In vacanta mea scurta in tari calde, am gasit o carte lasata de alti turisti la hotelul unde am stat. In esenta, hotelul oferea un loc unde lumea putea sa lase altora spre citit cartile pe care le luasera doar pentru vacanta.
Dintr-o colectie de carti ori de razboi, ori de dragoste (what’s up with German people?), Stone Bruises (Der Hof – Curtea, in varianta tradusa in germana pe care am citit-o eu) mi-a sarit in ochi.
Subiectul nu e foarte complicat: Sean, un tanar englez, este pe fuga din cauze necunoscute. Undeva in sudul Frantei, in mijlocul verii, el renunta la masina sa intr-o padure si isi continua drumu pe jos. Cuprins de o teama inexplicabila atunci cand vede o masina de politie venind, patrunde pe terenul ingradit de langa strada. Acolo, nefiind atent, calca intr-o capcana veche, ruginita. Nu reuseste sa se elibereze, in ciuda tuturor sfortarilor sale, chiar cand renunta la orice speranta, este gasit de fiicele proprietarului terenului respectiv (si cel care a pus capcane ilegale acolo). Desi proprietarul este un singuratic rauvoitor, care s-a izolat voit de restul lumii si caruia nu i-ar pasa cat de putin daca Sean ar muri din cauza ranii de la picior, fiicele sale (in special cea mai in varsta) il ingrijesc pe Sean.
Apoi aflam incetul cu incetul cine este Sean si de ce fuge, pe masura ce el descopera fara sa vrea faptul ca locul unde a ajuns ascunde la randul sau niste secrete care ar fi mai bine sa stea ascunse.
Cartea nu e foarte lunga (300 si ceva de pagini) si autorul reuseste sa te tina cu sufletul la gura pana la apogeul care vine abia in ultimele 40 de pagini. Cel mai mult mi-a placut faptul ca nu m-a lasat cu un gust amar de “de asta am asteptat atata, ca sa aflu asta?”. Plus, alegerile lui Sean nu sunt din alea in care te lovesti cu palma in cap “de ce naiba a facut asta, putea atat de simplu sa stea pe loc si nu se intampla nimic“. Cu alte cuvinte, mi-a placut faptul ca intriga thriller-ului nu e fortat complicata sau prelungita, de dragul lungirii romanului.
Ca roman de citit in vacanta, a fost perfect.
Simon Beckett este autorul unei cvadrilogii de romane de succes in UK, Germania si Tarile Scandinave, al caror erou este antropologul medico-legist genial David Hunter. In Romania a aparut primul volum – Chimia mortii. Mi-a placut cum scrie englezul, cred ca o sa-i mai citesc si alte carti.
lungul drum pana departe 