De ce nu e bine sa ceri sfaturi medicale pe net

In primul si primul rand, chit ca ai fi cel mai tare medic din lume, nu poti face o anamneza si nu poti pune un diagnostic corect doar pe baza unor informatii primite in scris. Poti ghici, unii isi pot folosi experienta vasta pentru a face o presupunere educata foarte aproape de realitate, dar NU ai nici o siguranta in diagnostic.

Pacientul iti da informatii trunchiate, nu poti sa te bazezi pe intrebari prea mult pentru a pastra interviul cat mai putin alterat de ceea ce crede pacientul ca are (ci limitat la simptomele reale ale pacientului, cum ar fi normal), nu te poti ajuta de investigatii imagistice sau de sange si asa mai departe.

Pe langa asta, pacientii trebuie sa inteleaga ca exista intotdeauna riscul major ca cel care iti da “sfaturi” sa fie un neavenit fara nici un fel de studii medicale, care isi da cu parerea ca si cum ar fi avizat.

Exemplu simplu: Olivia Steer are o sumedenie de cititori care-i cer opinia in orice problema de sanatate, desi doamna nu are nici un fel de studii medicale sau experienta clinica.

Cum recomanda dansa sa se trateze o litiaza biliara? Cu o “mamaliga vârtoasă” intr-un ștergar.

mamaliga vartoasa Olivia Steer

Am un var care a murit la 29 de ani (anul trecut), din cauza de pancreatita acuta necrozanta cauzata de litiaza biliara cronica netratata. A refuzat sa mearga la doctor pentru a-si trata niste simptome ingrijoratoare, cand a ajuns la pancreatita si a chemat ambulanta sa-l duca la spital era deja prea tarziu. DOUĂZECI ȘI NOUĂ DE ANI! Era mai mic decat mine cu cateva luni. Avea toata viata inainte.
Este adevarat ca e o complicatie (ceva mai) rara, dar orice sfat de genul celui de mai sus poate ucide oricand un om ca el. Personal, nici in ziua de azi nu ma pot ierta ca nu am mai luat legatura cu el ani la rand, n-am stiut nimic de sanatatea lui si asa n-am putut face nimic sa-l conving sa mearga la spital din timp.

Si sunt mii de asemenea sfaturi periculoase pe care unii si altii ca ea le dau si continua sa le dea ea, zi dupa zi, an dupa an.

Nu in ultimul rand, exista si deranjati psihic care abuzeaza de increderea semenilor lor, se dau drept ceea ce nu sunt cu scopuri murdare:

Un barbat a fost arestat, miercuri, pentru doua infractiuni de pornografie infantila, dupa ce in calculatoarele pe care acesta le folosea au fost gasite peste 11.000 de fotografii cu minori

“Activitatea infractionala a fost realizata in urma determinarii in mod fraudulos a persoanei vatamate de a trimite aceste date, prin prezentarea de catre inculpat, in spatiul virtual, a calitatii sale nereale de medic ginecolog si a oferirii de consultatii medicale in domeniul ginecologic, in scopul obtinerii de materiale pornografice cu minori. De asemenea, in aceeasi perioada, Stefan Dancau a procedat la distribuirea catre persoana vatamata, prin intermediul sistemului sau informatic, a unui material pornografic cu minor, respectiv o imagine cu un minor aflat in ipostaza sexuala explicita”

 

Gandeste-te de doua ori inainte sa ceri sfatul medical cuiva pe internet.

Si cel mai important: Du-te la medic!

Ateroscleroza e o boala veche

Depunerea unei placi de aterom pe artere, cu ingrosarea acestora, ingustarea lumenului lor si rigidizarea peretelui arterial este o boala asociata cu lumea moderna.

Procesul de formare al aterosclerozei nu este 100% inteles, dar teoria actuala accepta un progres al bolii (depunerea placii, raspunsul adaptiv al corpului si evolutia placii), niste elemente de baza in formarea ei (LDL circulant, participarea sistemului imunitar + raspunsul inflamator) si niste factori de risc (cunoscuti: dislipidemie, diabet, fumat, obezitate, consumul de grasimi trans-nesaturate sau mai putin cunoscuti: deficienta de estrogen post-menopauza, poluare, hiperinsulinemie si unii nesiguri/neclari: consumul de grasimi saturate).

Ei bine, desi lumea crede ca aceasta boala e mai degraba a omului modern, niste arheologi din Franta au facut o descoperire care pare sa spuna ca

“Ateroscleroza nu este doar o patologie recenta, deoarece a fost descoperita si in inimi (vechi n.n.) studiate”

Mokrane_fig_4
Urna in care era o inima imbalsamata a unui cavaler francez din secolul al XVII-lea.

In subsolul unei manastiri din Rennes, Franta, arheologii au gasit un cosciug din plumb cu cadavrul imbalsamat (si bine pastrat) al unei femei din secolul al XVII-lea, alaturi de care au gasit si niste urne in forma de inimi, in care erau plasate inimile imbalsamate ale sotului ei si ale altor persoane din nobilimea locala din 1500-1600.

Mokrane_fig_3
Se pare ca procesul de imbalsamare si ingropare separata intr-o urna a inimii era raspandit printre nobilimea franceza in timpul Renasterii.

Una dintre inimile imbalsamate era prea distrusa de trecerea timpului, dar celelalte 4 au putut fi studiate de catre cercetatorii francezi de  la Institutul National pentru Cercetare Arheologica Preventiva.

Studiate prin disectie, apoi la microscop, prin radiografii, CT si chiar IRM (dupa rehidratarea tesuturilor), 3 din cele 4 inimi au aratat semne vizibile de boala aterosclerotica.

inima straveche

Mai multe pe tema asta in comunicatul de presa initial si intr-un articol Reuters.

Drepturi imagini: Rozenn Colleter, Ph.D./INRAP

Logica de terorist

Daca nu e cum vreau eu, sa nu fie deloc!” – cam asa gandeste orice terorist.0005222_held-balaclava

La o săptămână de la organizarea, la Cotroceni, a dezbaterii “Educaţie pentru sănătate”, la care au participat şi reprezentanţi ai Asociaţiei ”Părinţi pentru Ora de Religie”, aceştia au transmis Administraţiei Prezidenţiale un punct de vedere în care solicită ca ”disciplina educaţie pentru sănătate, în măsura în care aceasta îşi propune să includă educaţie sexuală, să rămână opţională, după modelul orei de religie”.

si

“Dorim să oferim copiilor noştri o educatie axată pe promovarea unor relaţii personale, profunde, care să încurajeze şi să pregătească viitorii adulţi în vederea vieţii de familie, mai ales în contextul în care România trece printr-o criză demografică de o gravitate deosebită, considerate risc la adresa siguranţei naţionale. În acelaşi timp, respingem modelul educaţiei sexuale comprehensive, hedoniste, cu accent pe explicarea mecanicii actului sexual şi a mijloacelor de protejare contra sarcinii şi care exclude moralitatea din intimitate.”

Din acelasi articol:

“Un sfert din adolescenţii între 14 şi 17 ani se declară activi sexual, vârsta medie de debut a vieţii sexuale fiind de 15 ani şi jumătate, potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. (…) Mai puţin de jumătate dintre cei cu parteneri stabili utilizează în mod constant mijloace de protecţie”

La ultimul recensamant (2011), 86,5% dintre romani se declarau ortodocsi. Mai sa fie, oare toti copiii aia care se declara activi sexual vin din familii de atei, care i-au invatat despre “sexualitatea hedonista“?

Conform statisticilor din 2012:

Peste 90.000 de fete cu vârste de maxim 19 ani, din care 3.024 nu împliniseră 15 ani, au născut în perioada 2009 – 2012, iar aproape 39.000 au făcut întrerupere de sarcină în aceeaşi interval de timp, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică şi ale Ministerului Muncii.

Cu siguranta, fete din familii de atei.

Statistici cu privire la bolile cu transmitere sexuala:

In anul 2013, pentru cazurile de sifilis s-a inregistrat o incidenta de 6,49%000 fata de 7,97%000 in 2012. In Romania, incidenta pentru cazurile de sifilis este in continua scadere in ultimii 10 ani, dar ramane totusi una din cele mai ridicate in tarile din UE.

In anul 2013 la nivel national au fost raportate un numar de 339 cazuri gonoree, in crestere fata de anul 2012… Incidenta cea mai mare e la grupul de varsta 15-19 ani.

România, pe primele zece locuri din Europa la incidența infecțiilor cu transmitere sexuală

 

Si pentru aia care cred ca nu se intampla asta la familii de romani neaosi, crestini in proportie covarsitoare:

Datele Institutului Naţional de Statistică arată că din cei aproape 38.000 de copii născuţi de minore în ultimii patru ani peste 80% sunt din tinere românce. O posibilă explicaţie ar putea fi că cetăţenii de etnie romă nu şi-au declarat apartenenţa la comunitatea etnică.

Cum e sa fii copil-mama in Romania? Deloc frumos.

Dar sa nu avem educatie pentru sanatate care sa includa si aspecte de educatie sexuala, ca sar madam Liana Stanciu si alti parinti ortodocsi in sus: NU E NEVOIE DE EDUCATIE SEXUALA.

Nu cred ca madam Stanciu si ceilalti parinti crestini ingrijorati au fost vreodata la vreo ora de educatie sexuala de orice fel. In liceu, la noi (multumita unor directori mai deschisi la cap) au venit in clasa a 10-a niste echipe de la un ONG (Tineri pentru Tineri, din cate tin eu minte). S-au straduit in cateva saptamani  sa ne explice CUM se foloseste si ce face si ce NU face un prezervativ, cate ceva despre bolile cu transmitere sexuala, cum poate o fata sa ramana insarcinata (si cum nu) si cum arata organele sexuale masculine si feminine. Aveau niste fluturasi si materiale informationale. Cam atat. Ce e asa periculos in asta, bai incuiatilor?

Habotnicii din categoria Asociatiilor astea ultra-crestine fac o eroare de logica majora: daca faci X, atunci e musai sa se intample Y. Exemplu simplu, pe intelesul lor, de eroare din asta: cine fura azi un ou, maine fura un bou. Daca asa s-ar intampla in realitate, am fi o natiune cu mai multi incarcerati ca SUA.

Si ca sa fiu clar, nu, nu zic ca educatia sexuala e un panaceu. Educatia, in general, nu rezolva nimic daca nu combina informatii utile dintr-o parte cu DORINTA de-a invata ceva din cealalata parte.

Dar e mult mai buna decat nimic, in conditiile actuale din Romania.

P.S. Sa privim lucrurile realist. In ziua de azi oricine are acces la orice fel de informatii cu un smartphone sau calculator cu internet. Cine vrei sa-ti invete copilul despre boli cu transmitere sexuala si sexualitate? Cineva cu niste studii (bune, proaste, cum or fi) in domeniu sau vreun youtuber necunoscut de 15 ani, cu cateva sute de mii de followers?

Ce este o semi-inima artificiala (VAD)?

Ce este o semi-inima artificiala (VAD)?

VAD = Ventricular Assist Device, Dispozitiv pentru asistarea ventriculelor (in general a celui stang/Left = LVAD).

Pornim de la stirea care face turul internetului zilele acestea:

Premieră. Implantare de inimă semi-artificială la Institutul C.C. Iliescu

“Prima implantare a unei inimi semi-artificiale pentru un pacient care suferă de insuficiență cardiacă foarte severă a fost realizată, în România, la Institutul C.C. Iliescu, a anunțat vineri, într-o conferință de presă, managerul unității medicale, Șerban Bubenek”

Stirea de la Agerpres a fost preluata de mai multe site-uri, dar nu am gasit NICAIERI o mentiune clara despre numele dispozitivului, a fost nevoie de o cautare mai lunga, intr-o stire un pic mai veche a TVR, unde am gasit si o animatie cu aspectul dispozitivului. De acolo am pornit la cautarea dupa imagini si am ajuns la site-ul producatorului (Heartware) si la produs: Heartware HVAD

Pe scurt, e vorba despre o pompa intratoracica montata chirurgical, alimentata cu 2 baterii EXTERNE, care suplimenteaza munca ventriculului stang, tragand sangele din varful acestuia si propulsandu-l in aorta cu un debit de pana la 10 L pe minut, de unde ajunge in circulatia sistemica.

Asta ii permite pacientului cu insuficienta cardiaca severa sa faca din nou activitati, sa duca o viata cat de cat normala. Atata timp cat are grija sa isi tina bateriile incarcate.

Pe lung:

Asistarea mecanica a cordului este necesara in special la pacientii cu insuficienta cardiaca severa.

In insuficienta cardiaca, inima nu mai functioneaza corect, fiind incapabila sa mai pompeze suficient sange pentru a acoperi necesarul corpului. Astfel, daca la repaos inima pompeaza sange la limita necesarului, orice eveniment care necesita un bonus de oxigen si nutrienti (la inceputul bolii un efort fizic sustinut, in boala severa – orice fel de miscare) provoaca un deficit sistemic.  Organele si tesuturile nu mai primesc suficient oxigen si substante nutritive iar sangele nu mai circula constant prin corp, aparand fenomenul de stagnare a sangelui.

Din pacate, boala este progresiva, in stagiul ei cel mai sever pacientii nu mai pot face nici o activitate si moartea apare invariabil. Stadializarea ei se face functional – stadializarea NYHA, de la 1 (fara simptome) la 4 (simptome prezente la repaos total) sau in functie de combinatia risc-tratament – stadializarea ACC/AHA, de la A (pacienti la risc de a dezvolta IC) la D (pacienti care necesita spitalizare continua/transplant/asistenta artificiala a functiei inimii).

Poate fi categorisita si in functie de afectarea capacitatii inimii (in special a ventriculului stang) de-a se contracta sau de afectarea capacitatii inimii de-a se relaxa.

insuficienta cardiaca
Drepturi imagine – Mayo Clinic

Semnele si simptomele principale ale insuficientei cardiace (IC) sunt oboseala cronica, respiratia dificila si umflarea picioarelor, la care se adauga tusea persistenta, sufocarea in somn, dificultati in a se concentra, balonarea si scaderea apetitului si urinarile frecvente in timpul noptii.

Cauzele principale ale IC sunt infarctul miocardic acut, bolile coronariene ischemice, hipertensiunea arteriala, fibrilatia atriala, bolile valvelor cardiace, cardiomiopatiile si bolile congenitale ale inimii, la care adaugam abuzul de alcool si infectiile. In esenta, toate de mai sus afecteaza capacitatea inimii de-a functiona, ceea ce echivaleaza cu probleme in pomparea de sange catre corp.

Boala este diagnosticata dupa o anamneza + un examen fizic combinate cu teste de sange, investigatii imagistice (radiografie pulmonara, ecografie, ecocardiografie, CT), electrocardiograma (simpla sau de efort) sau o coronarografie.

Nu exista un tratament care sa “vindece” aceasta boala (cu exceptia transplantului de inima), dar exista mai multe stadii ale tratamentului. Se incepe cu modificari in stilul de viata plus tratament medicamentos, urmat de tratament cu dispozitive implantabile (pacemakere, cardiovertere-defibrilatoare, resincronizatoare cardiace), tratament chirurgical (acolo unde inlocuirea valvelor nefunctionale sau bypass-ul arterian coronarian pot imbunatati functionarea inimii) si solutiile mai complicate: transplantul cardiac, transplantul de inimi artificiale (inca nu exista una 100% functionala pe termen lung, dar domeniul a evoluat mult in ultima decada), dispozitive de ajutorare a ventriculelor (majoritar a celui stang – LVAD) si, in mediu spitalicesc – temporar, pompa-balon intraaortica (IABP) si/sau suportul medicamentos inotrop constant.

lvad
HeartMate II LVAS

Ce face un dispozitiv de suport al ventriculului (Ventricular Assist Device)? Numit semi-inima artificiala in articolul citat initial, este conectat chirurgical la un ventricul si absoarbe sangele din acesta, apoi il repompeaza in circulatie (fie in aorta, daca este un LVAD, fie in artera pulmonara daca e un RVAD). Exista si dispozitive care pot sustine ambele ventricule (BiVAD). Pot fi cu flux continuu sau cu flux pulsatil (asemanator cu al inimii). Surprinzator, dispozitivele LVAD cu flux continuu ofera o supravietuire ceva mai buna  a pacientilor fata de cele cu flux pulsatil – dar asta poate fi si din cauza problemelor de design din primele generatii. Oricum ar fi, in ziua de azi majoritatea dispozitivelor LVAD implantate sunt cu flux continuu.

BiVAD
BiVAD Berlin Heart EXCOR® – drepturi imagine UniKlinikum Heidelberg

 

LVAD-urile sunt folosite fie temporar pana la transplant, pana pacientului poate sa i se transplanteze o inima, fie temporar pentru revenire – in cazurile rare in care inima pacientului isi revine dupa ce pentru un timp indelungat un LVAD i-a preluat functia de pompare, fie ca terapie-destinatie, cand nu exista alternative pentru pacient, in special cu modelele mai noi, evoluate.

Ca sa fie luat in considerare pentru implantarea unei LVAD, un pacient trebuie sa indeplineasca o sumedenie de criterii: sa aiba IC severa, sa aiba limitata major functionalitatea sa ca fiinta umana (NYHA IV), sa fi esuat tratamentul medicamentos asupra sa si sa fie dependent de tratament medical spitalicesc (IABP sau tratament medicamentos inotrop constant), sa aiba functia cardiaca major alterata (fractie de ejectie sub 25%) dar sa fie si stabil psiho-social, pentru a fi capabil sa inteleaga noua sa realitate si cerintele atasate ca persoana dependenta de o masina.

radiografie LVAD
Drepturi imagine LCNW – povestea unui pacient cu LVAD aici.

Evident, post-operatie pacientii trebuie sa ia tratament anticoagulant a la longue si au o sumedenie de interdictii (nu au voie sa conduca, nu au voie sa faca IRM-uri, nu au voie sa practice sporturi de contact – ha! -, nu au voie sa intre in apa, trebuie sa se fereasca de magneti, electricitate statica, trebuie sa se fereasca de infectii si nu este permis sa li se faca compresii toracice cardio-pulmonare).

Supravietuirea cu LVAD-uri este destul de buna, dar nu chiar ideala. Ca HVADsolutie temporara pana la transplant, sunt ideale. HeartWare se lauda cu 94% supravietuire la 6 luni post-transplantare. Ca terapie-destinatie… sunt mult mai bune decat alternativa (moarte rapida in spital), avand supravietuire de peste 50% la 2 ani.

Problemele care apar dupa implantarea de LVAD-uri pot fi: insuficienta ventriculara dreapta (nu direct cauzata de implantarea unui LVAD), infectii cauzate de prezenta dispozitivului, sangerare gastrointestinala si alte probleme de coagulare (din cauza tratamentului anticoagulant), tromboze, probleme neurologice (accidente vasculare cerebrale), probleme cu aparatul in sine (din fericire, cele mai rare) si diverse probleme cardiace (care e probabil sa apara din cauza bolilor care au cauzat IC in primul rand). Informatii de aici si aici.

Am mai scris cate ceva despre VAD-uri intr-un post cu un filmulet foarte interesat acum mai mult timp.

O prezentare utila despre LVAD si un pic despre implicatiile pentru nursingul acestor pacienti aici. Un document foarte bun despre IC (in romana) aici.

De ce nu e bine sa lucrezi cu nesimtiti

Stiinta e de acord: daca lucrezi cu nesimtiti, ai sanse foarte mari sa iti faci treaba mult mai prost.

nesimtit

Ca viitor asistent medical, in 3 ani de practica mi s-a intamplat de nenumarate ori sa fiu jignit, repezit, ignorat sau tratat in general cam cu respectul pe care-l acorzi jegului de sub pantof. Acuma, nu sunt chiar fire sensibila, am incercat sa trec peste toate, in tot timpul asta m-am certat doar 1 singura data si asta pentru ca interlocutoarea mea insista sa nu-mi accepte incercarea de scuze si de terminare a conflictului. Faptul ca am mai defulat pe blog m-a ajutat oarecum.

Chiar si-asa, de fiecare data dupa ce eram tratat infect, imi dadeam seama ca fac lucrurile mai prost decat inainte. Si chit ca realizam asta, mi-era relativ greu sa ma corectez – pentru ca intram intr-un mic cerc vicios, in care ma fortam sa fiu mai atent, greseam din nou, ma enervam, greseam din nou etc.

Ei bine, o echipa de cercetatori medicali din Israel a facut si un studiu stiintific pe tema asta.

Studiu randomizat, dublu-blind, in care 24 de echipe de Terapie Intensiva Neonatologie (echipa de 1 doctor + 2 asistente) au fost impartite aleatoriu in 2 ramuri. Toate echipele au fost puse sa faca un scenariu de antrenament, in care trebuiau sa aiba grija rapid de un nou-nascut a carui stare se inrautatea rapid din cauza unei enterocolite necrozante (cauza majora de mortalitate la nou-nascut, inclusiv in medicina moderna). Personalul medical a fost anuntat ca va fi evaluat de observatori de la alt spital.

13 echipe au fost expuse la comentarii jignitoare (nu foarte grave, sa zicem) de la acesti observatori: li se spunea ca “nu sunt impresionati de calitatea medicinei in Israel” sau ca “n-ati rezista 1 saptamana acasa la noi“. Celelalte 11 echipe (ramura de control a experimentului) au fost expuse doar la comentarii neutre.

Apoi, scenariul educativ incepea, echipelor cerandu-li-se sa se ocupe de urgenta aparuta la un bebelus-manechin.

Echipele au fost filmate si performanta lor a fost evaluata de catre arbitri independenti (dublu-blind). Evaluarea a fost facuta in functie de performantele in diagnosticare, performanta in proceduri, impartasirea de informatii si cererea de ajutor la nevoie. Punctajele au fost acordate pe o scara de la 1 la 5.

Deloc surprinzator, fata de echipele neexpuse la nesimtire, performanta a fost mai slaba la diagnosticare si proceduri medicale si totul se presupune ca a inceput de la scaderea dorintei colegilor de a impartasi informatii intre ei.

“It thus seems that rudeness reduced information-sharing among the physician and the 2 nurses, which, in turn, harmed their diagnostic performance. Similarly, rudeness reduced helping among the team members, which, in turn, explained the reduction in their procedural performance.”

Un tabel cu rezultatele echipelor:

rezultate nesimtire

Data viitoare cand o sa-mi spuna cineva ceva nasol, o sa-i spun ca cercetatorii israelieni au ajuns la concluzia ca ceea ce face el imi va afecta negativ performantele, deci sa ma lase in pace. 🙂

Mai in gluma, mai in serios, e evident ca majoritatea oamenilor sunt afectati de ceea ce li se spune, oricat de mult se obisnuiesc sa ignore totul. Problema e ca nu poti elimina cu totul porcariile din jurul tau, oricat de mult ai sti ca te vor afecta – mai ales in medicina.

Studiul (nu am gasit decat abstractul pentru moment) este aici.

Medicamentele digitale – Cum va fi urmarita in viitor complianta bolnavului (cronic) la tratamentul medicamentos

La pacientii cu boli cronice, una dintre problemele tratamentului medicamentos este faptul ca nu isi iau medicamentele la orele recomandate sau in conditiile recomandate (inainte de masa, dupa masa, in combinatie cu alte medicamente sau singure) sau sar peste o doza si/sau iau doza dubla ulterior pentru “a compensa” sau opresc tratamentul mai devreme “pentru ca se simt mai bine“.

De aici apar alte probleme mult mai mari, cum ar fi rezistenta la antibiotice (asa au aparut si s-au propagat MDR-TB si XDR TB), rezistenta HIV la tratamentele antiretrovirale, ineficienta tratamentului (desi pacientul se jura ca a facut totul cum i s-a spus) si neincrederea in el (“domne, l-am luat 5 zile din 7, de ce nu mi-a trecut?“), trecerea la tratamente mai scumpe, recidiva bolii samd.

Un studiu din 2014 (gratuit si foarte interesant, de altfel) pe tema non-aderentei la tratament mentioneaza alte studii care au calculat ca asta duce la costuri anuale EVITABILE de ingrijire medicala de 100 pana la 300 de miliarde de dolari numai in SUA.

Niste americani au venit cu ideea de a produce niste senzori ingerabili care sa poata fi incorporati in medicamente si care ar putea emite un mic semnal wireless catre un senzor mai mare extern (care trebuie purtat tot timpul in zona abdomenului). Le-au anuntat din 2012, cand isi propuneau sa le faca 100% sigure pentru om si cu un cost de pana la 1 penny pe senzor (deci pe pilula).

Acest senzor (Proteus patch) inregistreaza impulsul si ora la care l-a primit si adauga niste informatii despre corp (odihna sau nu, puls, unghiul trunchiului, grad de activitate). Dotat cu un emitator bluetooth, ar putea trimite informatiile catre un telefon – de unde ar fi retrimis catre medic/echipa de ingrijire (catre un portal securizat) sau ar putea fi vizualizat de catre pacient. Evident, exista multe lucruri pe care o aplicatie poate face apoi cu aceste date – oferind memento-uri, informatii in timp real despre greseli de administrare si sfaturi de corectare a acestor greseli etc.

Senzori ingerabili Proteus

Aceasta inventie poate fi foarte utila si companiilor farmaceutice – pentru ca poate ajuta la masurarea stricta a aderentei pacientilor la tratament in studiile clinice, ducand la niste rezultate mai precise.

In iulie 2015 FDA-ul american a aprobat folosirea senzorilor acestia pentru a masura aderenta la tratamente. In septembrie 2015 a acceptat pentru review inainte de aprobarea pentru punerea pe piata a unei combinatii de medicament + senzor, pentru un medicament pentru boli mentale (schizofrenie, tulburare bipolara asociata cu episoade maniacale, tulburarea depresiva majora) – Abilify.

Daca va fi aprobat, va fi primul medicament din clasa medicamentelor digitale.

senzorii proteus

Pentru cine e curios despre cum functioneaza senzorul respectiv exista un studiu din 2013.

Senzorii ingerabili (1mm x 1 mm x 0,3 mm, din silicon) sunt acoperiti cu straturi mici de aur, magneziu si clorura de cupru, care reactioneaza cu acidul clorhidric din stomac. Din aceasta reactie electrochimica, straturile exterioare functioneaza ca o baterie, cu curent continuu intre anod si catod iar senzorul este alimentat cu energie, care ii permite sa transmita un mic impuls catre Proteus patch (o sonda de voltaj – receptor), care il stocheaza, impreuna cu informatiile suplimentare detectate (puls, unghiul trunchiului, activitate/odihna etc.). Durata de viata a “bateriei” este de aproximativ 4 minute (dar dureaza in functie de tipul de alimente cu care se face ingestia – care influenteaza aciditatea din stomac). Tot senzorul are o masa de 7,1 mg.

In 20.993 ingerari de senzori in pacienti sanatosi sau bolnavi (HTA, insuficienta cardiaca, diabet, TBC, schizofrenie), senzorul a detectat ingestia cu acuratete de 99,1% si a identificat 100% corect tipul si doza medicamentului luat – fara a se detecta efecte adverse serioase sau neprevazute.

Si se pare ca exista multe aplicatii teoretice. Schimband cantitatea de Mg, Cu si Au din straturile-baterie, senzorul poate emite mai multe date – din o portiune mai lunga din tractul digestiv, pentru o durata mai lunga de timp si poate fi calibrat sa ofere si informatii despre stratul de grasime, hidratare, durata tranzitului gastric si determinarea continutului sucului gastric (enzime, pH, sange etc.). Toate acestea fiind informatii utile in multe boli.

Ideea nu e chiar noua, primele studii de medicamente cu senzori integrati pe esantioane mici de populatie au aparut cel putin din 2011. Si atunci nu s-au observat efecte adverse si sistemul a parut relativ sigur.

Prima data am citit despre asta pe meddeviceonline.com. Drepturi imagini: proteus.

Jobul perfect pentru prea multi romani

Ieri a povestit Vlad Petreanu pe blogul sau tema diminetii si raspunsurile ascultatorilor emisiunii sale matinale:

“care cred ei că e cea mai bună meserie în România, pornind de la studiul acela care spune că românii respectă meseria de profesor, dar nu le-ar recomanda copiilor lor să devină dascăli.”

A primit majoritar raspunsuri jumatate la misto, jumatate adevarate, in care meseria ideala e cea in care poti face cumva sa iti vina bani prin smecherie, fara sa muncesti prea mult, fraierindu-i pe altii, fara sa inveti cine stie ce.

Din comentariile de pe facebook, foarte putini enumerau niste meserii care nu erau de parlamentar, preot, smecher, combinator etc. Nici un doctor, un fizician, un astronaut, un pilot, un cercetator, orice.

Oare asta e tot ce-si doresc romanii sa fie*?

Azi am vazut o stire ProTV:

7 angajati vin zilnic si monitorizeaza un sistem de 21 de milioane de euro care nu merge.

Centrul de comanda al Sistemului de management al Traficului, aici ar trebui sa fie creierul unui program care a costat 21 de milioane de euro. Dar nu apare nimic pe aceste ecrane pentru ca o lucrare intre Piata Sudului si Piata Victoriei a taiat cablurile. Cum nu exista contracte de mentenanta, nu are cine sa repare situatia. Si nu de ieri de azi, ci de la jumatatea anului.

Poate parea incredibil, dar cei 7 angajati care monitorizeaza aceste calculatoare vin la serviciu degeaba de aproape jumatate de an. Se uita pur si simplu la aceste monitoare si dupa 8 ore pleaca acasa.

7 angajati vin la munca de jumatate de an, stau 8 ore la serviciu si se uita la niste ecrane albastre, apoi pleaca acasa. Salariul (mic, mare, nu conteaza) vine, ei au venit la munca, totul e in regula.

Si daca prin absurd am putea accepta ca unul dintre ei a facut vreun referat la conducere, cum sa mergi la munca 6 luni si sa nu faci nimic? Cata lipsa de perspectiva sa ai? Cat de limitat sa fii sa crezi ca se va putea la nesfarsit asa?

Sa zicem ca vor dori candva sa plece de acolo (chiar daca se va repara sistemul). Daca se uita cineva pe cv-ul lor si vede perioada asta, poate ca ei vor minti si vor spune ca au muncit pe branci, ca nu a fost vina lor oricum, ca hâr, ca mâr. Dar la orice mica verificare s-ar vedea ca au stat 6 luni si au frecat menta. I-ar angaja sau pastra cineva pe orice pozitie intr-o companie privata dupa aceasta experienta? Durerea mea, la interviuri esti luat la intrebari pentru o pauza de 1-2 luni in experienta ta, dar pentru 6 luni de frecat menta pe bani publici cum ai fi privit?

Sa presupunem ca iti convine salariul si faptul ca nu faci nimic. Dar asta e tot ce vrei de la viata ta? Sa mergi la un job unde NU FACI NIMIC 8 ore?

Si nu in ultimul rand: salariul lor e platit din banii mei, din banii tai. De asta imi platesc taxele in tara asta, ca sa stea unii degeaba zi dupa zi, luna dupa luna? Nimeni (ei, colegii lor, superiorii lor) nu-si da seama cat de daunator e pentru imaginea si-asa terfelita a aparatului Statului un exemplu din asta?

Daca as lucra la Stat, pentru fiecare injuratura pe care mi-am luat-o vreodata de la un roman nervos care ma acuza ca nu-mi fac treaba repede, bine si mai stiu eu cum si ca stau degeaba toata ziua, DESI EU MUNCESC, i-as injura indoit pe astia si pe superiorii lor.

Eu sunt curios:

Cati dintre romani ar face la fel in situatia nefericitilor astora?

  • Accept ca e putin probabil ca un doctor, cercetator etc. e putin probabil sa aiba timp sa comenteze la o asemenea intrebare. Dar rudele, prietenii lor – ar avea timp (si ar putea comenta, daca ar fi in stare sa recunoasca ceva special).

Si  accept si ca nu poti trage concluzii din esantioane limitate. Dar realitatea din jurul nostru nu e oare fix populata cu oameni ca cei care raspund la intrebarea de mai sus ca cei din esantion?