medicina

Cum pui in pozitia de recuperare un om cazut la pamant

Pozitia de recuperare sau pozitia laterala de siguranta. Plus cate ceva despre primul-ajutor in epilepsie.

Dupa ce verifici daca e constient, apoi daca respira, apoi daca pare sa aiba vreun traumatism la nivelul coloanei vertebrale, ii ridici si indoi mana de pe partea ta la 90 de grade (saluta :) ), apoi ii pui mana cealalta sub obraz (palma inspre exterior), apoi ii ridici si flexezi piciorul de pe partea indepartata de tine, apoi il misti pe o parte. Si te asiguri ca are gura libera dupa ce faci asta. Imagine simpla pas cu pas:
pozitia de recuperare

A, da. Nu pozitionezi pacientul pe lateral daca vezi ca n-are puls si nu respira. Asta am vazut cu ochii mei acum 2 veri, cand un turist a murit desi eu si un alt turist (intamplator, medic italian) i-am oferit primul-ajutor (compresii externe toracice + respirate gura-la-gura) pana la momentul sosirii ambulantei. Primul lucru pe care l-au facut niste turisti rusi (curajosi, de altfel, l-au scos din valurile mari pe turistul inecat) a fost sa-i ridice mana si sa incerce sa-l mute intr-o parte…

Postul asta vine si pentru ca la examenul final scris am facut 2 greseli la grile (ceea ce m-a facut sa pierd 10-le curat). Una dintre ele era “cum pozitionezi copilul in timpul unei crize de epilepsie”. Raspunsul meu a fost pe spate (“in decubit dorsal”), raspunsul considerat corect de examinatori a fost “in decubit lateral”.

Daca aveam optiunea “DD cu pozitionarea capului pe o parte, ca sa minimizam riscul de inecare” o alegeam pe asta. Logica mea a fost simpla: daca pacientul are convulsii, e foarte probabil sa fie dificil sa il intorci si posibil sa se intoarca singur (adica sa cada) pe spate.

Am gasit recomandari un pic contradictorii pentru ingrijirea pacientului cu epilepsie.

Recomandarea sa NU muti pacientul IN TIMPUL CRIZEI DE EPILEPSIE in lateral, ci sa astepti sa se termine criza am gasit-o la Crucea Rosie Britanica, pe Medline Plus (al US NL of Medicine), pe

Crucea rosie americana si CDC recomanda mutarea in pozitia de recuperare a pacientului cu criza (nu mentioneaza nimic de asteptare).

Dintre sursele semi-oficiale, Epilepsy Action si Epilepsy Society din UK si Asociatia Pacientilor cu Epilepsie din Romania sau Liga Elvetiana contra epilepsiei recomanda pentru primul-ajutor in caz de epilepsie:

Dupa ce se termina criza, persoana ar trebui asezata pe partea sa stanga (n.a. sau pe o parte). Retineti ca exista riscul ca, inainte sa-si revina complet, pacientul sa vomite. Prin urmare, capul ar trebui sa fie intr-o parte, astfel incat voma sa nu fie inhalata.

Ma rog, aici a fost mai degraba nemultumirea mea pentru ca am fost depunctat pentru un raspuns cel putin partial corect – pentru ca asa am fost invatat inclusiv la cursul de prim-ajutor facut la Crucea Rosie romana

Ca alte masuri luate (de data aceasta de personalul medical specializat) in caz de criza epileptica enumar (sursa):
evaluare initiala: AirwayBreathingCirculationDisability (Observarea/Obtinerea si mentinerea functionala a cailor respiratorii, Evaluarea respiratiei, Evaluarea circulatiei si controlul hemoragiilor, Evaluarea functiilor neurologice). Aici intra eventuala intubare, Oxigenoterapie, masurarea pulsului si a tensiunii, efectuarea unui EKG (daca e un pacient fara istoric cunoscut), abordul venos si tratamentul oricarei hemoragii .
– luarea in calcul a unor factori precipitanti pentru o criza convulsiva: Hipoglicemia (o cauza importanta a convulsiilor, chiar si la pacientii care nu se stiu drept diabetici), Eclampsia (complicatie a sarcinii cu hipertensiune indusa de sarcina), Febra (poate semnala o cauza infectioasa – meningita – pentru convulsii), Abuzul de alcool/droguri (sau supradozele – toate pot cauza convulsii in anumite cazuri), Accidentare (traumatism cranian)
– luarea in calcul a anumitor complicatii: Incontinenta (relativ des intalnita), autoaccidentarea (traumatism cranian, dizlocarea umarului, fracturi etc.)
– evaluarea necesitatii transportului de urgenta la spital, in functie de anumiti factori (pacient care se stie ca suferind de epilepsie, recuperare completa post criza, lipsa riscului imediat, supervizare adecvata – apartinatori/familie)
– tratamentul medicamentos: cu benzodiazepine (Diazepam, Lorazepam, Midazolam)

 

 

de prin spitale, Romania, stiri

Trei stiri din sistemul de sanatate de stat din Romania

Asistentă medicală în stare gravă. A suferit un accident vascular cerebral după o situaţie tensionată din spital: „Era suprasolicitată”
O asistenta medicala de 59 de ani a suferit un AVC in timpul muncii, pe sectia de spital unde trebuia sa aiba grija de un numar mai mare de pacienti ca de obicei (din cauza lipsei de personal cumulata cu vacanta unei colege). Aparent, suferea si de hipertensiune. Asta e la fel de relevant ca si cum as spune “era trecuta de a doua tinerete”.
Evident, nimeni nu se simte vinovat. Citez din directorul spitalului

“Lipsa personalului a fost tot timpul o problemă şi ne-am ajutat angajând persoane fizice autorizate. Problema a fost rezolvată temporar. Este destul de anevoios pentru că trebuie urmate mai multe etape pentru a face angajări. Nu le facem de capul nostru”

E adevarat ca in ultima vreme s-au mai deblocat din posturi (cel putin in Bucuresti, in ultimul an am tot auzit de posturi eliberate prin spitalele mari). Problema e ca se face ceva foarte tarziu. Si ca foarte multi dintre cei care termina scolile de asistenti medicali nici nu concep sa mai munceasca in tara. Si dintre cei ramasi, nu toti sunt foarte bine pregatiti pentru meseria asta. Alt lucru pentru care “nimeni” nu e de vina.

Sincer, ma mir ca nu au fost mediatizate mai multe cazuri de genul asta. E adevarat, nu atrag la fel de multe comentarii ca orice caz in care se acuza din start personalul medical de cate-n-luna-si-n-stele.

Un adolescent de 14 ani, revoltat de condiţiile în care este internată bunica sa (in Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa), a postat pozele pe Facebook

Trebuie vazute pozele. Cam ce am vazut si eu in floarea spitalelor bucurestene (Floreasca, Universitar Central, Cantacuzino, “Elias”, Militar central, Colentina). Doar la Grigore Alexandrescu si Coltea nu am vazut asa ceva – dar e adevarat ca sunt spitale proaspat renovate. Si la Bals era cat de cat ok.

E adevarat, si in spitalele antementionate exista sectii si sectii. Pentru unele se gasesc bani pentru renovare, pentru altele… nu. Poti merge in acelasi spital la etajul 1 si sa te crucesti de jegul de acolo (ca in articolul citat) si apoi la etajul 3, 5 etc. si sa vezi o sectie foarte ok. Cel mai tare mi s-a parut cand am vazut pe aceeasi sectie 4 camere renovate si cu conditii ok-spre-bune si alte cateva camere si mai multe saloane care erau cu veceurile distruse, linoleul rupt, sange pe pereti si jeg peste tot. Minunea “fondurilor pentru renovare limitate“. Nu vopsim peste tot, doar spoim un pic cateva camere.
Evident, e plin internetul de stiri de genul asta (vezi si cazul Ploiesti aici si aici). Avem si un filmulet:
Si, la final:
Infirmiera care s-a pozat pe patul de spital cu Gabriel Cotabita, concediata impreuna cu colega care a fotografiat-o
Cum mama naibii sa faci asta? Prima chestie pe care ne-au spus-o de la scoala inainte de prima perioada de practica “NU pozati pacientii, nu faceti poze in spital, nu le puneti pe facebook, nu puneti tag-uri cu spitalul”. Acelasi lucru apoi ni l-au spus la sedintele de “protectia muncii” (printre alte lucruri). Aproape toate asistentele sefe pe care le-am intalnit au insistat sa ne spuna ca sa nu ne prinda ca facem poze la ele pe sectie.
Asta ca sa vorbesc doar despre ideea de “e interzis”, ca sa nu mentionez faptul ca esti acolo ca sa ai grija de un pacient si sa-l respecti din toate punctele de vedere ca persoana – o treaba de care uita prea multi oameni din sistem.
carti

“Freakonomics” – cum poti raspunde cu instrumente economice la intrebari mai degraba sociale

freakonomics

In anii ’90, SUA se confrunta cu un val de crime violente. Numarul de omucideri crestea constant, indiferent de ce faceau autoritatile. Nenumarati “experti” prognozau un viitor sumbru, in care numarul de omucideri ar fi crescut cu 100% pana la 200% pana in anii 2000. Apocalipsa era aproape!

Atata doar ca asta NU s-a intamplat! In loc sa creasca anual, numarul de crime a inceput sa scada si continua sa scada pana in ziua de azi. Dupa un maxim atins in 1992 (757.7 crime violente la 100.000 locuitori), numarul de crime violente a scazut pana la nivelul din 1970 (386,9 crime violente/100.000 locuitori in 2012). Aceiasi experti care in 1990 prevesteau sfarsitul au iesit acum cu teorii despre “ce s-a intamplat”. Dintre teoriile plauzibile avem: cresterea numarului de politisti, cresterea numarului de criminali incarcerati si inasprirea pedepselor (comparativ cu anii mai blanzi ’70) si imbatranirea populatiei/schimbarea demografica, coroborata cu o economie de boom, care a oferit joburi multe populatiei.

Aici intra in joc teoria autorului cartii, care spune ca, dupa un faimos proces din 1973, care a legalizat avortul la nivelul intregii tari (Roe v. Wade), numarul de avorturi a crescut vertiginos in anii ’70 si ’80, stabilizandu-se la nivelul anilor ’90. Studiind datele demografice ale persoanelor care au facut un avort legal dupa acest moment, se observa ca aproximativ 800.000 de copii provenind majoritar din familii cu situatie materiala precara, cu un singur parinte, din familii in care parintii aveau un nivel al educatiei precar samd. Nu trebuie sa fii economist sa te gandesti ca acesti copii erau fix printre cei predispusi in a deveni criminali la varste de 14-20 de ani. Printr-un act de interventie externa (“eliminarea” lor cu totul din “marea” de posibili criminali) se poate explica (o parte din) scaderea dramatica a ratei criminalitatii violente din SUA.

Evident, exista multi critici ai acestei teorii, unii cu argumente mai bune (dar gresite) sau mai proaste (de tipul “ad hominem” sau limitate la “teoria aceasta este cladita pe legalitatea avortului, nu sunt de acord cu avortul, deci nu sunt de acord cu teoria”).

Interesant este ca autorul foloseste chiar exemplul Decreteilor lui Ceausescu: in urma decretului prin care dictatorul interzicea avorturile s-au nascut un numar mare de copii, care s-au maturizat fix inainte de 1989. Si au avut un rol important in miscarile populare care l-au dat jos. Ma rog, apoi mentioneaza o tampenie (cum ca Ceausescu ar fi fugit cu 1 miliard de $ dupa el), dar exemplul e destul de bun.

O continuare la teoria sa ar fi daca cineva ar studia numarul de crime (violente sau nu) din Romania in anii 2000-2010. In 1990 se estimeaza ca am avut 900.000 de avorturi (un numar exagerat, in opinia mea) si numarul a ramas constant mare pana s-a stabilizat prin 2005. Tine minte cineva cat de pline erau orfelinatele in anii ’90 si numarul imens de copii (si oameni) ai strazii de la inceputul anilor ’90? Sa nu-mi spuna mie cineva ca s-au imputinat doar pentru ca a inceput sa “duduie” economia tocmai in 2006.

Revenind la carte. Autorul nu este un economist in domeniul strict al cuvantului. Nu va discuta la nesfarsit despre politica monetara si macroeconomie (a la Paul Krugman). Pur si simplu isi pune niste intrebari cu o oarecare valoare sociala (sau nu) si incearca sa le explice cu ajutorul statisticii sau a altor unelte pe care economia ti le pune la dispozitie. Numeste acest tip de economie (economics) “freakonomics“.

Astfel, in carte, el ofera raspunsuri la intrebari de genul “cum afli daca niste profesori isi ajuta elevii sa triseze la niste teste standardizate” si “cum prinzi acesti profesori trisori” (gandesti ca ei), “cum iti dai seama ca intr-o competitie sportiva e posibil sa existe rezultate trucate” (verifici date statistice pe o perioada mai lunga), “cat de profitabila e viata de traficant de droguri” (la fel ca intr-o companie capitalista, deloc profitabila pentru cei de la baza, dar foarte profitabila pentru cativa din varf), “de ce agentii imobiliari nu actioneaza tot timpul in bunul-interes al clientului lor” (motivatia lor e considerata de ei “prea mica”), “de ce triseaza sau incalca regulile/legile lumea, in general” (din cauza recompensei care depaseste pedeapsa teoretica) si la multe alte intrebari.

Editia pe care am citit-o  eu avea si cateva articole de pe blogul Freakonomics sau cateva articole printate in ziare, care completau imaginea generala de colectie de idei a cartii.

Per ansamblu, o lectura usoara si foarte interesanta, daca esti genul de persoana care chiar isi pune intrebari despre lucrurile care se intampla in jurul sau. Exista si o continuare, pe care urmeaza s-o citesc, disponibila si tradusa in limba romana “Superfreakonomics: Incalzirea globala, Patriotismul prostituatelor si motivele pentru care teroristii-kamikaze ar trebui sa-si faca asigurari de viata

P.S. Eeeeh, ce bine e sa nu mai ai examene, cand citesti o carte nu te mai simti vinovat ca nu inveti :)

intrebari

medicina

O proteza din otel, plastic si silicon care nu are parti electronice si ofera mobilitate crescuta

Curiosi pentru mai multe detalii?

Cum functioneaza proteza? Se monteaza direct pe mana/ciotul degetului ramas (cu un fel de ham) si apoi foloseste miscarile naturale ale mainii. Este evident ca nu ai control 100% asupra tuturor miscarilor de care e capabil un deget “natural”, dar este o solutie ce pare comoda, inteligenta, usoara, cat de cat aratoasa (cu “teaca” din silicon adaugata) si relativ usor de intretinut. Lipsa componentelor electronice o face si mai putin predispusa la probleme la utilizarea de durata.

Povestea inventatorului (si a protezei) este foarte interesanta. Desi are studii in domeniul economic (business), si-a machetat si desenat intr-un soft de tip CAD schemele pentru primele matrite. A inceput cu ideea de a fabrica degete cosmetice (fara functionalitate, dar mai degraba “aratoase”). A ajuns sa faca un dispozitiv care se poate adapta in nenumarate configuratii, in functie de numarul de degete amputate si tipul amputarilor (totale, partiale). Fiecare deget are in jur de 23 de piese dar, aparent, este construit la comanda (pe specificatiile fiecarui pacient). Desi e vorba de o proteza modulara, care se poate adapta usor la diferite cerinte, se pare ca firma continua sa o perfectioneze.

Sursa: articolul asta.

x fingers

Cat costa?

Am gasit informatii neclare. Pretul pare sa fie intre 5000$/deget si 12.000$/mana. Un review NHS din 2012 zice 10.350 lire/mana  (de tip X Finger).

Drepturi imagine (si filme): Didrick Medical.

recenzie film

The Man from U.N.C.L.E – foarte distractiv, daca iti plac genul asta de filme cu spioni

Screen Shot 2015-08-25 at 22.45.37

Daca mergi la filmul asta asteptandu-te la un film mai nou cu Jason Statham sau un Bond ceva mai vechi (actiune non-stop, impuscaturi peste impuscaturi, gadgeturi fantasmagorice, urmariri cu masini scumpe si niste personaje-negative atat de fortate ca sunt aproape comice), o sa fii dezamagit.

La fel, daca vrei un Snatch, dar cu spioni, e posibil sa fii dezamagit. Sau nu – depinde de ce ti-a placut Snatch (sau Lock, Stock and Two Smoking Barrels).

The Man from U.N.C.L.E are multe elemente din alte filme regizate de Guy Ritchie: scene de actiune relativ rapide, fara multa “bataie”, dialoguri spumoase – care dau o tenta amuzanta unei scene la prima vedere serioasa, o mica “dezvaluire” despre un personaj, niste tradare, editare caracteristica a scenelor si o coloana sonora foarte, foarte potrivita. La care se adauga decoruri care nu exceleaza prea mult, dar sunt augmentate de costumatie bine aleasa.

Pe scurt, mie mi-a placut mult. O ora si 40 de minute au trecut foarte repede, fara sa existe momente moarte sau plictiseala.

E adevarat, poate personajele puteau fi construite mai mult, dar pentru asta poate ii trebuia un Robert Downey Jr., nu actorii atasati unui Superman trist sau unui Lone Ranger care e posibil sa-i fi ingropat cariera lui Johnny Depp. Nu ca nu mi-a placut cum au jucat cei doi protagonisti, dar pur si simplu nu prea aveau de unde sa ofere mai mult.

asistent medical, munca

Vaca de muls

Cam asta suntem noi pentru toata lumea daca avem indrazneala sa ne dorim sa plecam sa lucram in alta tara. Nu ma plang si nu cer mila, doar observ realitatea.

Alt titlu pentru aceasta postare ar fi “cat te va costa sa pleci ca asistent medical sa lucrezi in alta tara“.

vaca de muls

Sa facem un calcul:

Scoala vrea: 180 lei pentru eliberarea Planului de Invatamant (cu detalierea orelor de practica/teorie pe cei 3 ani) + o adeverinta. Si le elibereaza cam cand vrea ea (scoala sau… persoana care le completeaza).

OAMMR vrea: 153 lei (inscrierea in ordin plus cotizatia anuala – pentru cele 5 luni ramase) + 100 lei (pentru o stampila, o semnatura si o adeverinta care se vrea un certificat ce probeaza caracterul nostru “certificate of good character” – care se elibereaza in cateva zile). Aici adaugam minim 50 lei pentru un certificat A5 care sa ateste ca esti apt psihic pentru meseria de AMG (cu parafa unui medic psihiatru + a unui medic de familie/medicina muncii/medicina interna) + 1 cazier (19 lei). Sa zicem ca vrei sa si lucrezi un pic in tara, adaugi un minim de vreo 18 lei pentru o asigurare de malpraxis (minimul asta il platesti la firme de genul Astra sau Carpatica – ambele in faliment sau pe cale sa intre-n faliment). Si cativa lei pentru niste copii xerox.

La asta adaugam:

  • pasaport 290 lei, valabil 5 ani – nu e chiar obligatoriu, dar toata lumea iti recomanda sa ti-l faci. Oricum, daca il faci in strainatate (la un consulat), e mai scump (aprox. 100 euro, daca nu ma insel)
  • inca un cazier 19 lei. N-ar fi asa rau daca n-ar trebui sa le platesti la Posta Romana, unde stai la cozi peste cozi si dureaza inregistrarea cererii si eliberarea chitantei o gramada de timp.

  • traducere acte. In engleza am gasit un pret minim de 12 lei/pagina. Pentru germana am gasit cu 25 lei/pagina pana acum. Aici intra: adeverinta de la scoala (care tine loc de diploma) 1p, adeverinta tip de la medicul de familie care sa spuna ca esti apt de munca 1p, adeverinta stagiilor de instruire practica 1p (cred), cazier 1p, certificat membru OAMMR 1p, adeverinta good character OAMMR 1p. Total: 6 p – minim 72 lei

  • legalizare acte. Daca ar fi vorba de legalizare traduceri, cel mai mic pret gasit este de 37 lei/document. Cam mult. Dar, din ce inteleg eu, se cer copii romanesti legalizate + traducerile autorizate. Copia legalizata pentru un document romanesc are un pret minim de cam 6 lei/pagina (dar se invarte pe la 10 lei la multi notari publici). Avem cele 6 documente de mai sus, plus pasaportul. Inca minim 42 lei

TOTAL pana acum:

114 + 309 + 340 + 180 lei = 943 lei

Plus taxele postale pentru trimiterea unui plic voluminos in Anglia (aprox. 100 lei)

Plus cele 2 taxe pentru NMC (110 + 130 lire) = aprox 1490 lei (la 1 lira de 6,2 lei)

Minim 2500 lei.

Aici adaugam costul biletului de avion, transferul aeroport-oras, plus cazarea in prima luna (care poate presupune si cererea unei garantii si o plata in avans). Plus un cazier din tara-destinatie. Aceasta parte e platita de multe ori de intermediari sau angajatori (sau primesti ceva cazare subventionata la inceput).