Aciditatea in corpul uman si miturile legate de aceasta

Una dintre povestile des intalnite pe site-uri care promoveaza “viata sanatoasa” VANZAND tot felul de porcarii  mai mult sau mai putin inutile este ca “in corpul uman avem dezechilibre la nivel celular, care creeaza un mediu acid, in care celulele cancerigene se inmultesc necontrolat”.

Drept urmare, trebuie sa mananci/bei alimente alcaline, ca sa compensezi pentru “incapacitatea” teoretica a corpului uman de-a-si echilibra aciditatea.

Totul porneste de la o intelegere incorecta sau interpretare incorecta a ciclului Krebs (principalul mod in care celulele isi procura energia, in prezenta oxigenului) combinata cu efectul Warburg (celulele cancerigene se adapteaza la conditii uneori hipoxice, bazandu-si metabolismul pe generarea rapida de energie prin glicoliza, urmata de fermentarea acidului lactic, un proces mai ineficient decat ciclul Krebs). Aici se adauga procesul fiziologic normal, in care urina se acidifica/alcalinizeaza in anumite conditii (in functie de… capacitatea rinichilor de-a compensa, de fapt, pentru anumite dezechilibre metabolice).

Pentru a intelege la nivel minim toate procesele care se petrec in paragraful de mai sus iti trebuie cel putin cate un curs de cateva ore de facultate pentru fiecare. Plus cunostinte solide de baza in chimie si anatomie. Orice simplificare nu face decat sa invite interpretari gresite.

Fara sa dau explicatii prea complicate, ideea de la care am pornit e ca MULTI auto-denumiti “vindecatori “sustin ca avem (in conditii normale sau cand suntem bolnavi) o aciditate extrema in corpul nostru (de acid tare: pH de 1-2) si ca trebuie sa ne alcalinizam ca sa “compensam”.

Realitatea e ca avem un sistem foarte complex de compensare (un curs de fiziopatologie despre echilibrul acido-bazic aici) pentru orice dezechilibru in aciditate sistemica si ca majoritatea celulelor noastre ar muri rapid daca ar ajunge la un pH de 1-2-3.

Si ca nici o alcalinizare (REALA) in exces nu e de dorit, existand in practica alcaloze (metabolica/respiratorie), care pot fi extrem de rapid cauzatoare de moarte. De exemplu, poti muri de la ingestie de foarte mult bicarbonat de sodiu. Oricum, in conditii normale, poti tu sa mananci cat de multe alimente “alcaline” vrei tu, nu o sa te “alcalinizezi” sistemic, din cauza ca avem HOMEOSTAZIE.

Orice dezechilibru acido-bazic sistemic este corectat rapid de sistemele tampon (majoritar rinichii, cu ajutor de la plamani si alte organe), care pastreaza homeostazia.

In stomac, locul unde avem cel mai acid mediu (masurabil) din corpul uman, avem o combinatie complexa de mucus, bicarbonat de sodiu, hormoni care regleaza secretia de acid si o rata crescuta a multiplicarii celulare FIX PENTRU A pastra in viata celulele vii in conditiile extreme de aciditate.

Asta nu inseamna ca nu exista anumite beneficii medicale in a manca anumite alimente cu efect alcalinizant –  pacientii cu boala renala (insuficienta renala) ar fi vizati. Un exemplu aici. Daca organul tampon se strica, trebuie sa schimbi datele problemei.

Nu e in regula, in schimb, sa luam niste date valabile la anumite boli si sa generalizam la populatia generala (care, de ex., NU are insuficienta renala).

Ganditi-va la asta cand auziti data viitoare vreun cunoscut care spune ca “celulele tale sunt acide, trebuie sa te alcalinizezi”.

Eventual, adauga si niste intrebari simple: “ce intelegi prin aciditate?“, “ce intelegi prin pH si cum crezi ca se masoara?“, “cat si cum crezi tu ca ai supravietui cu un pH usor bazic al sangelui de, sa zicem, 7,6?” si, daca tot suntem acolo “care e diferenta intre sangele arterial si cel venos?“.

Acestea fiind zise, va ofer o mica poza cu niste valori masurabile (urina/sange/saliva/secretii – masurabile usor) sau aproximative/extrapolate ale pH-ului in corpul uman.

pH in corpul uman

P.S. Da, desenul pune stomacul aiurea si inima prea sus samd. Nu imi apartine. Se vrea doar o ilustrare, nu o plansa 100% corecta anatomic.

Ochiul uman, privit FOARTE de aproape

Mi-am adus aminte de lectia de anatomie din anul 1, cand profesoara ne spunea de un show gen “who wants to be a millionaire”, la care un competitor a raspuns la “ce este pupila?” cu “e o gaura” si a trecut mai departe. :)

Cine identifica o coloboma sau un nevus? Speram sa gasesc si un inel Keyser-Fleischer (din boala Wilson) dar erau slabe sanse sa vad asa ceva

12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Gasita aici (unde mai sunt si altele).

Drepturile pentru toate imaginile apartin lui Suren Manvelyan.

Plin Bucurestiul de melomani…

Anul trecut am avut placerea de-a merge la un concert David Garrett, la Berlin.

Anul asta vine in Bucuresti, in septembrie, la Festivalul George Enescu. Festival la care am vrut sa mergem (eu si sotia) anul trecut, dar ne-am trezit prea tarziu (in iulie), cand nu mai erau bilete deloc. Ne-am zis ca anul acesta vom fi proactivi.

Proactivi din parti. La inceputul lui februarie (cand ne-am gandit noi sa luam abonamente) deja nu mai erau in vanzare. Biletele individuale urmau sa se puna in vanzare pe 15 februarie.

Evident, am uitat (n-a fost un februarie usor, am avut alte porcarii pe cap). Ne-am trezit in week-end sa mergem la Ateneu sa intrebam de abonamente sau bilete (pentru David Garrett), ne-au ras in nas: “Cum, s-au vandut imediat, demuuult!”. Cu 6 luni inainte e prea tarziu, aparent.

Apoi, ieri, am aflat ca oricum Ateneul nu vinde bilete pentru Festivaul George Enescu, doar Eventimul face asta, ca abonamentele par sa fie vandute si ca bilete individuale pentru David Garrett nu mai exista demult.

Ma rog, mai exista bilete individuale pentru o parte dintre concerte.

In alta ordine de idei, daca vreau sa merg la aproape oricare dintre concertele lui David Garrett din primavara-vara de prin Germania sau Austria (mai putin Viena), inca gasesc bilete de vanzare.

E clar: ori sunt mai multi melomani in Bucuresti decat la barbarii aia de nemțălăi, ori avem noi sali de concert mult prea mici pentru cererea existenta, ori e ceva in neregula cu modul in care se vand bilete/abonamente la Festivalul Enescu. :)

Cel mai simplu mod de-a explica vizual rujeola (pojarul)

Daca nu poti sa ii explici (ceva) unui copil de sase ani, nu o intelegi nici tu insuti.

Albert Einstein

(are si subtitrare in limba romana: subtitles/cc – apoi settingsRomanian)

Scurte explicatii (pentru cineva ceva mai matur de 6 ani):

Antigene – substanta care introdusa in corp genereaza un raspuns imun adaptiv. Mai precis, orice substanta care poate fi RECUNOSCUTA de anticorpi (pentru ca nu toate antigenele genereaza un raspuns imun, existant toleranta). Denumirea vine de la abrevierea Antibody Generator. Poate fi self (din corp) sau non-self (din exterior)

Anticorpii – numiti si imunoglobuline, sunt proteine (secretate de celulele B de tip plasmocite) prezente in ser (aprox. 20% din proteinele plasmatice), in saliva/lapte/lacrimi si pe suprafata limfocitelor B sau in anumite mucoase, care au rolul de-a se cupla cu un antigen si de-a-l anihila. Fac asta ori activand sistemul complement (care ori distruge direct virusul, bacteria sau toxina, ori il tag-uieste pentru distrugere de catre alte celule ale sistemului imunitar), ori  declansand proliferarea si diferentierea limfocitelor B, ori prin legarea de celule NK (care distrug celulele tapetate cu IgG), ori ajutand fagocitele sa captureze si distruga invadatorii tapetati cu IgG, ori neutralizeaza anumite toxine sau virusuri direct, ori pot genera degranularea celulelor granulate (granulocite, in special mastocite)

Macrofagele – Sunt monocite care au ajuns intr-un tesut deteriorat (atrase de mediatori chimici eliberati de celulele distruse, patogeni sau alte macrofage prezente deja acolo) si s-au specializat (printr-o serie de modificari). Rolul primar este de a ingloba substanta patogena si a o digera (fagocitare). Pot si prelucra antigenele din substante, pentru a fi prezentate ulterior celulelor B si T. Promoveaza inflamatia dar si vindecarea unei rani. Au rol in distrugerea celulelor tumorale sau pe moarte. Anumite virusuri si bacterii se folosesc de faptul ca macrofagele le “inghit” rapid, folosindu-se de acest proces pentru a incepe sa se multiplice necontrolat fix din interiorul macrofagelor.

Celulele Natural Killer – limfocite fara receptori de antigene specifici limfocitelor B sau T, care distrug  celulele tumorale sau cele infectate cu virusuri. Au rol si in respingerea organelor transplantate (au afinitate mare la molecule straine de corp). O parte din ele sunt celule Killer, care omoara specific celulele tag-uite cu anticorpi.

Celulele Dendritice – Celule care prezinta antigene pentru a fi recunoscute de restul celulelor din sistemul imun. Au rol in maturarea limfocitelor T si in activarea limfocitelor B si T atunci cand apare un organism patogen (purtator de antigene). Se gasesc in epiderm, in epiteliile mucoaselor, in organele limfoide (splina, timusul si sistemul limfatic) si in sange. Au capacitatea de-a incorpora un patogen nou, de-a-i prelucra antigenele si de a calatori apoi spre timus sau ganglionii limfatici, unde il prezinta limfocitelor T/B pentru a le activa (specific pentru a distruge antigenul respectiv).

Celulele T (limfocitele T) – celulele care regleaza raspunsul imun si mediaza reactii de hipersensibilitate intarziata (stimuleaza inflamatia, diferentierea limfocitelor B dar si starile alergice, dar si inhiba raspunsul imun odata ce antigenul dispare), dar care si distrug celule care prezinta antigeni pe suprafata lor

Celulele B (limfocitele B) – celule care sintetizeaza anticorpi, principalii efectori ai raspunsului imun mediat humoral (adaptive immune response). Au rol in rejectul de organe transplantate (prezinta receptori ai complexului major de histocompatibilitate pe membrana lor).

Celule B cu memorie – celule B cu o durata mai mare de viata, care isi “schimba clasa” in centrul germinal al unui ganglion limfatic, dupa o serie de multiplicari si selectii (mediata de limfocite T de tip FH) devenind celule care au afinitate imbunatatita fata de un antigen specific. Cu fiecare expunere ulterioara a corpului la un antigen se inmulteste numarul de celule B cu memorie, care apoi se pot rediferentia in celule B de tip plasmocite (care intra in circulatie). Asta ar fi o explicatie pentru necesitatea de rapeluri pentru vaccinari.

Nu, infectarea “naturala” cu virusul rujeolei nu genereaza un raspuns imun de o calitate mai buna ca vaccinarea (doar pentru ca e “natural” nu inseamna ca e mai bun).

Nu, infectarea cu virusul rujeolei nu e de preferat vaccinarii, pentru ca: expui persoana unui risc inutil (pneumonie sau encefalita si MOARTE) si expui si pe altii (copii prea mici, persoanele nevaccinate, persoanele imunocompromise) riscului de imbolnavire. Exista reactii adverse (rare) ale vaccinarii anti-rujeola (prospect Priorix pentru rujeola-oreion-rubeola), dar sunt majoritar blande, limitate la roseata la locul injectarii, durere si febra scazuta. Exista si reactii adverse ceva mai grave, dar sunt foarte rare si oricum sunt mult mai blande decat boala in sine!

In momentul asta, in Berlin exista o epidemie de pojar, o boala perfect prevenibila prin vaccinarea (GRATUITA) ROR. Un copil de 18 luni a murit DIN CAUZA POJARULUI.
Antivaxxerii (inclusiv celula-dura din Romania) au inceput sa raspandeasca zvonuri cum ca copilul era bolnav cronic dinainte, ca spitalizarea i se tragea de la alte vaccinari si cate si mai cate.
A fost nevoie de un comunicat oficial al Departamentului de Sanatate, Mediu si Protectia consumatorilor din landul Berlin in care sa se afirme fara echivoc, dupa ancheta: “copilul era nevaccinat, nu avea boli cronice inainte de imbolnavire si cauza mortii a fost infectia cu virusul rujeolei”.

Explicatii mai complexe se pot gasi in cursuri de imunologie (unele in limba romana, disponibile on-line, aici) sau in alte surse (mie imi place seria Immunology map, a lui Armando Hasudungan)

“The Romanians are coming” (ep. 2) – reactii

Acum 2 nopti a fost transmis si episodul 2 din documentarul asta atat de hulit de o parte dintre romani. Romani care foarte probabil nici nu l-au vazut. Sau, daca l-au vazut, pur si simplu nu sunt in stare sa inteleaga ce li se prezinta.

Ce avem in episodul 2?

2 noi povestiri: un baiat sarac din Lupeni, care lucreaza ca spalator de masini ziua si noaptea doarme sub un pod (ca sa poata trimite cat mai multi bani acasa) si o asistenta medicala (NU, NU infirmiera cum au inteles niste poligloti de Dambovita) care pleaca de la o viata bunicica in Constanta (casuta maricica, familie iubitoare) in Anglia, pentru ca asa ar castiga “10 times as much as she earns in Romania”.

Aflam, in plus, cum o mai duce Alex, tipul cu trecut dubios care incearca sa o ia de la capat, alaturi de 2 romani cu care s-a imprietenit in Anglia. Nu in ultimul rand, vedem cum evolueaza povestea naratorului, Alexandru Fechete, un tigan de langa Cluj, care munceste legal ca mecanic auto, pentru a-si tine nevasta si copilul intr-un “shitty place” de langa o groapa de gunoi.

Documentarul (prin vocea naratorului sau a personajelor, in ambele episoade de pana acum) se straduieste sa explice ca Romania e frumoasa, ca nu toata lumea o duce foarte rau, ca multi romani vor doar sa munceasca, ca cei care fura si fac trafic de persoane samd sunt doar oile negre ale tarii (asa cum fiecare tara are infractorii ei).

In episodul asta, mesajul devine ceva mai clar: daca pleci din Romania unde AI ceva – dar viata ta e grea, nu vrei sa pleci undeva unde e la fel de greu sau mai rau, dar mai esti si printre straini. Indiferent ca esti tigan care locuieste langa o groapa de gunoi sau o asistenta medicala care nu pare sa o duca prea rau in Constanta, vrei un viitor MAI BUN. E asa de greu de empatizat cu asemenea situatii?

Pe de alta parte, daca pleci de la NIMIC, ORICE e mai bun decat nimic. Asta nu inseamna ca ORICE-ul asta din Anglia ti se pare raiul pe Pamant.

Evident, informatiile astea trec pe langa romanii care se uita la documentar, daca o fac, si tot ce vad e (o sa enumar anumite tampenii stranse de la conationalii nostri indignati nevoie-mare de un documentar foarte bun):

  • in documentar sunt prezentate povestile unor tigani + “tiganii nu ne reprezinta”. Nu, nu sunt prezentate doar povestile unor tigani, e evidenta culoarea pielii personajelor. + Sunt departe de a fi iubitorul tuturor tiganilor, dupa ce am copilarit si mers la scoala intr-o zona in care locuiau multi tigani si am fost amenintat de mai multe ori cu cutitul si de 3 ori (la 11, 16 si 17 ani) chiar jefuit de grupuri mai mari de tigani – de fiecare data in zone populate, cu multi romani trecand pe langa fara sa faca nimic. Dar sunt constient ca nu toti tiganii sunt “infractori”. Am avut 2 colegi de banca* in scoala generala care erau tigani, un coleg de liceu tigan, colegi de facultate care erau tigani. Am si acum un coleg la postliceala care e tigan. Pe bune de sunt cu ceva diferiti fata de MAJORITATEA romanilor. Doar ca sunt discriminati constant de majoritatea populatiei.
  • se prezinta doar zone urate din Romania. Cu variatiuni pe tema asta, in ideea “Romania nu e toata asa”. Bai, e evident ca nu e toata Romania asa, dar documentarul nu isi propune sa prezinte unicorni si curcubee roz si floricele pe campii, ci viata grea a unor romani care viseaza la un viitor mai bun (in Anglia). Pata Rat de langa Cluj e in Romania. Lupeni-ul e in Romania. Tiganii aia care locuiesc fortat in zona de langa fostul combinat chimic din Baia Mare… news flash, sunt DIN ROMANIA.

  • in Anglia lucreaza n doctori romani, n la k programatori si finantisti, si avem cateva mii bune de studenti la facultatile lor. Pe aia de ce nu ii prezinta nimeni,”nu sunt prezentate si povesti ale romanilor din clasa de mijloc”? Raspunsul simplu: pentru ca nu ii pasa nimanui de ei. Pentru ca nu face audienta o poveste banala de genul “X a fost recrutat de o multinationala dupa n ani de experienta intr-o multinationala din Romania”. Wow, ce poveste de succes. Mai nuantat: pentru ca oricat de multe povesti de succes de romani ai avea, o sa ai mult mai multe ale localnicilor. Asa-i ca nu prea te intereseaza pe tine, ca roman sadea, cum un african a facut facultatea de medicina in Romania si apoi iti trateaza compatriotii intr-un dispensar de tara? De ce sa te astepti la altceva de la englezi?

  • Aurel Vlaicu, N. Paulescu, Brâncuși, Nadia Comaneci, G. Hagi, S. Halep etc. sunt romani, nu ca ăștia din documentar, de aia de ce nu ziceti? Bai, pe bune, ce treaba are sula cu prefectura? 50 si ceva la suta dintre romani locuiesc la tara in 2015. Ceva mai mult de atat au WC in curte. Salariul mediu NET pe economie e de aprox. 390 de euro (1743 lei in noi/2014, comunicat INSSE din ian. 2015). Ce daca am avut cateva persoane care au realizat ceva in tara asta? Schimba cu ceva saracia generalizata din tara asta? Se simte mai bine ala din Lupeni care locuieste in 2 camere cu inca 7 oameni? Are vreo sansa in plus pentru vreun job care sa-l scoata din saracie daca afla ca Paulescu a avut un rol important in descoperirea unui tratament pentru bolnavii de diabet?

  • strainul X a vazut acest documentar si acum crede ca toti suntem tigani si traim in blocuri arse“. Ma ierti, dar cum te afecteaza prostia altuia? Pentru ca trebuie sa fii prost ca sa intelegi asta dintr-un documentar care mentioneaza clar ca viata nu e la fel de grea pentru TOTI romanii. Daca o duci bine in strainatate DEJA, cu ce te afecteaza opinia unui prost despre tine si originile tale? Daca ai plecat din tara, oricum ai plecat ca s-o duci mai bine, nu ca sa te surprinda strainii cu laude la adresa tarii tale natale, unde curge (cum altfel) doar lapte si miere. A, ti-e frica sa nu creasca rasismul la adresa ta? Unui rasist nu o sa-i schimbe opinia despre romani nici 1000 de documentare cu frumusetile Romaniei. In schimb o sa te priveasca mai bine strainul daca nu te inflamezi aiurea, ci pur si simplu iti vezi de treaba ta si, eventual, poate faci ceva ca sa imbunatatesti si viata celor ramasi in tara. Cam cum se chinuie sa faca cine? Cei din documentar.

  • aici adaugam alte motive absurde de mandrie, pe care le folosesc inclusiv anumiti jurnalisti care ar trebui sa fi auzit de fact-checking: “romancele sunt cele mai frumoase femei din lume” (pe bune, cu ce te ajuta asta (daca ar fi adevarat)? esti proxenet, sau ceva de genul?), “limba romana e a doua limba vorbita in Microsoft, romanii vorbesc 3 limbi straine, romanii sunt foarte inteligenti, romanii sunt cei mai buni in toate” – niste mituri urbane care denota fix faptul ca romanii care cred in ele sunt, ce sa vezi: prosti. Intr-o tara in care generatie dupa generatie nu ia BAC-ul, iar generatiile mai vechi il luau in procente mai mari doar pentru ca nu exista frica de inchisoare prin comisiile de evaluare, ca sa vorbesti de “inteligenta” generala a natiunii trebuie sa fii foarte obtuz.

O mentiune speciala pentru mitul vorbirii multor limbi straine. Lucrez de 10 ani cu si pentru oameni din corporatii multinationale. Am facut o facultate, acum fac o postliceala, am niste prieteni si rude care predau la facultati (licenta sau master). Am invatat 4 ani de zile o limba straina (germana) la o scoala privata, pe banii mei. Am intrat si intru in contact zilnic cu fel si fel de oameni “cu minim 12 ani + 3 ani de scoala”. Un procent insemnat dintre romani NU STIU SA SCRIE SAU SA VORBEASCA corect limba lor natala. D-apoi limbi straine. Si nu, faptul ca abia intelegi login, enter, save si print si balmajesti cateva fraze amuzant de agramate nu inseamna ca “vorbesti limba engleza”.

Da, sunt destul de multi romani care sunt inteligenti, au joburi bune, vorbesc mai multe limbi straine bine, au masini si case ok – cumparate din bani castigati cinstit. Dar sunt foarte putini, daca ii raportezi la totalul de 20.000.000 de romani. Daca faci parte din categoria asta si te simti jignit de documentarul asta, pune mana si iesi din cercul tau de siguranta, mergi un pic prin orice cartier de blocuri comuniste din Bucuresti (sau din orasul tau) si o sa vezi ca realitatea nu e colorata in rozul TAU.

  • la final, sa nu ii uitam pe toti idiotii care sunt rasisti, injura, comenteaza fara sa vada documentarul, comenteaza intr-o romana stricata si altele de genul: Voi stricati imaginea romanilor in Romania si in afara tarii, bă!

 

 

 

  • Am si o poveste amuzanta pe tema asta: acum cativa ani, intr-o toamna, eram in zona copilariei, mergeam la ai mei, cand vine un tigan adolescent la mine (in mijlocul multimii de romani care se intorceau de la serviciu la ora de varf) si-mi cere bani. Ma ia cu “Stii tu cine sunt eu? Stii tu cu cine o sa ai probleme daca nu imi dai bani?” Eram pregatit sa ii dau un picior, cand ajungem la alt tigan, de-o seama cu mine. “Uite, Catalin, asta nu vrea sa-mi dea bani, zice ca nu i-e frica de tine”. Catalin era colegul meu de banca din scoala primara, care a parasit scoala dupa clasa a 4-a. “A, tu esti? Ce mai faci? Cum e viata? Bă, sa-l lasi in pace pe el daca-l mai vezi, da?”