Cum a fost cea mai usoara zi a mea in spital

Traim intr-o lume in care nu e interesant decat ori ceva iesit din comun, ori ceva negativ. Nimeni nu vrea sa citeasca despre o zi banala a unui om banal, nu?

Pana acum, am scris de mai multe ori cum au fost niste zile mai dificile ale mele in scurta mea cariera in spital.

M-am hotarat sa descriu si o zi ideala, ceva ce cred ca nu apare de prea multe ori in cariera unui asistent medical. Pentru ca prea mult negativism strica. πŸ™‚

Scurta introducere (pentru noii-sositi):
Am terminat scoala in august 2015, am inceput sa muncesc intr-un spital din Londra in ianuarie 2016, intai pe o sectie de boli respiratorii/medicina generala, apoi am inceput sa fac ture suplimentare (bank) si pe la chirurgie generala/ortopedie, apoi am trecut (in iunie) in blocul operator (operating theatres). Cateva luni am mai facut ture suplimentare la chirurgie, din august n-am mai facut asta, m-am concetrat doar pe ture suplimentare la mine, in special la chirurgie ORL sau MaxiloFaciala (si Vasculara, Ginecologie si Neurologie in cateva ocazii).
Majoritatea pacientilor operati electiv la mine in spital vin dimineata intr-o sectie de chirurgie ambulatorie (day surgery unit = DSU), se schimba si asteapta sa fie adusi in sala de operatie. Dupa operatie sunt dusi in sala de recuperare postoperatorie (recovery) daca au avut o operatie sub anestezie generala, apoi sunt dusi inapoi la DSU sau sunt internati in spital (daca au tuburi de dren sau nu sunt suficient de “stabili” pentru a merge acasa imediat sau au nevoie de tratament/monitorizari de specialitate). Sau sunt dusi direct la DSU daca au avut operatii mai mici, sub anestezie locala. La DSU sunt monitorizati un pic, se imbraca, mananca si beau ceva apoi pleaca (daca au aranjat sa fie dusi acasa de cineva).

DSU este, in esenta, o sectie a spitalului, cu manager (asistent medical band 7), band 6 (3) si mai multe band 5, plus HCA (band 2). DSU se deschide la 7 dimineata si se inchide la 20:00. Nu exista sa stea pacientii dupa ora 20:00.
La teatre exista o matroana (band 8a) care este superiorul direct si al managerului DSU si a restului teatrelor, unde fiecare specializare chirurgicala are 1 sau 2 manageri (band 7), multe band 6 si mai putini band 5 (ca mine).

Sambata asta a fost petrecerea unei asistente de la DSU. A fost anuntata din iunie. TOATA echipa de la DSU a zis ca va merge. Nu s-a gasit absolut nimeni dispus sa vina sa faca tura de DSU sambata asta. Aveam 1 lista de dermatologie (15 pacienti) si 2 liste de ORL.

Miercuri matroana si-a anuntat toti band 7-ii ca nu are personal pentru tura de sambata de la DSU si ca vrea sa fie intrebata toata lumea daca e dispusa sa munceasca. Din aproximativ 40 de oameni intrebati direct (sau telefonic) miercuri, doar eu si o italianca ce a inceput in septembrie aici am zis ca “poate” am lucra. Poate s-a transformat in “thank you for saying yes” si “don’t worry, you’ll do fine”.

Vineri am mai discutat cu unii, cu altii, am vorbit si cu colegele de la DSU ca sa aflu cum e tura lor in mod normal, am zis ca nu sunt foarte multumit de situatie, pana la urma s-au hotarat sa ne dea si un band 6 de la recovery (care a mai facut ture la DSU) si 2 HCA (studenti care mai fac bani in plus lucrand ca HCA) care fac ture bank de cateva luni acolo.

Pana la urma, totul a fost mult mai simplu decat ma asteptam. Cei 15 pacienti de dermatologie nu au avut nevoie de evaluarea noastra, veneau, stateau intr-o sala de asteptare cu o secretara, apoi erau anuntati ca pot merge direct la teatre, unde li se facea operatia (sub anestezie locala) si apoi se imbracau si plecau acasa. Iar cele 2 liste de ORL s-au transformat in 5 pacienti (1 lista) + 2 pacienti (restul pacientilor din lista a doua erau copii, mergeau la pediatric Day Surgery Unit, o alta sectie, separata de DSU).

Intr-un final, am fost 3 asistenti medicali + 2 HCA (pentru 7 ore am avut si un al treilea HCA) pentru SAPTE pacienti.

7 pacienti care nici macar n-au stat prea mult la noi. Veneau, ii ajutam sa se schimbe, le faceam evaluarea preoperatorie, ii trimitea la sala de operatie (cand erau chemati), apoi stateau in recovery 30 – 60 minute, apoi ii mai monitorizam noi, apoi pa, acasa.

Atata doar ca
1 pacient a fost externat direct de la recovery,
al doilea pacient a fost transferat de la recovery pe sectia de chirurgie generala la final de program (nici recovery nu sta deschis noaptea, adica nu internam pacientii noaptea acolo, ii transferam pe sectie)
al treilea pacient a terminat operatia la 19:40, deci urma sa fie transferat pe sectie la randul sau (daca o operatie sub anestezie generala se termina dupa ora 18:00, pacientul nu mai este trimis catre DSU, e internat sau externat direct din recovery – daca a avut o operatie mai simpla)
al patrulea pacient a avut un FESS (operatie endoscopica a sinusurilor paranazale), inca mai sangera la ora 18:30, inainte sa ii scoatem tampoanele nazale puse la finalul operatiei. Regulamentul ORL spune ca pacientul trebuie monitorizat minim 2 ore dupa ce ii scoatem tampoanele nazale si ca nu ii scoatem tampoanele daca inca sangereaza puternic. Deci am transferat-o la sectia de chirurgie generala pentru a fi monitorizata peste noapte.
pacientii 5, 6 si 7 au avut recuperari lipsite de incidente, au fost externati cu usurinta.

Eram asa de multi incat ne calcam pe picioare la propriu cand mergeam la cate un pacient. Le faceam obs la 1 ora si ceva, aproape ca la ITU, doar ca sa facem ceva. Ii intrebam cate 2 daca vroiau sa le dam analgezia prescrisa. Pur si simplu nu aveam ce sa facem atatia oameni la atatia pacienti.

Dupa ce am transferat pacientul la sectia de chirurgie generala (am facut ceea ce uram sa mi se faca mie – am transferat un pacient chiar la inceputul handover-ului de la ora 19:30, cand esti cel mai ocupat pe sectie), am pregatit notele pacientilor pentru ziua urmatoare, paturile (troliuri, de fapt) pentru pacientii de duminica, am facut ultimele verificari si am plecat la 20:00.

Din 13 ore am stat pe scaun cam 9-10 ore, daca nu mai mult. Pur si simplu nu era nimic de facut. Mai urmaream in softul de management al teatrelor cum se mai deruleaza listele, verificam e-mailurile, vedeam ce mai are sectia prin magazie (sunt destul de bine dotati – aproape ca fosta mea sectie).

Cele mai “complicate” lucruri pe care a trebuit sa le facem a fost sa schimbam niste date de contact pentru un pacient care a pierdut programarea pentru lista de dermatologie (a venit dupa ce a plecat chirurgul), sa modificam informatiile si toate documentele unui pacient care fusese introdus gresit in softul de management al pacientilor (numele si anul nasterii erau gresit introduse acolo) si sa eliberam niste retete speciale (care trebuiau… copiate si trecute intr-un registru). No stress.

A venit de 2 ori in timpul zilei sa verifice daca avem nevoie de ceva theatre divisional lead (band 8b, care e peste matroana noastra). Stia ca suntem 2 incepatori acolo, a zis sa vada daca ne descurcam. Cand a venit a doua oara si a vazut ca doar schimbasem pozitiile pe scaune, dar toti stateam jos, a intrebat daca trebuie sa se ingrijoreze de escare, daca am stat atat de mult jos.
I-am zis ca ne-am intors unii pe altii la fiecare 2 ore, sa fim siguri ca nu facem escare (asta e un fel de inside joke, oricine a lucrat in NHS intelege la ce ma refer).

Din ce am inteles, pentru o tura de genul celei de sambata, daca era personalul normal al sectiei, ar fi fost 1 band 5 si un HCA, nimic mai mult. Iar HCA ar fi plecat acasa la ora 18:00, lasand band 5 singur pana la 20:00.
Deci a fost un caz ultra-rar ceea ce s-a intamplat.

Toata lumea a povestit ture peste ture care au fost oribile. De la HCA la band 6 care era cu noi, toti am avut tot felul de povestiri de spus.

Cel mai tare e ca toata lumea radea acum, dar atunci cand ni se intampla ce povesteam, nu era deloc amuzant.

Dintre povestirile auzite:

  • la o sectie de geriatrie un pacient a inlocuit intre ele protezele dentare ale pacientilor din toate saloanele intr-o noapte. Dimineata toti aratau foarte bizar cand zambeau, aveau ori dintii prea mari pentru gurile lor, ori prea mici. Cand si-au dat seama ce se intamplase si si-au anuntat pacientii, au inceput sa zboare protezele prin saloane (scuipate).
  • la sectia-sora (a fostei mele sectii) de boli respiratorii, acum cateva ture o agency nurse a plecat acasa la ora 2, a zis ca ea nu mai poate sa munceasca acolo atunci. La 5, una dintre cele 2 asistente ramase a inceput sa zbiere ca nu mai suporta sectia asta, sa injure de toate cele si sa zica “nu mai suport” si a plecat acasa. Apoi n-a mai venit la spital si a sunat ca e bolnava si nu poate veni. A ramasa 1 asistenta medicala pentru 30 pacienti, chiar inainte de administrarea medicamentelor de la ora 18:00. Asistenta ramasa avea… 3 luni in spital (a inceput in august si era si proaspat sosita de pe bancile scolii din… Italia). A sunat la site manager, care a trimis pe cineva de la fosta mea sectie si pe o practice development nurse sa o ajute.
  • la alta sectie de geriatrie aveau 15 pacienti cu dementa internati deja si vroiau sa li se mai trimita altii. Atata doar ca nu mai aveau HCA pe care sa-i angajeze sa supravegheze pacientii astia. Politica spitalului spune ca trebuie sa fie minim un HCA la 4 pacienti cu dementa, ca sa minimizam riscul de accidente sau violenta. Astia aveau 4 HCA pe tura doar pentru asta, de cateva saptamani, nu mai aveau buget pentru asa ceva.
  • Italianca ne povestea cum a avut o tura de noapte in care era doar ea cu o colega si dupa handover un pacient a cazut si avea nevoie de un consult pentru pacient, nu avea numarul doctorului on-call, a sunat la site manager. Aveau 3 pacienti cu dementa intr-un salon. Atunci a mai cazut un pacient (dintre cei 3 cu dementa), un altul a luat-o la fuga prin sectie iar colega ei se lupta sa il tina pe un altul, sa nu sara din pat. A sunat inapoi la site manager si a zis plangand “please come and help me, now, it is hell here”.
  • Eu le-am povestit despre pacientul meu culatest dementa care a venit de la MRU (medical receiving unit) adus de band 7 de acolo si de bed manager. Nu au gasit porter, trebuiau sa elibereze un pat in MRU, bed manager s-a oferit sa ajute cu transferul pacientului la noi pe sectie. Eu le-am vazut ca vin fugind cu el, la mine intr-un salon aveam un pat liber, am zis “la mine veniti, aici”. Mi-au zis din fuga ca pacientul vrea la toaleta si are dementa. Am fugit sa aduc commode, am intrat in salon imediat dupa ce ele au parcat patul. Prea tarziu, cand s-au oprit, pacientul s-a ridicat in fund, si-a bagat tacticos mana in pantaloni la spate si a scos-o plina cu rahat si a inceput sa arunce dupa ele. Apoi s-a sters pe perete. A lasat un semn gen “mana lui Saruman” de pe orcii din Lord of the Rings.
  • Una dintr HCA ne-a povestit ca o pacienta cu dementa a luat-o la fuga pe scarile spitalului, ea era dupa ea, incerca sa o aduca inapoi sau s-o protejeze sa nu cada. Atata doar ca pacienta a reusit s-o pacaleasca si s-o inchida intr-o zona a casei scarii (unde era o usa care nu se deschide decat dinspre exterior spre scari). De unde a scos-o bed managerul, care trecea pe acolo din intamplare si a vazut pacienta hlizindu-se in fata usii.

As putea zice ca ziua asta a fost un fel de razbunare pentru toate turele oribile pe care le-am avut pana acum in spital.
Sau o rasplata.
220 lire (brut) pentru a nu face mai nimic o zi. Cine zicea ca in NHS muncesti pana crapi si nu castigi mai nimic? A, eu. πŸ™‚

Am plecat de acolo de parca am fost intr-un episod de sitcom american, nu la munca. Doar un final muzical a mai lipsit.

friday

Cum a fost ziua mea in spital (4)

O zi in care totul s-a terminat pe dos si a fost inutil complicat. Daca era ceva ce putea sa mearga gresit, a mers gresit. Totul a fost total dezorganizat (iar la teatre lucrurile sunt de regula destul de bine organizate). Genul de zi in care ajungi la concluzii bizare.

perpetuum mobile.gif

Tura lunga. 7:30 – 21:00.
Cum am lucrat ieri/alaltieri, mi-am zis “Da-i incolo, oricum nu fac nimic pana la 8”, am ajuns pe la 7:50 in teatru. Nu e chiar corect ce fac, dar nici sa vin la spital si sa stau ca dobitocul 30 minute nu am chef.

Mi-am programat pentru azi la 10 de acum cateva saptamani un curs de “cateterizare urinara”.
Trustul nostru si-a schimbat politica in privinta cateterizarii (in octombrie 2016) si acum zic ca personalul nou in spital ar trebui sa fie evaluat drept “competent” in montarea cateterelor urinare de catre cineva care este in masura sa faca evaluarea.
Pana acum politica era “te auto-evaluezi si introduci cateva sub supravegherea unui coleg senior, apoi esti liber sa montezi cate vrei”. Problema e ca ambele politici sunt similare in cat de vag descriu “personalul in masura sa faca evaluarea”. Iar trustul are o singura urology nurse (la 2 spitale), iar spitalul mai mare (unde lucrez eu) NU are sectie de urologie propriu-zisa (dar are o struto-camila numita “renal ward”, unde vin in general pacienti cu insuficienta renala sau dializa).
Pentru a adauga confuzie la poveste, inainte se recomanda sa se ceara ajutorul echipei de urologie (care, cea din spitalul-sora?) pentru cateterizarea tuturor pacientilor-barbati care sunt suspecti de probleme de prostata. Problema e ca prostata incepe sa se largeasca pe la 40-50 ani la toti barbatii, asta inseamna ca nu cateterizez pe nimeni niciodata? Plus, toti pacientii-barbati cateterizati de mine erau in sepsis (asa sunt eu, norocos). Si batrani. Si se intampla asta noaptea. Ia consult de urologie atunci. Acum nu-ti mai recomanda asta, dar spune ca trebuie sa ceri ajutorul echipei de urologie oricand ai probleme in cateterizarea oricarui pacient (o recomandare la mintea cocosului).

Aaaaniuei. Am fost alocat in teatrul meu de baza (7), ORL. Inainte de curs, trebuia sa fiu scrub pentru o operatie. O amigdalectomie. Au anulat-o (mama pacientei nu se simtea bine). Nu mai puteam fi scrub la nimic altceva, celelalte 2 operatii ale zilei erau de 4 ore si ceva fiecare si nu are sens sa incepi o operatie pe care nu o poti termina.
1 ora si ceva mi-am facut cate ceva treburi. M-a trimis band 7-le sa organizez un pic si o magazie cu echipamente care tine de specialist surgery.

Apoi am avut cursul, care a durat mai mult decat am crezut. Am avut si o pauza de 45 minute, in care am mancat si mi-am rezervat niste overtime in week-end si am aflat ca dupa ce termin cursul, va trebui sa merg in teatrul de chirurgie generala (3).

Mi-am facut si partea de evaluare pe manechin a cateterizarii. Si am aflat ca restul colegilor-barbati erau acolo din acelasi motiv ca mine “sa aiba o acoperire legala”, pentru ca toti cateterizau barbati de multa vreme. Si m-a amuzat faptul ca aproape toate (cu 1 exceptie) colegele femei nu cateterizasera nici o data un barbat, desi erau asistente cu ani buni de vechime.

Asta desi politica trustului nu zice absolut nimic despre females catheterise only females, males catheterise only males.

 

Buun. Apoi ma intorc la teatre.

Teatrul 3. Faceau chirurgie generala. Aveau doar 2 angajati full-time, plus 2 studente plus 1 supernumerary. Ceea ce e impotriva politicii trustului (care zice minim 3 angajati full-time/teatru alocati in orice moment intre 08:00 si 18:00).
Ma ofer sa fiu eu scrub pentru urmatoarea operatie, un VNUS. Am mai facut-o (ca scrub) de mai multe ori la mine in teatru, o stiam.

Pregatesc troliile (seturi si echipamente) asteptam doar chirurgul sa spuna ca poate fi indusa anestezia… cand ne spune ca anuleaza operatia. Pacientul trebuia sa aiba un doppler scan facut in ultimele 2 luni (sau mai nou). Ultimul facut era de acum 3 ani. A fost vazut in clinica, i s-a luat consimtamantul pe o procedura, a fost adus in teatru si erau pe cale sa il anestezieze, dar nimeni nu avea un doppler mai nou al picioarelor lui.

Buuun. I se cere scuze pacientului, e trimis acasa, dar i se face programarea pentru un scan.

Schimbam planul, urmeaza sa fiu scrub pentru o hernie. Am mai vazut doar una pana acum. Ma descurc destul de bine, zic eu.

Dupa ce fac handover, mi se spune ca sunt chemat in teatrul 2 (cel mare de ORL). Urmau sa faca o parotidectomie (programata pentru) 4 ore, era deja ora 4, eu oricum faceam tura lunga, trebuia sa fiu scrub pentru ea.

Mananc ceva, ma duc si vorbesc una alta cu band 7-le meu, ii spun ca am fost scrub pentru general surgery. Si ca imi dau demisia de la specialist surgery, ma duc la general, e mai usor. πŸ™‚ Instrumente mai mari, setup mult mai simplu, nu tu miscroscoape, nu tu drill, nu tu monitoare de nervi. A inceput sa rada.

Ajung in teatrul 2, ma spal ca sa fiu scrub, si aici anuleaza operatia. Pacientul era confuz, nu stia unde era, nu stia ce i se intampla. Cum l-au adus in teatru si nu l-au oprit in holding bay sau pe Day Surgery, nu stiu.

Aaaaniuei, nu mai au nevoie de mine in 2. Fac curat un pic aici, apoi ma intorc in 3, unde ramasese acum o singura asistenta full-time. Studentele plecasera. Supernumerary-ul nu stiu unde disparuse. Iar a doua asistenta plecase in pauza. Si pacientul era pe masa (si era anestezie generala, nu o procedura mica sub anestezie locala).

Ajut la operatia asta, se termina lista. Merg “la mine” in teatrul 7 (“casa mea”), ajut si acolo sa termine o operatie.

Anestezistul-indian-care-se-crede-mai-amuzant-decat-e s-a gasit sa faca o gluma pe seama faptului ca am facut training pentru cateterizare.
“Oh, so now you have training to touch other males’ penises. You remember you played with that man’s hoohoo and you made it big, you are an expert at this, now you want to do it some more?”.
“Eh, I just did my job, it’s his problem that he liked it”
“Nooo, it is your problem”
“I’d say it was your problem, you were just standing there, watching while a male was touching another male’s penis. Out of the 3 of us, I was doing my job, the patient was asleep (and liking it), you were actually a voyeur”

A tacut si a inceput sa rada.
Apoi intercomul din teatru a bazait, “could Cristian go to theatre 8, please”. Hop, inca un teatru. Aici se face chirurgie vasculara in general (sau urgente, mai rar).

Faceau tot varice, dar EVLT, de data asta se facea ablatia cu laser plus avulsii. Si abia incepusera. Si era abia 17:30. Si aveau doar 2 oameni full-time ramasi.

Terminam operatia in 2 (eu ca runner, scrub a ramas scrub pana la final). La final m-au pus sa tin piciorul cat faceau curatarea si pansarea tuturor avulsiilor, plus bandajarea. Pfui, cred ca avea 150 kg pacientul (nu exagerez). 10 minute de mers la sala, izometrie. πŸ™‚

La final, nu gaseam o fasa. E evident ca nu lasasera o fasa (era si una mare, de 30×30 cm) in interiorul pacientului, dar daca nu gasesti o fasa trebuie sa faci incident report, sa chemi radiologia, apoi sa dai declaratii, sa mergi la masa rotunda, o porcarie. Pentru o fasa lipsa. 15 minute am cautat-o, pana am gasit-o invartita in halatul unui doctor, aruncat in cos.

Apoi am stat un pic la receptie, am rezolvat niste chestii administrative (avem un panou cu personalul din fiecare zi, trebuie updatat la final de zi pentru ziua de maine). Apoi am ajutat niste apartinatori sa isi gaseasca ruda (operata si acum in ITU). Apoi a bazait intercomul ca au nevoie de ajutor in teatrul de urgente (CEPOD).

Si asa am ajuns sa dau o mana de ajutor pentru o apendicectomie pentru aproape 1 ora si in teatrul 5 (CEPOD). 5 teatre intr-o zi, plus un curs enervant.

Am ajuns acasa abia tarandu-ma.

urs alb.gif

Cea mai grea zi a mea in spital (pana acum)

Handover “usurel”, s-a terminat “doar” la 8:30. Primesc 10 pacienti. 2 nu vorbesc o boaba engleza (1 turc, 1 indianca), 1 va avea 1 transfuzie azi, 1 e pe feed prin NGT, alta are hiperglicemie (deci va trebui sa-i iau glicemia des si sa-i dau Actrapid PRN), altul are C. difficile si nu e in side-room.
Ca ajutor, o studenta in anul 1, care stie 2 lucruri (si nici alea bine): sa faca obs si sa scrie o parte din documentatie.
2 colege care au cativa ani vechime (una era chiar bank azi) primesc cate 5 pacienti si cate o nurse awaiting pin (care sa le ajute). C-asa-i la mine.
La 8:40 ieseam cu carutul sa dau medicamentele (studenta mea dadea mancare). Cu primul termin repede. Pacienta 2: trebuia sa primeasca fluide i.v. si un antibiotic i.v, nu au fost date de tura de noapte. Nu mi-a fost spus la handover. Nu avea branula. Da-i si canuleaz-o, chit ca e o babuta grasuta, cu 0 vene vizibile. Pun una intr-o vena in diagonala de pe mana. Termin pe la 9 si un pic.
Pacientul 3 avea 3 drug charts. 28 pastile + Levemir.
Pacientul 4 avea NGT. Totul trebuia pisat. Nu ar trebui sa dai tratament pana nu scoti aspirat si ii verifici pH-ul. Chit ca tubul a fost in situ mai multe zile, chit ca nu exista dovezi vizibile ca a fost dislocat, chit ca toti colegii de pana atunci au dat medicamentele fara sa verifice pH-ul, politica trustului este sa iei aspirat intai, inainte de orice administrare. Teoretic, poti da tratamentul pana la pH de 4.
Sau, ca sa citez nutritionista care ne-a facut training (si care l-a vizitat mai tarziu si care si-a adus aminte de mine din induction si m-a intrebat daca e mai buna viata la mine pe sectie fata de ce descriam acum 2 luni) “if you can live with yourself, you can give anything and say you checked his aspirate. But that would not make you a nurse, or a human being anymore“. 15 minute m-am chinuit sa-i scot ceva aspirat, ba cu niste apa (2-3 ml), ba cu niste aer. Pana la urma am scos ceva, dar avea pH 4,5. Asteptam, reincercam.
Dau medicamentele lui 5 si 6 (cu greu, fiecare inghitea cate o capsula la 1 minut – erau capsule, deci nici nu puteam sa le pisez). Reincerc sa iau ceva aspirat de la 4. Tot 4,5. Astept.
Trecem la 7,8,9,10, termin pe la 10 cu toate. Intre timp, a trebuit sa discut cu farmacista, cu doctorii, cu sister, cu alte asistente, sa semnez pentru niste medicamente etc.
Reincerc sa scot aspirat. De data asta isi tot clatise gura si, desi stie ca nu trebuie sa inghita nimic, sigur a inghitit, pentru ca am scos destu de mult lichid si avea pH 5,5-6. Wait.
Intre
Verificam glicemii. O pacienta are hiperglicemie. Actrapid PRN.
Diebetes nurse referral pentru asta.
Pentru pacientul cu NGT fac referral la Nutritionist, pt ca e MFFD si asteptam doar r/v de la Nutritionist si District Nurse referral (pe care sister refuza sa-l fac si insista sa-l fac eu, dar eu n-am timp).
Pacienta care ar trebui sa aiba transfuzie azi nu are branula (si doctorii imi aduc aminte de transfuzie). Hai s-o canulez. Am reusit sa sparg o vena superba (inainta plasticul prin piele de parca incercam sa il bag in metal, nu sa-l inaintez in lumenul unei vene). Reincerc, reusesc de data asta. Dupa asta pun o canula si pe babuta unei colege.
Pana la finalul zilei am terminat toate infuzomatele sectiei si pe cele ale sectiei vecine. Adica la 20:40, cand am plecat, aveam nu mai putin de 14 pacienti pe fluide i.v. prin infuzomate. Intr-o sectie de medicina generala, e destul de mult. Si toata sectia a avut o zi naspa.

Acum trebuie sa rezolv o problema cu un Tramadol, care a fost gresit administrat ieri (nu mai avem Tramadol normal, colega de ieri a dat un Tramadol MR unei paciente de-a mea, am observat, i-am intrebat pe farmacisti, care au zis ca trebuie sa faca IR1). Explicatii, porcarii. Fa comanda de Tramadol (nimeni nu s-a obosit ieri). Ia Tramadol normal de la sectia-sora. Acolo du-te dupa fiecare asistenta “do you have the CD key?”.
Inainte de asta, a trebuit sa fac acelasi lucru prin sectia mea. La mine am avut cam 15 minute pierdute plimbandu-ma de colo-colo pentru a intreba unde e cheia pentru controlled drugs. Nici una dintre asistente sau sister nu stiau. Cere-ti scuze de la pacienti. Pana la urma cheia era la unit manager.
Un pacient poate pleca acasa. Scot branula, mazgalesc ceva note si ii aduc un scaun cu rotile (porteri nu avem, noroc ca aveam un scaun ratacit pe acolo).
Gasesc 10 minute sa ma duc sa mananc ceva.
Apoi incerc sa fac district nurse referral, dar trebuie sa iau niste date din computer si merge infect. Ma suna cineva, trebuie sa ma duc la telefonul din mijlocul sectiei. Aparent, CDU (unde se fac endoscopiile) vor sa ii faca o sigmoidoscopie pacientului cu C. diff. Care tocmai manca fericit ceva. Vor sa ii fac clisma de urgenta si sa-l pregatesc pentru a-l trimite jos. Nu avem phosphate enema in sectie sau in main storeroom. Mai incolo.

Dupa, incep sa fac district nurse referral. O italianca, nurse awaiting pin, se ofera sa ma ajute, ma vede ca alerg de colo colo si ea statea. O intreb daca stie sa ia aspirat din tubul NGT ca sa fii sigur ca poti da medicamentele. “Yes, yes, of course“. Dupa 5 minute vine la mine fericita si zice ca a tras aspirat, totul e ok. Mai sa fie. Ma duc la pacient, acolo vad ca eu am stat ca nebunul si nu i-am administrat medicamentele toata dimineata pentru ca nu am avut aspirat acid, deci exista riscul potential de a-i baga aluia tratamentul in plamani, iar asta i-a bagat 60 ml de apa pe NGT. Asta credea ea ca trebuie sa faca. Partea buna e ca acum reusesc in sfarsit sa aspir si acid (pH 2,5) dupa ce scot cei 60 ml de apa ai italiencei din pacient.
Noroc ca nu s-a mutat din loc NGT-ul (pacientul oricum nu parea sa traga de el, toate “ancorele” erau intacte).
Incep medicamentele de la 1. O pacienta se plangea de SOB, du-te la doctor. Muta pacientul cu C. diff in side room. Multe alte porcarii de rezolvat, multe drumuri inutile (nu aveam ace pentru injectii cu insulina, nu aveam lantete pentru glucometru, nu aveam seringi pentru NGT – si toate se nimereau sa se termine doar la mine).
Parca tot timpul cand rezolvam ceva, altceva trebuia reparat sau rezolvat. La foc continuu.
pat.gif
Apoi verifica daca branula pacientei cu transfuzie mai functioneaza, fa-i baseline obs si du-te sa iei sangele. Dar dupa ce fac baseline obs, ia de unde nu-s imprimanta si PDA-ul care tiparesc etichetele fara de care nu poti lua unitatea de sange de la Laborator si nu poti nota OBS.
Plimba-te ca boul prin toata sectia, du-te la sectia vecina, ia PDA-ul de la ei, cu imprimanta noastra. Merg la pacient, ma chinui sa-mi scaneze porcaria de PDA badge-ul (pierd o gramada de timp cu scanarile astea), cand sa tiparesc eticheta, ciu-ciu etichete in mini-printer. Dupa aia am intrebat toata lumea din sectie unde gasesc etichete din alea. Nimeni nu stia. Ward clerk-ul nostru merge la ward clerk-ul vecin, care ii zice sa caute la noi, “I thought you had them“.

In momentul asta imi fac 5 minute sa iau un template de pe net de scrisoare de demisie, o redactez si printez, o semnez si i-o dau Unit Managerului, care a aparut pe acolo din intamplare. “Why?“. “If I have another day like today, I’ll die”. “What’s the problem?“. Ii explic cam cum mi-a fost ziua, apoi iau miniprinterul nostru, pe care cineva l-a gasit pe undeva, tiparesc eticheta1, o pun pe formularul de blood pick-up si ma duc sa iau sangele de la laborator. Apoi ma intorc, refac baseline obs, incep transfuzia. Era 15:30.
Pe la 4 vine un porter sa-mi duca pacientul la CDU. Nu i-am facut clisma, sorry, no time. Anuleaza sigmoidoscopia. Vine doctorul si-mi face observatie. Ii zic ca n-am avut timp si ca n-am stat pana acum.
Nu gasesc feed-ul pentru pacientul cu NGT. Nu avem niciodata feed-urile care imi trebuie mie (fie ala de urgenta – Nutrison normal), fie cate unul mai exotic (acum era Nutrison Energy Multi Fiber). Great, trebuie sa cobor la main kitchen sa-l iau, pentru ca nu se duce nici dracul sa il ia (toti HCA sunt prin pauze, italienii abia se descurca sa ajunga la sectia noastra dimineata, iar nemtoaica chiar nu stie nimic). Ca sa fie totul perfect, nu mai avem in sectie sau in main stores giving set pentru infuzomatul de feed.
Il pornesc pe restul ramas in punga de ieri, cu ideea de a cobori cu hartia de regim la main kitchen (altfel nu-mi dau aia Nutrison-ul), apoi ma voi duce sa mananc ceva.
Apoi incepe cea mai de rahat ora din ziua asta.

Primesc 1 pacient nou, trebuie sa ma cert cu HCA-ul care il aduce ca sa-i verificam pielea, care NU, nu era intacta (cum zicea ea ca e), apoi, cand pleaca, vad ca am primit un alt pacient, trantit in mijlocul bay-ului, in timp ce pacientul meu “vechi” a fost mutat pe un scaun (urma sa plece candva in urmatoarele ore). Habar-n-aveam ca urmeaza sa primesc vreun pacient, nu tu handover, nimic. Si primesc 2. Repet, unul a fost pur si simplu adus acolo si lasat ca un rahat in drum.
Primul pacient primit are EWS 7. L-au trimis la noi cu EWS 6. Asta FARA oxigen. “CCOT are aware“, dr. de pe MRU n-a avut nici o problema sa-l transfere asa. Asta scria in notes, pe care a trebuit sa-mi fac timp sa le citesc.
Escaleaza la doctori, care habar-n-au ce sa-i faca. In timpul asta, o pacienta tocmai isi termina transfuzia, o alta pacienta tocmai pleca acasa iar ala cu NGT si feed incepea sa horcaie prin baie (a fost alarma falsa, n-avea nimic, isi clatea gura).

In acelasi timp, porterul se intoarce si zice ca CDU a hotarat sa ii faca aluia cu C diff. sigmoidoscopia si asa, doar ca insista sa-i fac eu clisma. Ii zic ca n-am timp si ca e liber sa le zica alora de la CDU asta. L-a luat asa, cumva.
Termin transfuzia. Intre timp, nici n-a plecat bine pacienta aia ca am primit una noua din bay 6. Fara nici o informatie, nimic. O primesc si vin doctorii apoi sa ii puna chest drain.

La 17:25 am coborat la Main Kitchen, unde un nesimtit a refuzat sa-mi dea 2 pungi de feed, desi tot el sambata mi-a dat. “That’s the procedure, sorry“. Cand i-am zis ca tot el mi-a dat 2 pungi sambata din alt feed si l-am intrebat daca s-a schimbat procedura in 3 zile, a repetat “that’s procedure“. L-am intrebat cum se numeste, i-am notat vizibil numele, i-am promis ca o sa-i fac o plangere, am plecat injurand. Victor, iti promit ca o sa scriu ceva despre tine, curand.
Apoi am mancat ceva. M-am relaxat 10 minute. I-am scris 3 cuvinte sotiei. Inapoi in sectie.
Am inceput medicamentatia de ora 18:00.
Nu mai avem Clexane in spital. Trebuiau sa ne aduca noul stoc azi, dar n-a venit nimeni. Ciuciu Clexane de 40 mg, ciuciu Clexane exotic (100 sau 150 mg). Du-te la sectia vecina. Timp pierdut.
Trebuie sa pornesc niste fluide unei paciente. Nu mai avem infuzomate. Du-te la sectia vecina. Timp pierdut. Infuzomatul tot bazaie ca “air bubble in giving set”, desi nu e nici o bula de aer, in durerea mea. Timp pierdut (opreste alarma, verifica tubul, inchide infuzomatul, porneste infuzia, alarma, opreste alarma, verifica tubul etc.).

How many beeps can an IV pump beep if an IV pump could beep? Beep?
How many beeps can an IV pump beep if an IV pump could beep? Beep?

Mi se intoarce pacientul de la sigmoidoscopie. Da-i medicamentele si mancare.
Se intoarce si pacienta careia i-au pus chest drain mai devreme. A fost la CXR. Vomita. Da-i medicamentele normale + ceva antiemetic (Cyclizine PRN).
Pune un pacient imens pe commode.
Discuta cu o pacienta care e din aia care crede ca moare desi respira normal (“moare” din ianuarie, cand am vazut-o prima data, si n-are nimic, de fapt). Asa-s unii pacientu cu COPD. Ia-i vital signs, explica-i ca e bine. Ea refuza explicatia ta. Du-te si zi-i doctorului on-call sa vina. E prea tarziu, refuza sa vina, va trece asta turei de noapte.
Apoi, in sfarsit, faci handover.
La final de tura, mai pierzi 25 minute cu mazgalitul unor porcarii prin booklet-uri (o parte din lucruri le-a scris deja studenta, altfel mai stateam inca 30 minute).

Am plecat la 20:41.

Nici macar n-am simtit oboseala zilei a 4-a la rand in spital. Pur si simplu nu am avut timp de asta.

La final, una dintre colegele care a avut 5 pacienti azi imi zicea:

“I heard you put in your resignation today. I think you should reconsider this. I know it was an off day and it seems you had a lot of off days, but rethink this.”

Give me one single reason I should stay in this ward.

A tacut.
aplauze

Cum a fost ziua mea in spital (3)

Handover terminat la 8:45. Short-staffed cu 2 azi.

Short-staffingul vine de la oameni care “call in sick”. M-am uitat pe agenda sa vad cine a facut asta azi si ieri. 3 persoane cu care am lucrat marti si miercuri si nu aveau NIMIC. Bai, nimic-nimic. Cel care a called in sick ieri era super-bine miercuri dimineata, eram langa ward clerk cand a sunat sa spuna ca “cough, cough, I am sick, I cannot come tomorrow“. Cum zice vecinul italian “bastardo“.

Si uite asa esti short-staffed incontinuu. X calls in sick. Y munceste mai mult ca sa compenseze (pentru ca spitalul nu trimite niciodata pe cineva, nici nu e ca si cum au un rezervor cu… asistente de rezerva), Y calls in sick alta zi (“mama lor de nenorociti, lasa ca fac si eu asta”). Z munceste mai mult ca sa compenseze pentru lipsa lui Y. Z calls in sick la randul lui mai incolo, cand X munceste. Deci X se simte indreptatit sa call in sick.

Asta se poate si pentru ca NU trebuie sa aduca nici o scutire de la medicul de familie daca “boala” dureaza mai putin de 5 zile lucratoare => abuzuri. Si pentru ca spiritul de echipa la tura de zi cam lipseste (cei de noapte sunt mai ok unii cu altii). Am 1 coleg care are cursurile de venepunctura si canulatie, NU A ZIS NIMANUI – ca sa nu i se ceara sa ajute pe cineva (ca nu cumva sa piarda timpul). Am aflat asta de la un HCA/Ward clerk. Si sunt mai multi asa.

Mi-au fost atribuite saloanele 3 si 4 (plus 2 side-rooms), care sunt “nici prea grele, nici prea usoare”. 2 chest drains, 1 pac. cu C. diff si 2 stome, 2 care ar trebui sa mearga acasa azi-maine, 2 diabetici (1 a fost hipoglicemic noaptea), 5 dintre ei nu aud aproape deloc (chiar si cu aparat), 1 nu vorbeste engleza deloc.

Cand am ajuns la pacienti, am vazut cu stupoare ca m-am ales cu un +1, adica un al 11-lea pacient, bagat in mijlocul unui salon. Pana la 19:00 seara (cand mi-a plecat un pacient mie si unul din alt salon, deci am facut 2 mici schimbari) am avut 11 pacienti.

Am terminat runda de medicamente de la 8… la 10:45. De fiecare data te intrerupe cate un pacient care vrea pe commode, vrea la baie (si nu il lasi sa mearga singur daca e nesigur pe picioare), vrea doar unele medicamente, dar pe altele nu le vrea, vrea urinal – chestii cu care HCA-ul nu te ajuta, desi ar trebui sa ti le ia de pe cap. Trebuie sa verifici glicemia diabeticilor inainte sa dai hipoglicemiante, trebuie sa verifici si notezi pulsul inainte de-a da Digoxin samd. Intre timp te intrerup si doctorii, care iti cer sa schimbi un recipient pentru chest drain sau sa pui suctioning in el. Fiind sectie de respiratorii, avem suction machine pe toti peretii. Dar avem din alea care sunt gandite sa mearga pana la 100 kPa, nu pana la 10 kPa. Si la chest drains ni se cer presiuni de 1-2-3 kPa. Sa vad eu cum pui pe un cadran de la 0 la 100 o presiune de… 2. Deci trebuie sa vanezi unul dintre putinele ceasuri cu cadran pana la 10 kPa.

O mica bucurie e ca de acum pot face cu codul propriu (deh, am training) glicemiile. Nu mai trebuie sa stau dupa altii. Tot azi mi-a fost de ajutor si certificarea de canulatie, am putut sa montez o branula (din prima!) unui pacient cu TA de 90/60 care era evident din ce in ce mai rau, pe care l-am escalat la doctori si i-au prescris fluide (stat 250 ml si apoi prin infuzomat).

Pentru niste chestii destul de rezistente (nu poti sa le rupi, poti doar sa le tai), bratarile cu codul, numele si data nasterii pacientului dispar destul de des de pe mainile pacientilor. Le taie unii/altii pentru cate ceva, apoi uita sa le reprinteze si prinda. Si uite asa te trezesti cu un pacient care nu intelege engleza, nu stie sa-ti zica data nasterii, care are 2 nume diferite in dosarele noastre si… care nu are bracelet. Verificari, intrebari (rudele pacientului mi-au zis ca “indians don’t know their date of birth, don’t worry”).

Ce am aflat azi: multi indieni batrani au data nasterii pe 01/01/… De ce? Pentru ca nu stiu cand s-au nascut. Ma miram eu saptamanile astea cum de am asa de multi pacienti nascuti pe 1 ianuarie. Now I know. πŸ™‚

Oricum, imi plac indienii batrani. Sunt super prietenosi daca te porti frumos cu ei. Toata lumea ii ia repede sau nu le zice nimic. Daca le zambesti si ii iei incet si incerci sa gesticulezi ce faci si de ce… dupa aia sunt prietenii tai πŸ™‚ Or so it seems.

Se tot mira lumea cum de tot timpul nu am timp. Pai… desi avem oameni care se ocupa special cu aprovizionarea mai multor zone, de foarte multe ori avem tot felul de lipsuri din prostie (nu de lipsa de bani, cum era in Romania): consumabilele sunt aduse pe sectie undeva si trantite acolo (desi nici o asistenta nu are timp sa le sorteze iar HCA-ii refuza sa faca asta), comenzile pentru anumite consumabile sunt aiurea (seringi de tip gresit, prea putini saci pentru aspiratie, prea putine alte chestii) – pentru ca sunt facute de oameni care nu au treaba cu medicina, nu ai aparate (azi a trebuit sa vanez un infuzomat prin toata sectia si apoi sa iau unul de la sectia-sora), pentru ca lumea le ia si nu le aduce inapoi.

Sectie de respiratorii si NU avem kituri de nebulizoare sau narine – pentru ca tot timpul ne trimit prea putine martea (cand e zi de aprovizionare). Si tot timpul HCA (cand muta pacientii) sau pacientii in sine isi dau jos masca de nebulizare si o dau pe jos. Unele colege pun narina/masca la loc pe fata pacientului chit ca a fost pe jos. Eu nu pot face asta. Deci tot timpul ma duc sa pun una noua. Si nu gasesc si apoi trebuie sa vanez una pe unde se poate.

Anyway. Oricat de descurcaret as fi si oricat de mult as fi invatat de unde sa iau tot ce imi trebuie, orice mica schimbare imi mananca o gramada de timp.

Si nu stiu cum se face ca pe mine toti pacientii ma intreaba de ce le dam injectii cu clexane. Pacienti care sunt in spital de saptamani intregi (deci sunt injectati zilnic) fix pe mine ma intreaba “ce e asta si de ce il primesc”. Imi place sa explic cate ceva (mai ales atunci cand stiu poezia pe de rost (heparina LMW – proteine, factori de coagulare – cheaguri – pacienti care nu se mobilizeaza – risc – “blood thinner”). Dar cand faci asta la 6 pacienti din 11 (ca mine, ieri) iti mananca mult timp. Mai aveam si un pacient cu warfarina – fara INR verificat de 3 zile. Protocolul la noi e sa fie verificat la minim 2 zile in spital. Pana am convins doctorul sa verifice asta…

Ei, cu toate aceste intreruperi, am terminat munca mea la 7:45. Asta cu escalare la 7:30 pentru un EWS de 7 la pacientul cu fluide (TA ii scadea din nou), 2 EKG-uri facute de urgenta si prezentarea situatiei doctorului on-call.
Si am terminat documentatia 8:45. Am plecat de la munca la 8:50.

Pentru cei care cred ca ar fi doar vina mea (nu ca n-ar fi): in fiecare seara exista colegi si colege cu vechime in spital si educati in UK (deci care stiu sistemul mai bine) care pleaca la aceeasi ora ca mine. Hartogaraia in trustul meu este dureros de multa, pur si simplu nu ai cum s-o termini daca ai grija de pacienti. Cei care o termina la timp uneori ignora cererile de ajutor (de la pacienti sau de la colegi), uneori iau scurtaturi (dau tratamentul de la 6 la ora 5, pe cel de la 1 il dau la 12, la doar o ora, o ora jumatate de la terminarea intarziata a celui de la ora 8), uneori pur si simplu nu completeaza hartiile decat in bataie de joc.

Sistemul de lucru (hartii multe, verificari tampit implementate plus short-staffed all the freaking time) in trustul meu e cam stresant.

Colegul meu de apartament pleaca inapoi in Italia in curand, un alt italian si-a dat demisia dupa doar 1 luna aici, pentru ca a primit o oferta (pe perioada limitata) de la un spital de langa casa lui. Alti italieni ar pleca si ei – daca ar avea la ce sa se intoarca. Portugheza de la mine din sectie (care lucreaza in UK de 2 ani) si-a dat demisia ieri, a zis ca nu mai suporta. Au chemat-o oarecum fortat la munca de 2 ori in ultimele 10 zile. A venit, dar si-a dat demisia la sfarsitul saptamanii. Sa vad cat de bucuros e Unit Managerul care a insistat sa vina ea 2 zile pentru a acoperi “sickness”-ul altora. Una dintre sister-urile noastre pleaca (dupa 6 ani in spital). O englezoaica de a inceput anul trecut in vara aici (proaspata absolventa) a plecat in alta sectie (Neuro ITU) cu prima ocazie.

Ward clerk-ul nostru glumea ca daca iti iei concediu cam 3 saptamani, o sa dai numai peste fete noi in jurul tau, ca atunci cand lucrezi bank shifts pe alta sectie. Doar ca o sa fii tot pe sectia ta. Atat de mare e rata de schimbare a personalului. Cu toate acestea, nimic nu se schimba. Pur si simplu angajeaza altii noi.

Eu am inceput in ianuarie cu 1 romanca si 1 spaniola. Romanca ar pleca ieri, daca si-ar gasi curajul sa dea interviu in alta parte. In februarie au venit 3 italieni si o nemtoaica. Ei inca nu au PIN-ul, sunt mai relaxati (oarecum – nu prea le place ritmul muncii in sectia asta). Miercuri i-am intalnit pe cei 3 noi italieni (unul dintre ei… alt Cristian).

Rata de schimb a personalului e atat de mare incat ajungi sa faci training (tu, ca incepator) altor incepatori. Radeam cu unul dintre italieni care ar trebui sa primeasca PIN-ul zilele astea ca… pana ma intorc eu o sa fie RN cu PIN si o sa aiba proprii lui italieni pentru a-i train-ui in tainele sistemului din spital si sectie. A ras cu jumatate de gura πŸ™‚

Anyway, CONCEDIUUUUU

aproape.jpg

Ca ultima mentiune, am inceput ziua extrem de vesel cand am urcat in lift cu 2 portughezi tineri (el+ea), care stiam ca lucreza in sectii diferite (am mers de mai multe ori pe etaj sa iau una-alta, portughezii in general sunt foarte saritori, tii minte fata celui care te ajuta), cand am coborat ei au mai stat un pic mai mult ca sa se sarute in lift. Asta si pentru ca le fusese (probabil) rusine sa o faca cu liftul plin (la etajele superioare). πŸ™‚

Cum a fost ziua mea in spital (1)

bad day

Handover prea lung.

Iar primesc pacienti din zona complicata a sectiei.

2 cu NIV, 1 traheostoma, 1 PEG. 2 diabetici. Amandoi au fost hipoglicemici (hypoglycemic = hypo) noaptea. Un pacient cu chest drain, empiem.

1 tanti e pur si simplu o punga cu fluid. In carnetelele pacientului ai o rubrica “Does the patient have oedema?” “If yes, where?”. Daca as fi gasit 10 secunde sa scriu acolo, as fi pus “all over the freaking body!“.

Ma plangeam acum 2 zile ca o pacienta avea 30 de pastile dimineata. Era nasol pentru ca trebuia sa i le pisez pe toate (si sa stau sa-i explic ca nu pot sa-i deschid capsulele, pentru ca sunt gastrorezistente si acid si malabsorbtie si distrugere etc). Astazi aceeasi pacienta e mult mai bine, dupa 2 zile de NIV. Atata timp cat ia singura cele 30 de pastile, e ok.

Atata doar ca am o a doua pacienta cu 30 de pastile. Vreo 6 au venit de acasa. Vreo 2 trebuiau comandate de la farmacie. O foaie de medicamente era expirata (adica se terminasera coloanele pentru zile – unde semnezi ca ai dat sau nu medicamentul – la 06/03) de ieri, asistentele din turele precedente au dat medicamentele asa (desi e ilegal, iar una dintre ele e mai e si sister). T2DM, tablet controlled. Hypo in timpul noptii. Confuza rau dimineata, refuza sa ia medicamentele. Refuza sa manance. Vrea sa mearga la baie, desi are cateter in situ. Merge la baie, nu face nimic. Adu-o inapoi, pentru ca are risc de a cadea. Pune-o in pat, convinge-o sa manance ceva. Refuza. Convinge-o mai bine sa manance niste biscuiti si suc de mere (pentru ca fusese mai devreme si arata a fi hypoglycemic). Apoi, imediat, vrea din nou la baie. Escaleaza la sister. Care vine si imi recomanda sa ii aduc o commode. Pierd inca 20 de minute ca sa nu faca nimic pe commode. Apoi zaharul din biscuiti si suc isi fac treaba si ea devine mai activa.Β ABIA APOI am primit codul pentru porcaria de aparat de masurat glicemia de la cineva si am putut sa-i verific BM (8,6, pfui, e bine). Abia apoi da-i cele 30 de pastile (printre care si Metformin si steroizi si Gliclazide).

Asta nu inainte de-a trece printr-o sperietura pentru ca imi spune ca ca e alergica la ou si avea un senvis cu OU in fata ei (din care eu, ca boul, i-am zis sa manance, pentru ca arata fix a hypo).

Apoi trec la pacienta a 4-a, care are la randul ei nevoie de munca de convingere de 15 minute ca sa ia niste amarate de pastile. Flush pentru tubul de dren. Apoi iau toata sectia la rand ca sa-mi gasesc duza de aspiratie din perete, pe care o colega desteapta a luat-o si a pus-o la alt pacient. DESI ERA CONECTATA LA UN TUB DE DREN CONECTAT LA UN PACIENT!

Abia apoi ajung la pacientul cu traheostoma si PEG. Din fericire, mama lui e acolo. Si e o asistententa medicala foarte ok. Din nefericire, ar fi trebuit sa am grija de el primul (e cazul cel mai dificil, ar fi trebuit sa aiba prioritate). Si stiu asta. Si ma simt vinovat.

Dupa ce ii dau toate medicamentele, verific BM. 3,7. Hypo. Cu PEG feed, fara sa aiba deloc insulina noaptea (o are prescrisa la 4 si la 16:00), pentru ca fusese hypo si atunci. Repede, suc de mere. Cer codul ca sa reverific glicemia fix cand se nimereste una dintre Practice Development Nurse pe acolo. “Nu ai voie sa ceri codul, ei nu au voie sa ti-l dea, vine colegul/colega si o face langa tine”. Cand ii zic ca pacientul e hypo, tace si-mi da codul. Dar insista sa vina imediat dupa aia la mine si sa-mi inchida aparatul (ca sa nu cumva sa il refolosesc). Mama lor de nemti (e nemtoaica), noroc ca respecta ea toate regulile, ca in rest spitalul e o oaza de ignorare a regulilor. πŸ™‚ Ma rog, pacientul a iesit din Hypo. Cer consult de la doctori. Pierd 10 minute sa le explic ca e al treilea episod de hypo (doctorul tinea una si buna ca “we didn’t follow the feed and insulin protocol”, desi “we” – adica noi, asistentele, am facut fix ce scria in hartiile semnate de doctori). Doctorul intelege, promite ca o sa schimbe prescriptia (si n-o face in urmatoarele 60 de minute). Cer consult de la asistentele medicale care se ocupa doar cu diabetul, era al 3-lea episod de hypo in 72 de ore.

Intre timp gasesc 1 minut sa beau niste apa si sa mananc niste biscuiti.

Mic interludiu de limba engleza.

A diabetic nurse este o asistenta medicala care sufera de diabet.

A diabetes nurse este o asistenta medicala specialista, care ofera consultatii (si are dreptul de-a schimba prescriptia de insulina) pe sectie pentru pacientii care au probleme cu diabetul.

Never-ever phone us and ask for a diabetic nurse, ok?

Apoi imi prescrie un doctor flush pentru tubul de dren toracic… streptokinaza in 20 ml de ser. Sa ma bata mama lui Stefan cel Mare de am auzit vreodata de asa ceva. Comand streptokinaza la farmacie. A ajuns abia la 16:00. Nimeni nu auzise de modul asta de administrare al streptokinazei. Durerea mea, o vazusem folosita dupa IMA, dar pentru curatarea unui dren? Nu scria nimic in prospect despre tipul asta de administrare. Sun la farmacie. Care ma pun sa sun la alti farmacisti. Care ma pun sa sun la alta farmacista, care se ocupa (toata ziua asta e jobul ei) de datul de informatii despre medicamente. Care citeste… pe net si imi zice ca nu a gasit decat cateva informatii si ca pot sa-l dau, dar sa fiu atent la efecte adverse ulterior (durere toracica, febra, reactii alergice, sangerari). 25 de minute pierdute degeaba.

Revenim la 12:00. Trebuie sa cantaresc 2 pacienti. Pe unul reusesc. Al doilea era diabetica de mai devreme, confuza. N-o mutam nici cu tunul din pat acum. Nu vroia. Intre timp, trebuie sa schimb alta pacienta, care mi-a cerut o olita de pat… cam cu 1 minut inainte de-a-si da drumul pe ea. Inca 20 de minute.

Abia acum gasesc 20 minute sa masor functiile vitale tuturor pacientilor mei. Sunt la limita (daca nu sunt in stare grava, le poti face la 6 h – dar e recomandabil sa le faci de minim 2 ori pe tura). Dar inca nu sunt “in urma”.

Apoi dau medicamentele de la ora 1. Pfui, a mers repede.

Mai putin cu Tazocin-ul iv. Mama lui de Tazocin, zici ca-l bem, asa de repede se termina. Si vine de la farmacie fix la finalul programului, desi facem comanda pentru el la ora 8:30-9:30. Deci ori coboara cineva sa il ia de la farmacie, ori incepi sa intrebi pe la sectiile alaturate. 1 sectie n-are. 1 sectie are handover la pranz (pentru ca ei sunt speciali), nu vor sa fie deranjati. 1 sectie imi recomanda placid sa ma duc la farmacie (serios, de asta vin la voi, sa-mi spuneti ca e soare afara si e durere pe pamant?). 1 sectie imi da… 2 Tazocin (avea nevoie si o colega de 1). Ma intorc, nu primesc nici macar un multumesc. Who cares? Administrez.

maimuta
WHY???

Pleaca in pauza 3 din cele 4 asistente. Eu raman ca boul singur cu sister-in-charge. Fix atunci apar cativa doctori si-mi transmit 10 chestii, 1 consult de la o asistenta medicala specializata pe ceva, 3 familii vor sa se planga de ceva, un pacient nu gaseste ceva, altul a facut pe el si nu stiu cine vrea sa-i dau un medicament.

E aproape 3. Mananc un senvis.

Vine nemtoaica inapoi “nu e asa ca vrei sa-ti faci trainingul pentru masina de masurare a glicemiei? Hai sa-l facem azi”. 40 de minute trec. Beau niste apa.

Apoi trebuie sa administrez insulina pacientului cu PEG. BM inainte (evident ca cer codul de la alta asistenta, desi abia cu 10 minute in urma mi s-a reamintit ca ASTA NU SE FACE NICIODATA, niemals, Deutschland uber alles, Schlagobers*).

Partea buna e ca voi primi codul meu propriu de maine-poimaine. Dupa doar 2 luni de la inceperea muncii aici.

Apoi trebuie sa drenez niste catetere, sa vorbesc cu niste rude, sa conving diabetica sa manance ceva, sa mai vorbesc cu niste rude.

Intre timp, am administrat si drenarea cu streptokinaza. Pacienta a fost ok. Nota mentala sa o urmaresc mai departe.

ABIA APOI gasesc niste timp sa fac un pic de documentatie. Inca e bine, e doar 5 si ceva.

Apoi incep medicamentele de la ora 6 pe la 5:45. Credeam ca termin repede. Pe naiba. Am terminat la 7. Abia la 7:00 am inceput sa amestec Teicoplanin-ul (Tergocid) i.v pentru ultimul pacient.

Prima data cand am amestecat Teicoplanin. REGULA: Niciodata nu amesteci Teicoplaninul cu putere (cum faci cu Tazocinul). Il faci praf (diluarea se face cu foarte putin ser, se face spuma multa, se pierde mult medicament).

Ok, am stricat un Teicoplanin. Sunt un bou.

Schimbam. Refac un nou Teicoplanin. Astept 10 minute, scriu in avans ca “l-am dat” si iau si contrasemnatura altui asistent ca am facut asta. Nu ma lasa sa-l dau bolus (desi in prospect zice ca se poate da). Revin, bag in 100 ml de ser. Merg la pacient. Flush pentru branula. E blocata. Inutilizabila. Reintroducere branula, intr-o pacienta fara vene. Conving asistentul care a contrasemnat sa ma ajute, monteaza o branula (dupa ce injur un pic faptul ca pierd din nou timp, nu gaseam setul de extensie pentru branula, pentru ca nu ne-au refacut stocurile si ne lipsesc o gramada de lucruri).

Abia apoi administrez Teicoplanin-ul. La ora 8.

Handover la 8:15.

Plec la 8:45, pentru ca atata mi-a mai luat ca sa termin documentatia. Maine sunt din nou acolo, tot ce nu am completat/documentat imi poate fi reprosat la handoverul de dimineata, si chiar m-ar deranja sa se intample asta.

 

In esenta, la sfarsitul zilei, am ajuns la concluzia ca sunt un fel de gaina fara cap, care alearga de colo-colo prin sectie ca un tampit.

Si ca sunt praf.

 

 

La * am scris niciodata, Germania peste toti, frisca nemteasca.