Michael Crichton – “Travels”: 3 carti in una

Am luat cartea asta la sugestia unui cititor (multumesc, Blegoo) – pentru ca prezenta experienta sa de la sfarsitul anilor ’60 la Facultatea de Medicina a unui autor (si regizor) faimos – Michael Crichton.

Dintre cartile lui, n-am citit decat Sphere si The Andromeda Strain, dar am vazut mai multe dintre filmele bazate pe cartile lui (The Great Train Robbery, The Andromeda Strain, Jurassic Park, Sphere, Congo, The 13th Warrior). Romanii trebuie sa cunoasca si serialul creat de el – E.R. – unul dintre primele seriale dramatice care prezinta viata intr-un spital.

Sincer, habar-n-aveam ca scriitorul e un absolvent al Harvard Medical School. Cu ocazia asta am citit un pic si despre experienta lui cu profesorii incorecti in facultate: a plagiat o lucrare a lui George Orwell, a oferit-o unui profesor ca fiind scrisa de el si a luat un B- (un 7,50-8) pe ea.

Buuun. Spuneam despre carte ca este de fapt o combinatie a 3 carti.

In prima parte (cam 20%, mai precis), Crichton isi prezinta anii petrecuti la Facultatea de Medicina din cadrul Harvard University. Desi a pornit la drum cu hotarea ca vrea sa devina doctor, se hotaraste sa renunte la Medicina din anul 1. Nu este suficient de sigur pe decizia sa, iar psihiatrul Facultatii il convinge de cateva ori ca ar trebui sa ia decizia asta “dupa ce mai asteapta putin”. Pana la urma, renunta abia dupa ce isi ia licenta – adica nu-si da examenul de certificare in Medicina.

Prima parte este si cea mai interesanta (cel putin pentru mine). Autorul este profund nemultumit de felul in care sunt invatati viitorii medici sa relationeze cu pacientii: observa ca este intotdeauna tratata boala, foarte rar pacientul.  Ceea ce il face sa-si puna o serie de intrebari foarte pertinente. N-o sa intru in mari detalii, dar trebuie sa recunosc ca primele pagini le-am citit cu sufletul la gura.

Apoi urmeaza un fel de jurnal de calatorii prin lume, mai mult sau mai putin o lunga incercare de-a se descoperi pe sine. Presarate printre calatoriile sale (relatate mai mult sau mai cronologic) sunt si mai multe experiente care relateaza adancirea sa in misticism. Adica avem un capitol cu ce i s-a petrecut cand a ajuns in LA imediat dupa ce a terminat Facultatea de Medicina, apoi prima sa intalnire cu un psychic, apoi prima sa calatorie “exotica”, apoi alta experienta diferita.

Acuma… partea cu misticismul nu este atat de deranjanta, poate fi ignorata, doar ca mi se pare ca, in intregul cartii, autorul a vrut s-o scoata in evidenta. Ultimul capitol este o aparare plina de patos a experientelor supranaturale – in care foloseste ca argument final “nici stiinta nu e chiar exacta, pentru ca au existat nenumarati escroci-considerati-oameni-de-stiinta”. Atata doar ca argumentele lui (si experientele personale) sunt copilaroase, nu ceva ce ai astepta de la un respectat autor, absolvent al Harvard Medical School si overall smart person. Fiecare experienta la limita supranaturalului el o ia ca atare, fara sa-si puna nici o intrebare in privinta cadrului in care s-a petrecut si fara sa incerce sa o replice intr-un cadru organizat (si greu de contrazis).

Nici partea cu calatoriile nu e chiar atat de buna. Pur si simplu prezinta o sumedenie de evenimente din calatoriile sale prin toata lumea, in care a reusit intr-un mod remarcabil de des sa ajunga aproape de moarte. Pentru un om inteligent, care se presupune ca e capabil sa invete din greselile lui, reuseste sa faca tot felul de tampenii cu o regularitate demna de activitati mai nobile.

Plus, ca cititor, intotdeauna vreau sa imi pese un pic de persoana ale carei “aventuri” le citesc. Un american bogat, afemeiat, care incearca tot timpul “sa-si gaseasca locul in lume” trecand prin tot felul de experiente la limita, desi a obtinut succesul profesional si financiar nu este chiar un personaj de care sa-mi pese. Iar in momentul in care (pe la inceputul cartii) povesteste cum s-a dus fara nici o problema intr-un bordel de copii (i.e. <14 ani) din Bangkok – pur si simplu am incetat sa imi mai pese in orice fel de ce vrea el sa transmita cu cartea lui.

 

Daca ar fi sa recomand cartea asta cuiva, as recomanda-o doar pentru prima cincime. In rest… poti citi recenzii de calatorie mult mai interesante pe orice blog in ziua de azi, mai lipsite de spiritualism indoielnic si lamentari de om bogat.