Cea mai grea zi a mea in spital (pana acum)

Handover “usurel”, s-a terminat “doar” la 8:30. Primesc 10 pacienti. 2 nu vorbesc o boaba engleza (1 turc, 1 indianca), 1 va avea 1 transfuzie azi, 1 e pe feed prin NGT, alta are hiperglicemie (deci va trebui sa-i iau glicemia des si sa-i dau Actrapid PRN), altul are C. difficile si nu e in side-room.
Ca ajutor, o studenta in anul 1, care stie 2 lucruri (si nici alea bine): sa faca obs si sa scrie o parte din documentatie.
2 colege care au cativa ani vechime (una era chiar bank azi) primesc cate 5 pacienti si cate o nurse awaiting pin (care sa le ajute). C-asa-i la mine.
La 8:40 ieseam cu carutul sa dau medicamentele (studenta mea dadea mancare). Cu primul termin repede. Pacienta 2: trebuia sa primeasca fluide i.v. si un antibiotic i.v, nu au fost date de tura de noapte. Nu mi-a fost spus la handover. Nu avea branula. Da-i si canuleaz-o, chit ca e o babuta grasuta, cu 0 vene vizibile. Pun una intr-o vena in diagonala de pe mana. Termin pe la 9 si un pic.
Pacientul 3 avea 3 drug charts. 28 pastile + Levemir.
Pacientul 4 avea NGT. Totul trebuia pisat. Nu ar trebui sa dai tratament pana nu scoti aspirat si ii verifici pH-ul. Chit ca tubul a fost in situ mai multe zile, chit ca nu exista dovezi vizibile ca a fost dislocat, chit ca toti colegii de pana atunci au dat medicamentele fara sa verifice pH-ul, politica trustului este sa iei aspirat intai, inainte de orice administrare. Teoretic, poti da tratamentul pana la pH de 4.
Sau, ca sa citez nutritionista care ne-a facut training (si care l-a vizitat mai tarziu si care si-a adus aminte de mine din induction si m-a intrebat daca e mai buna viata la mine pe sectie fata de ce descriam acum 2 luni) “if you can live with yourself, you can give anything and say you checked his aspirate. But that would not make you a nurse, or a human being anymore“. 15 minute m-am chinuit sa-i scot ceva aspirat, ba cu niste apa (2-3 ml), ba cu niste aer. Pana la urma am scos ceva, dar avea pH 4,5. Asteptam, reincercam.
Dau medicamentele lui 5 si 6 (cu greu, fiecare inghitea cate o capsula la 1 minut – erau capsule, deci nici nu puteam sa le pisez). Reincerc sa iau ceva aspirat de la 4. Tot 4,5. Astept.
Trecem la 7,8,9,10, termin pe la 10 cu toate. Intre timp, a trebuit sa discut cu farmacista, cu doctorii, cu sister, cu alte asistente, sa semnez pentru niste medicamente etc.
Reincerc sa scot aspirat. De data asta isi tot clatise gura si, desi stie ca nu trebuie sa inghita nimic, sigur a inghitit, pentru ca am scos destu de mult lichid si avea pH 5,5-6. Wait.
Intre
Verificam glicemii. O pacienta are hiperglicemie. Actrapid PRN.
Diebetes nurse referral pentru asta.
Pentru pacientul cu NGT fac referral la Nutritionist, pt ca e MFFD si asteptam doar r/v de la Nutritionist si District Nurse referral (pe care sister refuza sa-l fac si insista sa-l fac eu, dar eu n-am timp).
Pacienta care ar trebui sa aiba transfuzie azi nu are branula (si doctorii imi aduc aminte de transfuzie). Hai s-o canulez. Am reusit sa sparg o vena superba (inainta plasticul prin piele de parca incercam sa il bag in metal, nu sa-l inaintez in lumenul unei vene). Reincerc, reusesc de data asta. Dupa asta pun o canula si pe babuta unei colege.
Pana la finalul zilei am terminat toate infuzomatele sectiei si pe cele ale sectiei vecine. Adica la 20:40, cand am plecat, aveam nu mai putin de 14 pacienti pe fluide i.v. prin infuzomate. Intr-o sectie de medicina generala, e destul de mult. Si toata sectia a avut o zi naspa.

Acum trebuie sa rezolv o problema cu un Tramadol, care a fost gresit administrat ieri (nu mai avem Tramadol normal, colega de ieri a dat un Tramadol MR unei paciente de-a mea, am observat, i-am intrebat pe farmacisti, care au zis ca trebuie sa faca IR1). Explicatii, porcarii. Fa comanda de Tramadol (nimeni nu s-a obosit ieri). Ia Tramadol normal de la sectia-sora. Acolo du-te dupa fiecare asistenta “do you have the CD key?”.
Inainte de asta, a trebuit sa fac acelasi lucru prin sectia mea. La mine am avut cam 15 minute pierdute plimbandu-ma de colo-colo pentru a intreba unde e cheia pentru controlled drugs. Nici una dintre asistente sau sister nu stiau. Cere-ti scuze de la pacienti. Pana la urma cheia era la unit manager.
Un pacient poate pleca acasa. Scot branula, mazgalesc ceva note si ii aduc un scaun cu rotile (porteri nu avem, noroc ca aveam un scaun ratacit pe acolo).
Gasesc 10 minute sa ma duc sa mananc ceva.
Apoi incerc sa fac district nurse referral, dar trebuie sa iau niste date din computer si merge infect. Ma suna cineva, trebuie sa ma duc la telefonul din mijlocul sectiei. Aparent, CDU (unde se fac endoscopiile) vor sa ii faca o sigmoidoscopie pacientului cu C. diff. Care tocmai manca fericit ceva. Vor sa ii fac clisma de urgenta si sa-l pregatesc pentru a-l trimite jos. Nu avem phosphate enema in sectie sau in main storeroom. Mai incolo.

Dupa, incep sa fac district nurse referral. O italianca, nurse awaiting pin, se ofera sa ma ajute, ma vede ca alerg de colo colo si ea statea. O intreb daca stie sa ia aspirat din tubul NGT ca sa fii sigur ca poti da medicamentele. “Yes, yes, of course“. Dupa 5 minute vine la mine fericita si zice ca a tras aspirat, totul e ok. Mai sa fie. Ma duc la pacient, acolo vad ca eu am stat ca nebunul si nu i-am administrat medicamentele toata dimineata pentru ca nu am avut aspirat acid, deci exista riscul potential de a-i baga aluia tratamentul in plamani, iar asta i-a bagat 60 ml de apa pe NGT. Asta credea ea ca trebuie sa faca. Partea buna e ca acum reusesc in sfarsit sa aspir si acid (pH 2,5) dupa ce scot cei 60 ml de apa ai italiencei din pacient.
Noroc ca nu s-a mutat din loc NGT-ul (pacientul oricum nu parea sa traga de el, toate “ancorele” erau intacte).
Incep medicamentele de la 1. O pacienta se plangea de SOB, du-te la doctor. Muta pacientul cu C. diff in side room. Multe alte porcarii de rezolvat, multe drumuri inutile (nu aveam ace pentru injectii cu insulina, nu aveam lantete pentru glucometru, nu aveam seringi pentru NGT – si toate se nimereau sa se termine doar la mine).
Parca tot timpul cand rezolvam ceva, altceva trebuia reparat sau rezolvat. La foc continuu.
pat.gif
Apoi verifica daca branula pacientei cu transfuzie mai functioneaza, fa-i baseline obs si du-te sa iei sangele. Dar dupa ce fac baseline obs, ia de unde nu-s imprimanta si PDA-ul care tiparesc etichetele fara de care nu poti lua unitatea de sange de la Laborator si nu poti nota OBS.
Plimba-te ca boul prin toata sectia, du-te la sectia vecina, ia PDA-ul de la ei, cu imprimanta noastra. Merg la pacient, ma chinui sa-mi scaneze porcaria de PDA badge-ul (pierd o gramada de timp cu scanarile astea), cand sa tiparesc eticheta, ciu-ciu etichete in mini-printer. Dupa aia am intrebat toata lumea din sectie unde gasesc etichete din alea. Nimeni nu stia. Ward clerk-ul nostru merge la ward clerk-ul vecin, care ii zice sa caute la noi, “I thought you had them“.

In momentul asta imi fac 5 minute sa iau un template de pe net de scrisoare de demisie, o redactez si printez, o semnez si i-o dau Unit Managerului, care a aparut pe acolo din intamplare. “Why?“. “If I have another day like today, I’ll die”. “What’s the problem?“. Ii explic cam cum mi-a fost ziua, apoi iau miniprinterul nostru, pe care cineva l-a gasit pe undeva, tiparesc eticheta1, o pun pe formularul de blood pick-up si ma duc sa iau sangele de la laborator. Apoi ma intorc, refac baseline obs, incep transfuzia. Era 15:30.
Pe la 4 vine un porter sa-mi duca pacientul la CDU. Nu i-am facut clisma, sorry, no time. Anuleaza sigmoidoscopia. Vine doctorul si-mi face observatie. Ii zic ca n-am avut timp si ca n-am stat pana acum.
Nu gasesc feed-ul pentru pacientul cu NGT. Nu avem niciodata feed-urile care imi trebuie mie (fie ala de urgenta – Nutrison normal), fie cate unul mai exotic (acum era Nutrison Energy Multi Fiber). Great, trebuie sa cobor la main kitchen sa-l iau, pentru ca nu se duce nici dracul sa il ia (toti HCA sunt prin pauze, italienii abia se descurca sa ajunga la sectia noastra dimineata, iar nemtoaica chiar nu stie nimic). Ca sa fie totul perfect, nu mai avem in sectie sau in main stores giving set pentru infuzomatul de feed.
Il pornesc pe restul ramas in punga de ieri, cu ideea de a cobori cu hartia de regim la main kitchen (altfel nu-mi dau aia Nutrison-ul), apoi ma voi duce sa mananc ceva.
Apoi incepe cea mai de rahat ora din ziua asta.

Primesc 1 pacient nou, trebuie sa ma cert cu HCA-ul care il aduce ca sa-i verificam pielea, care NU, nu era intacta (cum zicea ea ca e), apoi, cand pleaca, vad ca am primit un alt pacient, trantit in mijlocul bay-ului, in timp ce pacientul meu “vechi” a fost mutat pe un scaun (urma sa plece candva in urmatoarele ore). Habar-n-aveam ca urmeaza sa primesc vreun pacient, nu tu handover, nimic. Si primesc 2. Repet, unul a fost pur si simplu adus acolo si lasat ca un rahat in drum.
Primul pacient primit are EWS 7. L-au trimis la noi cu EWS 6. Asta FARA oxigen. “CCOT are aware“, dr. de pe MRU n-a avut nici o problema sa-l transfere asa. Asta scria in notes, pe care a trebuit sa-mi fac timp sa le citesc.
Escaleaza la doctori, care habar-n-au ce sa-i faca. In timpul asta, o pacienta tocmai isi termina transfuzia, o alta pacienta tocmai pleca acasa iar ala cu NGT si feed incepea sa horcaie prin baie (a fost alarma falsa, n-avea nimic, isi clatea gura).

In acelasi timp, porterul se intoarce si zice ca CDU a hotarat sa ii faca aluia cu C diff. sigmoidoscopia si asa, doar ca insista sa-i fac eu clisma. Ii zic ca n-am timp si ca e liber sa le zica alora de la CDU asta. L-a luat asa, cumva.
Termin transfuzia. Intre timp, nici n-a plecat bine pacienta aia ca am primit una noua din bay 6. Fara nici o informatie, nimic. O primesc si vin doctorii apoi sa ii puna chest drain.

La 17:25 am coborat la Main Kitchen, unde un nesimtit a refuzat sa-mi dea 2 pungi de feed, desi tot el sambata mi-a dat. “That’s the procedure, sorry“. Cand i-am zis ca tot el mi-a dat 2 pungi sambata din alt feed si l-am intrebat daca s-a schimbat procedura in 3 zile, a repetat “that’s procedure“. L-am intrebat cum se numeste, i-am notat vizibil numele, i-am promis ca o sa-i fac o plangere, am plecat injurand. Victor, iti promit ca o sa scriu ceva despre tine, curand.
Apoi am mancat ceva. M-am relaxat 10 minute. I-am scris 3 cuvinte sotiei. Inapoi in sectie.
Am inceput medicamentatia de ora 18:00.
Nu mai avem Clexane in spital. Trebuiau sa ne aduca noul stoc azi, dar n-a venit nimeni. Ciuciu Clexane de 40 mg, ciuciu Clexane exotic (100 sau 150 mg). Du-te la sectia vecina. Timp pierdut.
Trebuie sa pornesc niste fluide unei paciente. Nu mai avem infuzomate. Du-te la sectia vecina. Timp pierdut. Infuzomatul tot bazaie ca “air bubble in giving set”, desi nu e nici o bula de aer, in durerea mea. Timp pierdut (opreste alarma, verifica tubul, inchide infuzomatul, porneste infuzia, alarma, opreste alarma, verifica tubul etc.).

How many beeps can an IV pump beep if an IV pump could beep? Beep?
How many beeps can an IV pump beep if an IV pump could beep? Beep?

Mi se intoarce pacientul de la sigmoidoscopie. Da-i medicamentele si mancare.
Se intoarce si pacienta careia i-au pus chest drain mai devreme. A fost la CXR. Vomita. Da-i medicamentele normale + ceva antiemetic (Cyclizine PRN).
Pune un pacient imens pe commode.
Discuta cu o pacienta care e din aia care crede ca moare desi respira normal (“moare” din ianuarie, cand am vazut-o prima data, si n-are nimic, de fapt). Asa-s unii pacientu cu COPD. Ia-i vital signs, explica-i ca e bine. Ea refuza explicatia ta. Du-te si zi-i doctorului on-call sa vina. E prea tarziu, refuza sa vina, va trece asta turei de noapte.
Apoi, in sfarsit, faci handover.
La final de tura, mai pierzi 25 minute cu mazgalitul unor porcarii prin booklet-uri (o parte din lucruri le-a scris deja studenta, altfel mai stateam inca 30 minute).

Am plecat la 20:41.

Nici macar n-am simtit oboseala zilei a 4-a la rand in spital. Pur si simplu nu am avut timp de asta.

La final, una dintre colegele care a avut 5 pacienti azi imi zicea:

“I heard you put in your resignation today. I think you should reconsider this. I know it was an off day and it seems you had a lot of off days, but rethink this.”

Give me one single reason I should stay in this ward.

A tacut.
aplauze

Cum e sa faci facultatea de nursing in UK (ca roman)

Acum cateva zile am primit un comentariu pe blog de la o viitoare colega, care tocmai termina facultatea de nursing aici, in UK. Am invitat-o sa scrie un guest post despre eexperienta ei. Si-a facut timp si a scris niste lucruri chiar interesante.
Ii multumesc pe aceasta cale si public (cu permisiunea ei) ce mi-a scris.

E fascinant sa vezi cat de multa lume face alegeri similare cu ale tale in situatii similare si cat de asemanatoare e si scoala si meseria de nursing in tari diferite, cu sisteme diferite. Pentru mine e si mai fascinant sa descopar povestea altor oameni.:)

 

Ii urez mult succes in cariera si sper ca realitatea nursingului va fi tot ceea ce spera ca va fi.:)

Ma numesc Andrea, locuiesc de peste 8 ani in Scotia si sunt in anul 3 (final) la facultatea de Nursing.
Initial am venit aici sa culeg capsuni, mi-am intalnit jumatatea, am ales sa ne stabilim aici si impreuna avem un baietel care a inceput scoala primara.

Cum am ajuns de la capsuni la nursing?
Well, intotdeauna m-a interest sa citesc despre sanatate, punctul meu de plecare fiind revista “Formula As”. Trecand anii, am incercat un curs de calculatoare la colegiu (cred ca-i echivalentul postlicealei la noi), dar am ajuns la concluzia ca nu sunt destul de pasionata de subiect. Dupa un pic de soul searching si o idee de la jumatatea mea, am hotarat sa pornesc pe drumul nursingului. Initial, am facut un curs de Access to nursing la colegiu, curs care pregateste studentul pentru nivelul de studiu cerut la facultate.
Admiterea la university in UK se face prin intermediul UCAS, un system online unde aplici la facultatile unde vrei sa studiezi. Preselectia pentru interviu se bazeaza pe rezultatele din liceu, colegiu plus personal statement (un fel de referat in care iti prezinti calitatile, realizarile si de ce vrei sa studiezi cursul respectiv).
Eu am aplicat la 2 facultati pentru cursul de BSC Adult Nursing si am fost chemata la interviu la ambele, ulterior primind oferta de a studia. O conditie de acceptare la cursul de nursing a fost examenul de  engleza IELTS cu nota de minim 7 in toate componenetele. IELTS a fost printre cele mai intense examene pe care le-am dat, si am reusit sa obtin minim 7 la a doua incercare. Este un examen destul de costisitor, era cam £120 cand am dat eu si e valabil 2 ani.
Facultatea pe care am ales-o in final mi s-a parut cea mai potrivita pentru nevoile si posibilitatile familiei, adica era cea mai aproape de casa. Faculatea de nursing in Scotia (am sa ma refer mai mult la Scotia, deoarece sunt mai familiarizata cu sistemul de invatamant de aici, care difera cu cel din Anglia) este gratuita, chiar daca este a doua facultate facuta;  banuiesc ca asta arata cata nevoie au de nurses, hehe. Poti primi si o bursa, care este in jurul a £500/luna si pe care o primesc studentii care pot demonstra rezidenta de minim 3 ani in UK. Bursa este justificata prin prisma faptului ca jumatate din timpul facultatii este petrecut in practica.
NMC-ul, Nursing and Midwifery Council, care mentine registrul asistentelor in UK si da dreptul de practica cere ca nursing students sa faca 2300 ore de teorie si 2300 ore de practica pe parcursul celor 3 ani de facultate. La facultatea mea asta se traduce prin blocuri de 3 pana la 10 saptamani de practica intercalate cu studiu la university. Anul academic la nursing are 45 saptamani de facultate si 7 saptamani de vacante (de obicei de Craciun, Pasti, si vreo 2 saptamani vara)
Am sa vorbesc despre practica (placement, cum i se zice aici): saptamana de practica are 37.5 ore plus pauzele de masa, care nu sunt incluse in numarul orelor. Asta presupune ca studentul lucreaza full time in locul unde este alocat. Se poate vedea unde isi intra in rol bursa, care poate parea mare, dar practice studentul nu prea mai are timp de job cand este in timpul practicii.
O cerinta a NMC-ului este ca studentii sa aiba placementuri in diverse zone unde lucreaza asistentele: spital, district nursing, GP surgery, school, nursing homes, theatres. Astfel, studentul isi face o idee de ansamblu in legatura cu domeniile variate de activitate si isi “gaseste” ramura preferata.
Am sa enumar placementurile pe care le-am avut eu de-a lungul celor 3 ani: nursing home, continuing care of the elderly ward, surgical GI ward, stroke rehabilitation ward, infectious diseases ward, district nurse, health visitor (asistente cu post calificare de 1 an care se ocupa de sanatatea copilului din ziua a 10 a de viata pana acesta incepe scoala), theatres, cardiology ward, Minor injury unit.  Mai am un placement de facut, care o sa fie intr-un medical ward. In general un placement dureaza 4-6 saptamani, ultimul placement – de management of patients, ii mai lung, 12 saptamani, deoarece idea e ca studentul trebuie sa demonstreze ca poate sa aiba grija de mai multi pacienti simultan ca sa I se permita sa profeseze ca RN (registered nurse). Practica in spitale m-a dus in 5 unitati diferite.

Statutul studentului in practica: sunt multe de zis, ce scrie pe hartie si care e realitatea… multi studenti sunt nemultumiti de anumite locuri de practica, dar asta e.
Si eu am avut placementuri bune si rele, si ce am invatat e sa iei partea buna a lucrurilor, desi de multe ori este un adevarat effort, haha.

In general, concluziile mele dupa 3 ani de practica ar fi ca studentul la nursing in UK nu este respectat destul, se profita de el si ca nu i se dau destula responsabilitati. De exemplu, the patient safety, ii un concept foarte important aici, si multe skilluri nu se invata in timpul facultatii: canularea, tratamentul IV, luatul de sange. Ca student pot sa observ aceste skilluri, iar dupa calificare trebuiesc cursuri suplimentare, in functie de specialitatea unde lucrezi si daca este nevoie sa stii sa le faci. (nota Cristian: sau poti sa nu le faci niciodata, ca niste colegi si colege de-ale mele).

Ce mi-a placut mie cel mai mult in practica: conceptul de rehabilitation, unde ajuti pacientul, de exemplu dupa un accident vascular, sa se puna pe picioare, lucrul in echipa multidisciplinara, care este mult mai eficient (nurse, physiotherapist, occupational therapist, dietician, doctor, consultant, specialist nurse, social worker, radiotherapist etc), district nursingul si practice nurse, deoarece ajungi sa-l cunosti pe pacient mai bine si sa-l ajuti sa-si mentina sanatatea.
Ce nu mi-a placut: placementul in sala de operatie a fost un fel de love-hate deoarece, desi am fost foarte entuziasmata sa vad operatii, mi s-a parut destul de traumatizant sa vad hip replacementuri pe viu; rolul asistentei in sala de operatii mi se pare foarte diferit si desi nu m-as vedea profesand imediat acolo, e o optiune. Alte placementuri care nu mi-au placut au fost in warduri unde moralul angajatilor era scazut si asta pornea de la management prost.

Sunt foarte recunoscatoare ca am avut posibilitatea sa fac aceasta facultate in UK, si simt ca, desi a fost foarte greu m-a pregatit pentru o meserie fascinanta. Entuziasmul de la inceput s-a schimbat, s-a mai redus, deoarece realitatile sunt foarte diferite de ceea ce incearca sa te invete in teorie.

Ce mi s-a parut greu, in afara de dorul de tara, studiatul in limba engleza si cultura diferita, a fost drumul pana la locul de practica, cam o ora dus, o ora intors pe zi, lucratul in ture, trezitul la 4-5 dimineata cateodata, oboseala constanta si sentimentul ca-mi neglijez familia – avand un copil mic a trebuit sa jonglam gradinita, munca sotului, munca mea, facultatea.

Colegii din grupa mea sunt scotieni si ii vad si pe ei ca-s marcati dupa 3 ani de nursing, cearcane etc hehe, ce sa mai vorbesc de mine, mature student in my early thirties.
Ce am observant este competitia dintre studentii la nursing, nu cumva sa pari mai destept, ca starnesti invidii. Experienta din clasa, din practica, si ce am mai citit pe net m-a avertizat ca nursingul este o bitchy profess

familie
familie, eating WITH their young:)

ion, se practica barfa la greu si cutitele in spate, ceea ce este foarte trist. (nota Cristian: nu neaparat. Depinde foarte mult de oameni, de incarcarea cu munca, management si alte lucruri. In unele locuri te poti simti ca intr-o familie.).
Acesta este si unul din motivele pentru care nu ma vad lucrand intr-un spital, unde ritmul este mai alert, lumea mai stresata, si ce-i mai rau in coleg iese la iveala😉 Expresia cu “nurses eat their young” e des auzita aici. (nota Cristian: in UK exista un procent insemnat de nurse care renunta la meserie in primul an post-absolvire, desi abia si-au inceput cariera).

Ca studenta in anul 3, trustul local mi-a oferit un job printr-o “generic application”, deci noi alegem unde am vrea sa lucram: community, medical sau surgical areas, si in functie de ce joburi au, ne “potriveste”.
Directia pe care as vrea sa continui include community nursing, specialist nurse si nurse practitioner. Optiunile de master sunt foarte bune, totul e sa vrei sa inveti si sa progresezi. Rolul asistentei in UK mi se pare ca are un viitor bun, si ca nurse practitioner, poti sa te apropii destul de mult de ceea ce face un doctor, bineinteles cu o gramada de responsibilitati atasate.

Sunt interesata si de conceptul de functional medicine si de ideile pe care le vehiculeaza. Cred ca este mai bine sa previi decat sa tratezi, e de viitor si ca asistenta sper sa pot sa ajut pacientul prin health promotion, adica sa-l invat sa-si mentina sanatatea.
Mai sunt multe de scris, per ansamblu as recomanda facultatea de nursing de aici, cu disclaimerul ca si aici ii greu, dar un altfel de greu fata de cel din Romania.
Ce m-a ajutat sa-mi fac o idee despre realitatile din nursing a fost si site-ul studentnurse.org.uk, care are un forum foarte bun.

 

Cine mai citeste bloguri in ziua de azi?

Am un scurt mesaj pentru putinii abonati prin e-mail ai blogului meu.
In primul rand, e clar ca intr-o lume dominata de facebook/instagram/twitter, blogurile sunt oarecum invechite.

Nu cred ca blogurile vor disparea, doar ca sunt convins ca trebuie sa se repozitioneze.

Frecventa postarilor mele aici a scazut in principal din cauza lipsei timpului sau a oboselii. Dar si din cauza faptului ca e inutil sa scriu cate o postare la 2-3 zile care ar fi citita de maxim cateva zeci de oameni in prima saptamana, cand pot sa scriu o postare de facebook care ar fi citita de cateva sute de oameni intr-o zi. Sau mai multi – daca pagina de facebook va continua “sa faca pui” in ritmul ultimelor saptamani.

Nu in ultimul rand, o postare de facebook primeste reactii mai repede si mai simplu decat o postare de blog.

Pe scurt, blogul meu va avea de acum incolo mai putine postari, dar ceva mai lungi, iar pagina de facebook (e vizibila in partea stanga a blogului) va avea mai multe postari, dar mai scurte.

 

Blogul va ramane modul in care imi documentez “calatoria” prin viata, dar o voi face un pic mai rar, atat.

Cum sa evoluezi si sa castigi mai bine ca Asistent Medical in UK

Scurt ghid (ideal) de castigat bani lucrand in spital ca Asistent Medical in UK

  1. Gaseste-ti un job intr-o sectie de medicina generala. Nu Scrub nurse, nu Community Health, nimic care iti ofera experienta limitata. De regula, cu cat gasesti mai usor un job, cu atat e mai probabil sa fie o sectie mai grea (de unde angajatii pleaca pentru ca munca e prea multa/grea). Greu poate sa insemne des si foarte multa experienta, foarte repede. De ce Medicina Generala? Cu experianta de theatre nu faci nimic intr-o sectie de medicina – si pe theatres o sa primesti un numar oarecum limitat de bank shifts.
  2. Invata cat mai mult posibil, cat de repede posibil. Orice curs care iti ofera o hartie la mana ca ai invatat nursing specializat este buna. Insista sa le primesti – mai repede decat ar vrea ei, poate. Daca se poate, desigur. Incepi cu IV D.A., venepuncture and cannulation, blood transfusion, BLS, ALS (e bun), orice training pentru Point of Care machines (ABG, BM si orice alta masinarie). Apoi fiecare departament iti ofera niste cursuri suplimentare, dar pe unele le obtii mai greu (anumite lucruri le obtii doar la A&E, altele doar la Urologie, altele doar la Respiratorii – gen tracheostomy care, NIV nursing etc.). NU le poti face pe toate odata, dar poti sa te interesezi in spital, la departamentul de skills&training. Pe scurt, trebuie sa treci repede de la a nu sti prea multe la a sti multe lucruri.do not know.gif
  3. NU te folosi de modul usor in care poti sa-ti iei aici zile liber “pe sestache” – adica DO NOT CALL IN SICK decat daca chiar esti bolnav rau. Cel putin primul an. Atarna destul de greu la angajare.
  4. Nu pupa pe nimeni in fund, dar incearca sa-ti impresionezi colegii band 6 si pe unit manager (sau, mai greu, pe matroana). In esenta, “good work ethic” ar trebui sa fie suficient. Asta daca nu nimeresti sa ai niste nemernici ca superiori. Incearca sa fii prietenos cu Site Managerii sau orice Matroane apar pe sectia ta in verificarile care ii plimba prin tot spitalul. Multi se feresc de ele ca de ciuma – ceea ce poate duce chiar la plangeri (de genul “nimeni nu era pe sectie cand am venit, pacientii buzz-uiau, telefonul suna, eu nu am gasit pe nimeni“). Daca te arati interesat si le ceri ajutorul in situatii clare, de regula te ajuta si chiar te tin minte. Surprinzator – pentru ca spitalul are mii de angajati (al meu are 6800 – cam 4000 doar pe Nursing&Midwifery). Si la traininguri vei cunoaste fel de fel de oameni – de regula unii cu experienta. La mine in spital par destul de fericiti sa dea peste cineva care le cere ceva clarificari in plus.
  5. In completare la 4, daca trustul are vreo politica ce spune ca n-ai voie sa faci ture suplimentare (“In-house bank”) minim 6 luni, vorbeste cu unit managerul sau matroana ta si vezi daca ii poti convinge sa iti ofere suport catre departamentul care se ocupa de IHB, ca sa incepi sa lucrezi in plus mai repede. Odata intrat in IHB, daca esti sigur pe tine, incepe sa strangi experienta si pe alte sectii. Nu trebuie sa faci 30 de ture pe luna. 13 ale tale de baza plus 3-4 in plus iti ofera minim 12 zile in care sa te relaxezi intr-o luna.

    Atat castigi la noi pe ora pentru un bank shift. Si e un spital care plateste prost bank shift-urile.
    Atat castigi la noi pe ora pentru un bank shift. Si e un spital care plateste prost bank shift-urile.
  6. Deschide ochii, nu te duce intr-o sectie noua ca bank ca sa-ti faci munca in bataie de joc si cel mai probabil o sa fie multumiti de tine si pe acolo. Eu am primit o oferta de munca pe alta sectie azi (am facut un bank shift) doar pentru ca am raspuns corect la niste intrebari despre completarea nursing assesment booklet si pentru ca nu am raspuns la nici o intrebare cu “nu e treaba mea, nu sunt de aici, nu sunt nurse in charge, e treaba colegilor permanenti de pe sectie” la o vizita inopinata a unui unit manager.
  7. In principiu, daca reusesti sa rezisti pe un ward greu cam 10-14 luni si ti-ai facut treaba bine si stii ca unit managerul te considera ok, poti insista sa fii promovat pe un job de band 6 pe sectia ta. Mai multe responsabilitati, dar si mai multi bani. Si arata bine in CV. Daca nu ai succes la tine pe sectie, poti oricand incerca si in alte parti. Multe joburi de band 6 vazute de mine nu cer decat 12 luni vechime (unele si mai putin). Aici sunt de folos cunostintele pe care ti le faci daca esti cat de cat prietenos atunci cand vin pe sectia ta cei de la punctul 4.
  8. In momentul in care esti suficient de sigur pe tine ca te poti descurca in cam orice sectie la tine in spital, poti merge la o agentie care plaseaza RN in diverse spitale din zona. Vei primi bani mai multi ca in IHB pentru 1 tura. Iti trebuie niste evaluari de la fosti manageri, iar niste certificari (hartii doveditoare) ale unor traininguri (vezi 2.) nu strica. In Londra gasesti usor agentii care ofera 25 lire/ora sau chiar mai mult. Singura chestie e ca nu prea stii unde nimeresti (ofertele de ture sunt oarecum vagi pana le accepti si nimeni nu iti garanteaza ca o sa primesti oferte in aceeasi sectie unde ai mai fost). Un exemplu de agentie (pentru care lucrau 2 agency nurses de au nimerit la mine noaptea).
  9. Din punctul asta sau chiar mai devreme, poti cere sa fi trecut part time, la 25 ore/saptamana sau chiar doar 12,5-15. Asa iti pastrezi siguranta unui job in NHS (si venit sigur) si poti sa iti iei oricand 3-4 ture in plus/saptamana ca bank sau agency nurse.

 

Ideal vorbind, tot ce am descris mai sus poate fi facut de oricine are cat de cat vointa – si care nu nimereste un spital nasol. Cel putin in Londra si imprejurimi, unde sunt zeci de spitale cu deficit de personal, e mai usor de facut asta.

Daca ai ceva experienta lucrand in spital in Romania, totul ar fi mult mai usor. Mie mi-a fost mai greu fix pentru ca n-am avut asta.

Am scris acest mic ghid pentru ca am tot facut ture cu agency nurses si le-am intrebat cum au ajuns unde au ajuns, am 2 sisters pe ward care au promovat la band 6 repede acum ceva timp, am discutat cu cel putin un band 6 care a fost promovat dupa doar 16 luni in spital (si in UK) si pentru ca unit manager-ul meu, la pensionare, mi-a transmis ca as fi foarte usor pe fast-track pentru band 6, atata timp cat nu mi-as da demisia (cred ca a mirosit cumva faptul ca sunt pe cale sa plec).

Desigur, nu garantez ca rezutatele vor aparea in x luni (sau vreodata). Totul depinde si de om, de sectie, de spital si de alti oameni.

Dar e posibil.

P. S. Trebuie sa te tina si corpul si ori sa fii singur, ori sa ai intelegere din partea jumatatii tale. Pana la un punct, ce e descris in ghidul asta e destul de dificil.

Asistent Medical in Anglia (8)

S-au incheiat 2 saptamani in care am vrut sa testez anumite lucruri. Am facut primele ture suplimentare la mine pe sectie, am facut primul bank shift pe o sectie noua, am facut primele ture de noapte. In total, am avut 9 ture in 13 zile, 8 ture de noapte, 1 tura de zi.

Acum pot sa spun cum e o tura de noapte la mine in spital.

Incepe la 19:30. Handover-ul se termina la 20-20:30 (sau mai repede), in functie de sectie si de calitatea si cantitatea de informatii pe care ti le dau colegii.

Pana la 22:00 ai timp sa faci OBS, sa masori glicemia si sa escalezi orice problema a fost data mai departe de tura de zi. Daca ai pacienti care au investigatii ramase de peste zi nefacute sau ceva mostre de laborator de colectat si trimis, acum e momentul sa le faci.

In trustul meu tot dupa handover se face si o verificare suplimentara (pentru tura actuala) a medicamentelor controlate (Controlled Drugs). Din cauza ca au cam 25 de medicamente in dulapul cu CDs in orice zi, acest proces (numeri cate sunt, scrii, semnezi cu checked&correct), chit ca e facut in 2 oameni, mananca minim 15-20 minute.

In functie de sectie, noaptea pot fi ba 3 asistente (RN) + 2 HCA, ori 3 RN + 3 HCA, ori 4 RN + 2 HCA (la noi pe sectie). Daca ai pacienti cu dementa care sunt un pericol pentru ei insisi, unit managerul sau day sister-in-charge pot cere 1 HCA in plus care sa faca 1-on-1 pe parcursul turei (se asigura ca pacientul nu isi trage tuburile, branula, nu sare din pat, nu topaie ca apucatul etc.).

Trebuie sa te bazezi pe colegi ca-ti vor zice daca pacientul are medicamente la 20:00, pentru ca de multe ori colegii nu-ti spun si tu observi asta abia la 22:00, cand trebuia sa fi dat deja medicamentul. Unele colege incep tura de medicamente de la 22:00 ceva mai devreme, mai ales daca ai 10 pacienti si ai medicamente i.v.. Iti ofera posibilitatea sa termini pe la 23:00, cu un pic de noroc chiar mai devreme. Depinde foarte mult de ce pacienti primesti. Daca ai unul care refuza sa ia orice medicamente oral, oricat de mult te straduiesti, poti pierde o gramada de timp cu el (de regula le pisezi, sperand ca asa le va primi, dar uneori nici asta nu functioneaza). Daca ai ghinionul sa ti se decanuleze sau branula sa nu mai functioneze, mai pierzi si timp cu reinsertia branulei. Asta daca ai cursul de canulare facut. Altfel, depinzi de colegi, de on-call doctor sau de Site manager.

In principiu, cu exceptia unor cazuri exceptionale, la 00:00 (hai, 00:30, daca ai 10 pacienti si mai multi in stare grava sau fara branula etc.) ai terminat cu medicamentele si obs si hidratarea pacientului.

Daca termini mai repede si ai, ca mine, pacienti pe ventilatie non-invaziva, o (re)incepi cat de repede dupa administrarea medicamentelor si incepi s-o si monitorizezi (SpO2 + RR la fiecare ora, cu reevaluarea/titrarea volumului de O2, pentru a atinge tinta de saturatie de O2).

Se diminueaza luminile pana la aproape intuneric in saloane, se inchid luminile principale de pe coridoare si raman doar luminile de la cele 3 birouri unde ar trebui sa stea asistentele noaptea (cate 1 la capetele sectiei + 1 la mijloc). Acum ai timp sa iti faci documentatia.

Ai documentatie pentru fluide (input/output – in special la cei pe fluide i.v. sau cu cateter sau pe diuretice sau cu deficit de hidratare) ai documentatie pentru NIV, ai stool chart, food chart (asta e in general pentru cei de ziua, dar ar fi bine sa-l verifici, sa vezi cat a mancat pacientul), chest drain chart (daca pacientul are), tracheostomy chart si cate si mai cate (behaviour, dementia si alte nebunii). In mod normal, sunt facute pe 24h apoi reincepute. Daca colegul de peste zi le-a lasat necompletate in partea lui, problema lui, tu completezi de la ora ta (de la 20:00). Apoi ai booklet-ul cu evaluarea de nursing a pacientului (l-am mai pomenit, un catastif de 56 pagini).

Apoi trebuie sa te asiguri ca pacientii cu Braden scazut au saltele cu aer, repose boots si ca sunt intorsi la fiecare 2 ore (stanga 30 grade, dreapta 30 grade, sau pe spate). Daca nu au, faci comanda si/sau le pui sub pacient (repose boots are fiecare sectie in camera de consumabile).

Daca starea pacientului se inrautateste (EWS creste), esti obligat sa “escalezi” la doctorul de garda si/sau la site manager. Daca lasi un pacient cu ews 8 cu obs neverificate SI nu anunti pe nimeni SI pacientului i se intampla ceva, e rost de investigatie, suspendare sau chiar pierderea PIN-ului.

Daca ai pacienti diabetici, in special cei pe insulina sau cei care nu prea mananca in timpul zilei si au 1-2-3 hipoglicemiante orale, trebuie sa te asiguri ca gasesti timp sa le verifici BM 1 data pe la inceputul turei (sau macar pana in 00:00) apoi o data pe la 1 cel tarziu, apoi la inca 2 ore. Daca e in jurul teritoriului de hipoglicemie, faci BM, ii dai ceai cu zahar, fructe, biscuiti, ciocolata calda. Daca are hipoglicemie, avem Glucojuice, Glucogel, Glucotabs (in esenta, forme diferite de glucoza cu absorbtie rapida) apoi Glucagon in cutia de Hypo. Daca are branula chemi doctorul sa-i prescrie glucoza. In cazuri grave (BM de 1-2-2,5) poti suna doar la Site manager care te poate autoriza sa dai de urgenta glucoza i.v. (daca pacientul nu inghite nimic din varii motive) pana doctorul ajunge fizic la tine. In principiu, daca BM e stabil, 2, maxim 3 verificari pe tura sunt suficiente. Daca e mai rau… administrezi glucoza – il verifici cam la 15 minute – readministrezi etc.

Pana dimineata continui cu documentatia si raspunzi la buzzer-ul pacientilor. Daca ai noroc, dorm toti. Daca nu, te pot freca cu buzzerul pana iti ies peri albi:) Eu n-am avut noroc pana acum.

Dimineata trebuie sa administram medicamentele i.v de la ora 08:00, pe motiv ca handoverul dureaza mult si pana ajunge tura de zi la pacient, trece prea mult timp si nu au cand s-o administreze. Daca le dai bolus, ai timp daca incepi sa le dai pe la 6:45 (si nu ai mai mult de 4 si toate branulele functioneaza).

Tot dimineata trebuie (in functie de sectie) sa ajuti HCA-ul sa iti curete pacientii. Cu ocazia asta vezi si pielea pacientului (trebuie sa faci verificarea pielii 1 data pe tura de 12,5 ore si sa documentezi ce vezi – daca vezi ceva rani, sa si tratezi).

Cam asta e tot. Multa hartogarie, munca efectiva mai multa la inceput si apoi dimineata. Altfel, totul depinde de noroc. Daca ai pacienti calmi, e liniste noaptea. Daca nu… nu.

Alta problema e ca poti primi handover cu paturi goale, ceea ce inseamna ca imediat ce se stabileste asta, poti primi un pat de la sectiile de primire temporara a pacientului.

 

Ce pot sa zic e ca e obositor sa lucrezi 2 saptamani doar de noapte DACA nu esti obisnuit cu asta. Eu clar nu o sa mai repet aceste 2 saptamani prea curand (sau vreodata, sper). Intr-una din nopti am lucrat cu un agency nurse, el zicea ca lucreaza intre 18 si 20 de nopti pe luna. Trecand peste banii pe care ii face (19 zile x 11,5 x 30 lire x 12 luni = 78.660 lire brut, asta daca primeste doar 30 lire in medie/ora – si se poate intampla sa primeasca mai mult, era specialist ITU band 6 la baza), parea sa se fi adaptat la stilul asta de lucru. Era fericit, nu parea obosit.

Pe forumuri si facebook vezi des intrebari ale unor asistente din Romania “pot face doar ture de noapte in spitalele NHS?“. Sincer, cred ca se poate daca unit managerul tau te crede in stare sa faci asta – deci dupa o perioada de acomodare si de castigare a increderii colegilor. Dar foarte probabil nu din prima luna, nu poti fi supernumerary noaptea, nu intelegi si nu inveti mai nimic.

Tehnic vorbind, spitalul nostru spune “fara ture de noapte si fara ture suplimentare (bank shifts) pentru primele 6 luni ale oricarui nou-venit in spital”. Practic, in in-house bank poti intra (teoretic) din prima saptamana, daca iti da un unit manager sau matroana o semnatura pe un formular. Dar nu stiu cat de multe lucruri vei fi in stare sa faci, daca esti incepator in sistem, e posibil sa esuezi lamentabil daca incepi bank prea repede (mai ales in afara sectiei tale de baza). Dar nu obligatoriu, desigur. Iar night shifts… eu am primit in luna a 3-a, o colega in luna a doua, alta in luna a 4-a in spital. Deci depinde de unit manager. Regulile lor sunt la fel de usor ocolite, in anumite situatii, ca in Romania:)

 

Si alta mentiune e ca orele de noapte nu sunt platite la 1 singura rata. Daca lucrezi sambata spre duminica, vei primi plata pentru primele 4,5 ore la rata de sambata si pt. urmatoarele ore la rata de duminica. Ceea ce bine.:)

 

Site Manager este, de regula, o angajata (sau 2) care face specific doar munca asta (e de band 8 sausite manager 9, de regula). In anumite situatii poate fi suplinita de echipe de 2 matroane, rareori 2 unit manageri care fac asta (in week-enduri, uneori si noaptea). Se ocupa de mersul bun al spitalului in timpul unei ture. Sunt de regula 2 pe tura pentru tot spitalul. Au tabele cu toate sectiile care au paturi libere (sau vor avea maine) si fac tot posibilul sa le ocupe cat mai repede (adica sa transfere pacientii din paturile “de mare valoare” de la A&E, MRU, ERU, HDU, ITU, CCU care pot fi transferati – in paturile libere). Daca e week-end/noapte/perioada dintre handover-urile medicilor, poti escala direct la ei/ele un pacient in stare grava, poate sa te ajute cu o decizie (“fa asta, suna la xxxx, asteapta etc.”). Tot ei/ele te pot ajuta cu montarea unei branule daca nu exista altcineva care poate s-o faca, pot veni sa ajute la un stop cardiac sau o alta urgenta, pot face managementul echipelor de urgenta (daca sunt mai multe urgente simultan, ele vor face alocarea echipelor, care noaptea/in week-end sunt reduse ca personal). Tot ei iti ofera numarul medicului on-call (la mine in spital, avem 1 SHO si 1 registrar pentru cateva sectii medicale in timpul noptii, fiecare medic cu un telefon intern la el, cu un interior care se schimba de la tura la tura).

 

 

Drepturi imagine healthcareers.nhs.uk

Balada lui W. J.

Moment liric scurt in 2 acte.

Actul 1 – Introducere

La ceas tarziu de noapte, cand pacientii adorm cu mana pe buzzer, ventilatoarele urla strident tot felul de alarme de hiflow/loflow sau deconectare, pacientii cu traheostoma horcaie mai abitir secretii si se apropie ora magica – cand prea multi pacienti in varsta mor – se face ca aveam un pic de timp liber.

hospital night

Nestiind ce sa fac cu timpul liber, mi-am intrebat colega de saloane cu pacienti dificili daca a avut grija de pacienta care a fost externata alaltaieri seara “fast track“, ca sa aiba un final linistit acasa. Pacienta respectiva era oarecum dificila, dar te puteai intelege cu ea (asta pana cand a incetat sa mai vorbeasca ). Cu fiica ei, asistenta medicala destul de tanara (<40 ani), nu te puteai intelege deloc. Chit ca aveai 10 pacienti, trebuia sa mergi la mama ei de 20 de ori pe tura pentru tot felul de lucruri minore si chiar si-atunci nu era multumita. Eu m-am descurcat cu ele, asta si pentru ca am reusit sa ii pun pacientei branula din prima si le vorbeam frumos oricat de demanding erau. Dar pe 2 colege au reusit sa le faca sa planga. Si pe mai multe le-au jignit intr-un fel sau altul. Si am mai pomenit despre alt pacient, care te tinea pe loc toata ziua, care nu auzea bine, nu vedea bine, era pe NIV toata ziua dar refuza sa-l tina cu masca inchisa (deci tot timpul era alarma pornita – nu poti s-o opresti) si care iti cerea tot timpul minim 10 lucruri pe jumatate de ora “nuuuurse, do…”.

Atunci colega mea m-a intrebat daca am avut grija la inceputul anului de W.J. NU am retinut numele, i-am zis ca nu. Mi-a zis ca pacienta asta si cu fiica ei erau mici copii fata de W.J. si fiica lui. Cel mai oribil pacient din cariera ei de 30 ani. Asta venind de la o asistenta medicala nigerianca, cu experienta la ea acasa, in Germania si in UK.

Atunci a trecut una dintre HCA-urile din tura noastra. O alta nigerianca, pe laold black woman 60 ani, trecuta prin multe.
Ganditi-va la o tanti mai in varsta, ridata, in ochii careia se citeste faptul ca she’s seen everything.

Si-ti raspunde foarte serios, dar si contemplativ.

“Hey, do you remeber W.J.?”

Oh, no, who told you about him? That was the devil. The BLACK devil.

Actul 2 – W.J.

Se face ca atunci cand W.J. a murit la inceputul anului (in sectia noastra sora de boli respiratorii), personalul din 2 sectii (de la HCA la medici, matroana sau unit manager) au trecut prin camera lui, numai ca sa se asigure ca e mort intr-adevar. De ce?

W. J. avea o placere aparte in a enerva oamenii.

W.J. avea COPD si diabet. A fost admis si externat din cele 2 sectii surori de respiratorii de atat de multe ori in ultimii ani incat era cunoscut de absolut toti angajatii de aici.

A descoperit ca are o putere speciala – se poate plange la serviciul nostru de protectie a pacientilor, poate inventa o poveste si poate s-o coroboreze o perioada dintr-o anumita zi si cu o inregistrare scoasa din context de pe telefonul lui iar spitalul o va suspenda pe angajata nefericita cu pricina. 3 sau 4 asistente /hca i-au cazut prada. Au fost suspendati pentru 2-3 saptamani sau mai mult.

W.J. avea o placere aparte in a incurca lumea. Era intrebat de mai multe ori pe parcursul a 24 h daca vrea sa fie spalat. De cele mai multe ori, raspunsul lui era “fuck you, NO”. Sau cu variatiunea “Fuck you, bitch, no”.

2 zile la rand a avut colega mea tura in care a avut grija de el. A facut aceeasi scena cand oamenii de la ambulanta trebuiau sa vina sa-l ia. Refuza sa fie spalat de mai multe ori si apoi, chiar cand stia ca ambulantierii sunt pe drum sau chiar au ajuns, cerea sa fie spalat. Si refuza sa plece daca nu i se facea. Evident, cei de la ambulanta nu puteau sa-l astepte, aveau un program. Incepea sa-i injure pe ei, sa injure personalul care-l spala, sa sune la matroana sau la site manager – sa-i injure si sa faca o plangere apoi.

W.J. injura pe toata lumea, fara discriminare, ca sa ii poata enerva si sa ii poata apoi vedea cum au probleme din cauza reactiei la injuraturile sale.

“Fuck you, bitch”, era salutul lui standard.

Intr-o zi, dupa multe internari si externari, o portugheza tanara (o stiu, e o manuta de om, are 1,55 m si 45 kg) a avut grija de el. I-a zis ca e o “stupid cunt”, “fucking immigrant that cannot suck a cock back home and comes here” si, evident, “fuck you, bitch”. Plus altele. Fata neobisnuita cu asa ceva si venita de curand in UK, a sarit la el. 3 alte angajate au trebuit s-o tina pe micuta portugheza care a sarit (fizic) la gatul lui si i-a zis ca “you cannot speak to me like that, I will kill you with my own bare hands”. A fost prima data cand W.J.  a fost mirat si speriat de reactia unui angajat. O vreme n-a zis nimic. A venit matroana, a venit site manager, au calmat-o pe portugheza. Apoi a inceput sa rada cu ranjetul lui standard. Si i-a injurat pe toti, de la portugheza (care iar a vrut sa sara pe el) pana la site manager.

Se zice ca, daca il vedeai zambind cu dintii albi larg descoperiti, sigur era ceva in neregula.

Atunci a facut plangere pentru toata lumea. Portugheza nu a patit nimic, deja era ultra-cunoscut cine e si ce face.

W.J. avea o placere aparte in a se duce la WC fix cand restul oamenilor mancau. Micul-dejun, pranzul si cina vin pentru toti pacientii la aceeasi ora. Cand venea mancarea, el cerea commode. Si fix atunci incepea sa se rahateasca – zi dupa zi dupa zi. Ditamai omul, cand se aseza pe commode, mirosul, volumul si zgomotele se simteau 2 saloane mai incolo.

Unele colege aveau curaj sa-l duca cu commode in WC. SI ii explicau ca el o face intentionat si ca il duc la baie sa faca ce vrea, dar acolo, ca sa nu ii mai deranjeze pe ceilalti pacienti. Evident, le inregistra si apoi facea plangere.

W.J. avea 2 fete, dintre care una era “carer”. Lua o gramada de bani pentru asta, dar nu facea nimic. De asta si ajungea la spital 1 data la cateva saptamani. Si cand venea sa-l vada, erau o echipa de neoprit. Ea cerea tot felul de porcarii pentru el, el te cronometra si inregistra, apoi facea plangere ca nu l-ai ajutat suficient de repede.

O data un alt pacient a avut stop cardiac in salonul lui. El a inceput sa traga de buzzer cand era lumea acolo, pentru ca vroia sa i se dea un snack atunci. Cand i s-a spus ca sunt ocupati cu alt pacient, a inceput sa zbiere si, evident, a facut plangere dupa. Cu fata drept martor pentru “abuz”.

Ditamai omul, familia ii aducea tot timpul cantitati imense de mancare. Manca aproape constant. Ca sa aiba combustibil pentru vizitele la commode la fiecare masa.

Era diabetic si manca numai gunoaie. All the freaking time. Si tot timpul glicemia era 27+ (aproape de limitele aparatelor noastre). Si tot timpul se plangea ca in spital nu este tratat corect diabetul lui si ca vrea sa fie vazut de doctor si de diabetes nurse ca sa i se dea noi doze de insulina. Pe care, ulterior, le respingea (cand venea vorba de administrare), evident. Presarat cu numeroase invective.

Avea COPD. Deci era pe NIV noaptea. Avea o placere aparte sa-si dea jos masca (e usor) ca sa sune alarma constant, sa vii sa o opresti si sa-i pui la loc masca, ca sa nu ii trezeasca pe toti colegii de salon. Daca n-avea somn, macar vroia sa fie sigur ca nimeni altcineva nu doarme.

 

Asadar… cum ar fi sa ai grija de un asemenea pacient de mai multe ori in cateva luni?

 

Oricum, dupa aceasta povestire, mi-am reevaluat gradul de dificultate al tuturor pacientilor mei “dificili” din ultimele luni.

It can always be much, much worse.

much worse

 

Asistent Medical in Anglia (7)

Postul asta va fi despre cum se plateste salariul in spitalul meu NHS (si cum se calculeaza), care e treaba cu orele de pauza si voi adauga si niste informatii despre turele suplimentare.

Am avut o intrebare care ma tot rodea in ultima luna:
WHO TOOK MY MONEY?

who took my money.gif

Pe 18 ianuarie am inceput munca aici. Prima saptamana am avut 1 zi (scurta) de inductie + 4 zile scurte (de lucru). A doua saptamana am cerut sa mi se dea 4 zile lungi (2 au fost in week-end). Stiam ca week-endurile sunt platite extra. Mai stiam ca ar trebui sa am doar 37,5 ore pe saptamana, dar m-am gandit ca poate ii pacalesc eu cumva si ma vor plati extra (pentru ziua a 4-a). In februarie am avut 1 zi scurta in plus “muncita” (a fost o zi de inductie, care sunt considerate scurte). Din nou, am crezut ca i-am pacalit eu cumva sa ma plateasca in plus (orele suplimentare sunt platite cu o rata orara ceva mai buna).

Cand a venit payslip-ul pentru ianuarie-februarie, la sfarsitul lui februarie, nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca am fost platit doar pentru numarul de ore “standard“, nimic extra. Si ca am fost platit doar pentru 1 week-end (1 sambata si 1 duminica), nu pentru cele 2 facute (1 week-end in ianuarie, 1 week-end in februarie).

payslip
Basic pay = o luna intreaga (februarie) Arrears = rest luna ianuarie Expenses = biletul de avion

Si uite asa am pornit pe o calatorie de aflat cum naiba sunt eu, de fapt, platit.

Nu stiam unde imi sunt orele suplimentare si de ce nu sunt platit pentru ele.

Nu stiam de ce am fost platit doar pentru 1 sambata si 1 duminica (desi am facut 2 in cele 2 luni).

Nu stiam de ce sunt platit “standard” 162,95 ore/luna (ceea ce ar echivala cu plata a 13 zile x 12,5 ore + 0,45 ore), dar zilele de week-end sunt platite doar cate 11,5 ore. Asta desi stiam ca ora de pauza nu e platita. Daca nu e platita, atunci de ce apar platite 13 ture de 12,5 ore acolo?

In primul rand, o gramada de oameni din spitalul meu habar-n-au sa-mi explice cum sunt ei platiti sau cum ar trebui sa fiu eu platit sau ce inseamna toate lucrurile de pe payslip. Colege de sectie (cu 5-10-15 ani vechime!, sisters, unit managerii de la sectia mea si sectia-sora, angajati de la HR). Chiar si cei de la NHS Payroll (o firma privata care face platile pentru un numar mai mare de trusturi NHS) nu au stiut sa-mi explice ce vroiam.

Calatoria mea a inceput cu colegii de sectie, a trecut pe la 2 sisters, unit managerul sectiei-sora (al meu era in concediu), unit managerul meu, HR, firma NHS Payroll, inapoi la HR, apoi la unit manager, apoi la HR, apoi la altcineva de la HR, apoi la altcineva de la HR, apoi in sfarsit la cineva de la HR care mi-a explicat tot. A inceput la sfarsitul lui februarie si s-a terminat pe 31 martie (asta si pentru ca intre timp am fost in 2 concedii si a fost si Pastele).

Faptele:

  • Noi muncim 12,5 ore in fiecare zi, dar platite sunt doar 11,5 ore. Ora mare de pauza NU este platita, jumatatea de ora suplimentara este platita. Dar e responsabilitatea noastra sa luam acest timp de pauza. Nu ti-l iei pentru ca nu ai timp sa termini treaba, problema ta, nu a spitalului. Adica, in mod normal, efectiv, ar trebui sa lucrezi 11 ore/zi. Chit ca stai la munca minim 12,5 ore (7:30 – 20:00 sau 19:30-08:00). In zilele scurte (de 8 ore), ai 30 de minute de pauza neplatita si 15 minute platite.
  • Pe payslip apar 162,95 ore, intr-adevar, ceea ce inseamna 13×12,5 ore (+0,45 ore). Dar asta pentru ca intr-un an avem 365 zile. Asta inseamna 52,14 saptamani. Cum in contract scrie ca lucrezi (adica esti platit pentru) 37,5 ore pe saptamana, inmultim 52,14 cu 37,5. Avem 1955,25 ore in total MUNCITE pe an. Daca impartim asta la 12, ne ies 162,95. Faptul ca tu vii in fiecare luna la munca 13 zile si lucrezi 13 x 11,5 ore (adica 149,5 ore) se coreleaza cu contractul tau de 37,5 ore muncite pe saptamana in felul acesta ARTIFICIAL. Tu lucrezi efectiv 149,5 ore pe luna, dar daca iei in calcul faptul ca lucrezi si in februarie (care are doar 28 zile) tot 13 zile si in lunile cu 30 zile tot atat, de fapt, iti iese calculul. Asta este ceea ce la facultate, la cursurile de contabilitate, se numea un “artificiu contabil“.:)
  • Asa cum am mai scris (asta e primul lucru aflat), orele platite suplimentar (noptile, sambetele, duminicile si bank holidays) sunt platite luna urmatoare celei in care chiar le-ai muncit. Deci pentru sambetele din ianuarie esti platit in februarie, pentru februarie in martie samd.
  • Tot acum am aflat ca, de fapt, orele muncite noaptea si sambetele sunt platite cu un bonus de 30% (fata de orele normale) si cele de duminica si sarbatorile legale sunt platite cu un bonus de 60%. Adica nu 50% si 100% cum citisem eu INCORECT in contract. Bonusurile de 50% si 100% se aplica doar la orele suplimentare facute prin sistemul electronic de in-house bank, si pentru ele exista o procedura speciala (unit managerul pune turele disponibile in sistem, tu dai book shift in sistemt, faci tura, la final trebuie sa primesti un formular semnat de la asistenta-medicala “in charge” de tura pentru a fi platit. Orele suplimentare sunt considerate toate orele muncite prin acest sistem electronic, nu orele muncite de tine ca prostul in plus (cum a fost cazul meu). Nu stiu daca e la fel in alte trusturi, asa e la mine.
  • Orele suplimentare din cazul meu (1 zi lunga in ianuarie si 1 scurta in februarie) NU VOR FI NICIODATA PLATITE (la mine in spital). Nu sunt considerate bank-shift (nu au fost luate prin sistemul de bank-shift), deci nu sunt platite. Poti doar sa primesti inapoi o zi libera in plus pentru fiecare zi de genul asta. Intr-un final, in aprilie voi lucra… 11 zile (dar voi fi platit pentru 13).

A durat ceva, dar am obtinut niste raspunsuri.

Asa. Cat despre in-house bank:

La mine in trust, politica este sa nu primesti ture de noapte pana nu termini perioada de shadow/supernumerary. Ei bine, o colega romanca (a inceput in aceeasi zi cu mine, in alta sectie a spitalului) a primit ture de noapte din saptamana a 4-a. Eu din saptamana a 12-a (asta). O alta colega, care a inceput in noiembrie, va avea prima tura de noapte peste 2 saptamani. Deci depinde de spital si de cat de apt te considera unit-managerul tau sa duci o tura de noapte.

Apoi nu primesti posibilitatea de-a face ture suplimentare (“in-house bank”, de la “bank shift”=tura suplimentara) pentru minim 6 luni. Am avut o oferta si de la Cambridge University Hospitals, unul dintre motivele pentru care am refuzat-o a fost faptul ca mi-au zis clar la interviu ca ei nu permit ture suplimentare in primele 6 luni.

Ei bine, nici trustul meu “nu permite”, dar, de fapt, permite.

Exista un formular simplu (A4) pe care il primesti de la HR, pe care il completezi cu datele tale si cu care te duci la unit manager sau matroana. Daca accepta sa ti-l semneze, esti introdus in in-house bank si poti lucra ture suplimentare ORIUNDE in spital.

Am facut acest lucru saptamana asta (ieri), sambata voi avea prima mea tura suplimentara. Daca vroiam, puteam cere asta si mai devreme, dar n-am avut cand, am fost in concediu. NU am de gand sa lucrez 6 zile pe saptamana, in principiu, 4 ture suplimentare pe luna iti dau niste bani frumosi si nu te obosesc prea tare. Asta ar insemna 4 zile lucrate/saptamana.

Asa. Cat despre plata orelor suplimentare (din in-house bank), asta se face in alta zi a lunii, printr-un alt payslip. Pentru zilele lucrate in luna in curs (pana pe 29-30-31, cateodata variaza) vei fi platit luna urmatoare, in general in jurul lui 15, minim in a doua miercuri a lunii.

A, da. Trebuie sa mentionez ca turele de noapte nu sunt neaparat grele pentru ca sunt de noapte. Si nu ti se dau din start nu pentru ca ar fi englezii rai. Daca esti nou-nout in spital si in sistem, nu o sa stii ce sa faci daca ai probleme. La naiba, eu am 3 luni in spital si tot nu stiu ce sa fac in orice situatie. Din fericire, in timpul turei de noapte, colegii sunt mai putin stresati si au timp mai mult sa te ajute (daca nu au si ei pacienti in stare grava).

Problemele cele mai nasoale noaptea sunt (dar o sa revin cu un post doar despre turele de noapte, dupa cea de azi si dupa ce le termin si pe cele 4 de saptamana viitoare): lipsa medicilor (avem 4 echipe de Registrar + Senior House Officer pentru TOT SPITALUL), lipsa personalului auxiliar (ai mai putini HCA pe tura de noapte, nu ai farmacisti, laboratorul are 1-2 angajati) si imposibilitatea sa-ti improspatezi stocurile de orice medicament (sau alte consumabile) daca observi ca iti lipseste (si nu ai stoc pe sectie sau la vecini). La care se adauga propensitatea pacientilor de a muri candva la primele ore ale diminetii, cand TA si pulsul le scad mult.

Se poate intampla sa nu prea ai ce sa ii faci unui pacient (nu cu 2 rezidenti la 5-6 sectii) si doar ii verifici functiile vitale, escalezi la doctor, ala nu are solutii sau are pacienti in stare mai grava si iti zice asta, apoi iar iei functiile vitale, iar escalezi, iar nu ai ce sa-i faci pacientului si tot asa.

 

O mica explicatie a payslip-ului standard NHS aici.

 

Asta a fost si pentru cei care sustin ca nu poti lucra extra shifts in primele luni si nici ture de noapte (adica nu ai putea sa-ti suplimentezi veniturile).