Suprasolicitare.

Kids, don’t do this at home!

26-30 ianuarie am avut o mini-vacanta de snowboard. De pe 31 ianuarie pana azi, din 36 de zile posibile am muncit 32.
Am avut 1 singura tura de doar 6 ore, 6 ture de 13 ore (8-21), 1 de 13,5 ore (7:30-21) in restΒ  au fost ture de 10 ore (8-18).

As minti daca as spune ca am facut ceva sanatos. Pe de alta parte, nici nu pot sa zic ca e ceva iesit din comun, saptamana de lucru de 6 zile e ceva normal pentru mine. Doar ca 7 zile din 7 e nesanatos. Iar 17 zile la rand de munca e ceva chiar absurd. Si n-o so mai fac vreodata.

overworked.gif

Acuma, e adevarat ca nu m-a fortat nimeni sa o fac. E de asemenea adevarat ca mi-am permis sa nu muncesc prea mult in mai multe ture din ultimele 10 zile (n-am mai insistat sa fiu scrub pentru toate operatiile lungi, ceea ce mi-a oferit perioade de repaos de 4-6 ore sau mai mult in mai multe ture).
Am reusit sa-mi pastrez un dram de normalitate (mancat regulat – sanatos pe cat posibil, cu exceptia zilelor cu ture de 13 ore am ajuns si la sala, am si iesit de cateva ori), n-am pierdut/n-am castigat in greutate, n-am o problema vizibila de sanatate.

Pe de alta parte, (prea) prost nu sunt, stiu ca oboseala se acumuleaza. Am si observat in anumite zile ca oboseala ma facea sa reactionez mai lent sau eram predispus la a uita lucruri pe care ar fi trebuit sa le tin minte. Sau nu eram atent la mici detalii care de regula imi sar in ochi. In anumite zile mai grele, am fost mult mai morocanos si mai ingandurat decat sunt de obicei.
Oricum, nu am inventat eu apa calda, exista oameni care muncesc mult mai mult si nu se plang. Lipsa comentariilor nu inseamna ca totul e roz, totusi.

Cea mai deranjanta chestie cred ca este uscaciunea ochilor si a mainilor – stau prea mult in atmosfera aia controlata de la teatre si ma spal prea mult pe maini. Toate picaturile si cremele din lume nu pot inlocui repaosul acasa. πŸ™‚

In general, un somn bun a reparat multe.

Daca nu ar fi fost deloc ture de 13 ore, ar fi fost totul mai usor. Turele lungi imi dau peste cap toata ziua, nu pot face cumparaturi (mai precis: pot, dar am chef 0), nu pot merge la sala, am mai putina energie ramasa la sfarsitul zilei. Turele pana la 18:00 sunt mai lejere.

Ca un mini-studiu al limitelor mele, a fost util.
Am realizat si cat de multe lucruri mai am de invatat, pur si simplu observand dintr-o pozitie mai retrasa cum anumite lucruri se desfasoara. Asta a fost ceva ce mi-am permis in ultimele saptamani, cand am lucrat mai multe zile si la ginecologie si la chirurgie generala, locuri unde nu se astepta nimeni de la mine sa fac prea multe, pentru ca toata lumea stie ca n-am experienta acolo.

Acum 1 an aveam niste discutii contradictorii cu unele colege de aici intr-un grup de facebook, colege care se laudau cu salariile din NH, obtinute la un program de 48 ore/saptamana. Ce le ziceam atunci ramane valabil si-acum: nu e normal sa muncesti atata saptamanal. Mai ales aici, unde nu te forteaza nimic sa muncesti peste program.

Daca e ceva ce am realizat in zilele astea, asta ar fi ca nu am de gand sa raman prea mult timp la nivelul asta al salariului de baza. Daca nu reusesc sa obtin ceea ce mi-am propus pana-n vara, n-are nici un sens sa raman aici band 5.

Ideal e sa obtii o crestere a salariului de baza, nu sa faci overtime pana crapi pentru a-ti mari veniturile lunare.

 

 

Oricum a fost o luna februarie destul de nasoala dpdv a vremii, n-am pierdut cine stie ce. πŸ™‚

Si am 11 zile de concediu, bucurie mare.

dans.gif

E surprinzator de greu sa admiti o greseala

Tura overtime (bank). ORL. Lucrez cu singurul chirurg care a strigat (mai degraba ridicat glasul) la mine in sala de operatie, acum vreo 5 luni. Asta s-a intamplat cand i-am atras atentia* asupra unei tiroide inca “atasata” la pacient care sangera copios intr-un loc pe care nu-l putea vedea din cauza pozitiei in care opera.

Pe cale de consecinta, intotdeauna cand lucrez cu el incerc sa supracompensez si sa pregatesc totul cat se poate de bine. Astazi totul a mers bine pana la final.

Ultima operatie era o tiroidectomie totala, eu am pregatit seturile de instrumente, eu am pregatit chestiile extra asa cum ii place lui, totul a mers foarte bine pana la momentul in care si-a dat jos manusile si si-a lasat chirurgul asistent sa inchida incizia. Imi facusem toate numaratorile, imi facusem timp sa imi numar inclusiv instrumentele, curatasem troliul de lucruri inutile, ramasese doar sa il ajut pe chirurgul ramas sa inchida, sa conectam tuburile de dren, sa mutam pacientul pe pat si gata. Eram mandru de mine.

Atunci am observat ceva ce nu mai observasem pana atunci. In chirurgie folosim niste forceps-uri (un fel de pensete supradimensionate, pentru profani πŸ™‚ ). Vin in mai multe dimensiuni, cu mici “dinti”, zimtate, cu un sant in mijloc, sub forma de baioneta etc.

forceps
Forcepsul din stanga nu are “garda” de sus, cel din dreapta (cel “cu dinti”) o are.

Unele dintre ele au un mic tamburus in treimea de sus, care opreste supra-apasarea celor doua laterale ale forcepsului. O “garda“. Setul meu de instrumente avea 2 forcepsuri mari, 1 cu dinti, 1 fara dinti. Am observat ca cel cu dinti avea garda respectiva (o bucata de 1,5 cm de metal), cel fara dinti nu o avea, dar avea o gaura care arata ca e probabil sa fi avut o garda candva, intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat. In mod normal, tipul ala de forceps ARE garda. Dar se intampla sa se piarda in procesul de curatare si sterilizare.

Singura problema e ca nu vrei sa fi fost “garda” in instrument la inceputul operatiei si apoi sa cada / sa se piarda IN PACIENT.

Am proaspat in minte un incident din decembrie, cand s-a gasit in maxilarul unui pacient o jumatate rupta de burghiu (3 cm!), lasat acolo acum 1 an, care ii cauza infectii repetate pacientului.

Cateva minute m-am luptat cu mine sa deschid gura si sa le spun chirurgilor de ce am observat. Nu pica bine faptul ca nu am observat de la inceputul operatiei instrumentul si li l-am dat sa il foloseasca asa, iar acum le atrag atentia abia la final. Abia eram si eu mandru de munca mea si iarasi calcam in strachini cu chirurgul asta.

Asta ca sa nu uit ca am fost deja intr-un incident serios in scurta mea cariera la teatre, nu poti obtine prea multa incredere de la superiori daca tot esti implicat in incidente.

Oricat de mult as fi eu un om cu principii, trebuie sa recunosc ca nu mi-a fost usor sa recunosc ce s-a intamplat. Ce mare lucru, e o chestie de 1 cm si ceva, care e probabilitatea sa fi picat in pacient? Si daca e acolo, cine o sa stie vreodata ce e si de unde a aparut? Si care e probabilitatea sa i se intample ceva pacientului? Nu mai bine sa tac eu si sa nu ma ingrijorez de ceva posibil in viitor, ba mai bine sa ma bucur de un final de tura linistit?

Scurta batalie orgoliu vs. principii din capul meu s-a terminat prapastios. Chirurgul-asistent a inceput sa inchida rana, daca urmau sa pipaie pe acolo dupa bucatica de metal, acum trebuia sa le atrag atentia.

Deci am facut-o. Am insistat pe langa band 6-le care era cu mine in teatru sa escaleze asta la theatre coordinator, care apoi a urmat procedura de verificare pentru “possible foreign body left in situ” – consultare cu chirurgii plus radiografie simpla in zona respectiva.

Radiografia n-a aratat nimic. Gatul arata curat-curat.

Oricum, chirurgul a facut un pic ca trenul, “your instruments are very cheap, low-quality, give me better instruments from now on!“. De parca pot eu sa fac ceva ca sa-i inlocuiesc seturile de instrumente vechi de 20+ ani.

Ei au facut incident report. Eu am facut incident report. Mi-am facut handover-ul si cu asta basta.

Oricum, mandria asta e greu de batut. Mi-am tot adus aminte de scena din Pulp Fiction. πŸ™‚

  • Explicatie: N-a fost mare incident, mi-a zis rastit “you are very annoying, it is bleeding, don’t worry, I know everything about the patient, you just worry about your instruments“. Eu mi-am cerut scuze pe loc, el mi-a zis la final sa nu ma ingrijorez, nu era o ceva personal, doar ca era concentrat pe ce facea. Oricum, de atunci am ramas cu un gust amar in gura si tot timpul cand lucrez cu el, sunt crispat si mai predispus la a lucra mai prost decat lucrez cu toti ceilalti chirurgi. Nu mi-a mai zis niciodata nimic, nu e ca si cum are ceva vizibil cu mine, dar nu imi place sa lucrez cu el. Asta e exacerbat si de faptul ca e printre putinii chirurgi care e predispus sa faca urat daca nu are prostii gen manusile de tipul nu-stiu-care sau sutura nu-stiu-care pe care o foloseste doar el pentru o operatie unde toti ceilalti chirurgi sunt multumiti cu orice, care face urat daca nu are teatrul mare de ORL (considera ca e teatrul “lui”, desi este doar unul dintre alti 10 chirurgi de ORL)… Genul de chirurg de moda veche, care refuza sa inteleaga ca nu putem sa ii oferim tot ce vrea el pentru ca avem probleme care nu tin de noi (asistentii medicali) ci de spital. Desi lucreaza de decenii aici si stie prea bine asta.

De ce ar trebui sa nu minti in CV-ul tau

Sa nu minti in CV-ul tau de asistent medical.

liar

In mod normal ar trebui sa nu minti niciodata.
Apoi ar trebui sa nu spui niciodata ca ai facut ceva ce n-ai facut, din cauza ca, oricat de bun mincinos te-ai crede, poti fi prins usor cu minciuna, daca cineva “te miroase“.
Nu in ultimul rand, daca esti suficient de prost incat sa minti in CV, macar fa-o cu un pic de cap, nu inventa lucruri usor de demonstrat drept mincinoase.

Pe site-ul NMC gasesti tot felul de motive (iei o lista cu decizii dintr-o luna, cauti dupa un nume din partea cu “strike off” pe site si vei gasi toate detaliile necesare) pentru eliminarea (striking off) asistentilor din registrul lor.
Practic, striking off inseamna ca nu mai poti profesa in UK (cel putin daca nu faci o noua facultate de 3 ani).
Faimosul “pierdut al PIN-ului”.

Multe dintre motivele invocate pentru retragerea PIN-ului par destul de mici si insignifiante, cel putin daca judec dupa ce porcarii nesanctionate am vazut eu in doar 1 an si ceva aici…
Oricum, din cate vad eu, cel mai rau si mai rau lucru pe care il poti face este ori sa recidivezi, ori sa nu te prezinti la audieri, ori sa nu arati nici un fel de remuscari si intentia de-a invata din greseli la acele audieri.

Eniuei, printre povestirile de acolo e una a unei romance care si-a pierdut PIN-ul iarna trecuta.

Informatii mai multe aici

In 2014 si-a depus candidatura pentru un post la un spital privat (parte din Spire Healthcare) de langa Londra. Si-a trimis CV-ul, in care a scris ca a lucrat ca asistenta medicala de triaj cu zece ani in urma la sectia de primiri urgente a spitalului pe cand era detinut de BUPA (spitalele Spire au fost pana la un punct parte din BUPA) si la pediatrie.

3 probleme: spitalul BUPA nu a avut niciodata o sectie de A&E, abia de curand a inceput sa trateze copii si romanca a primit PIN-ul abia in 2008, deci nu avea cum sa fi lucrat intre 2003-2006 la A&E sau pediatrie (si daca ar fi existat).

Cei de la HR de la spitalul privat s-au prins ca sunt mintiti, au intrebat-o telefonic (si inregistrat) daca ce a scris in CV e adevar, ea a continuat sa sustina minciuna.

Nu numai ca nu a fost chemata la vreun interviu, dar cv-ul ei plus inregistrarea telefonica si declaratiile angajatilor spitalului care afirmau ca nu a existat niciodata vreo sectie de A&E acolo au fost trimise catre Nursing and Midwifery Council.

Cea mai tare chestie din toata discutia telefonica este ingamfarea pe care am intalnit-o atat de des aici.

β€œI have been a manager so I am not interested in the job unless it pays Β£40 000 – Β£45 000”

NMC-ul a pornit o investigatie, a convocat-o la audieri, romanca a negat acuzatiile, spunand ca “o agentie” i-a modificat CV-ul si la trimis la spitalul privat. Si daca e adevarat, la telefon sustinuse ca intr-adevar a lucrat unde scria in CV ca a lucrat…

In 2016 NMC a terminat ancheta si au decis ca trebuie sa i se retraga PIN-ul. Romanca noastra a emigrat in Australia intre timp.

 

Cati citesc o poveste de genul asta si imediat zic ca e un caz izolat?

 

Am alt caz, o alta romanca ce si-a pierdut PIN-ul.

A lucrat pentru un Nursing Home intre 2009 si 2012. In CV-ul pe care l-a trimis catre NH in 2009, ea a sustinut ca a lucrat ca asistenta medicala intre 2003 si 2007 (intai la un NH, apoi deputy manager, apoi community nurse). Asta desi a primit PIN-ul de la NMC in iunie 2007. Plus ca nu a mentionat faptul ca a fost data afara atunci cand lucra ca infirmiera (Carer) la un alt NH.

In 2012 un anonim a turnat-o la HR-ul NH unde lucra. A fost suspendata, investigata, ea si-a dat demisia. Apoi a fost anuntat NMC-ul. 2 ani le-a luat sa ia decizia de-a-i anula PIN-ul.

In cazul asta (daca citesti tot documentul) afli ca romanca era intr-o relatie nasoala, iar fostul partener abuziv ar fi fost fix persoana care a parat-o.

Oricum ar fi, NMC-ul nu priveste cu ochi buni minciuna.

 

Poate unii vor zice “ce mare lucru, a mintit, nu a omorat pe nimeni”. Problema e ca in meseria asta multe lucruri se fac bazate pe onestitatea asistentei medicale. Daca minti pentru a castiga 10.000 lire in plus, ce te opreste sa minti ca i-ai dat unui pacient antibioticele importante?

Eniuei.

Nu minti in CV!

Asistent medical in Anglia (12)

Lucrez aici de 1 an si aproape 2 luni. Timpul trece repede. Dupa ce am trecut de “pe sectie” in sala de operatie, am avut un mic soc – tot ceea ce invatasem pana atunci era aproape inutil in noul meu rol. Am luat-o de la 0. Am avut si interviul pe care mi-l planuisem de cand incepusem scoala postliceala – l-am picat, singurul motiv primit pentru respingere (daca a fost adevarat) fiind “lipsa diplomei de instrumentist de sala de operatie sau a experientei minime necesare (3 ani)“.
Planurile mele pe termen mediu au primit o lovitura serioasa. Mi-a luat o vreme sa imi revin, apoi mi le-am refacut.
Pentru moment am 2 noi teluri: evolutia profesionala (strang experienta si ori devin band 6, ori plec la privat) si obtinerea cursului de perioperative nursing (si absolvirea lui, evident). Pe termen mediu, telul initial ramane acelasi. Doar drumul catre el se lungeste. πŸ™‚

Pentru ca NHS-ul functioneaza asa cum functioneaza, iar banii sunt putini, sansele sa mi se aprobe cererea (deci aloce fondurile) pentru cursul de perioperative nursing de anul asta nu sunt foarte mari. Exista principiul “you need to wait your turn“. E probabil sa trebuiasca sa mai astept pana la anul. Daca plec in alt trust, asteptarea pentru a-mi veni randul reincepe de la 0. Deci iarasi ar trebui sa astept 1-2 ani.
De asemenea, daca vreau sa obtin un job de band 6 la teatre, am sanse mult mai mari la mine in trust decat daca plec in alt trust. Pur si simplu ar fi mai greu sa ma creada cineva din afara spitalului meu ca sunt in stare sa “conduc” o lista de operatii dupa doar 9 luni la teatre.
Nu mi-e frica de interviuri, in decembrie am luat cu brio unul pentru un post de band 5 in alt trust, in alta zona a Londrei. Atata doar ca, daca pentru joburi entry-level am mai multa experienta decat e necesar, pentru joburi de band 6 nu am inca minimul de 1 an experienta. Si, realist vorbind, in afara ORL/MaxFax, as avea dificultati in a fi band 6 pentru Vasculara sau Ginecologie (totusi 2 specializari unde am ceva experienta). “Ceva experienta” nu e acelasi lucru cu a fi pregatit pentru orice. Si daca ies din zona mea de confort si merg la chirurgie generala (alt loc unde am tot asa “ceva experienta”), mi-ar fi si mai dificil. Ca sa nu vorbesc de ortopedie sau neurologie, unde am fost doar cate 1-2 zile pana acum si nu am fost niciodata scrub. Sau urologie sau chirurgie toracica – care nici nu exista la noi in spital.
Partea si mai enervanta e ca, si daca as vrea sa castig experienta peste tot si as cere sa fiu mutat la neurologie (de exemplu), atunci mi-as pierde avantajul pe care-l am la mine la ORL/MaxFax, unde nu am nici un alt contracandidat pe care sa nu cred ca-l pot “invinge” la vreun interviu corect pentru un viitor post de band 6.
In traducere libera, imi cunosc limitarile. Dar nici nu e usor sa le depasesc. Cel putin nu repede.

Orice as face, sunt oarecum condamnat la a ramane la mine-n spital pentru inca o vreme.

Pentru a testa totusi marea cu degetul, am mers la niste interviuri in decembrie. 1 a fost in alt trust NHS. Altul a fost la o clinica medie (un pic peste 100 de angajati) privata, care face si chirurgie ortopedica, orl, vasculara si plastica. Am luat ambele interviuri, apoi am fortat o discutie cu band 7-le meu, cu plecarea mea pe masa.
Interviurile le-am luat extrem de usor, pur si simplu am mers cu teancul cu hartii de overtime facut in ultimul an. Nimic nu pune mai multa emfaza pe “I am a very hard-working person and a very fast learner” decat un teanc de peste 50 de hartii de ture overtime.
In momentul in care ii vezi fata intervievatorului cand ii dai teancul respectiv, la momentul bine-ales, dupa ce te-ai laudat in toate felurile posibile (cu mare atentie, ca sa nu pari un laudaros), atunci stii ca ai luat interviul. Restul e rutina. πŸ™‚

N-a mers totul chiar cum am planuit, desteptii de la HR de la trustul NHS i-au trimis un e-mail band 7-ului meu, in care ii cereau referinte despre mine atunci cand eu eram in Romania (in concediu). Asta desi ziceau ca vor trimite un e-mail la HR-ul trustului meu intai…
Eniuei, pana la urma discutia cu band 7-le a fost amicala, am ramas cu promisiunea ca va face tot posibilul sa ma ajute sa obtin cursul de perioperative nursing de anul asta (dar decizia nu tine de el, ci de matroana, care ia intotdeauna decizii de capul ei) si cu mentiunea ca, in opinia lui, in 6-12 luni as fi principalul lui candidat pentru prima pozite de band 6 disponibila la ORL/MaxFax. De atunci mi-a dat mai multe responsabilitati oricum, si mi-a aprobat fonduri pentru 2 mici cursuri, de cate 2 zile (1 pentru ORL, 1 pentru MaxFax).

Desigur, o discutie e doar o discutie, nu ma mai bazez de mult in viata pe promisiuni verbale.

Alternativa era sa plec oricum la clinica privata unde luasem interviul. Salariul anual era mai mare cu 6.000 lire decat ce castig acum (7.000 lire in plus fata de salariul meu de start de acum 12 luni). Imi promisesera ca imi vor da banii pentru cursul de Surgical Care Practitioner (care nu e acelasi lucru cu cel de Perioperative nursing, iti permite sa fii mana a doua pentru operatii) “after at least 12 months“.
Financiar vorbind, oferta era ok. Oricum e mai mult ca un salariu de incepator band 6 in NHS. πŸ™‚
Nu-mi convenea prea mult felul in care ar fi trebuit sa lucrez (minim 1 tura de 13 ore in fiecare saptamana si 1 tura de sambata la fiecare 2 saptamani). Si iarasi asteptarea “sa-mi vina randul”.

Pentru a scurta o poveste prea lunga, am luat (cu greu) decizia sa raman la mine-n spital pentru moment, sa vad ce se intampla pana in vara. In iunie ar trebui sa aflu daca am fost acceptat sau nu la cursul mult-dorit, pana in august ar trebui sa aflu daca sunt cu adevarat luat in considerare pentru un post de band 6. Daca nu obtin nimic, cel tarziu in august imi dau demisia. Intre timp, o sa fac ture “bank” la clinica privata. Castig si ceva experienta in afara spitalului meu, castig si niste bani in plus (plata orara la privati e ceva mai buna decat in NHS, evident) si imi pastrez posibilitatea unui job unde pot pleca imediat.

Si uite asa am ajuns eu sa am (tehnic vorbind) 3 joburi in Anglia. Jobul meu full-time (37,5 ore/saptamana), turele suplimentare pe care le fac in spitalul meu (“in-house bank” nurse) si ture suplimentare intr-o clinica privata.

E obositor, desigur, dar am destul de multe zile de concediu. Cam 1 data la 2 luni imi iau 11 zile libere (aproape 2 saptamani). Pentru moment pare ca am suficienta energie.

 

De ce ma chinui asa? Sigur ca n-am plecat din Romania ca sa muncesc 60 ore pe saptamana.
Si nu ma forteaza absolut nimeni sa muncesc 6-7 zile pe saptamana. Sincer vorbind, nici nu-mi doresc sa fac chestia asta mai mult de cateva luni. Teoretic vorbind, cu salariul de band 6 sau cu cel de la clinica privata (full-time) vom putea trai 2 oameni destul de bine. Fara sa mai trebuiasca sa fac deloc overtime. Dar, pentru moment, sotia mea nu e inca aici. Pana in momentul in care va veni vreau sa-mi rezolv ce e de rezolvat pentru urmatorii 2 ani, iar asta, in acceptiunea mea, inseamna ceva mai multa munca pentru inca o vreme.

Desigur, se ridica intrebarea: daca vreau doar sa castig bani multi, de ce nu devin doar agency nurse si gata? Raspunsul e simplu: piata e foarte mica pentru agency scrub nurses, ca agency nurse lucrezi majoritar ori in sectii, ori in NH, iar pentru moment nu-mi doresc sa revin la munca “pe sectie”, am alte planuri.

Eniuei, sa trecem la munca, zic.

hard at work.gif

De ce sunt anulate operatii la mine in spital

Astazi am terminat o lista suplimentara de operatii de ORL la ora 19:40. 2 ore si 10 minute de overrun.
In mod normal (“pe hartie”) trebuia sa fie o lista de operatii de la 08:30 la 17:30. Asta inseamna 8 ore si 30 minute de operat, cu o pauza de 30 minute. Listele noastre au tot timpul si timpi medii de operatie, bazati pe statisticile tinute pe calculator ale operatiilor asemanatoare ale chirurgului din ultimele 6 luni.
Daca a facut 30 de amigdalectomii in ultimele 6 luni, calculatorul face o medie si spune cam cat ar trebui sa dureze amigdalecotmia respectiva in lista de azi.

In mod normal, cele 6 operatii din lista de azi, puse cap la cap, ar fi trebuit sa totalizeze 8h30m. Dupa statisticile calculatorului ieseau 10h45m. Adica cine se ocupa de alocarea de operatii pe listele de operatii a considerat ca chirurgul va termina in 8h30m 10h45m de operatie. Din cate stiu eu, inca nu s-a inventat o masina care sa comprime timpul, iar magie pentru asa ceva, ca-n Harry Potter, nu exista.
Chirurgul s-a plans “mai sus” de asta cand i-am zis saptamana asta ca duminica are o lista supraincarcata. I s-a spus franc “in week-end avem multe operatii la care pacientii nu vin sau vin si refuza operatia, deci o supraincarcam ca sa ne asiguram ca se opereaza cat mai multi pacienti”.
“Bine, dar ce se intampla daca vin toti?” a intrebat. “Atunci veti lua decizia voi sa anulati operatiile suplimentare, daca e cazul”.

Si uite asa astazi, la ora 16:30 chirurgul negocia cu anestezistul daca sa ramana sau nu sa mai faca o ultima operatie, de aproximativ 3 ore. Pana la urma s-au pus de acord, ne-au intrebat si pe noi (cei 3 + 1 asistenti medicali din sala), noi am fost de-acord sa stam in plus, am escalat asta si la coordinatorul teatrelor, pana la urma am facut operatia.

De ce tot preambulul asta? Acum mai multe luni am vazut cum a fost anulata (cu acelasi chirurg, tot pentru ultimul caz) o operatie doar pentru ca era o operatie de aproximativ 3 ore, era ora 15:15 iar pacientul nu putea fi operat mai devreme de ora 16:00.
Asta pentru ca bause lapte la ora 10:00 dimineata, iar politica trustului e sa nu se faca operatii elective sub anestezie generala daca pacientul a mancat cu mai putin de 6 ore in urma.

In opinia mea, atunci a fost o exagerare din partea colegilor mei. Anestezistul nu prea vroia sa stea, chirurgului nu-i pasa, eu si anaesthetist nurse eram dispusi sa stam, celelalte 2 asistente au refuzat sa stea dupa ora 18:00. Pe motiv ca e lista de week-end, e overtime, in mod normal trebuie sa se termine la 18:00, au altceva mai bun de facut acasa, e vina pacientului oricum etc.

Dar a fost un moment in care am vazut ca personalul din teatre are ceva putere (si ca alege sa si-o foloseasca aiurea).

Am 9 luni in sala de operatie acum (ce repede trece timpul). Ma gandeam sa enumar ce alte motive de anulare de operatii am mai vazut in timpul asta.

  • O operatie sub anestezie locala a fost anulata pentru ca pacientul (persoana cu un inceput de dementa) si-a dat consimtamantul cu cateva luni in urma pentru operatie, dar in ziua operatiei era “neclar in exprimare”. Era 16:50, consimtamantul de tip 4 (pentru persoanele fara capacitate) ar fi durat 10 minute, iar operatia dura minim 1h30m. Plus transfer inca 10 minute. Programul nostru se termina la 18:00. Anulat. “Better safe than sorry”. Mkay.
  • In vara am avut o pacienta care a venit pentru o procedura de ginecologie (nu urgenta majora, dar ceva necesar la ordin de zile) la teatre fix de la fosta mea sectie. Ce cauta o pacienta de chirurgie/ginecologie intr-o sectie de boli respiratorii/medicina generala? Lipsa paturi. Evident ca asistentul medical italian care mi-a facut transferul habar-n-avea ca trebuia sa aiba operatie pacienta in ziua respectiva, nu stia cum s-o pregateasca pentru operatie, a venit cu ea aiurea la noi in holding bay. Printre altele, nu-i oprise PEG-feed-ul la ora 08:00 (ca sa poata fi operata dupa pranz). Nimeni nu facuse handover. Il oprise la 11:00. Desi ar fi fost timp (teoretic) pentru operatie, ar fi durat aproximativ 1 ora, anestezistul a anulat operatia, pe motiv ca nu are sens sa mai faca operatia la ora aia, “daca dureaza mai mult? nu stam peste program din cauza greselii unui asistent medical”. Anulat.
  • De nenumarate ori am avut “anulati” pacienti cu proceduri de grafturi arteriale care necesita paturi de terapie intensiva. Paturile sunt rezervate cu 2 saptamani inainte si sunt reverificate cu 2/3 zile inainte de operatie. Cu toate astea, de multe ori HDU sau ICU (high dependancy unit sau intensive care unit) nu pot elibera paturi la timp. Nu pot face “stepdown” (mutarea pacientului pe sectie), deci nu au pat liber. Asa se anuleaza operatia. Am avut un pacient care avea mare nevoie de graft aorto-femoral, fusese anulat 4 saptamani la rand. La 2 dintre ele am fost si eu de fata… Anulat.
  • Intr-un week-end am avut anulat un pacient care avea apnee obstructiva de somn care era operat pentru altceva. Pacientii cu OSA (obstructive sleep apnoea) au nevoie de pat de HDU postop, politica trustului. Exista pat de HDU. Anestezistul a refuzat sa il anestezieze, pe motiv ca e week-end, “daca se intampla ceva, nu exista suport la nivel de teatre si nici la nivel de HDU”. Ok, la teatre avem personal redus in week-end, dar HDU si ICU functioneaza 24/7. E adevarat, cu mai putini consultants (mai multi on-call) in week-end fata de in timpul saptamanii, dar restul personalului e la fel. Nu, nu, nu, nu e sigur sa-l operezi pe asta acum. Anulat.

  • Am avut un chirurg care a anulat intr-un week-end un pacient programat pentru o tiroidectomie, pe motiv ca nu avea “mana a doua”. Nu era nici un alt medic (junior) booked sa il ajute in timpul operatiei de tiroidectomie, deci n-a facut-0. Nu conteaza ca face operatiile respective singur la privat – si de multe ori si in timpul saptamanii. Sau ca e responsabilitatea lui sa isi ceara un chirurg-ajutor de la cei care se ocupa de staffing levels la ORL. Anulat.

  • Am avut o pacienta a carei operatie a fost anulata pentru ca a baut lapte de cocos la ora 07:00, ceea ce insemna ca nu putea fi operata prima pe lista (sau a doua). Nu stia nimeni exact daca laptele de cocos are consistenta si timpul minim petrecut in stomac ca laptele de animale. Dar au zis “minim 6 ore”, apoi au trebuit operate alte persoane de pe lista, pana la urma ea a ramas ultima pe lista, pe la 15:00 au facut calcule si au zis ca “o trimitem acasa, nu o mai operam pe la ora 16:00, data viitoare va sti sa vina fasted“. (cu repaus alimentar). Asta desi era timp si oricum ii cerusera sa stea atata pana atunci. Anulat.

  • Motiv bun de anulare a fost cand o pacienta pe la 36 de ani a venit la spital linistita, i s-a facut un test de sarcina care a iesit pozitiv si au trimis-o acasa. A fost extrem de nemultumita de vestea primita (nu neaparat de operatie, ci de faptul ca era insarcinata).

  • Acum 1 an am avut in spital un pacient cu probleme genetice cunoscute in familie, care dupa niste testari (si anamneza) a fost considerat la risc major pentru hipertermie maligna (informatii aici, foarte interesant). Pacientii la risc pentru MH pot avea anestezie generala, doar ca nu se folosesc anestezice gazoase (izofluran, sevofluran) sau succinilcolina. Li se face anestezie totala iv (TIVA), in care li se da o cantitate de anestezic constant iv, prin pompa.
    Acelui pacient i s-a administrat propofol ca parte din TIVA, doar ca insuficient. Drept urmare, a avut ceea ce se numeste awake anaesthesia, a fost paralizata si a avut analgezie tot timpul operatiei, dar a fost treaza tot timpul. Prea putin anestezic (teoretic). De atunci, politica trustului este ca se face TIVA numai prin pompa, la doza calculata de pompa, nu la o doza introdusa manual de anestezist.
    Ei bine, un pacient a fost anulat de curand pentru ca avea 5 ani, era la risc pentru MH, dar pompele noastre de infuzie nu functioneaza pentru Propofol pentru pacientii sub 16 ani. Nu calculeaza doza decat daca introduci o varsta peste 16 ani, nu functioneaza pentru mai putin. Incident Report. Operatie anulata.

  • O operatie a unei paciente din India a fost anulata pe motiv ca pacienta nu vorbea engleza suficient de bine pentru a intelege ce i se intampla. I s-a luat consimtamantul prin Language Line (telefonic, printr-un serviciu specializat de traduceri), dar n-a fost rezervat nici un traducator pentru a fi prezent si in sala de operatie. Dupa investigatii telefonice, am aflat ca, de fapt, Outpatients Booking (cei care fac rezervarile preop) nici nu au buget pentru a face rezervare pentru interpreti. Operatia era sub anestezie locala. Anulata.

  • O operatie tot facuta la final de tura (16:30) a fost anulata pe motiv ca nu exista nimeni, absolut nimeni dispus sa stea peste program pentru a fi runner pentru operatie. Eu m-am oferit sa fiu scrub, dar in 14 teatre, din (14 x 3 – eu, – 3 – 3Β  -2 – 2 alti colegi care oricum stateau peste program si aveau alte operatii care urmau sa se prelungeasca dupa 18:00) 39 de oameni, nimeni nu a vrut sa stea 1 ora, maxim 1 ora si un pic pentru o operatie care trebuia sa inceapa un pic inainte de 17:00 si sa se termine in aproximativ 1h45m.
    Ce e cu cei 3 + 3Β  + 2 + 2 de mai sus? In fiecare zi avem 3 oameni de la neurochirurgie care stau pana la 21:00, 3 oameni de la chirurgie generala (teatrul de cepod), 2 oameni de la traumatologie/ortopedie si 2 oameni de la specialist surgery.

  • Am povestit despre pacientul care avea epistaxis major, nu putuse sa semneze consimtamantul pe motiv ca avea sange pe maini, a fost anesteziat si abia apoi ne-am dat seama ca nu semnase pe formularul de consimtamant. Daca ne luam dupa 1 anestezista, trezeam pacientul si amanam operatia pentru a doua zi pe motivul asta. Noroc ca celalalt anestezist si chirurgul au stat stramb si au judecat drept si au continuat operatia.

  • La asta se adauga mai multi pacienti care vin la spital la timp, fac repaus alimentar asa cum au fost instruiti, stau si asteapta sa li se reia consimtamantul si apoi se razgandesc si zic ca nu mai vor operatia. Sau se razgandesc inainte de-a fi trimisi catre noi cu un brancardier.
    Cel mai tare exemplu a fost un pacient de azi, care a fost in sfarsit operat pentru ce avea nevoie:
    Acum un an a ajuns in sala de operatie, i s-a montat branula, i-au pus electrozi si toate cele, cand sa ii faca inductia anesteziei… si-a smuls toate de pe el, a zbierat “fuck this” si a luat-o la fuga cu halatul de spital desfacut in spate, in chiloti si ciorapi pe holuri, pana a iesit de la teatre. A revenit dupa o vreme la day surgery doar ca sa-si ia catrafusele si sa plece acasa. Asta in conditiile in care e si aproape orb (are dioptrii imense la ochelari).

fuga

Cum iti sunt impozitate veniturile in Marea Britanie

daca lucrezi mai mult, platesti impozite mult mai mari, deci castigi (mult) mai putin

O afirmatie des intalnita la mine in spital (si la localnici, dar si la emigrantii veniti de ceva vreme aici) si foarte usor raspandita si la italieni si romani (care au venit de ceva mai putin timp aici) este ca “daca lucrezi mai mult, platesti impozite mult mai mari, deci castigi mai putin“.

Daca ar fi asa, atunci de ce ai mai munci (sa zicem) 50-60 ore pe saptamana, daca vine statul si-ti ia toti banii in plus peste cei primiti pentru orele tale standard?

uk-tax

Explicatia simpla este:

  • nu, nu castigi mai putin daca muncesti mai mult. Dar platesti taxe mai mari pe o parte din banii castigati, pentru tot ce castigi peste 3590 lire bruta intr-o luna.
  • statul te impoziteaza in fiecare luna in functie de cat ai castigat luna aia. Daca in aprilie, iunie, iulie si tot asa pana in martie castigi cate 1000 lire si doar in luna mai castigi 4000 lire, in luna mai vei plati taxe mai mari, ca si cum ai castiga 12 x 4000 lire (48.000 lire/an). Desi in restul anului ai castigat putin, mult sub 43.000 lire. Asa se explica simplist PAYE.

  • platesti impozit pe venit (income tax) dar si un fel de asigurari sociale (national insurance). Ambele au praguri diferite de plata (platesti 0 pana la o suma/an, mai mult intre suma x si suma y, si mai mult peste suma y etc.)

  • platesti 0% income tax pentru primele 11.000 lire castigate, platesti 20% income tax pe veniturile intre 11.000 lire/an si 43.000 lire/an. 40% pentru orice castigi peste 43.000 lire/an

  • platesti 0% NI pentru veniturile sub 8082 lire/an, platesti 12% National insurance pentru veniturile peste 8082 lire/an, respectiv 2% NI pentru veniturile peste 43.122 lire/an

 

  • la final de an fiscal (anul fiscal e aprilie-martie) ti se face o recalculare si vei fi instiintat de HMRC daca trebuie sa platesti sau sa primesti bani (adica “ai platit prea multe sau prea putine taxe”)
  • pentru cei care lucreaza cu un contract de munca (fie cu ore fixe, fie ore variabile = bank), in mod normal tax code-ul ar trebui sa fie 1100L si ar trebui sa plateasca NI A. Orice valoare diferita la tax code sau NI merita investigata cu un telefon la HMRC (trebuie avut NINO la indemana).

  •  

    Explicatia un pic mai complicata:

    Ai 2 tipuri de “taxe” pe care le platesti direct din venituri: impozit pe venit (income tax) si sa le zicem asigurari sociale (national insurance). Ele depind de suma castigata anual, dar diferenta simtita in buzunar nu este imensa, atata timp cat nu castigi mult peste 43.000 lire/an.

    Income tax este 0 pentru veniturile pana la 11.000 lire/an, 20% pentru veniturile intre 11.000 si 43.000/an, 40% pentru veniturile intre 43.000 si 150.000/an (si mai mult peste, dar nu e cazul).
    National Insurance este 0 pentru veniturile sub 8080 lire/an (155 lire/saptamana), 12% pentru veniturile intre 8080 si 43.122 lire/an (827 lire/saptamana) si 2% pentru ce depaseste 43.122 lire/an (>827 lire/saptamana).

    Exemplu1:

    Salariu orar de 16 lire/ora (nursing home sau spital privat), la 37,5 ore/saptamana, castigi aprox. 31.300 lire/an.
    Daca faci overtime platit cu 22 lire/ora (sa zicem) cam 1 tura pe saptamana (sa zicem 12 ore), inseamna 264 lire pe saptamana, adica 13.800 lire in plus pe an.
    In total, castigi aprox. 45.050 lire/an. Brut.
    Daca nu platesti si pensie privata, la 45.050 lire/an vei primi in mana cam 2800 lire net. In functie de numarul de ore suplimentare sau ture de noapte/week-end facute, suma creste, evident.
    Daca NU FACI overtime, la 31.300 lire/an (brut) vei castiga lunar cam 2040 lire net/luna.

    Exemplu2:

    Salariu orar de 11,2 lire/ora (NHS, band 5a). 37,5 ore/saptamana => 21.909 lire brut/an.
    Presupunem 1 tura de overtime/saptamana, platita cu 50% in plus = 16.8 lire/ora. 193 lire in plus pe saptamana, 10.070 lire in plus (brut) pe an. Total anual: 31.982 lire. Brut.
    Asta presupunand ca nu se fac ture de noapte/week-end si ca tot overtime-ul e doar in timpul saptamanii (cel din week-end e platit mai bine).
    In NHS avem si NHS pension (7,1%), care se plateste doar la salariul de baza (NU si la overtime). Salariul net lunar este 1401 lire (fara ture de noapte sau week-end, nu luam in considerare high cost area bonus din zona Londrei).
    Cele 10.070 lire brut in plus pe an se traduc intr-un bonus de aproximativ 650 lire net pe luna – un venit de aproximativ 2050 lire net lunar.

    Concluzia: castigi mai mult daca faci overtime (si plata in NHS e foarte mica, fata de cea de la privati).

    Deci nu, nu castigi mai putin daca muncesti mai mult, doar platesti taxe mai mari pe ce castigi peste 43.000 lire/an.
    Explicatie simpla: in loc sa primesti 8 lire (inainte de a deduce si NI) pentru fiecare 10 lire castigate (brut), primesti doar 6 lire (inainte de a deduce si NI). Asta NUMAI pentru fiecare 10 lire castigate in plus peste 43.000. Desigur, puteam sa explic si cu “fiecare lira castigata peste 43.000 lire/an”, dar era mai greu de inteles.

    Surse:
    https://www.gov.uk/income-tax-rates/current-rates-and-allowances
    https://www.gov.uk/national-insurance/how-much-you-pay
    http://www.thesalarycalculator.co.uk/salary.php

     

    Completari:

    Fraza de la inceputul articolului e o afirmatie doar partial corecta. Pentru ca toata lumea crede ca, daca face “prea mult” overtime, vine statul britanic si ii ia toti banii munciti in plus, ba si mai mult, per total tu ramanand “mai sarac”.

    Plus, e o afirmatie pe care o intalnesti cel mai des la cei care castiga oarecum normal (25-35.000 lire/an cu tot cu niste overtime). Ei isi dau cu parerea, desi nu sunt printre cei care sunt taxati mai mult (cei care castiga peste 43.000 lire/an).

    Problema e complicata de felul in care aplica ratele de impozit pe venit HMRC (Her Majesty’s Revenue and Customs – Fiscul britanic). Intai ai o suma de bani neimpozabila (personal allowance), apoi o suma de bani impozabila la rata minima de impozit (diferenta in bani intre personal allowance si o limita maxima de 43.000 lire/an), apoi tot ce castigi peste 43.000 lire/an este impozitat cu mai mult, apoi ce castigi peste 150.000 lire/an este impozitat cu si mai mult. Calculele astea se fac la nivel de an, dar tu castigi (de cele mai multe ori) o suma variabila in fiecare luna.
    Aici intervine PAYE (pay as you earn), un sistem in care statul zice “ai castigat 2000 lire brut in aprilie, eu cred c-o sa castigi 2000 lire x 12 luni (24.000) in tot anul, deci te impozitez luna asta ca si cum ai castiga 24.000 lire impartit la 12”. Daca in luna mai castigi 4000 lire, e posibil ca statul sa zica “aoleu, tu o sa castigi 4000 x 12 = 48.000 lire, deci o sa-ti impozitez salariul din luna asta ca si cum tot anul o sa castigi la fel de mult”. Un pic mai complicat decat ar trebui sa fie.

    La fel, National Insurance este calculat pe venitul saptamanal, dar, cu exceptia lunii februarie, nu exista nici o luna care are un numar intreg de saptamani.

    Ca sa fie totul si mai frumos, ca asistent medical lucrezi ture variate, iar in NHS poti lucra de multe ori 3 ture de 12h30m intr-o saptamana, dar 4 ture de 12h30m in alta saptamana. Si fiecare tura din asta are cate 1 h neplatita. Spitalele rezolva asta platindu-te in fiecare luna cu a 12a parte din venitul contractual anual, la care adauga eventualele bonusuri pentru ture de noapte/week-end/bank holidays (lucrate cu 1 luna in urma, ca sa te incurce si mai tare). Deci exista o deconectare intre “cat muncesti” si cati bani castigi efectiv.

    In plus, fara avertizare, HMRC cateodata schimba brusc tax code-ul.
    Te trec de la 1100L la 600L, nu iti dai seama si brusc platesti taxe mult prea mari. In cazul ala, trebuie sunat la ei si cerut revenirea la tax code-ul corect (1100L). Daca suni la ei, trebuie sa ai un payslip la indemana, vei fi intrebat NINO, nume, adresa, data nasterii etc.

    Recomand din toata inima inregistrarea pe www.tax.service.gov.uk face viata mai usoara si permite oricarui angajat aici sa isi urmareasca veniturile si taxele platite.

    Pentru asistente medicale merita mentionat faptul ca se poate face (telefonic, prin posta sau foarte usor prin site-ul HMRC de 4 randuri mai sus) o revendicare pentru scutirea unei sume de bani anual de la plata impozitului pe venit. “Claim tax relief for employment expenses“. Nu e o avere, primesti inapoi intre 40 si 70-80 lire, dar sunt bani primiti, nu dati.

    Putem face claim pentru: taxa anuala la NMC (120 lire), costuri cu spalarea si intretinerea uniformei (pana la 125 lire), costuri cu incaltamintea (pana la 100 lire), costul anual de apartenenta la UNISON sau RCN (120 lire). Plus abonamente la reviste de specialitate pentru meseria noastra sau costuri cu scolarizarea (daca exista si sunt platite din buzunarul nostru). Info suplimentare la RCN sau direct la HMRC.

    Alta “drama” inutila

    De cand am inceput sa muncesc in sala de operatie am avut o problema majora cu turele lungi. Da, sunt un mod usor de-a avea 4 zile libere pe saptamana (lucrezi 3 zile de la 7:30 la 21:00 si apoi ai liber restul saptamanii). Dar esti prea obosit la sfarsitul zilei, nu prea ai chef si nu prea poti sa faci nimic dupa aia.
    Bine, sunt sigur ca majoritatea oamenilor care lucreaza luni-vineri se vor gandi “ce prost, poate munci doar 3 zile pe saptamana si se plange”. πŸ™‚

    Aniuei, pentru ca pot cere asta, eu nu fac ture lungi decat atunci cand vreau cu tot dinadinsul sa economisesc ore de concediu. Lucrez 2-3 ture lungi (luni-marti sau luni-miercuri) si apoi am liber pana lunea sau martea cealalta, 11-12 zile libere dar folosesc doar 37,5 ore din cele 247,5 ore la care am dreptul intr-un an.

    Cand faci ture lungi la mine la teatre, toata lumea se asteapta de la tine sa vii sa ii “schimbi” daca operatiile lor dureaza mai mult decat timpul alocat in mod normal (pana la ora 18:00 la majoritatea teatrelor, cu exceptia celui de urgente, celui de traumatologie si unuia dintre cele de neurologie).
    Cum eu sunt la Specialist Surgery, daca vine o urgenta din partea noastra (ORL, MaxFax, Ginecologie sau Vasculara), cei din teatrul de urgente se asteapta ca noi sa fim scrub nurse pentru operatia respectiva. Pe principiul “daca esti specializat in ceva, e normal sa faci tu operatia, nu sa te astepti sa o fac eu, care fac chirurgie generala”.

    Asa se face ca intr-una din serile in care faceam eu long day si asteptam concediul, atunci cand a fost adaugata o urgenta de ORL pe lista de operatii “de facut in teatrul de urgente”, am fost anuntat ca ar trebui sa ma pregatesc pentru ea.
    Zis si facut. Mi-am luat Kardex-ul, am vazut ce prefera chirurgul respectiv (irakianul libidinos, pentru cine mi-a mai citit povestirile de pe facebook), am pregatit tot, m-am spalat si imbracat si am inceput sa imi aranjez campurile sterile.

    Era vorba de un batran cu cancer esofagian, care la cateva zile dupa o sedinta de radioterapie a inceput sa sangereze din nas. Si nu s-a mai oprit pana a ajuns la spital a doua zi dimineata. Pe lista de urgente a fost adaugat la ora 18:30, a ajuns in sala de operatie la 19:25.
    Ligaturarea de artera sfeno-palatina este una dintre putinele urgente majore ORL, o operatie fara de care un pacient nenorocos poate muri, uneori destul de repede (daca nu se face nimic).

    Pacientul nostru avea 65 de ani, dar arata de 80. Pierduse deja destul de mult sange, in timpul operatiei a primit 2 unitati de sange si 1 de trombocite si a mai primit 2 unitati in urmatoarele 24 ore.

    Am mai povestit de cateva ori ca in Anglia folosim variante modificate ale WHO Safe Surgery Checklist ca instrument de a ne proteja de erori sau scapari.
    Avem 3 seturi de intrebari puse in 3 momente diferite inainte si dupa operatie, intrebari care ne forteaza sa ne asiguram ca e pacientul corect, cu consimtamantul semnat pentru procedura corecta, ca stim ca e/nu e alergic la ceva, daca e nevoie de ceva in plus pentru a duce operatia la bun sfarsit si sa comunicam intre noi la final in legatura cu finalizarea cu bine a operatiei (fara nimic lasat in pacient) si despre planul de ingrijire imediat postoperatoriu.

    In afara de asta, avem un plan de ingrijire (Surgical Care Plan) in care pacientul este verificat inainte de-a fi trimis catre holding bay si apoi din holding bay catre sala de operatie.

    Suntem o mare echipa si avem proceduri implementate pentru a ne asigura ca, daca un membru al echipei nu-si face treaba corect, altcineva va fi in stare sa-l corecteze si sa rezolve situatia.

    Pacientul nostru (vom afla ulterior) a venit la spital sangerand violent din nas. Orice masuri de oprire a sangerarii incercate de paramedici si apoi la primire urgente nu au functionat. Abia la primiri urgente a fost vazut de un chirurg ORL, care i-a montat in nari 2 catetere Foley si le-a umflat maxim. Abia asa s-a oprit temporar sangerarea.
    Problema este ca dupa ce a facut asta, pacientul tot avea mainile si fata pline de sange. Ce s-a gandit medicul rezident care trebuia sa-i ia consimtamantul pacientului:
    Nu am timp sa il las aici o vreme ca sa poata sa se curete pe maini (abia apoi ar fi putut semna consimtamantul).
    S-a uitat in formularul nostru de consimtamant si a vazut ca acolo scrie negru pe galben ca “A witness can sign for the patient if he has expressed his consent verbally.
    Hop-asa. A convins o asistenta medicala de pe sectia noastra de chirurgie (unde am lucrat si eu bank) sa semneze consimtamantul la partea cu “A witness”. Si asa a fost trimis pacientul la operatie, fara semnatura sa pe formularul de consimtamant.

    20161230_160017-1
    Asa arata formularul de consimtamant simplu la noi in trust.

    Cand a fost adus in holding bay de la teatre, colega de acolo nu a observat ca pacientul n-a semnat pe formularul de consimtamant. Nu a pus intrebarile standard.
    Colega mea din teatrul de urgente (una dintre italienele care abia au inceput la teatre, a carei engleza oricum nu e stralucita) a preluat pacientul din holding bay, dar nu s-a gandit sa il intrebe numele, data nasterii si sa verifice ca e semnatura lui pe consimtamantul lui. Cine a invatat-o, nu a invatat-o bine…

    A adus pacientul in sala de operatie de urgente, a facut Sign In-ul si l-a intrebat abia atunci pe pacient numele, data nasterii, daca e alergic la ceva si daca e semnatura lui pe consimtamant. El a zis ca nu e, ca a semnat asistenta pentru el, pentru ca nu putea s-o faca atunci. Cei 2 anestezisti de garda erau fix langa pacient atunci, dar nu erau atenti. Colega mea a crezut ca totul e in regula asa (doar anestezistii erau acolo si nu au dat vreun semn ca ar avea o problema cu consimtamantul).
    Mi-a aratat formularul de consimtamant si mie, eu am vazut ca semnatura era pusa la “witness”, dar stiam ca chirurgul irakian isi ia consimtamintele foarte aiurea, am mai vazut des semantura pacientului pusa la “witness”. Nu m-am gandit sa ma uit ce nume era scrijelit la “semantura”, altfel ar fi sarit in evidenta asta…
    Totul ok.

    Anestezistii au purces cu anestezia. Chirurgul a inlaturat cele 2 catetere foley din nasul pacientului si asteptam partea a doua a WHO checklist (Time-out) pentru a incepe. La citirea pasilor WHO Checklist am observat ca semnatura pacientului nu era nicaieri pe formularul de consimtamant. Cum nu stiam de ce arata asa consimtamantul (rezidentul nu i-a spus chirurgului, asistenta care a semnat nu a documentat nicaieri un motiv pentru faptul ca semnatura ei apare pe formularul de consimtamamt si a pacientului NU), am avut brusc un moment tensionat.

    Pacientul sangera profund, chirurgul striga sa ii “summon my SHO” (telefonic), apoi a zis sa trezim pacientul, apoi a vazut ca sangereaza prea mult si ca nu poate fi trezit si apoi reoperat mai devreme de maine dimineata. Asa ca a decis sa il opereze asa.

    Actiunea descrisa in paragraful de mai sus a durat 15 minute. Pana a fost sunata sectia ca sa aflam cine a semnat, pana am dat de SHO, pana a venit SHO-ul, a durat.
    In esenta, chirurgul a asteptat 15 minute pana sa faca operatia doar ca sa zbiere un pic la rezidentul lui, apoi a continuat neperturbat.

    In tot acest timp, doctorita anestezist ne-a facut pe toti asistentii medicali din sala in toate felurile (fiind atenta sa jigneasca cu limita, ca sa nu ne putem plange de ea) “nepriceputi, nu stiti ce faceti, de ce o lasati pe asta sa aduca pacientul daca nu stie ce face, de ce va mai numiti inregistrati – doar nu sunteti in stare sa puneti o intrebare simpla, o sa fac plangere impotriva voastra” samd.

    Saraca italianca era praf. Chestia era ca aveam 2 alti asistenti medicali cu experienta in sala (2 Band 6), nici unul nu i-a luat apararea fetei.

    Iar operatia a fost chiar dificila, a durat 1 ora si 45 minute, timp in care i-au tot administrat sange. Italianca a plecat acasa inainte de final (am aflat de la colegul ei de camera) fiind convinsa ca o sa moara pacientul si o sa dea toata lumea vina pe ea si o sa mearga la inchisoare. πŸ™‚

    Cam asta se intampla cand tot auzi povesti cu PIN luat si asistente pedepsite, povesti scoase din context si prezentate ca un fenomen generalizat, nu ca exceptiile care sunt cu adevarat.

    Aniuei, in raportul incidentului pe care l-am facut dupa operatie am spus ca anestezista a fost foarte “verbally abusive” si ca exista o problema cu formularul de consimtamant. Daca e incorect sa semneze “a witness” pentru un pacient lucid care nu poate semna dar isi manifesta consimtamantul, atunci sa scoata acea fraza deΒ  acolo

    Oricum, pana la urma pacientul a semnat pe consimtamantul sau… la cateva ore dupa operatie. “Ca sa fim toti acoperiti”. Iar band 7-le care a citit incident report-ul l-a inchis fara a face nici un fel de investigatie, toata agitatia a fost clasificata drept un exces de zel inutil. Si ne-a recomandat tuturor sa fim siguri pe viitor ca semnatura exista acolo si ca verificam pacientul cum trebuie in Holding bay si la intrarea in sala de operatie.

    Am discutat apoi cu alti 2 band 7, amandoi mi-au zis ca pe viitor ar fi bine sa ne asiguram ca pacientul semneaza daca e capabil – chiar si in sala de operatie. Cu mentiunea ca in caz de urgenta regulile sunt mai laxe.

    Cat despre italianca, la final de operatie eu i-am dat un mesaj colegului ei de apartament, spunandu-i ca pacientul a supravietuit si ca o sa semneze consimtamantul cand e treaz oricum, sa nu se ingrijoreze. Mi-a zis ca s-a linistit, pentru ca era f. speriata…

    Obsesia englezilor pentru hartogaraie e de multe ori mai puternica decat bunul-simt. Mai puternica si decat cunostintele despre dreptul medical in caz de urgenta – cand se pot face (si se fac) operatii pentru binele pacientului de multe ori fara consimtamant.

    Drama inutila, iarasi.

    SHO = senior house officer, medic rezident nespecializat (spre deosebire de Registrar, care e un medic rezident care va deveni medic specialist intr-o anume specializare).