Cum obtii dreptul de practica in Elvetia ca Asistent Medical

Procesul de recunoastere a studiilor de Asistent Medical din Romania este destul de bine pus la punct de elvetieni.

Atata doar ca este destul de costisitor pentru un roman, dureaza destul de mult (asta CHIAR DACA ai toate actele in regula, altfel totul e si mai lung) si, cel mai important, NU ITI GARANTEAZA OBTINEREA UNUI JOB IN ELVETIA*.

Exista foarte putine informatii clare despre acest subiect, exista putine agentii de plasare a fortelor de munca ce ofera ajutor cu asta si daca intrebi pe cel mai mare forum al romanilor din Elvetia, vei primi niste raspunsuri in bataie de joc sau dezamagitoare.

Eu am reusit sa primesc recunoasterea studiilor dupa aproximativ 10 luni de la momentul in care am primit diploma de la scoala.

Nu am apelat la serviciile vreunei agentii. Singura din Romania pe care am gasit-o, una din Craiova care se lauda cu “multi romani trimisi la munca in Elvetia“, cu povesti si filmulete pe facebook, cerea 1000 euro pentru acte plus inca 1000 euro “daune daca refuzai sa pleci unde te trimiteau ei. La asta se adaugau si costurile cu taxele cerute de SRK pentru prelucrarea dosarului (minim 680 franci) si costurile cu un interviu si o proba de lucru. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pot sa semnez un contract care-mi zice ca trebuie sa plec sa lucrez undeva intr-o tara straina, sa semnez un ulterior contract de munca cu conditii necunoscute si sa mi se spuna ca daca as refuza asta, ar trebui sa platesc 1000 euro daune. Si nu erau amenintari goale, pe site-ul Judecatoriei Craiova sunt destule cazuri in care firma respectiva a dat in judecata niste asistente medicale. Asta ca sa nu mai mentionez faptul ca partea de acte (fara taxele SRK) nu m-a costat cu totul nici macar 200 euro, in nici un caz 1.000.

Totul incepe cu obtinerea diplomei.
Am vizitat site-ul Crucii Rosii Elvetiene (SRK de acum inainte in postare) prin octombrie 2015, le-am trimis un mesaj folosind formularul de contact. Mi-au raspuns in 2 zile, mi-au atasat formularul pentru verificarea preliminara obligatorie a documentelor (DE_EU_nSdt_2015).

Screen Shot 2016-08-07 at 12.58.52
Documentele necesare pentru verificarea preliminara

Vor: Diploma de asistent medical, Certificatul de conformitate, Adeverinte de vechime, pasaport/carte de identitate. Copii xerox simple + traduceri simple in germana. Plus un CV in germana/franceza/italiana.
Mi-au explicat in e-mail foarte clar ca recunoasterea se poate face doar dupa ce ai diploma de la scoala, nu se poate face nimic cu Adeverinta de promovare a examenului de certificare a competentelor profesionale (pe care o primesti la 1 saptamana dupa promovarea examenului final).
E oarecum clar, deoarece SRK cere pentru examinarea obligatorie preliminara a actelor Certificatul de Conformitate cu Directiva EU 2005/36/CE; Anexa 5.2.2 si/sau 5.5.2.
Acest Certificat de Conformitate se elibereaza de catre OAMMR din 2016, se elibera de M. Sanatatii prin DSP-uri in 2015. Lista actelor pentru emiterea Certificatului de conformitate este destul de clara:

–          cerere  in  care  se  vor  preciza  si  datele  de  contact;
–          copia  actului  de  identitate;
–          copia  legalizata  dupa  diploma  de  bacalaureat ;
–          copie  legalizata  dupa  diploma de asistent medical generalist;
–          copie  legalizata  dupa  foaia matricola;
–          adeverinta  eliberata de unitatea de invatamant  absolvita in care se precizeaza  perioada  in care au fost efectuate studiile universitare;
–          copie  legalizata  dupa  documentele  de  schimbare  a numelui. (n.a. certificat de casatorie, daca e cazul).

Informatii suplimentare si cerere tip se gasesc pe site-urile filialelor OAMMR. Exemplu OAMMR Bucuresti. Spre deosebire de anii trecuti, cand Ministerul elibera certificatele in 2-6 luni, OAMMR se angajeaza s-o faca in 30 zile. Nu stiu daca o si face.

Scoala mea mi-a eliberat diploma la finalul lui Octombrie 2015, nu inainte de-a ma mai usura de INCA aproximativ 150 lei pentru eliberarea diplomei (ceva ilegal, diploma e a MEA, nu a scolii, ca sa-mi ceara bani pentru ea) si pentru adeverinta mentionata mai sus.
Inca un motiv pentru care nu o sa-mi recomand scoala niciodata, nimanui (pe langa faptul ca sunt hrapareti, angajeaza si profesori care nu dau pe la scoala cu lunile, nu exmatriculeaza elevii care nici ei nu dau pe la scoala cu lunile, ofera suport minim pentru invatarea tehnicilor de nursing si cate si mai cate). Am mers cu ea la legalizat in aceeasi zi, restul actelor le pregatisem, am depus dosarul la DSP Bucuresti intr-o zi ploioasa de octombrie.

Eu am primit Certificatul de conformitate la mijlocul lui Decembrie, dupa ce m-am dus in audienta la Minister si le-am zis ca imi trebuie inainte de-a pleca din tara in ianuarie (si le-am aratat biletul de avion si contractul de munca). Dupa politete excesiva cu niste oameni care nu stiau sa raspunda decat in scarba sau direct cu nesimtire PLUS 4 ore de asteptat, am primit o hartie A4 total normala.

Am mers cu certificatul de conformitate si cu diploma la un traducator autorizat (acelasi birou pe care l-am folosit si pentru NMC, oameni foarte de treaba). Am luat traducerile, am facut copii xerox dupa originale (si traduceri), am facut o copie xerox si dupa pasaportul meu si am printat si completat formularul primit din octombrie. Mi-am facut si printat un Lebenslauf (CV) in germana din care sa reiasa ca nu am nevoie de hartii de vechime, pentru ca nu lucrasem inca (nu ca asistent medical). Am trimis plicul inainte de 20 decembrie intr-o scrisoare recomandata pe adresa SRK din e-mail ( Schweizerisches Rotes Kreuz, Abteilung Bildung . Anerkennung ausländischer Ausbildungsabschlüsse, Werkstrasse 18 . CH-3084 Wabern, der Schweiz).

Mentiune despre Cum poti urmari plicul tau: cand trimiti plicul din Romania (pe mine m-a costat 25,2 lei, Posta Romana), primesti o factura. Pe factura vei avea un cod (Nr. Prezentare) de 13 cifre. Codul ala il poti folosi pentru a urmari daca a plecat si daca a ajuns plicul. Pentru Romania ai Track&Trace de la Posta Romana si pentru CH ai Swiss Post Track&Trace. Introduci codul si iti afiseaza datele.

Raspunsul l-am primit in ultima saptamana a lui ianuarie. Ma felicitau pentru trecerea verificarii preliminare, imi atasau un nou formular cu actele pe care le vroiau si felul in care le vroiau traduse si legalizate. Si un formular de plata pentru taxele pe care SRK le cere (600 franci).

Screen Shot 2016-08-07 at 13.13.59
Lista a doua de acte

Diploma de absolvire a scolii, Certificatul de membru OAMMR, Planul de invatamant (copie legalizata cu legalizarea tradusa in ger/fr/ita/en + traducere in ger/fr/ita/en), copie simpla dupa pasaport, dupa certificatul de limba germana/franceza/italiana nivel B2 (detalii aici) si dupa o dovada/adeverinta ce atesta experienta mele ca asistent medical (pentru asta vroiau si traducere simpla). Plus o copie dupa dovada platii celor 600 franci.

Doua probleme s-au ivit: cum sa fac traducerea+legalizarea actelor ca sa indeplineasca conditiile lor si cum sa fac plata ca sa fiu sigur ca ajung la ei 600 franci, NU mai putin (mentioneaza clar pe factura ca vor sa ajunga minim 600 franci – adica nu vor sa plateasca ei vreo taxa “shared”).

Cu banii am rezolvat dupa ce m-am certat un pic cu 3 banci romanesti, nici una nu stia sa-mi spuna cat de mari vor fi taxele daca trimit bani din Romania in Elvetia. Nu stiau cati bani sa trimit ca sa-mi garanteze ca vor ajunge la elvetieni fix 600 franci. Pentru ca sunt implicate alte 2 sau 3 banci intermediare, pentru ca sunt in CEE, nu in UE, pentru ca, pentru ca.
Pana la urma am apelat la un roman, amic de familie din Elvetia, care a facut plata pentru mine dupa ce i-am transmis lui banii intr-un cont al lui romanesc.
Acum, dupa ce am facut si plata a doua (finala), cred ca puteam sa le trimit banii linistit din Romania daca pur si simplu adaugam cam 30 franci in plus pentru orice eventuale comisioane bancare. 630 in loc de 600 – si ajungeau sigur la SRK minim 600 franci. Plata a doua am facut-o din UK, am setat sa trimit 90 franci (ca sa includ si orice comision bancar) – au ajuns la destinatie 87 franci (plata a doua e de 80 franci).

Cu actele… a fost mai dificil. Din explicatiile din formular, se intelege ca SRK vrea o legalizare cu traducere A LEGALIZARII in germana/franceza/italiana sau engleza PE ACELASI DOCUMENT.  Plus o traducere suplimentara a documentului (punctul 15).
10 notari si traducatori diferiti din Bucuresti am intrebat (prin sotia mea sau direct prin e-mail, pentru ca eu eram in UK deja). Fiecare mi-a zis altceva. Majoritatea au recomandat o Apostila. Am rezolvat din nou cu traducatorii folositi pentru actele pentru NMC, care au fost de-acord sa imi faca o “traducere a legalizarii”. Adica notarul a facut legalizarea actelor si acolo unde scrie “Incheiere legalizare copie nr.” scrie si “/Beglaubigungsvermerk Kopie Nr.” si asa mai departe (toata legalizarea e scrisa in romana si germana).
Am scanat diploma legalizata si tradusa asa, am atasat-o intr-un e-mail si am trimis-o la SRK. Impreuna cu asta, i-am intrebat:
– daca vor apostila
– daca trebuie sa trimit si Certificatul de conformitate (nu era in lista)
– daca trebuie sa trimit si adeverinta de la OAMMR care atesta ca nu am lucrat in tara si nu am avut probleme in exercitarea meseriei (cea pe care NMC-ul o cere). Cum atunci cand am inceput procesul de obtinere a recunoasterii eu nu lucrasem inca si era prea mare bataie de cap sa le trimit noi acte din UK, a ramas asa.
– daca pot sa le trimit o copie xerox simpla a certificatului meu (Zertifikat Deutsch) B2 de la Goethe Institut.
Raspunsul:

Die Beglaubigung, die auf Ihrem beigelegten Dokument steht, ist korrekt.
Apostillen werden nicht akzeptiert.
Das Zertifikat des Goethe-Instituts ist in Ordnung.
Sie müssen alle Dokumente senden, wie Sie auf dem Formular angekreuzt und beschrieben sind.
Von der Bescheinigung betreffend der EU-Richtlinie benötigen wir auch eine amtlich beglaubigte Kopie.
Bitte legen Sie ein kurzes Begleitschreiben bei, dass Sie nach Ihrer Ausbildung noch nie gearbeitet haben.
Eine Kopie des Orden der Krankenpfleger können Sie auch beilegen.

Am pus toate actele intr-un plic la finalul lui februarie (cand m-am intors in Romania prima data).
Am adaugat o declaratie semnata, in germana, ca X, rezident in Elvetia, cu adresa la… a platit pentru mine taxa respectiva, cu dovada de plata atasata.
Am adaugat si o declaratie semnata, in germana, care spunea ca dupa terminarea scolii nu am lucrat in Romania ca asistent medical.

Instiintarea ca au primit actele am primit-o prin e-mail dupa cateva zile (plicul a ajuns la ei in 4 zile lucratoare, raspunsul electronic la mine dupa inca 2), iar unul scris, in plic, a venit abia in penultima saptamana a lui martie. In scrisoare se angajau sa imi evalueze dosarul in maxim 3 luni.

Martie-aprilie, aprilie-mai, mai-iunie. Nici un raspuns. La inceputul lui iulie le-am scris un e-mail “was ist los mit meinem Gesuch“, mi-au raspuns sec ca imi trimit scrisoarea a doua atunci. Am primit scrisoarea in 2 zile lucratoare. Ma felicitau pentru ca actele au fost in regula, cereau doar sa fac plata taxei finale, de inscriere in NAREG (Registrul National elvetian al Meseriilor de sanatate).

Am facut plata, le-am trimis pdf-ul cu dovada platii, i-am intrebat daca e suficient. Au zis sec ca da. 10 zile n-am primit nici o scrisoare de la ei, pe NAREG nu apaream. Le-am scris din nou, mi-au raspuns iarasi sec ca imi trimit scrisoarea atunci.

La finalul lui iulie am aparut in NAREG. Saptamana trecuta a ajuns si scrisoarea in Romania (chit ca a fost recomandata, a ajuns de la ei dupa 10 zile – data postei). Bine ca nu s-a pierdut, astia cer 160 franci pentru eliberarea unei copii a hartiei aleia.

Cat a costat totul?

680 franci plus niste bani in plus costul transferurilor bancare (aproximativ 700 franci). Actele au fost aproximativ 600-700 lei (traducerea e cam 25 lei/pagina, pret care creste daca pagina are foarte multe caractere; legalizarea “tradusa” a mai costat cateva zeci de lei/document). Plus vreo 70 lei posta.

Din statisticile SRK, 334 romani au primit recunoasterea studiilor in Ch in ultimii 4 ani (96 doar in 2015). Deci nu e nimic imposibil sau iesit din comun. Mentionez ca, la fel ca in restul Europei, asistentii medicali romani care au terminat scoala/facultatea inainte de 2010 cred ca vor avea un proces ceva mai complicat de recunoastere a diplomelor. Dar atata timp cat primesc Certificatul de conformitate (adica au lucrat minim 5 ani din ultimii 7) din Romania, totul e simplificat.

 

  • Daca in Anglia (cel putin pana la momentul in care vor parasi sau nu UE) sau Germania poti aplica la orice job, lua un interviu si apoi incepi munca, atata timp cat esti inregistrat la NMC (am descris procesul aici), respectiv ai Anerkennung-ul de la Regierung-ul landului unde vrei sa profesezi (exemplu de informatii si adrese de contact pentru Bavaria), in Elvetia situatia e un pic mai complicata.
    Daca vrei sa incepi sa lucrezi ca Asistent Medical in Elvetia, trebuie sa ai intai recunoasterea studiilor facuta de Crucea Rosie Elvetiana (Schweizeriches Rotes Kreuz), apoi sa gasesti un job, sa iei interviul si apoi angajatorul sa se ocupe sa-ti obtina un permis de munca de la autoritatea cantonala elvetiana. Care autoritate nu e obligata de nimeni si nimic sa-ti ofere permisul de munca. Permis care e oricum valabil pe o perioada limitata (la inceput). Din fericire, din mai 2016 romanii au aceleasi drepturi la angajare in Elvetia ca alti cetateni comunitari, deci procesul e un pic mai simplu ca pana nu demult (cand eram “cetateni” de mana a 3-a la angajare, elvetienii si apoi ceilalti europeni avand prioritate in ocuparea unui loc de munca).

Nemultumirea depinde intotdeauna de perspective

Anglia in general da impresia unei natiuni de oameni care se plang, de cele mai multe ori din motive neitemeiate. Daca te uiti pe tripadvisor, review-urile cele mai stupide sunt facute de englezi (se plang ca nu au ceainic in camera, ca nu au british breakfast la un hotel cu specific loca, ca nu au lift in hotel de 1 etaj, ca nu au nu-stiu-ce si asa si pe dincolo). Daca e cat de cat cald (cum au fost ultimele saptamani, cand am avut temperaturi de 27-32 grade mai multe zile la rand), se plang ca e prea cald. Si asa mai departe.
La mine in salile de operatii se pleaca in 80% din zile cam cu 30 minute mai devreme. In 10% din timp pleci chiar si cu aproape o ora mai devreme. In restul de 10% trebuie sa mai stai peste program. Cateodata 10 minute, cateodata 30 minute. De cele mai multe ori vine cineva sa te inlocuiasca inainte de ora 6:30 (exista 3 asistente si 1 HCA in fiecare zi care fac ture lungi, de la care se asteapta sa preia orice cazuri in care lista de operatii nu s-a terminat pana la 6). Cateodata nu e nimeni sa te inlocuiasca – atunci primesti plata de overtime pentru timpul in plus stat la munca (19 lire/ora in timpul saptamanii). Mama, mama, cum se mai plang cand se intampla asta. Sa mearga ei/ele frumos pe sectiile de medicina (ca tot sunt asistenti medicali) si sa vada acolo viata grea si overtime neplatit.
Si din cauza faptul ca sunt o natiune de “moaners” este documentatia in nursingul din UK atat de stufoasa. Suficient de stufoasa incat sa pierzi de multe ori mai mult timp completand hartii decat facand efectiv nursing CU pacientul.

Astazi am facut o tura bank la mine la teatre. Lista de ORL, cu unul dintre putinii chirurgi mai uriciosi. Eram in echipa cu o alta asistenta cu care n-am mai lucrat vreodata, plus un HCA mai lenes. Chirurgul asta il tin minte din a doua mea saptamana, cand abia fusesem scrub pentru cateva operatii si m-a pus band 7-le meu sa scrub in pentru o miringotomie cu insertie de tub (grommets insertion), o operatie minora. Toata operatia l-a luat peste picior pe band 7-le meu pentru ca incerca sa-mi explica cum sa fac lucrurile si cum sa ii dau chirurgului instrumentele si ii tot zicea ca se chinuie degeaba sa ma invete ceva. Ca si cum nu existam.
Pe langa ca e uricios, tot timpul are liste cu multe operatii si tot timpul ne grabeste pe toti, inclusiv vine in holding bay sa ia pacientul cu tine, ca sa nu i se mai faca preop checks, care mai dureaza 5 minute. Tot timpul vrea sa plece acasa devreme (si reuseste).

Ma rog. Credincios principiului “respectul se castiga si se ofera, nu se cere”, astazi m-am chinuit sa fiu cat mai util in timpul operatiilor. Dimineata am avut un ritm foarte alert. La 12:25 terminasem 6 (sase!) operatii, desi toate au fost pe copii – la care inductia si trezirea din anestezie dureaza ceva mai mult decat la adulti. Dar combinatia de chirurg + anestezist de azi e fericita cu terminarea muncii mai devreme.
Singura treaba e ca a fost oarecum obositor ritmul pe care ni l-a impus, tot timpul trebuia sa ne impartim in 4 locuri deodata (pregateste pacientul, ai grija de parintele care era cu el pana la inceperea anesteziei, pregateste documentatia, pregateste instrumentele si ajuta in timpul operatiei)… Bine, totul e relativ, nu cerea chiar imposibilul, se putea face totul asa, doar ca de fiecare data comenta ca nu-i convine asta, ca vrea altceva, ca sa se faca, sa se dreaga, chit ca toata lumea se chinuia sa faca totul ultra repede si bine.

Iar observatiile si comentariile si reprosurile facute atunci cand tu nu-ti vezi capul de treaba te fac sa iti faci treaba mai prost. Am mai scris despre asta (de parca nu e ceva evident). Asta ca sa nu vorbim de faptul ca te fac sa nu iti mai placa ceea ce faci.

Din cele 3 operatii ramase pentru dupa-masa, am avut oarecari probleme la penultima operatie.

Eu am mers sa iau pacienta din holding bay. Era o copila (6 ani) cu miringotomie bilaterala + insertie de tub. Copilul era foarte ok, foarte curajoasa inainte de operatie. Mama ei era de genul ultra-prezent in suburbia mea a Londrei: englez din clasa muncitoare, cu scoala putina, imbracata ca o tzoapa si cu gura mare. Si se certa cu HCA-ul care a adus pacienta din sectia de pediatrie, pentru ca ea (mama) nu isi mai gasea “partenerul de viata” si nu avea semnal la telefon sa-l sune (“because he was supposed to be going with her in the theatre”). Am intrebat-o daca o pot ajuta cu ceva, a zis ca nu. I-am facut check-in-ul fetitei preop (desi asta ar fi trebuit s-o faca asistenta de la receptie, care, ca de obicei, nu era acolo), eu am incercat s-o linistesc pe fetita si sa-i explic mamei cate ceva despre procedura si ca va fi totul ok.

La noi, copiii pana la 14-16 ani sunt insotiti de unul dintre parinti pana la anestezie (cel putin pentru operatiile de tip ORL, Maxilo-Faciala, Ortodontie). Pentru operatiile de ortopedie sau neurologie sau vasculara sau urgente… asta nu ar fi posibil. Dupa ce pacientul tanar isi pierde cunostinta, parintele este acompaniat pana in sala de asteptare a teatrelor, unde este anuntat de cineva de la recovery cand operatia s-a terminat si poate veni sa-si vada odrasla.

Cand am ajuns in sala de operatie, ca pana atunci, a trebuit sa ma impart in 3 locuri deodata (fa documentatie, ajuta scrub nurse cu instrumentarul, ajuta cu pacientul). Fix atunci s-a nimerit HCA-ul nostru sa plece din sala sa duca ceva nu-stiu-unde. I-a cerut voie celeilalte asistente (care era scrubbed), care e si band 6 (deci “theatre leader”), asta i-a zis sa mearga. Apoi theatre leader mi-a cerut sa o ajut cu instrumentele si consumabilele sterile. In acelasi timp, anestezistul inducea anestezia.

Atunci a inceput mama pacientei sa planga de mama focului si sa urle ca este “disgusting” ce se intampla, pentru ca copila ei vorbea si apoi brusc nu mai zicea nimic si avea ochii deschisi in continuare. Si tipa ca nimeni nu i-a spus ca “this disgusting thing will happen”, altfel nu venea, ci il trimitea pe partener. Eu eram cu niste consumabile sterile in mana, ma chinuiam sa le deschid mai repede ca sa pot pleca cu mama copilei, s-o calmez un pic in afara teatrului.

Asistenta scrubbed in incepe sa imi spuna pe un ton ridicat sa ies cu mama din sala, anestezistul striga si el ca de ce nu merg cu aia mai repede afara. Arunc pana la urma ce aveam in mana pe trolerul de operatie (pastrand sterilitatea), ies si ma chinui 15 minute sa o calmez, sa ii explic ce se intampla si ca fata o sa fie ok, apoi sa calmez tatal copilului, care era si ala nervos pentru ca nu era nimeni la receptie sa ii spuna ce sa faca si unde sa mearga, asta dupa ce s-a pierdut prin spital si s-a chinuit 1 ora sa ajunga la sala de operatie si nimeni nu l-ar fi ajutat (asta desi salile de operatie sunt printre putinele locuri din spital unde se ajunge usor, pentru ca sunt excelent semnalizate). Ca sa fie totul perfect, salile de operatie sunt in renovare, ceea ce inseamna ca 4 din 16 sali sunt inchise, receptia e inchisa, holding bay-ul e mutat la recovery, iar personalul de la receptie pleaca in week-end la 2. Ceea ce inseamna ca e putina lume in teatre duminica la 2:30, deci chiar a fost un concurs de imprejurari nefericite.

Oricum, totul a pornit fie de la anestezist, care nu i-a explicat cum trebuie ce inseamna anestezia, ori de la faptul ca mama respectiva chiar nu a inteles ce i-a explicat anestezistul (asta ca sa nu mentionam ca avea 30 de ani, nascuse un copil deja – dar nu stia ce se intampla cu un om la o anestezie generala).

Dupa ce m-am chinuit sa-i calmez pe amandoi, pana la urma mi-au zis ca e ok si ca nu e vina mea si ca sistemul e de vina si ca imi multumesc pentru ajutor, ma intorc in sala de operatie, unde chirurgul si scrub nurse incep sa zica ca era vina mea, ca ce faceam, ca de ce nu faceam ceea ce trebuia. Dupa aia toata operatia a fost chirurgul foarte nemultumit la orice faceam, oricum faceam. Dupa aia s-a dus personal sa vorbeasca cu parintii, impreuna cu anestezistul.

Ultima operatie a fost mai linistita, ritmul a fost unul normal, nu au mai fost strigate sau pufnete de nemultumire ale chirurgului. A durat cu totul cu 5 minute mai mult decat cealalta, cand totul fusese grabit prea mult. In 4h55m de munca efectiva am avut 9 operatii (toate cu anestezie generala) in total.

 

Intr-un final, mare chestie nu s-a intamplat, a fost doar o zi in care chiar nu mi-a placut deloc sa lucrez cu chirurgul cu care am nimerit. Sunt sigur ca de-acum incolo o sa refuz sa fiu scrub pentru el si ca daca mi se mai ofera ture bank pentru el, o sa le refuz.

Daca o compar cu oricare dintre zilele mele execrabile din cele 5 luni in sectia de respiratorii, a fost o gadilatura insignifianta. Am terminat la 3:35, de platit oricum sunt platit pana la 4:00, am reusit sa ajung si la sala, la un pic de euro training.🙂

 

In esenta, tot postul asta a fost o mare lamentare a mea pentru ca m-a lovit cineva in singura chestie care ma poate enerva: mi s-a spus ca nu sunt in stare sa-mi fac treaba. Singura insulta cu care ma scoate cineva din pepeni.
If you emmigrate to a country of moaners, it is only normal to become a moaner yourself.

6 luni ca Asistent Medical in Anglia

Pe 14 ianuarie aterziam pe Heathrow pentru prima data in viata. Pe 15 ianuarie paseam prima data in actualul meu spital, primeam uniforma, semnam contractul si imi cunosteam sefa (si faceam un mic tur al sectiei si spitalului). Pe 18 ianuarie incepeam munca (vorba vine, prima zi a fost “corporate induction”, abia pe 19 am lucrat prima zi).
Tot ce stiam despre viitorul meu era ca spitalul e aproape nou, ca CQC-ul nu ii priveste foarte bine si ca urmeaza sa lucrez pe o sectie de boli cardiorespiratorii.

Ce imi propuneam inainte sa vin aici?

  • sa acumulez cat mai multa experienta, cat mai repede. In esenta, sa ajung sa fiu sigur cat mai sigur pe mine si pe ceea ce stiu si pot sa fac.
  • sa ajung sa lucrez fie la TI-Cardiologie (Coronary Care Unit), fie in sala de operatii/chirurgie cat mai repede
  • sa strang niste bani
  • sa raman sanatos (fizic si mental)
  • sa imi pastrez intacta relatia cu sotia mea

Ce am reusit in lunile astea?

In primul rand, am obosit cat pentru 2 ani de munca.

obosit.gif

Am avut nenumarate momente in care habar-n-aveam ce sa fac mai departe. Am avut zile proaste, am avut zile (si nopti) foarte proaste.

Mi-a murit prima persoana de care am avut grija (oarecum) profesional mai multa vreme. Am avut momente in care nu stiam de ce naiba fac meseria asta.

Am avut momente in care am fost foarte mandru de munca mea si de meseria mea. Am primit primele multumiri pentru felul in care imi fac munca.fam of rats.gif

Am avut de-a face si cu primele nemultumiri din partea unor pacienti sau rude ale unor pacienti de care am avut grija. Si am descoperit ca e al naibii de greu de calmat un grup de persoane nemultumite, mai ales daca sunt puse pe harta.

Am avut nenumarate momente in care mi-am dat seama ca am facut lucrurile incorect sau incomplet – pentru ca nu stiam ce trebuie sa fac sau pentru ca nu am avut cand sa le fac pe toate si/sau am uitat ce sa fac.

Deci nemultumirile altora erau total indreptatite uneori.

Am reusit sa invat o gramada de lucruri pe care nu le stiam – sau mi-am solidificat anumite cunostinte. Atata timp cat accepti faptul ca nu stii cine stie ce si ca ai de invatat din orice, spitalul e un mediu excelent pentru a acumula informatii.

Am avut momente in care m-am simtit magulit cand mi s-a oferit un post dupa doar 1-2 ture bank in alta sectie decat a mea.

Am avut momente in care am vrut sa-mi bag picioarele in spital si in meserie si in tot, cand nimic nu mergea cum trebuie si mai venea cate ceva in plus ca sa ma frustreze si mai tare. Abia ajungeam la munca si tot ce vroiam era deja sa plec naibii acasa.

ruuun.gif

Am descoperit ca nu pot face toate lucrurile singur (desi inca incerc asta ori de cate ori am ocazia) si ca ai nevoie foarte mare de niste colegi in care sa ai incredere. Din cauza asta, desi sunt genul de om care incearca sa uite repede relele, am dezvoltat foarte repede aversiune fata de unii colegi lenesi, incapabili si/sau nesimtiti. La ce-mi foloseste asta? Stiu pe cine sa nu ma bazez cand am nevoie de ajutor si la cine sa fiu atent in caz ca-mi cere ajutorul.

Am intalnit o gramada de oameni care pun pasiune in ceea ce fac, am intalnit si oameni pe care pasiunea i-a parasit si am intalnit si oameni extrem de eficienti in ceea ce fac, desi nu sunt deloc usor de placut. Inca o dovada ca nu trebuie sa judeci oamenii dupa aparente.

Am descoperit ca nu e deloc usor sa faci saltul de la student care depinde de o asistenta la asistent medical de care depinde un student. Desi sistemul de aici e mai permisiv si mai eficient in practica, e dificil sa evaluezi corect pe cineva daca lucrezi doar 1-2 zile impreuna cu el/ea.

Am reusit sa-mi gasesc o gramada de mici bucurii: cand am pus cate o branula unui pacient unde altii au esuat, cand am pus cate o branula unui pacient fara vene la finalul unei ture dificile (cu toata oboseala mea), cand am tinut in viata un pacient care se ducea in fata ochilor mei, cand la final de tura mai dificila cate un rezident imi spunea “it was nice working with you tonight”, cand la final de tura in care m-am invartit ca un titirez prin sectie, 1-2 pacienti ma intrebau cum ma simt eu sau imi spuneau ca apreciaza munca mea, mai nou cand un chirurg mai dificil m-a laudat la finalul unei zile in care am fost scrub nurse la 3 operatii de-ale lui la rand.

Am avut primul interviu picat din cariera mea de asistent medical. Am luat un interviu si am primit o oferta de munca de la cel mai mare spital de cardiologie din Europa (cand l-or termina). Am ajuns sa lucrez in sala de operatii.

Am reusit sa o iau de la 0 de 2 ori (in sectia mea veche si apoi in sala de operatii). Am reusit sa muncesc (bank) si la chirurgie si am facut-o destul de bine.

Am reusit sa-mi pastrez convingerea ca imi place meseria pe care am ales-o acum 4 ani, cu bune si cu rele.

A inceput sa se stranga o oarecare frustrare de la nevoia constanta de-a le demonstra altora ca sunt bun la ceva “pentru a le castiga increderea“. Parca n-am terminat niciodata scoala de asistent medical, e o lupta continua pentru respect.

Am reusit sa pun deoparte o suma mica de bani – oricum mult mai mare decat as fi reusit in aceeasi perioada in Romania chiar si in vechea mea slujba, care nu era platita chiar prost (pentru Romania).

Nu in ultimul rand, mi-am pastrat viu si cu sanse mari de aplicare “planul meu măreț” (mai multe despre asta in curand).

abdo.gif

Nu am avut probleme cu coloana sau cu migrene (problemele mele de sanatate mai vechi), dar am facut o infectie respiratorie mai nasoala (ceva ce n-am mai facut de minim 10 ani) si ma supara fasceita plantara la unul dintre picioare (o problema care foarte rar a fost suparatoare in tara). Altfel, mi-am pastrat o greutate normala, mananc cat de cat sanatos si reusesc sa merg la sala regulat.

Mi-am luat toate zilele de concediu la care am dreptul si le-am petrecut pe toate impreuna cu sotia mea.

 

Cu toate acestea, este oribil sa faci toate lucrurile de mai sus singur printre straini. Iar atunci cand meseria ta presupune sa ai grija de alti oameni, dar distanta geografica te impiedica sa ai grija de persoana iubita, parca totul pare in van.

Asistent Medical in Anglia (10)

A trecut o luna de cand am plecat de la sectia unde am inceput munca in Anglia (boli respiratorii/medicina generala) si am inceput munca in sala de operatii.

Precum ziceam in postul meu in care imi descriam o zi in sala de operatii, m-am mutat intr-o sala de operatii de specialist medicine. Majoritatea operatiilor sunt de chirurgie Maxilo-faciala si ORL, dar avem si zile in care se fac operatii de Chirurgie vasculara si in altele Ginecologie.

Interesant e ca unele dintre procedurile de Maxilo-faciala sunt mai degraba de Dermatologie (excizii de carcinom de celule bazale/scuamoase = BCC sau SCC), iar altele sunt mai degraba de Ortodontie (extractii dentare mai complicate, majoritar la copii sau adolescenti, care se fac sub anestezie generala).

In mod normal sunt alocat doar unui teatru, dar in realitate pot fi trimis in alte teatre – daca e nevoie de mine acolo. Pentru moment doar in cele de ORL sau MaxFax.

In fiecare zi, in fiecare sala de operatie trebuie sa fie alocati minim 2 asistenti medicali (fie RN – band 5/6/7, fie Operating Department Practitioner – care e un fel de asistent medical care a facut facultatea pentru a deveni doar scrub/anesthetist practitioner) plus un al 3-lea, care poate fi ori alt RN/ODP, fie un HCA.

Ideea e ca trebuie sa ai tot timpul pe cineva ca “runner” cu persoana care e scrubbed in. Cum se presupune ca facem scrub in pe rand, daca sunt 3 persoane alocate pe teatru, asa poate toata lumea sa-si ia pauza pe rand, fara a perturba bunul mers al operatiilor.

Aici programul este majoritar de la ora 8 la ora 18:00. Cum contractul standard are 37,5 ore, iar din 10 ore se presupune ca avem 30 minute de pauza neplatita si 2 x 15 minute de pauza platita, asta inseamna ca lucrez 3 zile de la 8:00 la 18:00 si 1 zi de la 8:00 la 17:30. In general luni-miercuri plus fie joi, fie vineri, dar se pot face si combinatii mai “exotice”, in functie de necesarul de personal intr-o zi.

Dupa o perioada pot face si zile mai lungi (08:00-20:00). Cei care fac zile lungi (de regula sunt 3/zi) sunt responsabili pentru a face operatiile care dureaza peste program. Adica daca in teatrul 4 au pe lista o procedura de 45 de minute si e ora 17:50, daca doctorul nu o anuleaza (pentru ca nu poate/nu vrea), personalul care face ture lungi e responsabil sa mearga acolo si sa faca acele proceduri – chit ca ei au fost restul zile in teatrul 1, 3 si 9 (sau ceva de genul).

Nu exista ture de noapte sau ture de week-end “standard”. Turele de noapte sunt rezervate doar pentru personalul din salile de Traumatologie, iar cele de week-end se fac de regula doar ca bank (extra).

In bank shifts pe sala de operatie sunt platit ca “specialist” nurse (schimbare de grad pentru care a trebuit sa completez un formular, sa-l duc la semnat la un band 7 si apoi sa-l depun la In-House Bank = IHB), adica cu 30% in plus fata de rata normala orara pentru IHB.
Turele de week-end bank nu au ore standard. Adica incepi uneori la 7:30, alteori la 8:00, dar termini cand se termina ultima operatie a zilei. La 15:00, la 19:00. Cat muncesti, atat esti platit (de regula cu o rotunjire a orelor in plus, cam cu 30 minute). Poate si de asta ai o plata un pic mai buna – pentru ca muncesti mai putine ore, deci primesti mai putini bani pentru o tura bank.

In esenta, ca sa faci ture lungi trebuie sa fii bine-pregatit, pentru ca poti fi chemat sa faci operatii oriunde (Ortopedie, Vasculara, Trauma, Neurologie etc.). Si seturile de instrumente pentru Trauma sunt total diferite fata de cele pentru ORL. Iar operatiile sunt evident total diferite.

6 saptamani sunt “supernumerary”, adica nu ar trebui sa fiu luat in considerare cand se fac listele cu personal pentru salile de operatie. La fel, teoretic n-ar trebui sa scrub in pentru o vreme.

La fel de teoretic, primele luni nu ar trebui sa primesc bank shifts, pentru ca nu sunt inca “pregatit”.

Realitatea e ca am avut 2 zile in care am fost doar eu, un band 5 si un band 7 (no HCA, deci am fost ca un full-time scrub nurse) si ca am primit primul bank shift din saptamana a doua, in saptamana a 3-a am avut o duminica intreaga in care am fost scrubbed in pentru 5 din 8 operatii iar saptamana asta am primit 2 ture bank.

Duminica trecuta am trecut pe la sectia mea veche sa-mi caut payslip-ul (s-a pierdut). Am dat peste una dintre band 6-urile vechi. I-am descris un pic viata la theatres. Cand i-am zis ca teoretic n-am voie sa fac bank shifts si night shifts, dar deja fac bank shifts si ca sa-mi dea cateva luni ca o sa fac si nights, a inceput sa rada: “They don’t know Christian, eh?”

Realist vorbind, nu tine doar de faptul ca invat repede CE se poate invata repede, ci si de faptul ca au probleme de personal, ca tot NHS-ul.

Spre deosebire de restul spitalului, aici au inteles faptul ca e mult mai eficient si dpdv economic si dpdv al rezultatului final sa iti folosesti personalul propriu cand e nevoie si abia dupa aia sa apelezi la externi (fie din IHB, fie agency nurses – care sunt de multe ori interesati doar sa castige bani multi, dar isi fac meseria in bataie de joc).

NHS-ul ofera posibilitatea sa faci cursuri de scrub practitioner si de anesthetist practitioner. Ca angajat (RN, ca mine) al unor sali de operatie, poti completa un dosar si cere sa ti se aprobe fonduri pentru a obtine si certificare de anesthetist nurse sau de scrub practitioner. Poti lucra bine-mersi doar scrub nurse toata viata fara cursuri, dar e util sa-ti faci cursurile respective – dupa aia te poti angaja in orice spital din lumea asta, iar evolutia spre band 6 sau 7 e mult mai usoara. Sau poti face tranzitia doar spre anesthetist practitioner, care are viata mult, mult mai usoara decat scrub nurse-ul.

Un modul (cel putin la facultatea cu care are contract spitalul meu) dureaza 9 luni. Daca faci unul (sa zicem cel de scrub practitioner) si vrei sa-l faci si pe al doilea (cel de anesthetist practitioner), al doilea dureaza doar 6 luni.

In esenta, vei fi trimis la facultate pentru cateva module, combinate cu practica in mai multe teatre, pentru a invata instrumentarul si operatiile si de la Ortopedie si de la Neurologie si de la Trauma samd. In timpul asta iti primesti salariul normal de la spital, dar esti “detasat” prin toate celelalte teatre. Redevii supernumerary, pe scurt.

 

Per ansamblu, dupa o luna aici am niste concluzii:

  • nu e deloc usor nici aici. Comparabil cu sectiile de medicina, aici nu ai stresul familiilor, lipsei de ajutor, lipsei de anumite consumabile, lipsei de timp, hartogaraia inutil de multa samd. Dar vei avea zile in care vei avea operatie dupa operatie dupa operatie. Trebuie sa inveti repede nu numai proceduri si instrumente si ce vor chirurgii, dar si care anestezist e mai rapid, cand va trebui sa te pregatesti pentru urmatoarea operatie inainte sa plece pacientul, cu ce colegi sa nu te astepti la prea mult ajutor, cine e mai lent, cine e mai dificil, cum lucreaza mai multe teatre diferite, sa pregatesti echipamente diferite in valoare de pana la cateva zeci de mii de lire fiecare (endoscoape, microscoape, suporti pentru maini, spate, burta, diatermie, burghie medicale samd), sa tot tii pregatita sala cu cateva sute de consumabile, multe dintre ele cu nume de care n-ai auzit in viata ta si asa mai departe. DAAAAAAR daca iti place, chiar e ok. Pentru mine, plecat de la stresul dinainte si ajuns si unde mi-am dorit initial… e usor si placut. Dar inteleg de ce ar fi greu sau urat pentru unii.
  • diferenta de bani la salariu din cauza lipsei de nopti/week-enduri se simte. Stiu, pentru cei care lucreaza in NH si sunt platiti cu 16 lire/ora, 200 lire in plus sau in minus nu-s mare lucru. Pentru mine diferenta conteaza. Daca nu as fi facut bank shifts, as fi regretat un pic schimbarea asta, mai ales la ce costuri am eu in Londra. Pe de alta parte, trebuie sa recunosc ca lipsa de stres valoreaza mai mult decat cateva sute de lire.🙂
  • care ar fi fost probabilitatea sa nimeresc pe o sectie de chirurgie ORL – dupa ce in postliceala singura profesoara care NU a dat NICIODATA la cursuri sa fie fix cea din anul 2, de la ORL? Oi invata eu repede lucruri, dar acum regret amarnic faptul ca nu am avut nici macar un suport de curs serios pentru ORL. Am fost un elev bunicel in postliceala, m-am chinuit sa imi citesc cursurile cand era timp, mergeam la cursurile care nu erau tinute in bataie de joc (gen “profesoara” de nursing de pediatrie din anul 3, care isi petrecea 40 minute din 50 ca sa ne povesteasca frustrarile ei la adresa doctorilor din sectia unde lucra ea). Dar e important sa inveti teorie atunci cand e momentul sa inveti teorie, ca sa-ti formezi o baza.
  • unele seturi de instrumente (cele “minor”, de cate 19-25 de instrumente) sunt usor de invatat. Primul set il stiam deja dupa 2-3 zile. Si unele major sunt oarecum usor de invatat. Problema e ca avem si unele micro, mai avem extras, avem tot felul de bandaje si creme si lipici si capse samd. Si cand le inveti pe toate… tot nu stii toate operatiile. Si avem un numar impresionant de operatii. O lista incompleta primita de la ei cuprinde “doar” 49 de operatii…
  • munca de la 8 la 18:00 e ca una de birou. Cum termini la timp sau mai devreme in general, ai timp si energie sa mergi la sala, la cumparaturi, sa-ti faci cina linistit samd. Niste bucurii pe care nu prea le ai cand muncesti de la 7:30 la 20:00.😀
  • omul sfinteste locul. Cand ai un band 7 caruia ii pasa de subordonati si de “sectia” (teatrul) lui, se vede imediat. Teatrul e mai organizat, angajatii sunt mai multumiti, ai mai putine probleme. Si atunci cand lucrezi in plus, iti ofera timp liber in plus, se chinuie sa-ti dea turele si concediul in asa fel incat sa fii fericit.

    Pentru cine nu e fan pe facebook, iata cum arata vestiarul barbatilor la mine la final de vineri:
    20160624_174956

Cum arata o zi de lucru in sala de operatie (Operating Theatre)

Am schimbat sectia in spital.

Fix cand eram si eu mandru de faptul ca ma descurcam onorabil la mine in sectie si in alte parti (cand fac bank shifts), acum am schimbat totul. Sigur, cateva lucruri sunt asemanatoare si anumite lucruri le-am inteles sau invatat in sectia de medicina generala dinainte. Dar stilul de lucru, echipamentele, provocarile si problemele din sala de operatie sunt in proportie de 90% diferite fata de ce intalnesti intr-o sectie normala.

Dupa 8 zile in noua mea sectie, pot face o mica descriere a unei zile standard in sala de operatie.

Tin sa mentionez ca spitalul meu are 16 sali de operatie, impartite in Trauma, Neurology,  General Surgery, Orthopaedics, Ophtalmology si Specialist Surgery. Plus Radiotherapy (care au 2 sali). Eu sunt angajat in Specialist Surgery, ceea ce inseamna ca voi fi scrub nurse pentru ORL, Maxilo-Faciala, Dermatologie, Stomatologie/Ortodontie (ei ii zic Dentistry), Ginecologie (doar in cazuri de urgenta) si Chirurgie Vasculara.
Sunt alocat majoritar unei sali de operatie (pe care o voi numi teatru de acum incolo, pentru comoditate, scuze pentru calchiere) care face cate ceva din toate. Majoritatea salilor fac in 90% din timp doar operatii dintr-o oarecare specializare (Neuro, ENT, Gynae, Ophtalmo, Orthopaedics etc.). Eu am nimerit intr-una in care se fac din toate.🙂

Majoritatea salilor de operatie au 1 sala de anestezie (unde se induce anestezia si unde sunt tinute medicamentele controlate si alte medicamente i.v.), cu aparat de anestezie propriu.
Sala de operatie are masa de operatie (modulara, poti s-o schimbi din masa pentru Gynae intr-una pentru Vascular in mai putin de 1 minut), majoritatea au si aparat de anestezie propriu (al doilea), 2 lumini/lampi mobile, cel putin 1 calculator si cel putin un carut pe care sta registrul cu operatii (un catastif foarte gros). Plus masina de aspiratie si Geratherm warming blanket sau Bair Hugger. Mai exista si un Flowtron.  Toate teatrele unde se fac operatii sub anestezie generala au cele 3 componente dinainte.
Se adauga scaune, caruturi pentru diferite consumabile necesare specialitatii salii de operatie, aparat pentru cauterizare (diatermie) si multe alte echipamente care sunt folosite de mai multe sali cu schimbul (sau nu), cum ar fi microscoape, endoscoape, ecografe si cate si mai cate.
Pe peretele fiecarei sali de operatie trebuie sa existe o tabla pe care sa se se poata scrie numele operatiei, numele personalului din sala din ziua respectiva + numaratoarea consumabilelor care e musai sa nu ramana in pacient: gauze, needles, swabs, fine ends, cotton balls etc.
In afara de sala de operatie si de camera de anestezie, avem un Prep Room – unde avem anumite consumabile (fase, ata chirurgicala, dezinfectante, sonda Yankauer, catetere etc.), un heater pentru incalzirea serului, dezinfectantilor sau a altor lucruri care nu trebuie sa fie reci, niste dulapuri, posibil un calculator, plus caruturi cu seturile de instrumente pentru ziua in curs. In unele Prep Rooms poate exista si o masuta + 2 scaune unde chirurgul poate vorbi un pic cu pacientul inainte de procedura (daca e pacient care vine pe picioarele proprii, nu pe pat).
Ultima incapere este cea in care se face spalarea pe maini (Scrub Room), unde avem

me
Asta sunt eu “scrubbed in”. M-am bronzat cam mult de cand sunt in Anglia, am fata cam neagra.

perii/bureti de unica folosinta, minim 2 (pana la 4) tipuri de sapunuri lichide, manusile si halatele sterile, plus masti de unica folosinta si manusi nesterile plus servetele de hartie.

O sala de operatie trebuie sa aiba minim 1 scrub nurse + 1 runner (fie HCA, fie alt scrub nurse – care poate fi band 5, 6 sau 7). Scrub nurse se schimba intre ei, adica eu ma “scrub in” (ma spal, apoi pun masca + halat + manusi sterile) pentru o operatie, celalalt scrub nurse va face asta la operatia urmatoare. Sau eu iau 1-2-3 operatii mai usoare, dar band 6 sau 7 vor lua operatiile majore.
Scrub nurse pot fi si eu (care am doar studii de RN), poate fi un ODP care are diploma de theatre practitioner sau poate fi un RN care a lucrat mai multa vreme intr-un teatru si apoi a facut cursul de ODP (4-6 module la facultate, platite de trust, de regula).
Daca se fac operatii sub anestezie generala (sau epidurala, sau bloc sau orice alt tip de anestezie care NU e doar locala), e nevoie de un anestezist (asistent medical sau scrub nurse cu curs de anesthetist sau ODP = Operating Department Practitioner cu diploma de anestezist) + un medic anestezist.

Fiecare sala are un numar de chirurgi (“consultants” = medici specialisti) alocati, care fac operatiile fie singuri, fie cu un registrar sau SHO – sau isi supervizeaza registrarul facand operatiile.
Fiecare consultant are un KARDEX propriu, practic o lista cu majoritatea operatiilor pe

20160608_082319
KARDEX pentru prima mea operatie

care le face el, lista care are trusa de instrumente folosita, tipul de cearceafuri chirurgicale (drapes) folosite, consumabile (gen fase, ace, cauciucuri pentru manerele lampilor, catetere, seringi etc.) si alte lucruri (anestezie locala, lame de bisturiu etc.).

Cand ajungi la spital, zona cu sali de operatie e separata de restul cladirii. Te duci intr-un vestiar unde te schimbi de hainele de strada in scrubs (sunt spalate zilnic de spital) si iti pui incaltarile de sala. Spitalul iti ofera gratuit o pereche de incaltari cand incepi lucrul in theatres. Esti obligat sa ai si boneta in cap (exista si variante extralargi, pentru colegele mele cu coafura tip “rasta”).

Fiecare zi incepe la ora 08:00, cand ar trebui sa printezi dintr-un soft lista cu operatii ale zilei. Lista e simpla, imparte de regula operatiile in AM si PM, adica inainte de 13:30 si dupa 14:00 (unii doctori o fac mai clara, cu ore fixe), mentioneaza daca e vorba de anestezie locala sau generala si eventuale observatii speciale.

Pana la 09:00 trebuie sa faci Operating Theatre check, care verifica functionarea luminii, lampilor, temperatura si umiditatea, functionarea masei de operatii si a butonului de alarma (cel folosit in caz de stop cardiac pe masa de operatie). Orice problema trebuie raportata rapid, ca sa poata fi remediata pana la 09:00.

Daca urmeaza sa ai anestezist, e posibil sa fii chemat/rugat sa faci CD check impreuna cu el la inceput de tura.

Daca stii ca urmeaza niste proceduri anume, pentru care vor avea nevoie de un microscop, endoscop, pompa, sonda etc., te asiguri ca sunt ori langa teatru, ori in teatru (daca stii ca urmeaza doar operatii care necesita microscop, il iei si-l bagi in teatru acum, daca nu sunt doar din astea, il tii aproape).

In mod normal (daca nu dai peste vreun chirurg mai ciufut), pe la 8 si ceva vine si chirurgul si se face o mini-sedinta cu tot personalul (HCA, RN, ODP, anestezist, chirurg, rezident) in care se descriu cazurile zilei si orice probleme ar putea aparea – sau se mentioneaza orice cerinte speciale.

Pana la 09:00 se cheama primul pacient. Fie din sectie la noi, fie din sectia de chirurgie de zi (Day Surgery Unit) – unde se sta maxim 24 ore -, fie este anuntat din sala de asteptare ca trebuie sa se schimbe pentru procedura. Depinde mult de tipul de operatie si de ce fel de pacient este (independent sau nu).

Prima operatie ar trebui sa inceapa la 09:00.

Se ridica pacientul din sala de asteptare/Holding Bay (unde e trimis de pe sectie) sau din DSU, se face un mic checklist (identitate, alergii, se intreaba pacientul daca stie ce procedura i se face, se verifica formularul de consimtamant, se intreaba pacientul daca a mancat/baut ceva in ultimele ore – daca e vorba de anestezie generala), se vine cu el in teatru.

who checklist
WHO Surgery Checklist pentru GA. Pentru LA e un pic diferit formularul.

Daca e operatie sub anestezie generala (GA), se duce de regula in sala de anestezie, unde se face sign in check din WHO Surgery Checklist. Acum se scrie in registrul cel mare al operatiilor numele pacientului (plus Hospital number) ora la care a venit pacientul. Se noteaza si pe calculator in softul nostru ora cand pacientul a fost chemat, ridicat, cand a intrat in sala de anestezie (si cand incepe operatia si cand se termina, ulterior).

In sala de anstezie se face inductia anesteziei si intubarea, de catre anestezist + medic anestezist.

Intre timp, scrub nurse trebuie sa fie scrubbed in si cu setul chirurgical deja pe carut si, pe cat posibil, cu numaratoarea instrumentarului (si a consumabilelor) facuta. Pentru asta ai nevoie de ajutorul colegilor. De asta trebuie sa fie tot timpul minim 1 scrub nurse + 1 HCA sau alt scrub nurse (sau student). Evident, toate echipamentele suplimentare trebuie sa fie bagate in sala, bagate in priza si pornite.

Daca inductia anesteziei a fost ok, se aduce pacientul in camera. Daca era vorba de anestezie locala, se aducea pacientul direct in sala de operatie.

Se muta pacientul pe masa de operatie, se face partea de Time out din WHO. Se pun cearceafurile chirurgicale pe pacient, “manusa” de cauciuc pe lampa/lampi.

In functie de procedura si chirurg, va trebui sa faci si sterilizare locala (cu unisept/tisept sau betadina).

Daca totul e in regula, se face prima incizie (sau se administreaza anestezie locala).

Tot ce tine de functii vitale e monitorizat si inregistrat de anestezist.

Restul depinde de chirurg.

Daca e vorba de orice biopsie, se eticheteaza mostra, se pune formaldehida peste ea (dintr-o incapere speciala din exterior) si se asteapta completarea formularului de comanda a investigatiei de catre doctor. Mostra se duce dupa operatie (cu formular, in punga) la receptie, de unde sunt ridicate periodic de brancardieri si duse la laborator (sau la cei care le iau si le duc la laboratoarele altor spitale mai mari). Exista si tub cu vid pentru analize de sange de urgenta, dar este foarte rar folosit.

Cand se incepe ultima inchidere a unei incizii, iti faci ultimele numaratori ale consumabilelor (gauzes, needles, blades). In functie de procedura si chirurg, va trebui sa faci si curatarea finala a ranii si/sau bandajare. Sau se administreaza picaturi, unguente, creme (si multa parafina pe buze, pentru ca multi pacienti au stat cu gura deschisa din cauza procedurii/tubului endotraheal).

Apoi se dau la o parte toate cearceafurile chirurgicale, se renumara seturile de instrumente si consumabilele, se baga seturile in cutii/pungi, se strang sacii cu gunoi, se inchid cu un tag din plastic, se duc in sala de gunoi (ori e una pentru mai multe sali de operatie, ori e una dedicata doar salii respective).

Se introduc in soft ultimele detalii despre operatie, se semneaza si completeaza in registru numarul de consumabile folosite (gauzes, needles, blades).

Se asteapta ca pacientul sa fie gata de a fi scos din sala. De multe ori dureaza destul de mult asta, o data am vazut si un pacient (copil) care a inceput sa se desatureze pe motiv de obstructie cu secretii – am dat si alarma, au venit 3 anestezisti in sala in 1-2 minute, dar pana la urma l-a stabilizat anestezistul nostru, fara ajutor.

Se pleaca cu pacientul catre recovery (daca a fost sub GA) sau catre DSU (daca a fost sub LA). Intotdeauna pleaca asistentul care a fost scrubbed in – si preda dosarul pacientului plus orice informatii necesare catre asistentii medicali care il primesc. Daca a fost GA, de regula pleaca si anestezistul cu tine, si de multe ori face el handover.

In sala de operatii se sterge cu o solutie cu hipoclorit masa, caruturile si orice echipament care a intrat in contact cu pacientul. Si pe jos, cu un mop cu o solutie de hipoclorit mai concentrata

Si asa se tot repeta totul pe parcursul zilei.

In momentele mai libere, se merge dupa seturile chirurgicale pentru ziua urmatoare. Se verifica lista de proceduri, se verifica cu Kardex, unde ai scris tot ce e necesar pentru ele, te duci si le iei din sala cu echipamente, faci seturi de consumabile si le pui pe caruturi.

Orice consumabile se iau dintr-o incapere mare, unde exista niste dulapuri inchise electronic. Fiecare consumabil e pe un sertar dotat cu un butonel. Cand iei 20 de seringi, trebuie sa apesi pe buton de 20 de ori (sau sa scrii manual “20” intr-un terminal unde te si loghezi), ca sa stie cei care fac aprovizionarea ca s-au consumat seringi si ca sa aduca altele noi. Anumite lucruri sunt in afara acestui sistem (tuburile de oxigen, fluidele i.v., medicamentele i.v.). De regula faci cam 1 tura de aprovizionare pe zi.

Eu lucrez 08:00-18:00, exista si ture lungi (pana la 21:00) si unele mai scurte. Eu am 30 minute pauza neplatita + 2 x 15 minute de pauze platite. Pana acum nu a fost zi sa nu mi le iau. Si cam toti asistentii am vazut ca si le iau. Deci nu e ca la fosta mea sectie.😀

Cand lista de operatii pentru ziua respectiva s-a terminat, se scot din sala orice echipamente mai mari, caruturi cu consumabile speciale si orice altceva nu e necesar pentru a doua zi, se curata echipamentele si eventualele urme de sange sau secretii, se aranjeaza totul cat mai frumos si se lasa pentru o echipa de curatenie, care vine la 18:30, de regula, si curata “profesionist” pe jos, masa si caruturile.

Daca termini lista mai devreme, nu te pune nimeni sa stai pana la 18:00. Daca termini prea devreme (gen 16:00), trebuie sa mergi sa vorbesti cu un band 7 si sa afli daca e ceva de facut in alta parte. Daca nu e nimic, poti pleca acasa. Dar e rar sa se termine o lista cu 2 ore inainte de 18:00.

Cam asta am observat eu in 8 zile aici. O sa mai modific acest post in viitor, daca vad ca lucrurile sunt un pic diferite.