E surprinzator de greu sa admiti o greseala

Tura overtime (bank). ORL. Lucrez cu singurul chirurg care a strigat (mai degraba ridicat glasul) la mine in sala de operatie, acum vreo 5 luni. Asta s-a intamplat cand i-am atras atentia* asupra unei tiroide inca “atasata” la pacient care sangera copios intr-un loc pe care nu-l putea vedea din cauza pozitiei in care opera.

Pe cale de consecinta, intotdeauna cand lucrez cu el incerc sa supracompensez si sa pregatesc totul cat se poate de bine. Astazi totul a mers bine pana la final.

Ultima operatie era o tiroidectomie totala, eu am pregatit seturile de instrumente, eu am pregatit chestiile extra asa cum ii place lui, totul a mers foarte bine pana la momentul in care si-a dat jos manusile si si-a lasat chirurgul asistent sa inchida incizia. Imi facusem toate numaratorile, imi facusem timp sa imi numar inclusiv instrumentele, curatasem troliul de lucruri inutile, ramasese doar sa il ajut pe chirurgul ramas sa inchida, sa conectam tuburile de dren, sa mutam pacientul pe pat si gata. Eram mandru de mine.

Atunci am observat ceva ce nu mai observasem pana atunci. In chirurgie folosim niste forceps-uri (un fel de pensete supradimensionate, pentru profani 🙂 ). Vin in mai multe dimensiuni, cu mici “dinti”, zimtate, cu un sant in mijloc, sub forma de baioneta etc.

forceps
Forcepsul din stanga nu are “garda” de sus, cel din dreapta (cel “cu dinti”) o are.

Unele dintre ele au un mic tamburus in treimea de sus, care opreste supra-apasarea celor doua laterale ale forcepsului. O “garda“. Setul meu de instrumente avea 2 forcepsuri mari, 1 cu dinti, 1 fara dinti. Am observat ca cel cu dinti avea garda respectiva (o bucata de 1,5 cm de metal), cel fara dinti nu o avea, dar avea o gaura care arata ca e probabil sa fi avut o garda candva, intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat. In mod normal, tipul ala de forceps ARE garda. Dar se intampla sa se piarda in procesul de curatare si sterilizare.

Singura problema e ca nu vrei sa fi fost “garda” in instrument la inceputul operatiei si apoi sa cada / sa se piarda IN PACIENT.

Am proaspat in minte un incident din decembrie, cand s-a gasit in maxilarul unui pacient o jumatate rupta de burghiu (3 cm!), lasat acolo acum 1 an, care ii cauza infectii repetate pacientului.

Cateva minute m-am luptat cu mine sa deschid gura si sa le spun chirurgilor de ce am observat. Nu pica bine faptul ca nu am observat de la inceputul operatiei instrumentul si li l-am dat sa il foloseasca asa, iar acum le atrag atentia abia la final. Abia eram si eu mandru de munca mea si iarasi calcam in strachini cu chirurgul asta.

Asta ca sa nu uit ca am fost deja intr-un incident serios in scurta mea cariera la teatre, nu poti obtine prea multa incredere de la superiori daca tot esti implicat in incidente.

Oricat de mult as fi eu un om cu principii, trebuie sa recunosc ca nu mi-a fost usor sa recunosc ce s-a intamplat. Ce mare lucru, e o chestie de 1 cm si ceva, care e probabilitatea sa fi picat in pacient? Si daca e acolo, cine o sa stie vreodata ce e si de unde a aparut? Si care e probabilitatea sa i se intample ceva pacientului? Nu mai bine sa tac eu si sa nu ma ingrijorez de ceva posibil in viitor, ba mai bine sa ma bucur de un final de tura linistit?

Scurta batalie orgoliu vs. principii din capul meu s-a terminat prapastios. Chirurgul-asistent a inceput sa inchida rana, daca urmau sa pipaie pe acolo dupa bucatica de metal, acum trebuia sa le atrag atentia.

Deci am facut-o. Am insistat pe langa band 6-le care era cu mine in teatru sa escaleze asta la theatre coordinator, care apoi a urmat procedura de verificare pentru “possible foreign body left in situ” – consultare cu chirurgii plus radiografie simpla in zona respectiva.

Radiografia n-a aratat nimic. Gatul arata curat-curat.

Oricum, chirurgul a facut un pic ca trenul, “your instruments are very cheap, low-quality, give me better instruments from now on!“. De parca pot eu sa fac ceva ca sa-i inlocuiesc seturile de instrumente vechi de 20+ ani.

Ei au facut incident report. Eu am facut incident report. Mi-am facut handover-ul si cu asta basta.

Oricum, mandria asta e greu de batut. Mi-am tot adus aminte de scena din Pulp Fiction. 🙂

  • Explicatie: N-a fost mare incident, mi-a zis rastit “you are very annoying, it is bleeding, don’t worry, I know everything about the patient, you just worry about your instruments“. Eu mi-am cerut scuze pe loc, el mi-a zis la final sa nu ma ingrijorez, nu era o ceva personal, doar ca era concentrat pe ce facea. Oricum, de atunci am ramas cu un gust amar in gura si tot timpul cand lucrez cu el, sunt crispat si mai predispus la a lucra mai prost decat lucrez cu toti ceilalti chirurgi. Nu mi-a mai zis niciodata nimic, nu e ca si cum are ceva vizibil cu mine, dar nu imi place sa lucrez cu el. Asta e exacerbat si de faptul ca e printre putinii chirurgi care e predispus sa faca urat daca nu are prostii gen manusile de tipul nu-stiu-care sau sutura nu-stiu-care pe care o foloseste doar el pentru o operatie unde toti ceilalti chirurgi sunt multumiti cu orice, care face urat daca nu are teatrul mare de ORL (considera ca e teatrul “lui”, desi este doar unul dintre alti 10 chirurgi de ORL)… Genul de chirurg de moda veche, care refuza sa inteleaga ca nu putem sa ii oferim tot ce vrea el pentru ca avem probleme care nu tin de noi (asistentii medicali) ci de spital. Desi lucreaza de decenii aici si stie prea bine asta.

De ce ar trebui sa nu minti in CV-ul tau

Sa nu minti in CV-ul tau de asistent medical.

liar

In mod normal ar trebui sa nu minti niciodata.
Apoi ar trebui sa nu spui niciodata ca ai facut ceva ce n-ai facut, din cauza ca, oricat de bun mincinos te-ai crede, poti fi prins usor cu minciuna, daca cineva “te miroase“.
Nu in ultimul rand, daca esti suficient de prost incat sa minti in CV, macar fa-o cu un pic de cap, nu inventa lucruri usor de demonstrat drept mincinoase.

Pe site-ul NMC gasesti tot felul de motive (iei o lista cu decizii dintr-o luna, cauti dupa un nume din partea cu “strike off” pe site si vei gasi toate detaliile necesare) pentru eliminarea (striking off) asistentilor din registrul lor.
Practic, striking off inseamna ca nu mai poti profesa in UK (cel putin daca nu faci o noua facultate de 3 ani).
Faimosul “pierdut al PIN-ului”.

Multe dintre motivele invocate pentru retragerea PIN-ului par destul de mici si insignifiante, cel putin daca judec dupa ce porcarii nesanctionate am vazut eu in doar 1 an si ceva aici…
Oricum, din cate vad eu, cel mai rau si mai rau lucru pe care il poti face este ori sa recidivezi, ori sa nu te prezinti la audieri, ori sa nu arati nici un fel de remuscari si intentia de-a invata din greseli la acele audieri.

Eniuei, printre povestirile de acolo e una a unei romance care si-a pierdut PIN-ul iarna trecuta.

Informatii mai multe aici

In 2014 si-a depus candidatura pentru un post la un spital privat (parte din Spire Healthcare) de langa Londra. Si-a trimis CV-ul, in care a scris ca a lucrat ca asistenta medicala de triaj cu zece ani in urma la sectia de primiri urgente a spitalului pe cand era detinut de BUPA (spitalele Spire au fost pana la un punct parte din BUPA) si la pediatrie.

3 probleme: spitalul BUPA nu a avut niciodata o sectie de A&E, abia de curand a inceput sa trateze copii si romanca a primit PIN-ul abia in 2008, deci nu avea cum sa fi lucrat intre 2003-2006 la A&E sau pediatrie (si daca ar fi existat).

Cei de la HR de la spitalul privat s-au prins ca sunt mintiti, au intrebat-o telefonic (si inregistrat) daca ce a scris in CV e adevar, ea a continuat sa sustina minciuna.

Nu numai ca nu a fost chemata la vreun interviu, dar cv-ul ei plus inregistrarea telefonica si declaratiile angajatilor spitalului care afirmau ca nu a existat niciodata vreo sectie de A&E acolo au fost trimise catre Nursing and Midwifery Council.

Cea mai tare chestie din toata discutia telefonica este ingamfarea pe care am intalnit-o atat de des aici.

“I have been a manager so I am not interested in the job unless it pays £40 000 – £45 000”

NMC-ul a pornit o investigatie, a convocat-o la audieri, romanca a negat acuzatiile, spunand ca “o agentie” i-a modificat CV-ul si la trimis la spitalul privat. Si daca e adevarat, la telefon sustinuse ca intr-adevar a lucrat unde scria in CV ca a lucrat…

In 2016 NMC a terminat ancheta si au decis ca trebuie sa i se retraga PIN-ul. Romanca noastra a emigrat in Australia intre timp.

 

Cati citesc o poveste de genul asta si imediat zic ca e un caz izolat?

 

Am alt caz, o alta romanca ce si-a pierdut PIN-ul.

A lucrat pentru un Nursing Home intre 2009 si 2012. In CV-ul pe care l-a trimis catre NH in 2009, ea a sustinut ca a lucrat ca asistenta medicala intre 2003 si 2007 (intai la un NH, apoi deputy manager, apoi community nurse). Asta desi a primit PIN-ul de la NMC in iunie 2007. Plus ca nu a mentionat faptul ca a fost data afara atunci cand lucra ca infirmiera (Carer) la un alt NH.

In 2012 un anonim a turnat-o la HR-ul NH unde lucra. A fost suspendata, investigata, ea si-a dat demisia. Apoi a fost anuntat NMC-ul. 2 ani le-a luat sa ia decizia de-a-i anula PIN-ul.

In cazul asta (daca citesti tot documentul) afli ca romanca era intr-o relatie nasoala, iar fostul partener abuziv ar fi fost fix persoana care a parat-o.

Oricum ar fi, NMC-ul nu priveste cu ochi buni minciuna.

 

Poate unii vor zice “ce mare lucru, a mintit, nu a omorat pe nimeni”. Problema e ca in meseria asta multe lucruri se fac bazate pe onestitatea asistentei medicale. Daca minti pentru a castiga 10.000 lire in plus, ce te opreste sa minti ca i-ai dat unui pacient antibioticele importante?

Eniuei.

Nu minti in CV!

Asistent medical in Anglia (12)

Lucrez aici de 1 an si aproape 2 luni. Timpul trece repede. Dupa ce am trecut de “pe sectie” in sala de operatie, am avut un mic soc – tot ceea ce invatasem pana atunci era aproape inutil in noul meu rol. Am luat-o de la 0. Am avut si interviul pe care mi-l planuisem de cand incepusem scoala postliceala – l-am picat, singurul motiv primit pentru respingere (daca a fost adevarat) fiind “lipsa diplomei de instrumentist de sala de operatie sau a experientei minime necesare (3 ani)“.
Planurile mele pe termen mediu au primit o lovitura serioasa. Mi-a luat o vreme sa imi revin, apoi mi le-am refacut.
Pentru moment am 2 noi teluri: evolutia profesionala (strang experienta si ori devin band 6, ori plec la privat) si obtinerea cursului de perioperative nursing (si absolvirea lui, evident). Pe termen mediu, telul initial ramane acelasi. Doar drumul catre el se lungeste. 🙂

Pentru ca NHS-ul functioneaza asa cum functioneaza, iar banii sunt putini, sansele sa mi se aprobe cererea (deci aloce fondurile) pentru cursul de perioperative nursing de anul asta nu sunt foarte mari. Exista principiul “you need to wait your turn“. E probabil sa trebuiasca sa mai astept pana la anul. Daca plec in alt trust, asteptarea pentru a-mi veni randul reincepe de la 0. Deci iarasi ar trebui sa astept 1-2 ani.
De asemenea, daca vreau sa obtin un job de band 6 la teatre, am sanse mult mai mari la mine in trust decat daca plec in alt trust. Pur si simplu ar fi mai greu sa ma creada cineva din afara spitalului meu ca sunt in stare sa “conduc” o lista de operatii dupa doar 9 luni la teatre.
Nu mi-e frica de interviuri, in decembrie am luat cu brio unul pentru un post de band 5 in alt trust, in alta zona a Londrei. Atata doar ca, daca pentru joburi entry-level am mai multa experienta decat e necesar, pentru joburi de band 6 nu am inca minimul de 1 an experienta. Si, realist vorbind, in afara ORL/MaxFax, as avea dificultati in a fi band 6 pentru Vasculara sau Ginecologie (totusi 2 specializari unde am ceva experienta). “Ceva experienta” nu e acelasi lucru cu a fi pregatit pentru orice. Si daca ies din zona mea de confort si merg la chirurgie generala (alt loc unde am tot asa “ceva experienta”), mi-ar fi si mai dificil. Ca sa nu vorbesc de ortopedie sau neurologie, unde am fost doar cate 1-2 zile pana acum si nu am fost niciodata scrub. Sau urologie sau chirurgie toracica – care nici nu exista la noi in spital.
Partea si mai enervanta e ca, si daca as vrea sa castig experienta peste tot si as cere sa fiu mutat la neurologie (de exemplu), atunci mi-as pierde avantajul pe care-l am la mine la ORL/MaxFax, unde nu am nici un alt contracandidat pe care sa nu cred ca-l pot “invinge” la vreun interviu corect pentru un viitor post de band 6.
In traducere libera, imi cunosc limitarile. Dar nici nu e usor sa le depasesc. Cel putin nu repede.

Orice as face, sunt oarecum condamnat la a ramane la mine-n spital pentru inca o vreme.

Pentru a testa totusi marea cu degetul, am mers la niste interviuri in decembrie. 1 a fost in alt trust NHS. Altul a fost la o clinica medie (un pic peste 100 de angajati) privata, care face si chirurgie ortopedica, orl, vasculara si plastica. Am luat ambele interviuri, apoi am fortat o discutie cu band 7-le meu, cu plecarea mea pe masa.
Interviurile le-am luat extrem de usor, pur si simplu am mers cu teancul cu hartii de overtime facut in ultimul an. Nimic nu pune mai multa emfaza pe “I am a very hard-working person and a very fast learner” decat un teanc de peste 50 de hartii de ture overtime.
In momentul in care ii vezi fata intervievatorului cand ii dai teancul respectiv, la momentul bine-ales, dupa ce te-ai laudat in toate felurile posibile (cu mare atentie, ca sa nu pari un laudaros), atunci stii ca ai luat interviul. Restul e rutina. 🙂

N-a mers totul chiar cum am planuit, desteptii de la HR de la trustul NHS i-au trimis un e-mail band 7-ului meu, in care ii cereau referinte despre mine atunci cand eu eram in Romania (in concediu). Asta desi ziceau ca vor trimite un e-mail la HR-ul trustului meu intai…
Eniuei, pana la urma discutia cu band 7-le a fost amicala, am ramas cu promisiunea ca va face tot posibilul sa ma ajute sa obtin cursul de perioperative nursing de anul asta (dar decizia nu tine de el, ci de matroana, care ia intotdeauna decizii de capul ei) si cu mentiunea ca, in opinia lui, in 6-12 luni as fi principalul lui candidat pentru prima pozite de band 6 disponibila la ORL/MaxFax. De atunci mi-a dat mai multe responsabilitati oricum, si mi-a aprobat fonduri pentru 2 mici cursuri, de cate 2 zile (1 pentru ORL, 1 pentru MaxFax).

Desigur, o discutie e doar o discutie, nu ma mai bazez de mult in viata pe promisiuni verbale.

Alternativa era sa plec oricum la clinica privata unde luasem interviul. Salariul anual era mai mare cu 6.000 lire decat ce castig acum (7.000 lire in plus fata de salariul meu de start de acum 12 luni). Imi promisesera ca imi vor da banii pentru cursul de Surgical Care Practitioner (care nu e acelasi lucru cu cel de Perioperative nursing, iti permite sa fii mana a doua pentru operatii) “after at least 12 months“.
Financiar vorbind, oferta era ok. Oricum e mai mult ca un salariu de incepator band 6 in NHS. 🙂
Nu-mi convenea prea mult felul in care ar fi trebuit sa lucrez (minim 1 tura de 13 ore in fiecare saptamana si 1 tura de sambata la fiecare 2 saptamani). Si iarasi asteptarea “sa-mi vina randul”.

Pentru a scurta o poveste prea lunga, am luat (cu greu) decizia sa raman la mine-n spital pentru moment, sa vad ce se intampla pana in vara. In iunie ar trebui sa aflu daca am fost acceptat sau nu la cursul mult-dorit, pana in august ar trebui sa aflu daca sunt cu adevarat luat in considerare pentru un post de band 6. Daca nu obtin nimic, cel tarziu in august imi dau demisia. Intre timp, o sa fac ture “bank” la clinica privata. Castig si ceva experienta in afara spitalului meu, castig si niste bani in plus (plata orara la privati e ceva mai buna decat in NHS, evident) si imi pastrez posibilitatea unui job unde pot pleca imediat.

Si uite asa am ajuns eu sa am (tehnic vorbind) 3 joburi in Anglia. Jobul meu full-time (37,5 ore/saptamana), turele suplimentare pe care le fac in spitalul meu (“in-house bank” nurse) si ture suplimentare intr-o clinica privata.

E obositor, desigur, dar am destul de multe zile de concediu. Cam 1 data la 2 luni imi iau 11 zile libere (aproape 2 saptamani). Pentru moment pare ca am suficienta energie.

 

De ce ma chinui asa? Sigur ca n-am plecat din Romania ca sa muncesc 60 ore pe saptamana.
Si nu ma forteaza absolut nimeni sa muncesc 6-7 zile pe saptamana. Sincer vorbind, nici nu-mi doresc sa fac chestia asta mai mult de cateva luni. Teoretic vorbind, cu salariul de band 6 sau cu cel de la clinica privata (full-time) vom putea trai 2 oameni destul de bine. Fara sa mai trebuiasca sa fac deloc overtime. Dar, pentru moment, sotia mea nu e inca aici. Pana in momentul in care va veni vreau sa-mi rezolv ce e de rezolvat pentru urmatorii 2 ani, iar asta, in acceptiunea mea, inseamna ceva mai multa munca pentru inca o vreme.

Desigur, se ridica intrebarea: daca vreau doar sa castig bani multi, de ce nu devin doar agency nurse si gata? Raspunsul e simplu: piata e foarte mica pentru agency scrub nurses, ca agency nurse lucrezi majoritar ori in sectii, ori in NH, iar pentru moment nu-mi doresc sa revin la munca “pe sectie”, am alte planuri.

Eniuei, sa trecem la munca, zic.

hard at work.gif

Asistent medical in Anglia (11)

Au trecut 10 luni in Anglia. 5 intr-o sectie de boli respiratorii, 5 in sala de operatie.

As putea spune ca parcursul meu in ambele perioade a fost similar. Am inceput foarte entuziast, am evoluat (mai incet sau mai repede), am ajuns la un punct in care sunt destul de sigur pe mine incat sa ma descurc onorabil (dar DEPARTE de excelent) in majoritatea situatiilor normale si am gasit si lucruri care ma nemultumesc.

Similaritatile se termina aici.

Nu regret (aproape*) deloc faptul ca mi-am inceput cariera intr-o sectie mai grea. Acum am tot timpul un termen de comparatie (munca pe sectie vs. munca in sala de operatie). La fel cum nu regret faptul ca am facut scoala in Romania – asta imi ofera un alt termen de comparatie (munca in Ro. vs. munca in alta tara). Nici nu regret (cel putin nu foarte mult) faptul ca am avut o alta cariera inainte de cea de asistent medical – tot in ideea de a avea grad de comparatie.

O parte din concluziile mele despre teatre de acum cateva luni raman in picioare:
viata e mult mai usoara aici decat in sectiile spitalului,
colegii sunt in majoritatea lor oameni mult mai de treaba decat pe sectie (la unii asta vine si de la faptul ca sunt pur si simplu mai putin stresati, nu pentru ca ar fi fost cei de pe sectii “oameni rai”)
iar numarul de lucruri constant frustante sunt destul de mici (daca privesti lucrurile in perspectiva).

La nemultumiri pot acum adauga niste lucruri mai clar conturate:
salariul de baza e sensibil mai mic (din cauza lipsei noptilor/week-endurilor ca ture “standard”), iar diferenta se simte destul de usor in Londra (200-300 lire nu sunt de colo);
per total, stai mai putine ore la munca (pentru ca termini ceva mai devreme de 18:00 in cam 70% din cazuri), dar vii mai multe zile la munca (aproximativ 17 ture de 10 ore = aproximativ 14 ture de 12,5 ore);
ai cateodata un ritm de munca prea alert (ceea ce poate duce la greseli sau stres);
exista si colegi (asistente sau medici) pozitionati in posturi strategice, care te pot stresa inutil, doar pentru ca asa sunt ei;
de multe ori politica trustului (sau a teatrelor) va fi una, dar ceea ce band 7 sau matroana iti spun sa faci va fi altceva, ceea ce duce la confuzii absurde;
faptul ca lucrezi intr-un colectiv atat de mare de asistente si medici (am incercat sa fac un calcul la un moment dat, mi-au iesit pe undeva pe la 100 oameni cu care am de-a face destul de des in orice luna) poate crea foarte usor o supraincarcare mentala – pentru ca tu (cel nou) trebuie sa te adaptezi la fiecare, mai rar se adapteaza ei la tine, si de multe ori dai peste oameni care se supara din orice prostie;
exista o problema de comunicare si de asumarea responsabilitatii pentru orice aici. Daca incerci sa rezolvi lucrurile cat mai direct si mai simplu, unii oameni care se supara din orice se vor simti ofensati;
consecinta directa a lucrului cu o comunitate atat de mare de oameni este faptul ca trebuie sa gasesti o cale sa nu te pui prost cu un grup care are antipatii cu alt grup. Daca te pui prost cu cineva dintr-o “bisericuta” poti avea surpriza sa vezi ca te-ai pus rau cu cineva cu care n-ai lucrat vreodata. Desigur, in esenta asta e viata de adult, dar in majoritatea cazurilor nu trebuie sa faci echilibristica de genul asta cu cateva zeci de oameni zi dupa zi dupa zi.

 

Oricum, trebuie sa recunosc ca multe probleme cu care ma confrunt eu vin numai si numai din cauza faptului ca sunt prea dornic sa invat din toate cat mai repede, sa ajut pe toata lumea si sa ma si inteleg bine cu toata lumea. La care se adauga planurile mele pe termen mediu – care ma forteaza sa fac overtime destul de mult, ceea ce ma face sa ma confrunt cu anumite situatii mult mai devreme decat altii care nu fac niciodata decat strictul necesar (sau mai putin).
Pe scurt, daca as fi multumit cu mediocritatea, as tacea din gura tot timpul si n-as face decat minimul necesar, as fi mult mai linistit (dar as sti si mult mai putine lucruri).
Aici e foarte bine pus la punct un sistem care rasplateste mediocritatea.

3 exemple simple, pentru cine nu intelege ce vreau sa zic:
– dpdv al evolutiei mele profesionale, eu n-ar fi trebuit sa fiu scrub pentru mastoidectomii inca, sau cel putin nu la numarul pe care l-am strans pana acum (sa fie vreo 20). Daca n-as fi insistat sa invat operatiile astea (unele dintre operatiile ceva  mai complicate ale ORL-ului), 100% nu as fi fost in situatia de a face greseala de acum 2 luni.
– tot pe logica asta, daca nu as insista tot timpul sa fiu scrub pentru operatiile complicate si lungi (tiroidectomii, parotidectomii, fess-uri mai complicate, disectii de gat sau, mai nou, osteotomii samd), as sta linistit pe scaunel cu orele si m-as uita in telefon. Si as avea o viata asa de linistita.
– daca nu as face si ture lungi (de 13 ore), nu as vedea deloc chirurgie generala, chirurgie de urgenta sau neurologie. Daca nu as fi facut overtime, nu as fi lucrat deloc cu o parte dintre chirurgii de ORL – pentru ca nu as fi fost trimis in teatrul nostru mare de ORL (pe motiv ca nu am cunostintele practice necesare pentru a ajuta la o lista mai grea acolo). As pleca linistit acasa la 5:30-6 fara ceva, as sti doar cateva operatii usurele din ORL sau MaxFax (adeno-amigdalectomii, septoplastii, excizii de carcinom si extractii dentare) si cam atat.

 

O intrebare pe care am pus-o de mai multe ori altor colegi si colege de pe aici despre anumite operatii mai complicate: cam in cat timp te-ai simtit sigur pe tine sa faci mai multe operatii din repertoriul specializarii tale? Raspunsul universal primit de la cei mai buni (in opinia mea) dintre ei a fost de “about 6 months”. Si cei mai onesti mi-au marturisit ca au mai facut si ei greseli in viata lor.

Deci nimeni nu devine foarte bun peste noapte si se mai intampla sa si gresesti. Totul e sa inveti din greseli si sa perseverezi in dorinta de-a te imbunatati.

 

 

 

In ultimele saptamani, colegele mele de clasa sau de an care au plecat inaintea mea aici au aniversat 1 an. E incredibil ce repede trece timpul. Parca mai ieri saream cu capul inainte in necunoscut.

and it is gone.gif
Aaaand it’s gone.

 

 

  • Problema mea cu lucratul pe sectie este data doar de faptul ca vreau sa lucrez in sala de operatie in Elvetia, cele 5 luni in plus ca experienta pe CV mi-ar fi usurat viata pe termen mediu. Pe de alta parte, daca n-as fi lucrat niciodata intr-o sectie, nu as fi putut zice ca am incercat sa fac si altceva decat scrub nursing.

Cum a fost ziua mea in spital (4)

O zi in care totul s-a terminat pe dos si a fost inutil complicat. Daca era ceva ce putea sa mearga gresit, a mers gresit. Totul a fost total dezorganizat (iar la teatre lucrurile sunt de regula destul de bine organizate). Genul de zi in care ajungi la concluzii bizare.

perpetuum mobile.gif

Tura lunga. 7:30 – 21:00.
Cum am lucrat ieri/alaltieri, mi-am zis “Da-i incolo, oricum nu fac nimic pana la 8”, am ajuns pe la 7:50 in teatru. Nu e chiar corect ce fac, dar nici sa vin la spital si sa stau ca dobitocul 30 minute nu am chef.

Mi-am programat pentru azi la 10 de acum cateva saptamani un curs de “cateterizare urinara”.
Trustul nostru si-a schimbat politica in privinta cateterizarii (in octombrie 2016) si acum zic ca personalul nou in spital ar trebui sa fie evaluat drept “competent” in montarea cateterelor urinare de catre cineva care este in masura sa faca evaluarea.
Pana acum politica era “te auto-evaluezi si introduci cateva sub supravegherea unui coleg senior, apoi esti liber sa montezi cate vrei”. Problema e ca ambele politici sunt similare in cat de vag descriu “personalul in masura sa faca evaluarea”. Iar trustul are o singura urology nurse (la 2 spitale), iar spitalul mai mare (unde lucrez eu) NU are sectie de urologie propriu-zisa (dar are o struto-camila numita “renal ward”, unde vin in general pacienti cu insuficienta renala sau dializa).
Pentru a adauga confuzie la poveste, inainte se recomanda sa se ceara ajutorul echipei de urologie (care, cea din spitalul-sora?) pentru cateterizarea tuturor pacientilor-barbati care sunt suspecti de probleme de prostata. Problema e ca prostata incepe sa se largeasca pe la 40-50 ani la toti barbatii, asta inseamna ca nu cateterizez pe nimeni niciodata? Plus, toti pacientii-barbati cateterizati de mine erau in sepsis (asa sunt eu, norocos). Si batrani. Si se intampla asta noaptea. Ia consult de urologie atunci. Acum nu-ti mai recomanda asta, dar spune ca trebuie sa ceri ajutorul echipei de urologie oricand ai probleme in cateterizarea oricarui pacient (o recomandare la mintea cocosului).

Aaaaniuei. Am fost alocat in teatrul meu de baza (7), ORL. Inainte de curs, trebuia sa fiu scrub pentru o operatie. O amigdalectomie. Au anulat-o (mama pacientei nu se simtea bine). Nu mai puteam fi scrub la nimic altceva, celelalte 2 operatii ale zilei erau de 4 ore si ceva fiecare si nu are sens sa incepi o operatie pe care nu o poti termina.
1 ora si ceva mi-am facut cate ceva treburi. M-a trimis band 7-le sa organizez un pic si o magazie cu echipamente care tine de specialist surgery.

Apoi am avut cursul, care a durat mai mult decat am crezut. Am avut si o pauza de 45 minute, in care am mancat si mi-am rezervat niste overtime in week-end si am aflat ca dupa ce termin cursul, va trebui sa merg in teatrul de chirurgie generala (3).

Mi-am facut si partea de evaluare pe manechin a cateterizarii. Si am aflat ca restul colegilor-barbati erau acolo din acelasi motiv ca mine “sa aiba o acoperire legala”, pentru ca toti cateterizau barbati de multa vreme. Si m-a amuzat faptul ca aproape toate (cu 1 exceptie) colegele femei nu cateterizasera nici o data un barbat, desi erau asistente cu ani buni de vechime.

Asta desi politica trustului nu zice absolut nimic despre females catheterise only females, males catheterise only males.

 

Buun. Apoi ma intorc la teatre.

Teatrul 3. Faceau chirurgie generala. Aveau doar 2 angajati full-time, plus 2 studente plus 1 supernumerary. Ceea ce e impotriva politicii trustului (care zice minim 3 angajati full-time/teatru alocati in orice moment intre 08:00 si 18:00).
Ma ofer sa fiu eu scrub pentru urmatoarea operatie, un VNUS. Am mai facut-o (ca scrub) de mai multe ori la mine in teatru, o stiam.

Pregatesc troliile (seturi si echipamente) asteptam doar chirurgul sa spuna ca poate fi indusa anestezia… cand ne spune ca anuleaza operatia. Pacientul trebuia sa aiba un doppler scan facut in ultimele 2 luni (sau mai nou). Ultimul facut era de acum 3 ani. A fost vazut in clinica, i s-a luat consimtamantul pe o procedura, a fost adus in teatru si erau pe cale sa il anestezieze, dar nimeni nu avea un doppler mai nou al picioarelor lui.

Buuun. I se cere scuze pacientului, e trimis acasa, dar i se face programarea pentru un scan.

Schimbam planul, urmeaza sa fiu scrub pentru o hernie. Am mai vazut doar una pana acum. Ma descurc destul de bine, zic eu.

Dupa ce fac handover, mi se spune ca sunt chemat in teatrul 2 (cel mare de ORL). Urmau sa faca o parotidectomie (programata pentru) 4 ore, era deja ora 4, eu oricum faceam tura lunga, trebuia sa fiu scrub pentru ea.

Mananc ceva, ma duc si vorbesc una alta cu band 7-le meu, ii spun ca am fost scrub pentru general surgery. Si ca imi dau demisia de la specialist surgery, ma duc la general, e mai usor. 🙂 Instrumente mai mari, setup mult mai simplu, nu tu miscroscoape, nu tu drill, nu tu monitoare de nervi. A inceput sa rada.

Ajung in teatrul 2, ma spal ca sa fiu scrub, si aici anuleaza operatia. Pacientul era confuz, nu stia unde era, nu stia ce i se intampla. Cum l-au adus in teatru si nu l-au oprit in holding bay sau pe Day Surgery, nu stiu.

Aaaaniuei, nu mai au nevoie de mine in 2. Fac curat un pic aici, apoi ma intorc in 3, unde ramasese acum o singura asistenta full-time. Studentele plecasera. Supernumerary-ul nu stiu unde disparuse. Iar a doua asistenta plecase in pauza. Si pacientul era pe masa (si era anestezie generala, nu o procedura mica sub anestezie locala).

Ajut la operatia asta, se termina lista. Merg “la mine” in teatrul 7 (“casa mea”), ajut si acolo sa termine o operatie.

Anestezistul-indian-care-se-crede-mai-amuzant-decat-e s-a gasit sa faca o gluma pe seama faptului ca am facut training pentru cateterizare.
“Oh, so now you have training to touch other males’ penises. You remember you played with that man’s hoohoo and you made it big, you are an expert at this, now you want to do it some more?”.
“Eh, I just did my job, it’s his problem that he liked it”
“Nooo, it is your problem”
“I’d say it was your problem, you were just standing there, watching while a male was touching another male’s penis. Out of the 3 of us, I was doing my job, the patient was asleep (and liking it), you were actually a voyeur”

A tacut si a inceput sa rada.
Apoi intercomul din teatru a bazait, “could Cristian go to theatre 8, please”. Hop, inca un teatru. Aici se face chirurgie vasculara in general (sau urgente, mai rar).

Faceau tot varice, dar EVLT, de data asta se facea ablatia cu laser plus avulsii. Si abia incepusera. Si era abia 17:30. Si aveau doar 2 oameni full-time ramasi.

Terminam operatia in 2 (eu ca runner, scrub a ramas scrub pana la final). La final m-au pus sa tin piciorul cat faceau curatarea si pansarea tuturor avulsiilor, plus bandajarea. Pfui, cred ca avea 150 kg pacientul (nu exagerez). 10 minute de mers la sala, izometrie. 🙂

La final, nu gaseam o fasa. E evident ca nu lasasera o fasa (era si una mare, de 30×30 cm) in interiorul pacientului, dar daca nu gasesti o fasa trebuie sa faci incident report, sa chemi radiologia, apoi sa dai declaratii, sa mergi la masa rotunda, o porcarie. Pentru o fasa lipsa. 15 minute am cautat-o, pana am gasit-o invartita in halatul unui doctor, aruncat in cos.

Apoi am stat un pic la receptie, am rezolvat niste chestii administrative (avem un panou cu personalul din fiecare zi, trebuie updatat la final de zi pentru ziua de maine). Apoi am ajutat niste apartinatori sa isi gaseasca ruda (operata si acum in ITU). Apoi a bazait intercomul ca au nevoie de ajutor in teatrul de urgente (CEPOD).

Si asa am ajuns sa dau o mana de ajutor pentru o apendicectomie pentru aproape 1 ora si in teatrul 5 (CEPOD). 5 teatre intr-o zi, plus un curs enervant.

Am ajuns acasa abia tarandu-ma.

urs alb.gif

De prin spital (1)

Azi am lucrat cu un anesthetist nurse arab si gay. Parfumat din cap pana in picioare. Nu exagerez, cand mobilizam pacientul mi-a venit scrub capul lui in dreptul fetei, duhnea a parfum…
Numele lui? Al-Titty.
You cannot make this shit up.

Am avut o lista de doar 5 operatii, 2 au fost minore (endoscopie nazala sub sedare plus o excizie de cercel din ureche sub anestezie locala).
Celelalte 3 nu ar fi durat atata cu alt chirurg. 2 septoplastii plus o septorinoplastie. Eu am fost scrub la toate 3. In total, aproximativ de 8 ore si jumatate ca scrub (septorinoplastia a durat 4 ore si 40 minute).
Toata lumea stie ca chirurgul asta e mai lent. Unii zic ca e mai minutios. Altii zic ca e neexperimentat (e doar in al 3lea an ca medic specialist). La cate operatii fac astia la un loc in anii de rezidentiat (undeva pe la 2000, dupa ce am facut niste calcule cu un rezident de-aici), e destul de greu sa-l numesti “neexperimentat”. Ideea e ca nu am vazut niciodata o lista de-a lui de operatii sa se termine devreme. Sau macar la timp.
Azi am stat peste program 1 ora (“we were overrunning”). Ora pe care o s-o primesc inapoi (se strang orele suplimentare si la un moment dat o sa am o zi libera).
Dar spre comparatie, sambata am avut o lista cu 7 operatii, dintre care 1 septorinoplastie, 2 septoplastii + diatermie SI alte operatii, am inceput la 9 (nu la 8:30) si tot am terminat la 16:00. Alt chirurg, alt stil de a lucra.
E adevarat, si alti pacienti.

Ei bine, cu toate ca lista era destul de aglomerata, in pauza de pranz ne-am ales si cu un caz de pe lista de CEPOD (de urgente). Un copchil si-a pus in ureche plastilina. Foreign body removal.
Mama, mama cat scandal a facut anestezistul care era alocat teatrului nostru, atunci cand coordonatorul teatrelor a venit la noi si i-a rugat sa faca operatia aici. Ca el nu face operatia aia, ca nu are timp, ca o sa stam peste program din cauza asta, ca nu s-a terminat nici ultima operatie din lista de dimineata (era 13:00 si tocmai eram pe cale sa iesim din teatru).
Pana la urma coordonatorul teatrelor a gasit alt anestezist (cel care e in plus = “on call” in fiecare zi), a mai gasit un scrub (una dintre colegele mele a refuzat si ea sa stea sa faca operatia aia), a gasit un anesthetist nurse (arabul gay a refuzat si el) si am facut si operatia de urgenta. Lista a fost intarziata cu 15 minute mari si alte. In loc sa trimitem dupa pacient cu septorinoplastie la 13:45, am trimis la 14:00, operatia a inceput la 14:15.
Ce a facut anestezistul cu gura mare? Incident Report impotriva coordonatorului teatrelor pentru ca “a trebuit sa stea el peste program din cauza operatiei in plus care a blocat teatrul”. Desi, repet, am stat 15 minute in plus.

Am mai spus-o si aici si pe facebook: la teatre terminam programul inainte de ora oficiala (18:00 sau 17:30) in 80-90% din cazuri. Da, se mai sta si peste program, dar 1. se sta mult mai putin per total si 2. overtime-ul se primeste inapoi intotdeauna, inclusiv la anestezisti si 3. anestezistii pleaca invariabil mai devreme decat asistentele (noi mai facem curat, strangem instrumentele pentru maine etc.).

Plus, nu e ca si cum am folosit teatrul sa dam o petrecere, am facut o operatie necesara pentru binele unui pacient.
Unii oameni pur si simplu cred ca si-au gresit vocatia. E plina lumea de posturi pentru oameni cu gura mare si nemultumiti de nimic. Posturi care (in Anglia, cel putin) ar fi chiar mai bine platite decat cel de medic anestezist.

 

Zilele astea am facut din intamplare cunostinta cu unul dintre cei 3 noi italieni care au venit in spital si au fost repartizati… in fosta mea sectie (la boli respiratorii/medicina interna). Ca sa fie totul si mai amuzant, sta fix in fostul meu apartament. Si se plange de aceleasi probleme ca mine acum jumatate de an. Si spera sa plece cat mai repede de acolo, vroia de fapt sa vina la sectia de chirurgie generala, dar agentia i-a zis ca nu sunt posturi. Am verificat site-ul trustului acum cateva saptamani, sigur era cel putin un post liber la chirurgie generala. Si el a cerut un apartament cu 2 camere (shared) si a primit unul cu 4 camere (shared). Si pe el l-a mintit agentia exact la fel. :))
Nimic nu se schimba, totul se repeta.
Am mai scris pe facebook ca dintre italienii care au inceput in ianuarie-martie, unii au plecat acasa, unii au plecat deja prin alte trusturi. Si cativa s-au reangajat prin spital sau au ramas sa faca doar ture bank. Si 4 au ajuns pe teatre. 1 de cateva saptamani, 1 a inceput azi (si a zis, dupa prima zi, ca aici e perfect fata de sectia veche, aici se pensioneaza) si ceilalti 2 incep in vreo 4 saptamani.
Ma tot intreb cum de e posibil ca nimeni sa nu faca nimic in trustul asta in privinta ratei de fluctuatie a personalului. Daca eu as fi la hr si mi-ar pleca peste 50% dintre oamenii pe care ii angajez in primele 10-12 luni, mi-as pune niste intrebari. 🙂
In alta ordine de idei, toata munca mea grea din ultima vreme a reparat cat de cat imaginea mea (sau cel putin a facut aproape uitat incidentul) pe aici. Mi se dau din nou ture bank oricand vreau si incepe lumea sa-mi reofere si in afara specializarilor mele (ORL si MaxFax).
Daca ar sti ei de fapt ce planuri de viitor am eu…

my money.gif

3 luni in sala de operatie

Iunie, Iulie, August au trecut foarte repede. Am facut primele ture lungi (13 ore la spital, 08:00-21:00), am facut ture suplimentare (bank shifts), am ajuns cam prin toate salile de operatie (mai putin trauma si oftalmologie).

Departe de-a ajunge la concluzia ca gata, stiu multe, acum sunt intr-un punct in care imi dau seama ce praf eram la inceput si cat de praf inca sunt si cat de multe mai am de invatat.
E usor sa iti dai seama de asta in momentul in care vezi o scrub nurse cu experienta facand aceeasi operatie pe care ai facut-o si tu, dar cu mult mai multa usurinta si mult mai eficient.

Precum am mai zis, eu sunt la specialist surgery. Cand fac ture lungi (long days, 8-21), dupa ce termin lista cu operatii din sala unde sunt alocat pana la 18:00, trebuie sa verific fie pe calculator, fie cu coordonatorul de amiaza, in ce teatre se fac in continuare operatii si sa le iau pe rand sa ii intreb daca au nevoie de mine sa ii inlocuiesc.
Daca e vorba de un teatru in care se face o operatie de specialist surgery, norocul lor. Pot sa ma scrub in direct si sa inlocuiesc scrub nurse de acolo (care va pleca acasa). Daca e un teatru de chirurgie generala sau trauma (ortopedie) sau neurologie – ghinionul lor. Daca nu exista alta asistenta care face tura lunga (una cu mai mare experienta, eventual cu cursul de theatre practitioner facut), cine e scrub nurse ramane acolo si eu pot inlocui doar runner-ul.
Uneori nu e nici o operatie dupa ora 18:00, atunci pur si simplu merg in teatrul de urgente (CEPOD), ii ajut doar pe cei de acolo.scrub nurse

Zilele lungi la teatre sunt oarecum frustrante din 2 motive:
– nu imi place sa vad ca nu am cum sa ii inlocuiesc pe cei care sunt scrubbed, pentru ca pur si simplu nu stiu operatiile lor si nu stiu toate instrumentele sau ce trebuie sa fac. Cateodata nu stiu nici macar de unde sa le iau consumabilele (in cazul destul de des intalnit in care le trebuie ceva in plus fata de ce pregatisera initial pentru operatie). Asta se intampla in general la operatiile cu instrumente laparoscopice si la cele de neuro, unde se folosesc instrumente multe si consumabile multe.
– unul din avantajele muncii la teatre este ca termini inainte de ora 18:00. Desigur, exista si cazuri cand termini dupa 18:00 (altfel nu ar fi nevoie de oameni care sa lucreze long days). In 3 luni am lucrat aproximativ 45 ture normale (am avut 5 days off, pe care le scad din 50 zile in total). Am avut 4 dupa-amieze in care am stat overtime platit (intre 18-20 sau 18-21) pentru a ii inlocui pe altii din alte teatre. Dupa 18:00 am terminat lista in teatrul unde lucram eu doar in 2 dati. 2 din 45 nu e rau deloc, mai ales cand in restul timpului pleci la 17:15-17:45. Ei bine, in zilele lungi iti termini lista ta, iei o pauza (neplatita) de 20-30 minute, apoi trebuie sa te duci sa ajuti pe unde e nevoie. Nici o problema, oricum esti platit sa stai pana la 21:00, dar e neplacut sa stai la munca atunci cand toti ceilalti pleaca.

Multi lucreaza doar 3 zile lungi pe saptamana si se bucura de 4 zile libere. Mie nu imi place sistemul asta, mi se pare mai obositor.

Aniuei. Ce alte lucruri am mai retinut din aceste luni:

Cand faci check-in-ul pacientului (il ridici din holding bay si il aduci in teatru) trebuie sa fii atent la anumite lucruri.
E important sa pui intrebarile standard inca o data (cum se numeste, daca stie ce operatie i se face, daca a semnat foaia de consimtamant, daca e alergic la ceva, daca e diabetic, daca a mancat/baut in ultimele 4/2 ore).
E important sa pleci din teatru cu numele pacientului. Unii vin in holding bay si habar-n-au pe cine trebuie sa ridice… Am avut un scandal acum 1 luna jumatate, cand 2 asistente diferite au adus 2 pacienti diferiti in acelasi teatru (1 era evident programat pentru alta operatie, in alt teatru), pentru ca nu au facut verificarile necesare.
E important sa te asiguri ca orice femeie fertila (care a avut menstruatie in ultimele 60 zile) a facut un test de sarcina (urinary pregancy test = UPT, sau urinary hcg pregnancy test). Daca nu e facut, e scaparea sectiei de unde a venit. Poti sa le faci incident report (sau nu), dar e important sa nu o aduci in teatru fara sa stii daca e posibil insarcinata. Acum 3 saptamani chiar am avut o tanti de 30 si ceva de ani care a fost descoperita drept insarcinata in Day Surgery Unit. Se intampla mai des decat ai crede.
E important sa te asiguri ca pacientul sau parintii unui pacient minor stiu ce presupune anestezia generala. Chit ca pare imposibil, multi nu stiu ce li se va intampla. Daca le explici in 5 propozitii (they will put in a cannula in a vein, give some fluids and medication through that, give some gas through a mask and then you’ll be asleep and then you will wake up in the recovery area), te salvezi de surprize neplacute. Am avut o mama de copil care a inceput sa faca foarte urat cand si-a vazut copilul adormind brusc dupa Propofol. Chit ca anestezistul sustinea sus si tare ca i-a explicat asta, chit ca a fost vazuta de chirurg, care i-a explicat ceva inainte sa-i ceara consimtamantul scris pentru asta, nu strica sa re-explici ceva simplu.
Trebuie sa te asiguri ca ai majoritatea consumabilelor generale (fase, bandaje, ace, suturi, adrenalina, parafina, manusi, halate, dezinfectante, campuri sterile, ser etc.) DIMINEATA. Nimic nu e mai enervant decat sa incepi o operatie si sa vezi ca nu ai cate ceva si trebuie sa te invarti prin 16 teatre ca sa gasesti acel ceva. Desigur, nu poti sa te pregatesti chiar pentru orice.
Daca ai operatii peste 2 ore, trebuie sa intrebi intotdeauna chirurgul sau anestezistul daca vor montarea unui cateter vezical. La mine in trust pun femeile pacientilor femei si barbatii pacientilor barbati. Si da, eu, ca asistent, am voie sa pun cateter barbatilor. Important de tinut minte. 🙂
Daca ai o operatie de excizie de ceva, chit ca chirurgul uita, e de datoria ta ca scrub nurse sa-l intrebi daca vrea sa trimita tesutul sau organul excizat la histopatologie.

 

Am incercat sa obtin cursul de theatre practitioner, mi s-a spus ca trebuie sa astept minim un an. Well, nu o sa-mi para rau cand o sa plec de-aici. Un motiv in plus pentru a pleca (daca mai era nevoie). 🙂

 

Ca alte observatii personale dupa munca aici: cu siguranta nu e locul de munca ideal. Exista si avantaje si dezavantaje ale muncii in sala de operatii. Dar e important sa-ti gasesti ceva ce-ti place in ceea ce faci, altfel devii foarte repede frustrat. Si e plin sistemul lor de sanatate de frustrati care muncesc fara placere. Asta pentru cei care-mi citesc blogul – dar nu au fost niciodata intr-o sala de operatii.

Niste mici observatii cosmetice: statul in picioare cateva ore pe zi nu e foarte placut (dar nici in sectiile generale nu prea stai jos) si microclimatul de sala de operatie e destul de nasol cu pielea, mai ales cu cea a mainilor (pe care oricum le tot speli, deci le usuci) si cu cea a fetei. Gasirea unor creme de maini si de fata e importanta. 🙂 A, da, bonus: orice zi la teatre e o bad hair day. 🙂

La final, pentru ca aspectul financiar e si el important: fara week-enduri si nopti pierzi destul de multi bani la salariul de baza. Pentru mine diferenta e de minim 200 lire (net) fata de lunile de pe sectia de respiratorii. Pe de alta parte, esti mai putin stresat. Dar daca vrei sa lucrezi overtime, poti face destul de multe ture in plus aici – si sunt platite cu 30% mai mult decat overtime-ul normal. Atata doar ca singurul mod de-a-ti mari salariul este sa faci overtime. Poate in oraselele mai mici nu conteaza, dar in Londra, 200 lire in minus conteaza la final de luna, cand chiria e cat e aici.

 

Drepturi imagine: nursection.com