3 imagini din Grecia de ieri/azi

Astea au fost din piata Syntagma, locul unde este parlamentul grec (in palatul vechi regal).

Intre timp, azi, pensionarii care nu au carduri de debit, deci nu pot folosi ATM-urile, fac cozi pentru a-si ridica banii de pensie.

pensionari atena

Mai multe in live-feed-ul asta.

Drepturi foto dpa.

Plamanii (si alte organe) pot fi acum “tinute in viata” intre recoltare si transplant

Avans tehnologic in domeniul transplantului de plamani: cu ajutorul unui Sistem de Ingrjire a Organelor (OrganCareSystem), organele pot fi tinute intr-un mediu steril, cald si perfuzate, utilizand nutrienti, respirand, batand (daca e inima), practic “traind” ca intr-un organism uman.

Totul se face cu o masinarie din asta, de la Transmedics, care o sursa de oxigen, o pompa pentru circularea sangelui in organ, senzori pentru monitorizarea in timp real a anumitor parametri ai organului, “camera” sterila speciala pentru pastrarea organului plus spatiu pentru solutiile perfuzabile folosite pentru a pastra organul in viata.inima intr-o cutie

Cum arata niste plamani care respira asa?

plaman transmedics

Cat costa o masinarie din asta? Pe un site am gasit vehiculata o suma de 150.000$ pentru masina in Canada sau 35.000 euro/transplant efectuat in Europa cu ajutorul unei asemenea masini (un fel de leasing operational?).

Ca mici informatii despre procedura: exista transplanturi de un plaman sau de ambii plamani. Rejetul de transplant cronic apare la un procent insemnat din beneficiari (in SUA: in primul an post-transplant la 7,9% dintre primitori, la aproximativ 43% dintre toti primitorii in viata la 5 ani). Rejetul se manifesta prin bronsiolita obliteranta (sau, rar, prin arterioscleroza).

Rejetul NU este principalul motiv al mortii pacientilor cu transplant de plamani ci… infectia. Printre alte cauze ale mortii sunt: cauze respiratorii (ARDS, PE, insuficienta respiratorie), probleme cardiovasculare/cerebrovasculare si… cancerul.

Supravietuirea medie a pacientilor cu tranplant de plaman este de 5,3 ani (in 2012).

Un rol important in supravietuirea scazuta a pacientilor il are tratamentul constant cu medicamente imunosupresoare, fara de care am avea rejet acut rapid post-transplantare.

Multe alte statistici din SUA aici.

Primul transplant de plamani din SUA facut cu plamani pastrati in viata in felul asta:

Aici un articol interesant despre povestea unui transplant care a folosit o inima din asta pastrata in viata “intr-o cutie”. Si un scurt video-stire despre un transplant de inima facut asa.

Poate sa-mi explice cineva de ce e vola.ro “o idee buna”?

Am deschis televizorul zilele trecute. Plin de reclame la medicamente. Si la site-uri de travel (trivago si altele).

Plus, in 30 de minute de uitat la tv, am vazut de vreo 3 ori reclama la vola.ro in care un “blogger de travel” sustinea ca vola.ro este o idee buna. Plus mesajul “400.000 de romani au folosit vola.ro deja”.

De ce ai plati pentru serviciile vola.ro – cel putin pentru rezervarea de bilete de avion? Aici nu e vorba de zgarcenie sau de mentalitate de roman care nu vrea sa plateasca pentru nimic.

Dar serios vorbind, de ce as plati 10 euro in plus pentru fiecare bilet de avion doar pentru ca fac rezervarea prin site-ul vola.ro?

Ok, ofera servicii de agregare de zboruri. Wow, ce tare. Asta fac si momondo.com si skyscanner.net si nenumarate alte site-uri care mai de care mai copiate unul dupa celalalt. Si as putea spune ca unele fac asta mai bine (au o interfata mai curata si mai clara).

Nu inteleg succesiunea asta de actiuni:

  • Cauti un zbor in ziua x pentru orasul Y.
  • Iti afiseaza orice site din asta pretul companiei aeriene
  • Tu alegi voluntar sa platesti 10 euro in plus unui intermediar care nu a facut decat sa-ti afiseze informatia de pe site-ul companiei aeriene cu pricina?

Si treaba asta este “o idee buna“.

Serios?

Accept faptul ca ei si-au diversificat oferta de ceva timp (ani?) si ofera pachete avion+cazare. La genul asta de oferte nu comentez. Probabil ca ofera preturi comparabile cu orice agentie de turism (poate chiar mai bune). Pentru genul de calator comod, pachetele de genul asta sunt probabil ok.

Plus, mai accept faptul ca, in anumite situatii, de la momentul cautarii si pana la momentul rezervarii, biletul de avion vandut la tariful afisat initial poate sa se fi vandut. Deci exista riscul foarte scazut ca la vizitarea site-ului companiei aeriene sa fie vandut biletul cu pricina. Acuma… ramane la latitudinea fiecaruia sa isi asume acest risc (pentru suma de 10 euro).

Oricum ar fi, partea de cautare si rezervare de zboruri prin terti mi s-a parut pana acum o absurditate.

Si opinia asta nu mi se va schimba pana in ziua in care un agregator din asta de zboruri va oferi un pret mai mic decat cel afisat pe site-ul companiei aeriene. Cam cum fac agentiile de turism care ofera pachete de zbor+hotel precumparand un anumit numar de bilete la pretul minim oferit de compania aeriana.

Problema e ca in momentul acela se va ajunge la un fel de monopol, in care companiile care cumpara bilete ieftine vor putea sa le revanda scump, eliminand avantajul pentru cumparator. :)

Ai atinge un om infectat cu HIV?

Prima data cand am auzit de HIV si SIDA in viata mea a fost in clasa a 5-a. Directorul scolii (care ne era si profesor de romana) a venit la noi si a zis ca “trebuie” sa ne spuna despre aceasta boala cauzata de un virus.

Ne-a zis ca se transmite prin sange, dar si “prin scuipat” (!). Deci sa fim atenti pe unde punem mana si sa nu mai scuipam peste tot. In 1995, intr-o scoala micuta de cartier, oricat de sarac era cartierul, pot sa garantez ca nu exista inca o problema printre copii cu “scuipatul peste tot”. Dar de, atata a stiut sa ne zica.

Asta desi de pe vremea aceea cred ca erau disponibile informatii cat de cat credibile – mai ales ca nu existau surse de informare de tipul “am citit pe internet”. In sala noastra de clasa din postliceala aveam un mic tablouas care cred ca avea lejer 20 de ani (dupa layout, fonturi si faptul ca hartia era ingalbenita). Pana si acolo scria ca se transmite prin orice fel de contact care presupune schimb de sange (sange infectat – mucoasa discontinua, cu ulceratii etc.).

A, ca sa fiu clar, CDC spune ca HIV nu se poate transmite prin

“Saliva, tears, or sweat. There is no documented case of HIV being transmitted by spitting.”

Sfarsit de scoala (partea teoretica, cel putin)

Saptamana aceasta am predat ultimele referate, am dat ultimele lucrari schoolsoutsumative, am primit ultimele note “din burta”.

Lucrarea de diploma a primit ok-ul profesorului coordonator, mai ramane s-o paginez mai atent, sa caut si corectez greseli si sa introduc si diacritice. Apoi tiparire si gata.

Din scoala au mai ramas 5 saptamani de practica, inscrierea la examen (si plata unei taxe pentru asta), cateva ore de pregatire pentru examen cu diriginta si apoi cele 3 examene din august. In lipsa unor intamplari neasteptate, peste aproape 7 saptamani voi fi Asistent Medical Generalist.

Acum 3 veri dadeam examenul de Zertifikat Deutsch B2 la Goethe Institut Bucuresti. Unul dintre cele mai dificile examene din viata mea, in special pentru ca nu eram suficient pregatit pentru el. Poate a fost asa greu si pentru ca plateam din banii munciti de mine, dupa 4 ani de cursuri de limba germana platite tot din banii munciti de mine. Privesti altfel lucrurile atunci cand picarea unui examen inseamna irosirea unei treimi din salariul tau. :)  L-am luat cu bine.

Apoi am dat cel mai usor examen din viata mea, pentru adminterea la postliceala de asistenti medicali. A fost atat de usor incat am completat foaia de examen in 10 minute si dupa aceea m-am rugat de profesorii coordonatori sa ma lase sa plec (trebuia sa stam minim 20 de minute). Am luat 94 din 100, am gresit la 1 intrebare din Psihologie si am crezut ca cistita e o boala a uretrei (nu a vezicii urinare).

Dupa 3 ani de postliceala pot spune ca ma incearca niste sentimente foartre contradictorii.

Pe de o parte, daca e sa vad doar jumatatea goala a paharului, au fost 3 ani plini de dezamagiri. Stiam ca nivelul de predare si evaluare nu va fi foarte ridicat. Dar speram sa fie ceva oarecum asemanator cu ce am facut la facultate, la ASE. Realitatea a fost mult mai trista.

Au fost 3 ani care s-au asemanat prea mult cu cei de liceu, in care unii profesori predau constiincios materia lor, dar altora (prea multora) nu le pasa nici cat negru sub unghie de scoala, elevi si ce le iesea din “maini”. Mi se pare inacceptabil sa fii profesor si sa nu dai la ore decat de 1-2 ori, ca sa dai niste lucrari din niste suporturi de curs pe care le-ai dat cumva, candva, cuiva si apoi sa te mandresti cu statutul tau de “educator al viitoarelor generatii”. Sau sa predai materia in bataie de joc, cu greseli si incomplet – dar apoi sa imi tii lectii despre “lipsa de interes a elevilor din ziua de azi”. Nu ca o sa incep o polemica despre cine a aparut primul, oul sau gaina. Da, e la fel de inacceptabil sa nu vii la scoala si sa nu stii nimic si sa vrei sa treci. Dar intai fa-ti treaba pentru care esti platit corect si dupa aceea discuta despre corectitudine.

Ok, aici stiu ca pot fi acuzat de ipocrizie, pentru ca eu am cam strans niste absente la anumite ore (in special in semestrul asta ultim). Dar atunci cand profesoara cu pricina vine si imi dicteaza 30-40 de minute dintr-un suport de curs steril sau niste chestii gresite, stranse de pe cine stie ce site de referate (am avut un caz), sau refuza sa raspunda la intrebari simple despre practica in materia pe care ne-o preda… de ce ar trebui sa-mi pierd timpul la orele ei? Prefer sa citesc cursul linistit, sau sa caut manuale mai bune on-line si oricum invat mai mult decat la orele acestor profesori unde am avut absente.

Au fost 3 ani in care pentru a lua o nota proasta trebuia ori sa nu vii deloc la scoala, ori sa nu platesti taxa. Evaluarea a fost de prea multe ori total paralela cu realitatea. Puteai sa iei 6 la o lucrare daca dadeai foaia goala, dar tot 6 luai si daca scriai tot ce stiai, nu copiai, dar profesoarei nu ii placea de tine si/sau nu aveai suficiente prezente la orele ei. Ca sa fiu clar, in 3 ani de scoala am luat 1 singur 6 si 2 de 7 (dintre care unul luat din burta, la Sociologie, pentru ca n-am ajuns la ora la care s-a dat lucrarea si “trebuia sa am o nota”).

3 ani in care am ramas surprins de lejeritatea cu care unii profesori acceptau niste comportamente care m-ar fi dus in fata consiliului profesoral in timpul liceului (sau m-ar fi facut pasibil de exmatriculare la facultate): vorbitul la telefon in gura mare in timpul orei, plecatul si venitul in timpul orei fara macar o minima decenta de a cere voie si scuze inainte, copiatul cu carti, caiete si telefoane (sau tablete, in cateva cazuri) pe banca in fata profesorului care trece pe langa tine, toleratul exclamatiilor de genul “eu platesc pentru scoala asta, trebuie sa trec” – de la niste elevi care nu dau la scoala decat 1 data pe semestru si cate si mai cate.

3 ani de practica in spitale in care am dat peste tot felul de oameni care nu aveau timp, chef sau orice fel de aplecare spre educarea unui viitor coleg. Perioade de practica intregi in care ni se zicea “de ce ati mai venit, oricum n-am ce sa va dau sa fac, mai bine mergeti acasa”. Asta peste toate problemele de zi cu zi dintr-un spital de Stat din Bucuresti, care nu sunt chiar usor de acceptat sau ocolit.

Dar… suntem romani, ne descurcam.

Pe de alta parte, daca e sa privesc partea plina a paharului, am avut si multi profesori care au venit la toate cursurile, profesori care isi predau materia, care incercau sa te faca sa intelegi si sa ramai cu ceva din clasa, doctori care si-au impartasit cu noi experienta clinica, angajati din spitale (asistente, rezident, infirmiere samd) care ne-au ajutat si invatat o gramada de lucruri in timpul practicii, desi erau la fel de prost platiti, obositi, incarcati de munca si stresati ca oamenii mentionati mai sus.

Am vazut ce inseamna sa ai grija de un pacient si sa il vezi ca vine la spital speriat si cu un picior in groapa si iese pe picioarele proprii dupa o vreme de ingrijire medicala.

Am vazut cat de greu e sa relationezi cu oamenii care au suferit fel de fel de pierderi si au diferite probleme de sanatate – nu stiu cat de mult am invatat sa ma descurc in cazurile acestea, dar sper ca m-au schimbat in bine un pic experientele acestea.

Nu in ultimul rand, trebuie sa repet faptul ca am invatat mai multe lucruri decat as fi crezut – in ciuda nemultumirilor mele de mai sus. Si pentru asta trebuie sa le multumesc din nou tuturor oamenilor care m-au ajutat in privinta asta.

Si, pentru a fi onest, trebuie sa recunosc ca tot ceea ce acumulezi in timpul unei scoli depinde in cea mai mare masura de tine. Oricat de mult ai da vina pe altii, atata timp cat nu iti pui deoparte timp pentru a citi, repeta, invata si apoi pentru a-ti pune intrebari, nu o sa inveti nimic.

La final, daca e sa trag o concluzie, as putea spune ca 3 ani trec mult mai repede decat am crezut, ca nu e niciodata suficient timp pentru a invata cat trebuie si ca e mai usor daca inveti sa te descurci in situatii dificile – nu sa astepti tot timpul ca totul sa vina de la altii.

Si ca e mult mai greu sa inveti sa faci ceva nou la 30 de ani fata de 18 ani. Si ca, daca iti permiti, totul e mult mai usor daca nu trebuie sa-ti pierzi timp, nervi si concentrare la un serviciu.

A, da, greul abia acum incepe. :)

Stiai ca exista insulina inhalabila? Plus cateva informatii despre tipuri de insulina.

Ei bine, eu nu stiam.

Am citit de curand un articol din JAMA (mai precis, un min-articol de review si educatie) in care se discuta un pic despre Afrezza, insulina inhalabila cu actiune rapida, aprobata in 2014 de catre FDA in SUA (EMA nu a dat inca verdictul pentru Europa). Din februarie 2015 este disponibila spre vanzare cu reteta in majoritatea farmaciilor americane (sau cel putin asa sustin Sanofi, care au intrat intr-un parteneriat cu Mannkind, producatorii medicamentului, pentru distributie, vanzare si impartirea profitului).

Afrezza Inhaler with 8 unit and 4 unit cartridges of Afrezza (insulin human) Inhalation

Afrezza este o insulina cu actiune rapida, cu concentratia maxima atinsa in sange la 12-15 minute de la inhalarea chiar inainte de inceperea unei mese si efectul maxim atins la aproximativ 50 minute dupa administrare. Inhalatorul este reutilizabil pana la 15 zile si cartusele cu insulina vin preincarcate cu 4 sau 8 unitati (pentru moment, singurele disponibile).

Fiind insulina cu actiune rapida, pacientii cu diabet zaharat de tip 1 (cel autoimun, sau “al copilariei”, in care corpul secreta anticorpi impotriva celulelor producatoare de insulina din pancreas, ceea ce duce la lipsa insulinei din circulatie si la probleme hiperglicemice) au in continuare nevoie de injectii cu insulina cu durata lunga de actiune pentru mentinerea glicemiei in anumite limite pe parcursul unei intregi zile.

Comparata cu o insulina cu actiune rapida injectabila (insulina lispro), are un efect cu o durata un pic mai scurta, dar care apare ceva mai repede decat la cea injectabila (zice articolul JAMA). Efectele sale adverse ar fi tuse, iritare a gatului si hipoglicemie (primele doua normale pentru un medicament inhalat, a doua normala pentru orice tip de insulina cu actiune rapida).

De asemenea, se pare ca acest tip de insulina poate produce bronhospasm la1000px-Asthma_before-after pacientii cu astm sau BPOC (bronhopneumonie obstructiva cronica), deci este contraindicata la acestia (si se recomanda precautie la cei cu alte probleme pulmonare).

Interesant mi se pare faptul ca nu este recomandabila spre a fi folosita in tratamentul ketoacidozei diabetice – dar presupun ca asta are mai degraba legatura cu faptul ca tratamentul in acest caz trebuie facut de un medic, nu de oricine (din cauza specificului fiziologic si de tratament medicamentos pentru acest tip de criza).

Informatii despre Afrezza de aici.

Pe langa usurinta in administrare, acest tip de insulina are si beneficiul adaugat de a scadea putin riscul de administrare a unui tip gresit de insulina sau de doza. Un studiu JAMA din 2014, care lua in calcul toate vizitele la urgente in SUA din 2007-2011 legate de insulina/hipoglicemie/erori asociate arata ca principala problema pentru diabetici este faptul ca nu coreleaza corect administrarea insulinei cu o masa, apoi administrarea tipului incorect sau dozei incorecte de insulina.

Oricat de departe a ajuns stiinta in tratarea diabetului, problema principala tine tot de educatia pacientului, nu neaparat de eficienta tratamentului.

Pe tema asta, Sanofi e in curs de a infiinta mai multe clinici de diabet in India (vor sa aiba 200 pana in 2016), unde se estimeaza ca 65 de milioane de oameni sufera de diabet si peste 70 de milioane sunt in stadiul de prediabet. Gandire de perspectiva (chit ca e motivata de profit).

Problema cea mai mare a acestui tip de insulina? Pretul! Articolul JAMA spune ca in SUA, bazat pe costurile de lista, ar costa cam cu 80% mai mult tratamentul (pentru aproape o luna) pentru un pacient standard fata de unul cu insulina injectabila. Un site NHS cu informatii despre Afrezza ofera ca preturi zilnice 7,54$ vs 3,14$ pentru Afrezza vs. Apidra (o alta insulina cu actiune rapida, injectabila). Asta inseamna un pret mai mult de dublu…

Acuma, oricat de entuziasmati ar fi pe tema asta investitorii si site-urile de sfaturi economice de pe internet, medicamentul asta va trebui sa convinga pacientii si medicii ca merita costurile mai mari, ceva deloc usor de facut.

Cel mai interesant este faptul ca exista un precedent – Exubera. Prima insulina inhalabila, produsa de Pfizer, aprobata de FDA in ianuarie 2006. A fost retrasa de pe piata in octombrie 2007, cu pierderi estimate pentru Pfizer de 2,8 miliarde de dolari. De ce a esuat? Se pare ca un argument a fost si pretul, care era de aproximativ 5 dolari pentru dozele zilnice, vs. 2-3 $ cat costa insulina injectabila.

Un articol din 2008 ofera alte informatii utile pe tema esecului Exubera:exubera

Pacientii nu se tem numai de injectie, cat si de aspecte sociale: cresterea in greutate, riscul de hipoglicemie, intimitate (inhalatorul era imens – foarte vizibil), comoditatea utilizarii inhalatorului (nu era atat de simplu de folosit, necesita ceva munca de educatie inainte, dozele erau dificil de fractionat). Pretul mare era dat nu neaparat de costurile mari ale studiilor clinice imense, care au permis aprobarea concomitenta si de FDA si de EMA (in Europa), dar si de faptul ca trebuia folosita intr-un cartus o cantitate mult mai mare de insulina pentru a fi inhalat suficienta substanta activa.

Pentru cine e curios despre ce ne rezerva viitorul, enumar (din articolul asta) cateva metode de administrare a insulinei la care se lucreaza in ultimii ani:

  • metodele vechi (deja) in vest (dar mai rar folosite in Romania, din cauza costurilor) sunt in permanenta evolutie si optimizare: stiloul-injector de insulina, pompele de insulina.
  • “pancreasul artificial”: un fel de pompa de insulina cu monitorizare continua a glicemiei si cu administrare constanta a unei doze strans-legate de glicemie

  • administrarea bucala de insulina aerosolizata, absorbita prin mucoasa obrajilor si a gatului. Se folosesc molecule mari, care nu ar putea fi absorbite prin plamani. Singura problema e ca trebuie administrate multe pufuri pentru a se obtine o doza utila.

  • administrarea orala de insulina atasata la nanoparticule din polimeri biodegradabili care o ajuta sa treaca prin mediul acid al stomacului si sa evite si enzimele care ar distruge insulina rapid (fiind o proteina). Problema tine de absorbtia intestinala, aparent.

  • administrare transdermica (ganditi-va la un leucoplast): se foloseste tehnologia micro-acelor, combinata cu diferiti amplificatori chimici.

microneedles

Pentru cine e interesat de o comparatie intre tipurile diferite de insulina injectabila disponibile, ofer un tabel si link-ul asta (care nu e chiar adus la zi).

tipuri de insulina

Drepturi foto Sanofi, wikipedia commons, NYTimes, HP si uspharmacist.com.

Purtarea de pantaloni prea stramti poate fi periculoasa

Si nu, nu periculoasa in sensul omniprezent in Romania de “poti fi agresata skinny jeansverbal sau mai rau pe strada“.

Ci periculoasa in sensul medical, adica poti dezvolta sindrom de compartiment, care se poate manifesta cu pierderea senzatiilor in extremitati si poate duce la afectarea functiei renale sau infectarea/necroza tesutului piciorului. Bine, exista o mentiune importanta: asta se intampla daca stai multa vreme intr-o pozitie chircita.

O femeie de 35 de ani din Sydney si-a ajutat o ruda sa se mute. Pentru asta, a stat multe ore ghemuita, golind dulapuri si dulapioare. Purta blugi skinny si ii simtea (isi aduce aminte ulterior) din ce in ce mai incomozi si mai stramti pe parcursul zilei. Ulterior, pe drumul spre casa a observat ca nu isi mai simtea picioarele, si-a pierdut controlul asupra lor, impiedicandu-se si cazand.

A fost gasita dupa cateva ore si dusa la spital, unde medicii au observat ca picioarele sale erau foarte umflate (edematiate). Pantalonii i-au putut fi dati jos doar prin taierea lor cu foarfeca. “Tratament” standard mai degraba pentru pacientii care sufera fracturi sau accidente, nu pentru o femeie tanara care cade pe strada.

Evaluarea clinica a demonstrat diminuarea functiei neurologice la ambelepicior edem picioare. Explorarile imagistice au aratat edemul si necroza musculara la nivelul ambelor picioare, iar valorile de laborator ale Creatin Kinazei (o enzima prezenta in celulele mamiferelor, in special in cele care formeaza tesuturile musculare, cu rol in generarea de energie, a carei prezenta in sange denota afectare renala, sau necroza/distrugere musculara) erau de aproximativ 400 de ori mai mari decat cele normale. A fost diagnosticata cu sindrom de compartiment complicat in rabdomioliza.

Din fericire pentru pacienta, tratamentul de rehidratare intravenoasa a fost suficient si nu a ramas cu sechele de durata.

Totul s-a petrecut pentru ca, din cauza pozitiei in care a stat si a pantalonilor prea stramti, a fost oprita alimentarea cu sange oxigenat (arterial) a muschilor picioarelor pentru o perioada indelungata. In afara de asta, returul venos (de la extremitati catre inima) s-a oprit. Asta inseamna ca ar creste cantitatea de lichid dintr-un segment al membrului. Muschiul e inteligent, raspunde prin eliberarea de molecule-mesager (asemanatoare cu histamina), care cresc permeabilitatea capilarelor, permitand iesirea plasmei din ele. Sangele se “concentreaza” in zona afectata, inrautatind ischemia tesutului.

Dupa toate acestea, celulele muschiului incep sa se distruga (liza celulara), eliberand creatin kinaza si mioglobina (si alte elemente posibil toxice pentru rinichi si nu numai) in sange, crescand presiunea in compartiment, provocand un cerc vicios. Presiunea crescuta si ischemia duc la afectarea nervilor locali si moartea (necroza) tesutului muscular.

In momentul eliberarii punctului de presiune, totul se duce mai sus, catre inima si apoi la rinichi – putand bloca/distruge anumiti nefroni (cauzand insuficienta renala acuta).

Tratamentul este protectiv pentru rinichi (solutii cristaloide, eventual manitol si diuretice plus alte medicamente) si poate necesita interventie chirurgicala (fasciotomie). Anemia sau alte probleme de sanatate pot produce complicatii si trebuiesc tratate la randul lor. Am citit si despre utilizarea de tratament in camera hiperbarica (cu oxigen la presiuni peste cea atmosferica si in concentratii mari).

Informatii luate si de pe Medscape.

Articolul original “Fashion victim: rhabdomyolysis and bilateral peroneal and tibial neuropathies as a result of squatting in ‘skinny jeans’” a aparut in Journal of Neurology Neurosurgery and Psychiatry al BMJ.

Drepturi imagini BMJ si sodahead.com