai aveam timp sa mai invat), dar toate examenele le-am luat pe ce am stiut eu. La Postliceala, as putea spune ca problema cea mai mare e ca nivelul procesului educational e prea scazut. As vrea sa se ia mai greu note mari. Mi s-ar fi parut normal ca multi dintre actualii mei colegi sa nu treaca anul. Nu poti termina 1 an de postliceala sanitara si 12 ani de scoala normala si sa nu stii care sunt grupele de sange ale omului. Ei, cu toate ca nivelul de evaluare e atat de scazut, majoritatea colegelor mele se gandesc destul de des sa stranga niste bani pentru (unii) profesori, inainte de cate o lucrare mai “grea”. Asta in conditiile in care nu li se cere decat sa aiba un minim de cunostinte din materia predata. Femei de 30-40 de ani, fete de 18-19 ani, nu conteaza, majoritatea se gandesc ca e NECESAR sa dea 10 lei pentru cate un profesor. Am refuzat de fiecare data sa dau vreun ban. M-am bucurat de faptul ca n-am fost chiar singurul din clasa.
In constiinta colectiva a romanilor s-a blocat ideea ca “daca nu dai o atentie cuiva, nu va fi bine”. Am vazut asta pe pacienti care dau 5-10 lei pentru ca asa cred ca vor fi tratati mai bine. Adevarul e ca sunt tratati fix la fel, in majoritatea cazurilor. O repet: cazuri de asistente medicale/doctori care chiar nu trateaza pe cineva fara spaga sunt relativ putine. Da, exista diferente in comportamentul fata de un pacient ‘cotizant’ versus unul ‘necotizant’, dar nu sunt evidente. Dar am vazut si absurditati. Pacienti care dau spaga aproape la fel de mare pentru un IRM cu substanta de contrast “la stat” ca una facuta in conditii civilizate si cu plata fiscalizata “la privat”. Spaga data la stat pentru niste operatii facute “la stat” in conditii ceva mai proaste decat la privat, spaga egala sau mai mare decat costul operatiei la privat. Am discutat cu colege de-ale mele care sunt 100% convinse ca nu se vor putea angaja decat daca vor da spaga – desi sunt printre cele care au invatat mai multe si se descurca in spital mai bine decat altele. E o atitudine generalizata de capitulare in fata spagii. TREBUIE s-o dai, deci o dai, doar asa se poate. Parca nu e chiar o atitudine corecta de adult*, capabil sa gandeasca pentru el si care lupta pentru ceva cu forte proprii.
Abia astept anul 3. Sa vad ca mi se cere vreun ban pentru protocol, eu o sa fiu cel care face plangerea la politie (din situatia de la Bacau)!
* Cand am dat BAC-ul n-am dat bani pentru “protocol”. Am refuzat. Singurul examen la care chiar s-au strans bani si am dat si eu (si singura data in viata mea cand am dat ‘spaga’ la scoala) a fost la sport. 50.000 lei. Echivalentul unei alocatii pentru copii, in momentul ala. Acolo a fost vorba de peer-pressure. Ma bucur ca nu mai sunt susceptibil la asta si acum, ca adult. Toti elevii din grupa mea de examinare de atunci au dat bani. Daca la 2 probe n-aveam cum sa fiu depunctat (alergam si 1000 m sprint si 50 m viteza sub barem), la proba sportiva puteam pierde puncte foarte usor pentru o abatere de pasi, judecata subiectiv. Deci m-am compromis, am dat si eu banii. Conform cu codul meu moral, asta ar insemna ca n-as mai avea voie sa-mi dau cu parerea pe aceasta tema. Ok, poate sunt un pic ipocrit in abordare, dar prefer sa cred ca ceea ce am facut la 18 ani poate fi iertat dupa 11 ani, mai ales ca a fost singura data cand am facut asta.