De ce nu-mi plac mie agentiile de plasament de forta de munca

In primul rand, accept ca sunt un “rau necesar”. Si stiu ca nu te forteaza absolut nimeni si nimic sa apelezi la ei. Si da, ofera avantajul interviurilor purtate prin skype sau chiar fata in fata in Romania, fara sa fii nevoit sa te duci in tara unde vrei sa lucrezi pentru asta. De asemenea, iti ofera si consultanta (daca ai nevoie) pentru completarea actelor. In anumite cazuri pot negocia in numele tau cu angajatorul ca sa obtina conditii mai bune in contract.

Pe de alta parte, ofera si o gramada de motive de nemultumire. Poate pentru unii nu conteaza asta, poate multi vor zice “a fost alegerea ta, ai primit o oferta de munca, acum te plangi aiurea”. Corect. Exista o relatie contractuala intre agentie si client si, ca in orice relatie, exista motive de nemultumire. Care sunt ale mele:

• Agentiile iti asculta/citesc dorintele tale (de tipul “vreau sa ajung intr-un spital, intr-o sectie de…, vreau si cazare undeva pe langa spital pentru putin timp”) si apoi iti ofera de multe ori altceva. De mai multe ori a trebuit sa spun ca nu, nu vreau sa merg sa lucrez in azil, ca nu, nu vreau sa lucrez in sectia nu-stiu-care, ca nu, nu vreau sa stau intr-un hostel cateva saptamani. In aprilie imi cautam un nou loc de munca, am vazut un ad pe facebook, o agentie britanica se lauda cu “looking for scrub nurses in London“. Imi jurasem ca nu mai apelez la vreo agentie vreodata. Am zis sa incerc, cat de rau poate fi. Completez un formular, uploadez cv-ul updatat. Ma suna un Gigel in cateva minute (wow), se apuca sa ma intrebe daca am PIN si daca am mai lucrat in UK. Asta desi spusesem si in formular si in CV unde lucrez ca Asistent Medical (deci clar “cu PIN”). Apoi se apuca sa-mi laude o oferta a unui spital din Basildon. Care e la fel de aproape de Londra cum e Ploiestiul de Bucuresti. Nu ca am ceva cu Ploiestiul, dar daca eu zic ca vreau sa lucrez in Bucuresti, e evident ca nu vreau s-o fac la 60 km distanta de orasul respectiv, nu? Cand ii spun ca am zis clar ca vreau Londra, imi lauda alt spital (din centrul Londrei acum), unde imi spune ca as putea lucra intr-o sectie de… Respiratorii. L-am intrebat daca a citit ce am scris eu in formular sau daca are probleme in a intelege ce ii zic eu: “I want a job as a scrub nurse“. I-am zis sa ma mai contacteze doar daca are asa ceva. Si asta e doar un exemplu recent. Acelasi tip de raspunsuri le primeam si anul trecut, cu adaugarea ca mi se spunea verde-n-fata “cum iti permiti sa-ti doresti ceva anume, esti la inceput de cariera, accepta ce iti oferim noi”. Auzi, ma, dar poate eu nu vreau sa apelez la serviciile tale, atunci.
• Agentiile nu iti vor spune aproape niciodata informatii relevante despre spitalul sau sectia unde urmeaza sa lucrezi. Poti (si ar fi chiar bine) sa intrebi tu la interviu lucruri de genul “cati pacienti are fiecare asistenta in medie, aveti probleme de personal in sectie, cate externari/internari aveti intr-o zi” – lucruri care iti spun cat de grea poate fi sectia respectiva (daca e de medicina generala). Altfel nu o sa auzi decat fraze goale de genul “mentorship programme, excellent career opportunities, great for learning” si alte prostii. Cand vii aici si vezi ca trebuie sa te lupti ca sa primesti cursuri de canulatie sau pentru utilizarea unui glucometru si multe alte lucruri care sunt esentiale in munca ta de zi cu zi (si pe care le aveai din start in tara ta), frazele lor goale sunt doar un motiv de frustrare in plus.
• Nu vei afla cum arata locul unde urmeaza sa locuiesti decat foarte greu – sau deloc. Aparent, acest detaliu nu este important pentru cineva care se asteapta sa iti schimbi orasul si tara ca sa vii sa lucrezi in alta parte.
• Iti incetinesc de multe ori inutil procesul de angajare. Fiecare spital are un set de acte pe care le cer, plus un set de hartii pe care le vor completate. E evident ca daca totul trece printr-un intermediar, viteza de prelucrare scade. Unei colege de clasa, cei de la o agentie mult-laudata i-au pierdut hartiile de 2 ori, asta desi ea avea deja biletul de avion luat si trebuia sa plece. Eu am trimis dovezi de vaccinare si radiografie noua cord-pulmon + interpretare la agentia mea, cand am ajuns aici, cei de la Occupational health nu primisera nici o hartie. Hartia de la NMC cu PIN-ul le-am trimis-o de 3 ori doar celor de la agentie. Si tot mi-au mai cerut-o o data cei de la spital, cand am ajuns. Am mai mentionat prima mea oferta de angajare aici, pe care am primit-o in august, pe 19. Abia in septembrie am primit primul e-mail de la agentia respectiva ca sa imi dea o lista cu hartiile pe care le vor ei. Si au revenit cu un e-mail (nu cu telefon) abia dupa 3 saptamani. Si oricum ei se “laudau” cu o perioada de evaluare a dosarului de aproximativ 3 luni. Stiu ca unii vor sa aiba timp sa se pregateasca samd. Dar mie nu-mi convine aceasta incetinire inutila. Nu ca ar dura mult mai putin procesul daca o faci de capul tau, dar 4 saptamani de aici (fara preaviz) sunt altceva decat 12-14.
• Uneori iti vor zice ceva sau vor promite ceva, dar vor face altceva, sau vor spune ca nu au zis acest lucru. Am din nou exemplul din august. Desi au niste angajati ok (buna, Gabriela), unii de acolo chiar sustineau sus si tare ca ei nu au zis ca pot sa dau un al doilea interviu la alt spital – dupa ce l-am dat pe primul. Am avut prevederea sa-mi pastrez e-mailurile, in care, credincios felului meu de-a fi, am intrebat si in scris daca nu e nici o problema daca dau 2 interviuri la 2 spitale diferite – si mi s-a raspuns ca nu, nu e nici o problema. Si asta nu e singurul exemplu, la a doua oferta primita, cei de la agentie promiteau ca vor reveni cu detalii a doua zi dupa interviu. Au revenit cu detalii dupa 10 zile. Apoi dupa inca 2 saptamani. Apoi 2 luni nu au mai zis nimic – adica nu au raspuns la telefon sau la e-mailuri. Dar cand mi-au rescris si le-am zis ca nu ma mai intereseaza oferta lor, s-au aratat asa de ofensati ca ii refuz.
• Cateodata poti fi pur si simplu mintit. La spitalul meu am dat interviu pentru o sectie. Inainte de interviu de la agentie mi s-a zis ca va fi pentru Chirurgie. De fapt a fost Gastroenterologie, am aflat asta DUPA interviu. Apoi mi s-a spus ca nu au posturi libere pentru Chirurgie si ca ar trebui sa astept pentru asta. Apoi in ianuarie, la 7 zile inainte de plecare, mi-au dat un e-mail (nici macar telefon) sa-mi spuna ca, de fapt, ei vor sa incep pe Neurologie, pentru ca postul pe Gastro nu mai e disponibil si ei “abia au aflat”. Am trecut peste ei, am sunat direct la HR la spital, am aflat ca agentia stia deja de 1 luna de asta si ca imi pot oferi un post pe Respiratorii pentru moment, atata e disponibil in spital acum. Asa am inceput unde am inceput. Lunile astea am facut bank shifts pe la Chirurgie generala si la Ortopedie. Am vorbit cu unit managerii de aici. Aveau posturi libere si aici in decembrie SI in ianuarie, HR-ul stia, dar nu vroiau sa se agite sa schimbe cateva date in contractul meu sau sa negocieze cu agentia pe tema schimbarii diviziei (chirurgia are divizie proprie – cu sectii proprii, cu matroana proprie, medicina generala e alta divizie – alte sectii, alta matroana). In esenta, everybody lies.
• Niciodata, sau aproape niciodata, nu se va ma interesa despre soarta ta cineva de la agentia care a incasat 1000-2000 lire sau mai mult pe spinarea ta. Nu, nu vreau sa ma tina cineva de mana si sa-mi spuna ca totul va fi bine si ca lumea e plina de floricele si norisori pufosi. Dar in durerea mea, tot trimiti oameni intr-un spital care poate e de tot rahatul (ca doar de aia au nevoie de atatia noi angajati, atat de des), poate te-ar interesa sa auzi cum e viata mea acolo, ori sa ma ajuti sa scap de acolo (si sa castigi noi bani pe urma mea) ori sa le prezinti situatia reala urmatorilor catindati la onoarea de-a lucra in spitalul respectiv.

De ce toata postarea asta?

Azi-dimineata am primit un e-mail de la angajata agentiei prin care am inceput lucrul in spitalul meu, in extraordinara mea sectie. Cea care m-a mintit despre una si despre alta.

Ce ma intreaba la 5 luni dupa ce stie ca am inceput sa lucrez in spital ca Registered Nurse (cu PIN si toate zorzoanele)?

Asistent Medical in Anglia (9)

Ultima mea postare a fost oarecum neclara. Da, mi-am dat demisia pe 3 mai, dupa mai putin de 5 luni in sectia mea. Dupa o zi oribila. Dar aveam deja un interviu luat, cu o promisiune verbala ca voi fi angajat (care nu fusese inca dublata de o oferta primita in scris) si stiam ca am un nou interviu pe 4 mai. Nu in ultimul rand, aveam si siguranta ca voi ramane in In-House Bank, deci as putea face ture suplimentare (mai bine platite) oriunde in spital. Deci nu m-am aruncat cu capul in gol.
Long story short, pe 4 mai la ora 14:00 primeam un telefon in care mi se spunea ca mi se ofera un job in Operating Theatre la mine in spital (unde am avut interviul in acea dimineata). Prima zi de lucru ar trebui sa fie pe 1 sau 2 iunie. Cu chiu, cu vai, am ajuns unde am vrut sa ajung din prima zi.

Mai departe o sa scriu cate ceva despre concedii, taxare si impozite, demisie si perioada de preaviz si… gasirea unui nou loc de munca.

Despre toate aceste lucruri am mai scris cate ceva, dar ori a fost incomplet, ori am vorbit din alta perspectiva. De exemplu, despre gasirea unui job de Asistent Medical in Anglia DIN ROMANIA am scris multe inainte de-a pleca din tara. Mai jos o sa vorbesc despre acelasi lucru, dar din postura de rezident in Marea Britanie.

Sa incepem cu concediul. Multa lume (inclusiv eu inainte sa vin aici) va zice ca ai intr-un an “27 de zile de concediu cu plata” plus 8 zile de concediu de la stat (asa-numitele bank holidays, echivalentul zilelor libere “de la stat” din Romania). Unii sustin ca ai “7 saptamani de concediu pe an” – pentru ca fac calculul simplu 27+8=35/5 zile lucratoare intr-o saptamana = 7 saptamani. Dar nu pui la socoteala cele 8 zile de bank holidays – concediu cu plata sunt ambele, dar unele sunt zile-zile, altele… nu chiar. Explicatia urmeaza.

Nu o sa comentez ce si cat primesc alti oameni in alte spitale de stat sau private sau in camine de batrani (NH). Teoria mea este ca situatia este exact la fel in toate spitalele NHS, dar multi oameni interpreteaza gresit informatiile primite. E o teorie, poate ma insel.

Oricum. Sa revenim. Contractul meu prevede clar ca am dreptul la 202,5 ore de paid annual leave intr-un an. 202,5 ore impartite la 7,5 ore (cat ar dura o tura scurta de “1 zi”) ar echivala cu 27 zile. Problema e ca in spitalele NHS esti platit pe numarul de ore lucrate intr-o luna, nu pe numarul de zile – din cauza ca ai putea lucra si zile scurte si zile lungi.

Contractul standard intr-un spital de stat britanic presupune 37,5 ore lucrate in fiecare saptamana. Un an are 52,14 saptamani. Daca inmultesti 52,14 cu 37,5, apoi imparti la 12 (luni) iti iese o medie de 162,5 ore lucrate EFECTIV si PLATITE intr-o luna.

O zi lunga de munca are 12,5 ore in total, dar doar 11,5 ore sunt platite (ora mare de pauza NU ESTE PLATITA). 3 x 11,5 ore = 34,5 ore. Nu in ultimul rand, intr-o luna nu avem doar 4 saptamani, ci mai avem inca 2-3  zile in plus. Deci trebuie sa lucram 2 zile in plus in fiecare luna. De asta lucram 14 zile lungi in fiecare luna, de fapt, NU 13 cum se spune in mod eronat.

De ce toata explicatia asta? Pentru ca primim ore de concediu cu plata, nu zile de concediu. Cele 202,5 ore echivaleaza cu 17,6 zile lungi lucrate. In esenta, inseamna aproximativ 5 saptamani reale de concediu. O luna (14 ture lungi) plus cam o saptamana (3,6 ture lungi). Eu am primit acum 46 ore de concediu pentru aprilie/mai, ceea ce echivaleaza cu 4 ture. Deci in mai trebuie sa mai lucrez doar 10 ture ca sa imi fac totalul de ore lunare.

In plus, trebuie sa mentionez ca unit managerii din spitalul meu (si cred ca si din alte spitale) sunt incurajati sa insiste sa ne dea cate 1 saptamana de concediu (3 ture lungi) la aproape fiecare 2 luni, ca nu cumva sa cerem 4-5 saptamani de concediu deodata. Poti refuza asta, nu au dreptul sa te forteze sa iti iei concediul cand vor ei, dar trebuie sa fii pregatit sa te certi pentru asta. Nu stiu cati sunt dispusi s-o faca in primul an petrecut intr-o tara straina, intr-un sistem strain, intr-un spital nou, in fata unui sef direct.

Nu in ultimul rand, pentru lunile de vara trebuie sa-ti ceri concediul in avans si trebuie sa stii ca e mai dificil sa primesti 2 saptamani de concediu la rand. Cu cat e mai mare spitalul si mai bine inzestrat cu personal e sectia ta, cu atat ai sanse mai mari sa nu ai probleme cand iti ceri concediul.

Cat despre taxare si impozite:

Ca angajat in UK platesti impozit pe venit (de cele mai multe ori in sistem PAYE = pay as you earn) si National Insurance. Ca angajat in NHS poti plati si NHS Pension (daca nu optezi sa nu participi la acest tip de pensie, caz in care banii care ar fi mers la NHS pension sunt impozitati).

Impozitul pe venit (Income Tax) este 0 pentru toate veniturile totale anuale pana la 11.000 lire (Personal Allowance), 20% pentru toate sumele castigate intre 11.000 si 43.000 lire si 40% pentru toate sumele peste 43.000 lire. Personal Allowance (PA) corespunde si cu Tax Code-ul pe care il primesti. Anul trecut, PA era de 10.600 lire, Tax Code-ul pentru majoritatea britanicilor era 1060L. Anul acesta PA e de 11.000 lire, Tax Code-ul a devenit 1100L.
Pentru un exemplu simplu, daca ai avea norocul sa castigi 45.000 lire intr-un an, pentru 11.000 lire nu ai plati impozit, pentru suma de 43.000-11.000 = 32.000 lire vei plati 20% impozit, iar pentru restul de 2.000 lire vei plati 40% impozit.
Cum in fiecare luna primesti o suma oarecum diferita, pentru ca lucrezi mai multe sau mai putine ture de week-end sau de noapte, pe payslip vei vedea o valoare PAYE diferita in aproape fiecare luna.
Ca mica informatie: in primele 3 luni aici, eu nu am platit impozit pe venit, pentru ca nu am castigat in total mai mult de 10.600 lire (cat era PA anul trecut fiscal, care s-a terminat la 31 martie). Din aprilie, am inceput sa platesc impozit pe venit (PAYE) si s-a simtit diferenta. Ce importanta are asta? Daca incepi sa lucrezi aici iarna, ai mari sanse sa ai un mic bonus la salariu – pentru ca nu vei plati impozitul pe venit primele luni.

National Insurance (12%) plateste aproape toata lumea, pe orice venituri obtinute. Doar cei platiti cu mai putin de 8081 lire/an nu vor plati NI. Iar cei putini care castiga peste 3.583 lire/luna platesc NI de 2%.

Demisia e simpla. Cauti un template pe net. Eu am luat unul de pe monster.co.uk. Pui o data, numele tau, il printezi si il dai (IMPORTANT) unit manager-ului.

Eu am o perioada contractuala de preaviz de 4 saptamani. 4 saptamani inseamna 4 x 37,5 ore, deci iarasi revenim la problema cu numarul de ore lucrate, pentru ca in ture ne sunt platite doar cate 11,5 ore, nu 12,5. Pe scurt, eu voi termina cariera mea in sectia mea cu un excedent de 2,5 ore. Acele ore nu vor fi niciodata platite. Asta e…

Perioada de preaviz creste cu fiecare an in plus petrecut in NHS. Una dintre asistentele band 6 de la mine din sectie a trebuit sa stea 10 saptamani in perioada de preaviz aici…

Din punct de vedere legal, trebuie sa dai preaviz de minim 1 saptamana. Daca ai un contract care spune altceva (o perioada mai lunga), ar fi bine sa respecti litera acelui contract.

Trebuie tinut cont de faptul ca, oriunde ai merge, se vor cere referinte de la fostii angajatori – inclusiv unit managerul. Deci ar fi bine sa nu pleci certandu-te cu unit managerii.

Si daca te muti in interiorul aceluiasi spital sau trust (ca mine), perioada de preaviz este aceeasi.

In aceeasi idee, toate actele pe care ti le cer la angajarea intr-un spital iti sunt apoi cerute din nou si la mutatul intr-o sectie noua din acelasi spital. Plus ceva hartogaraie suplimentara de semnat.

In cazul meu, care trec de la medicina generala la chirurgie, trebuie sa mi se ia si sange pentru un test pentru HIV, HCV, HBV. Pentru ca acum voi face (sau voi participa la) proceduri predispuse la expunere = Exposure Prone Procedures (EPP).

Daca pleci dintr-un spital si ai venit aici cu vreun bonus de mutare, trebuie sa tii minte ca e foarte probabil sa ti se ceara banii inapoi. Cel mai des ar trebui sa astepti 12 luni pentru a nu ti se cere banii astia inapoi. Dar depinde de contract.

 

Cat despre gasirea unui loc de munca, odata venit aici se schimba un pic perspectiva asupra lucrurilor. Daca nu vrei sa schimbi orasul, trebuie sa te ocupi tu sa-ti gasesti alte trusturi/spitale. Poti folosi portalul NHS Jobs, unul dintre portalurile de joburi (monster, indeed, trovit etc) sau cauti pe google maps spitale/trusturi in zona care te intereseaza, apoi mergi pe site-urile lor si cauti sectiunea jobs-nursing&midwifery. Sau poti apela din nou la agentii de intermediere.

Eu am facut 2 lucruri.

1. Am mers in februarie la matroana de la operating theatres, m-am prezentat, i-am spus ca as vrea sa lucrez la ei, ca imi place chirurgia si ca mi-ar placea sa vin sa lucrez la ei 1-2 zile ca voluntar. In martie am avut acea zi de voluntariat, apoi am pastrat legatura cu un band 7 de acolo. Mi-a tot zis ca urmeaza sa apara un ad cu un job la ei in curand pe site-ul spitalului. A aparut abia in aprilie. Cu expiration date 25 aprilie. Am fost invitat la interviu abia pe 4 mai. Adica tot procesul dureaza, asta vreau sa spun. Chit ca faci totul la tine in spital!
2. Am cautat mai multe trusturi in Londra, am cautat pe site-urile lor la jobs, am aplicat la toate joburile cu Cardiologie (mai precis CCU sau HDU) sau Chirurgie (Operating Theatres/Scrub nurse). Mi-am depus candidatura (toate folosesc NHS Jobs sau trac.jobs – deci e bine sa iti faci un cont bine documentat) la aproximativ 10 anunturi. Am fost chemat la 5 interviuri, la 1 mi s-a spus direct ca nu am fost ales pentru interviuri, la 4 nu mi s-a spus nimic. Dintre cele 5 interviuri, 1 a fost anulat de mine, 1 l-am picat eu (o sa mai vorbesc despre el), 2 au fost incununate de succes si un al 5-lea cred c-o sa-l anulez, pentru ca nu are sens sa mai pierd timpul cu job-hunting.

Ce trebuie sa spun dupa interviurile de acum: interviurile sunt cam la fel ca cele din tara sau de pe skype. Se incepe cu cate un test de drug administration (calcule simple, majoritar regula de 3 simpla), poate condimentat cu o parte medicala (in cazul meu, intrebari din scrub nursing, de tipul “ce ai face daca…”). In rest, interviul fata in fata e bazat tot pe “ce ai face daca ai vedea ca niste colegi se cearta, ca niste colegi tot intarzie, ca niste colegi nu au grija corect de un pacient”, sau “cum ai protejat un pacient intr-o situatie dificila” samd. Doar la cel de scrub nurse am avut intrebari oarecum noi, de tipul “care sunt procedurile din WHO safe surgery checklist“, ce faci daca nu gasesti o fasa sterila la numaratoarea de la finalul operatiei (in UK sterile gauzes pentru operatie au un mic fir de material radioopac, care ar aparea la radiografie, oriunde ar fi in sala de operatii – multe dintre instrumente au si ele asa ceva, just in case).

Ce mai trebuie sa spun: pentru al doilea interviu luat mi-am depus candidatura pe 1 aprilie, pe 14 se termina perioada de depunere a candidaturilor, pe 26 am fost chemat la interviu (si mi s-a spus la interviu ca voi primi o oferta de job), e-mailul cu oferta a venit abia la 10 zile dupa interviu. Oferta presupune verificari de referinte, trecerea unui occupational health check (vaccinari + TBC + EPP daca urmeaza sa lucrezi in theatres), semnarea altor acte si verificarea altora. Si asteptarea pentru un DBS (cazier) nou – daca nu ai unul primit in ultimele 6 luni. Optimist vorbind, ca sa-ti schimbi jobul aici trebuie sa-ti iei in calcul minim 8 saptamani (daca incluzi si perioada de preaviz).

Si, cel mai important: niciodata sa nu-ti dai demisia daca nu stii ca ai primit o oferta scrisa cu un nou job. Asta mi-au spus-o cei de la HR de la toate interviurile avute.

Sau sa fii macar in In House Bank (si sa nu ai probleme sa lucrezi ture in orice sectie din spital).

E oribil sa ramai fara o sursa de venit in tara asta. Banii castigati cu greu dispar foarte repede!

Cea mai grea zi a mea in spital (pana acum)

Handover “usurel”, s-a terminat “doar” la 8:30. Primesc 10 pacienti. 2 nu vorbesc o boaba engleza (1 turc, 1 indianca), 1 va avea 1 transfuzie azi, 1 e pe feed prin NGT, alta are hiperglicemie (deci va trebui sa-i iau glicemia des si sa-i dau Actrapid PRN), altul are C. difficile si nu e in side-room.
Ca ajutor, o studenta in anul 1, care stie 2 lucruri (si nici alea bine): sa faca obs si sa scrie o parte din documentatie.
2 colege care au cativa ani vechime (una era chiar bank azi) primesc cate 5 pacienti si cate o nurse awaiting pin (care sa le ajute). C-asa-i la mine.
La 8:40 ieseam cu carutul sa dau medicamentele (studenta mea dadea mancare). Cu primul termin repede. Pacienta 2: trebuia sa primeasca fluide i.v. si un antibiotic i.v, nu au fost date de tura de noapte. Nu mi-a fost spus la handover. Nu avea branula. Da-i si canuleaz-o, chit ca e o babuta grasuta, cu 0 vene vizibile. Pun una intr-o vena in diagonala de pe mana. Termin pe la 9 si un pic.
Pacientul 3 avea 3 drug charts. 28 pastile + Levemir.
Pacientul 4 avea NGT. Totul trebuia pisat. Nu ar trebui sa dai tratament pana nu scoti aspirat si ii verifici pH-ul. Chit ca tubul a fost in situ mai multe zile, chit ca nu exista dovezi vizibile ca a fost dislocat, chit ca toti colegii de pana atunci au dat medicamentele fara sa verifice pH-ul, politica trustului este sa iei aspirat intai, inainte de orice administrare. Teoretic, poti da tratamentul pana la pH de 4.
Sau, ca sa citez nutritionista care ne-a facut training (si care l-a vizitat mai tarziu si care si-a adus aminte de mine din induction si m-a intrebat daca e mai buna viata la mine pe sectie fata de ce descriam acum 2 luni) “if you can live with yourself, you can give anything and say you checked his aspirate. But that would not make you a nurse, or a human being anymore“. 15 minute m-am chinuit sa-i scot ceva aspirat, ba cu niste apa (2-3 ml), ba cu niste aer. Pana la urma am scos ceva, dar avea pH 4,5. Asteptam, reincercam.
Dau medicamentele lui 5 si 6 (cu greu, fiecare inghitea cate o capsula la 1 minut – erau capsule, deci nici nu puteam sa le pisez). Reincerc sa iau ceva aspirat de la 4. Tot 4,5. Astept.
Trecem la 7,8,9,10, termin pe la 10 cu toate. Intre timp, a trebuit sa discut cu farmacista, cu doctorii, cu sister, cu alte asistente, sa semnez pentru niste medicamente etc.
Reincerc sa scot aspirat. De data asta isi tot clatise gura si, desi stie ca nu trebuie sa inghita nimic, sigur a inghitit, pentru ca am scos destu de mult lichid si avea pH 5,5-6. Wait.
Intre
Verificam glicemii. O pacienta are hiperglicemie. Actrapid PRN.
Diebetes nurse referral pentru asta.
Pentru pacientul cu NGT fac referral la Nutritionist, pt ca e MFFD si asteptam doar r/v de la Nutritionist si District Nurse referral (pe care sister refuza sa-l fac si insista sa-l fac eu, dar eu n-am timp).
Pacienta care ar trebui sa aiba transfuzie azi nu are branula (si doctorii imi aduc aminte de transfuzie). Hai s-o canulez. Am reusit sa sparg o vena superba (inainta plasticul prin piele de parca incercam sa il bag in metal, nu sa-l inaintez in lumenul unei vene). Reincerc, reusesc de data asta. Dupa asta pun o canula si pe babuta unei colege.
Pana la finalul zilei am terminat toate infuzomatele sectiei si pe cele ale sectiei vecine. Adica la 20:40, cand am plecat, aveam nu mai putin de 14 pacienti pe fluide i.v. prin infuzomate. Intr-o sectie de medicina generala, e destul de mult. Si toata sectia a avut o zi naspa.

Acum trebuie sa rezolv o problema cu un Tramadol, care a fost gresit administrat ieri (nu mai avem Tramadol normal, colega de ieri a dat un Tramadol MR unei paciente de-a mea, am observat, i-am intrebat pe farmacisti, care au zis ca trebuie sa faca IR1). Explicatii, porcarii. Fa comanda de Tramadol (nimeni nu s-a obosit ieri). Ia Tramadol normal de la sectia-sora. Acolo du-te dupa fiecare asistenta “do you have the CD key?”.
Inainte de asta, a trebuit sa fac acelasi lucru prin sectia mea. La mine am avut cam 15 minute pierdute plimbandu-ma de colo-colo pentru a intreba unde e cheia pentru controlled drugs. Nici una dintre asistente sau sister nu stiau. Cere-ti scuze de la pacienti. Pana la urma cheia era la unit manager.
Un pacient poate pleca acasa. Scot branula, mazgalesc ceva note si ii aduc un scaun cu rotile (porteri nu avem, noroc ca aveam un scaun ratacit pe acolo).
Gasesc 10 minute sa ma duc sa mananc ceva.
Apoi incerc sa fac district nurse referral, dar trebuie sa iau niste date din computer si merge infect. Ma suna cineva, trebuie sa ma duc la telefonul din mijlocul sectiei. Aparent, CDU (unde se fac endoscopiile) vor sa ii faca o sigmoidoscopie pacientului cu C. diff. Care tocmai manca fericit ceva. Vor sa ii fac clisma de urgenta si sa-l pregatesc pentru a-l trimite jos. Nu avem phosphate enema in sectie sau in main storeroom. Mai incolo.

Dupa, incep sa fac district nurse referral. O italianca, nurse awaiting pin, se ofera sa ma ajute, ma vede ca alerg de colo colo si ea statea. O intreb daca stie sa ia aspirat din tubul NGT ca sa fii sigur ca poti da medicamentele. “Yes, yes, of course“. Dupa 5 minute vine la mine fericita si zice ca a tras aspirat, totul e ok. Mai sa fie. Ma duc la pacient, acolo vad ca eu am stat ca nebunul si nu i-am administrat medicamentele toata dimineata pentru ca nu am avut aspirat acid, deci exista riscul potential de a-i baga aluia tratamentul in plamani, iar asta i-a bagat 60 ml de apa pe NGT. Asta credea ea ca trebuie sa faca. Partea buna e ca acum reusesc in sfarsit sa aspir si acid (pH 2,5) dupa ce scot cei 60 ml de apa ai italiencei din pacient.
Noroc ca nu s-a mutat din loc NGT-ul (pacientul oricum nu parea sa traga de el, toate “ancorele” erau intacte).
Incep medicamentele de la 1. O pacienta se plangea de SOB, du-te la doctor. Muta pacientul cu C. diff in side room. Multe alte porcarii de rezolvat, multe drumuri inutile (nu aveam ace pentru injectii cu insulina, nu aveam lantete pentru glucometru, nu aveam seringi pentru NGT – si toate se nimereau sa se termine doar la mine).
Parca tot timpul cand rezolvam ceva, altceva trebuia reparat sau rezolvat. La foc continuu.

Apoi verifica daca branula pacientei cu transfuzie mai functioneaza, fa-i baseline obs si du-te sa iei sangele. Dar dupa ce fac baseline obs, ia de unde nu-s imprimanta si PDA-ul care tiparesc etichetele fara de care nu poti lua unitatea de sange de la Laborator si nu poti nota OBS.
Plimba-te ca boul prin toata sectia, du-te la sectia vecina, ia PDA-ul de la ei, cu imprimanta noastra. Merg la pacient, ma chinui sa-mi scaneze porcaria de PDA badge-ul (pierd o gramada de timp cu scanarile astea), cand sa tiparesc eticheta, ciu-ciu etichete in mini-printer. Dupa aia am intrebat toata lumea din sectie unde gasesc etichete din alea. Nimeni nu stia. Ward clerk-ul nostru merge la ward clerk-ul vecin, care ii zice sa caute la noi, “I thought you had them“.

In momentul asta imi fac 5 minute sa iau un template de pe net de scrisoare de demisie, o redactez si printez, o semnez si i-o dau Unit Managerului, care a aparut pe acolo din intamplare. “Why?“. “If I have another day like today, I’ll die”. “What’s the problem?“. Ii explic cam cum mi-a fost ziua, apoi iau miniprinterul nostru, pe care cineva l-a gasit pe undeva, tiparesc eticheta1, o pun pe formularul de blood pick-up si ma duc sa iau sangele de la laborator. Apoi ma intorc, refac baseline obs, incep transfuzia. Era 15:30.
Pe la 4 vine un porter sa-mi duca pacientul la CDU. Nu i-am facut clisma, sorry, no time. Anuleaza sigmoidoscopia. Vine doctorul si-mi face observatie. Ii zic ca n-am avut timp si ca n-am stat pana acum.
Nu gasesc feed-ul pentru pacientul cu NGT. Nu avem niciodata feed-urile care imi trebuie mie (fie ala de urgenta – Nutrison normal), fie cate unul mai exotic (acum era Nutrison Energy Multi Fiber). Great, trebuie sa cobor la main kitchen sa-l iau, pentru ca nu se duce nici dracul sa il ia (toti HCA sunt prin pauze, italienii abia se descurca sa ajunga la sectia noastra dimineata, iar nemtoaica chiar nu stie nimic). Ca sa fie totul perfect, nu mai avem in sectie sau in main stores giving set pentru infuzomatul de feed.
Il pornesc pe restul ramas in punga de ieri, cu ideea de a cobori cu hartia de regim la main kitchen (altfel nu-mi dau aia Nutrison-ul), apoi ma voi duce sa mananc ceva.
Apoi incepe cea mai de rahat ora din ziua asta.

Primesc 1 pacient nou, trebuie sa ma cert cu HCA-ul care il aduce ca sa-i verificam pielea, care NU, nu era intacta (cum zicea ea ca e), apoi, cand pleaca, vad ca am primit un alt pacient, trantit in mijlocul bay-ului, in timp ce pacientul meu “vechi” a fost mutat pe un scaun (urma sa plece candva in urmatoarele ore). Habar-n-aveam ca urmeaza sa primesc vreun pacient, nu tu handover, nimic. Si primesc 2. Repet, unul a fost pur si simplu adus acolo si lasat ca un rahat in drum.
Primul pacient primit are EWS 7. L-au trimis la noi cu EWS 6. Asta FARA oxigen. “CCOT are aware“, dr. de pe MRU n-a avut nici o problema sa-l transfere asa. Asta scria in notes, pe care a trebuit sa-mi fac timp sa le citesc.
Escaleaza la doctori, care habar-n-au ce sa-i faca. In timpul asta, o pacienta tocmai isi termina transfuzia, o alta pacienta tocmai pleca acasa iar ala cu NGT si feed incepea sa horcaie prin baie (a fost alarma falsa, n-avea nimic, isi clatea gura).

In acelasi timp, porterul se intoarce si zice ca CDU a hotarat sa ii faca aluia cu C diff. sigmoidoscopia si asa, doar ca insista sa-i fac eu clisma. Ii zic ca n-am timp si ca e liber sa le zica alora de la CDU asta. L-a luat asa, cumva.
Termin transfuzia. Intre timp, nici n-a plecat bine pacienta aia ca am primit una noua din bay 6. Fara nici o informatie, nimic. O primesc si vin doctorii apoi sa ii puna chest drain.

La 17:25 am coborat la Main Kitchen, unde un nesimtit a refuzat sa-mi dea 2 pungi de feed, desi tot el sambata mi-a dat. “That’s the procedure, sorry“. Cand i-am zis ca tot el mi-a dat 2 pungi sambata din alt feed si l-am intrebat daca s-a schimbat procedura in 3 zile, a repetat “that’s procedure“. L-am intrebat cum se numeste, i-am notat vizibil numele, i-am promis ca o sa-i fac o plangere, am plecat injurand. Victor, iti promit ca o sa scriu ceva despre tine, curand.
Apoi am mancat ceva. M-am relaxat 10 minute. I-am scris 3 cuvinte sotiei. Inapoi in sectie.
Am inceput medicamentatia de ora 18:00.
Nu mai avem Clexane in spital. Trebuiau sa ne aduca noul stoc azi, dar n-a venit nimeni. Ciuciu Clexane de 40 mg, ciuciu Clexane exotic (100 sau 150 mg). Du-te la sectia vecina. Timp pierdut.
Trebuie sa pornesc niste fluide unei paciente. Nu mai avem infuzomate. Du-te la sectia vecina. Timp pierdut. Infuzomatul tot bazaie ca “air bubble in giving set”, desi nu e nici o bula de aer, in durerea mea. Timp pierdut (opreste alarma, verifica tubul, inchide infuzomatul, porneste infuzia, alarma, opreste alarma, verifica tubul etc.).

How many beeps can an IV pump beep if an IV pump could beep? Beep?

Mi se intoarce pacientul de la sigmoidoscopie. Da-i medicamentele si mancare.
Se intoarce si pacienta careia i-au pus chest drain mai devreme. A fost la CXR. Vomita. Da-i medicamentele normale + ceva antiemetic (Cyclizine PRN).
Pune un pacient imens pe commode.
Discuta cu o pacienta care e din aia care crede ca moare desi respira normal (“moare” din ianuarie, cand am vazut-o prima data, si n-are nimic, de fapt). Asa-s unii pacientu cu COPD. Ia-i vital signs, explica-i ca e bine. Ea refuza explicatia ta. Du-te si zi-i doctorului on-call sa vina. E prea tarziu, refuza sa vina, va trece asta turei de noapte.
Apoi, in sfarsit, faci handover.
La final de tura, mai pierzi 25 minute cu mazgalitul unor porcarii prin booklet-uri (o parte din lucruri le-a scris deja studenta, altfel mai stateam inca 30 minute).

Am plecat la 20:41.

Nici macar n-am simtit oboseala zilei a 4-a la rand in spital. Pur si simplu nu am avut timp de asta.

La final, una dintre colegele care a avut 5 pacienti azi imi zicea:

“I heard you put in your resignation today. I think you should reconsider this. I know it was an off day and it seems you had a lot of off days, but rethink this.”

“Give me one single reason I should stay in this ward.“

A tacut.

Cum e sa faci facultatea de nursing in UK (ca roman)

Acum cateva zile am primit un comentariu pe blog de la o viitoare colega, care tocmai termina facultatea de nursing aici, in UK. Am invitat-o sa scrie un guest post despre eexperienta ei. Si-a facut timp si a scris niste lucruri chiar interesante.
Ii multumesc pe aceasta cale si public (cu permisiunea ei) ce mi-a scris.

E fascinant sa vezi cat de multa lume face alegeri similare cu ale tale in situatii similare si cat de asemanatoare e si scoala si meseria de nursing in tari diferite, cu sisteme diferite. Pentru mine e si mai fascinant sa descopar povestea altor oameni. 🙂

 

Ii urez mult succes in cariera si sper ca realitatea nursingului va fi tot ceea ce spera ca va fi. 🙂

Ma numesc Andrea, locuiesc de peste 8 ani in Scotia si sunt in anul 3 (final) la facultatea de Nursing.
Initial am venit aici sa culeg capsuni, mi-am intalnit jumatatea, am ales sa ne stabilim aici si impreuna avem un baietel care a inceput scoala primara.

Cum am ajuns de la capsuni la nursing?
Well, intotdeauna m-a interest sa citesc despre sanatate, punctul meu de plecare fiind revista “Formula As”. Trecand anii, am incercat un curs de calculatoare la colegiu (cred ca-i echivalentul postlicealei la noi), dar am ajuns la concluzia ca nu sunt destul de pasionata de subiect. Dupa un pic de soul searching si o idee de la jumatatea mea, am hotarat sa pornesc pe drumul nursingului. Initial, am facut un curs de Access to nursing la colegiu, curs care pregateste studentul pentru nivelul de studiu cerut la facultate.
Admiterea la university in UK se face prin intermediul UCAS, un system online unde aplici la facultatile unde vrei sa studiezi. Preselectia pentru interviu se bazeaza pe rezultatele din liceu, colegiu plus personal statement (un fel de referat in care iti prezinti calitatile, realizarile si de ce vrei sa studiezi cursul respectiv).
Eu am aplicat la 2 facultati pentru cursul de BSC Adult Nursing si am fost chemata la interviu la ambele, ulterior primind oferta de a studia. O conditie de acceptare la cursul de nursing a fost examenul de  engleza IELTS cu nota de minim 7 in toate componenetele. IELTS a fost printre cele mai intense examene pe care le-am dat, si am reusit sa obtin minim 7 la a doua incercare. Este un examen destul de costisitor, era cam £120 cand am dat eu si e valabil 2 ani.
Facultatea pe care am ales-o in final mi s-a parut cea mai potrivita pentru nevoile si posibilitatile familiei, adica era cea mai aproape de casa. Faculatea de nursing in Scotia (am sa ma refer mai mult la Scotia, deoarece sunt mai familiarizata cu sistemul de invatamant de aici, care difera cu cel din Anglia) este gratuita, chiar daca este a doua facultate facuta;  banuiesc ca asta arata cata nevoie au de nurses, hehe. Poti primi si o bursa, care este in jurul a £500/luna si pe care o primesc studentii care pot demonstra rezidenta de minim 3 ani in UK. Bursa este justificata prin prisma faptului ca jumatate din timpul facultatii este petrecut in practica.
NMC-ul, Nursing and Midwifery Council, care mentine registrul asistentelor in UK si da dreptul de practica cere ca nursing students sa faca 2300 ore de teorie si 2300 ore de practica pe parcursul celor 3 ani de facultate. La facultatea mea asta se traduce prin blocuri de 3 pana la 10 saptamani de practica intercalate cu studiu la university. Anul academic la nursing are 45 saptamani de facultate si 7 saptamani de vacante (de obicei de Craciun, Pasti, si vreo 2 saptamani vara)
Am sa vorbesc despre practica (placement, cum i se zice aici): saptamana de practica are 37.5 ore plus pauzele de masa, care nu sunt incluse in numarul orelor. Asta presupune ca studentul lucreaza full time in locul unde este alocat. Se poate vedea unde isi intra in rol bursa, care poate parea mare, dar practice studentul nu prea mai are timp de job cand este in timpul practicii.
O cerinta a NMC-ului este ca studentii sa aiba placementuri in diverse zone unde lucreaza asistentele: spital, district nursing, GP surgery, school, nursing homes, theatres. Astfel, studentul isi face o idee de ansamblu in legatura cu domeniile variate de activitate si isi “gaseste” ramura preferata.
Am sa enumar placementurile pe care le-am avut eu de-a lungul celor 3 ani: nursing home, continuing care of the elderly ward, surgical GI ward, stroke rehabilitation ward, infectious diseases ward, district nurse, health visitor (asistente cu post calificare de 1 an care se ocupa de sanatatea copilului din ziua a 10 a de viata pana acesta incepe scoala), theatres, cardiology ward, Minor injury unit.  Mai am un placement de facut, care o sa fie intr-un medical ward. In general un placement dureaza 4-6 saptamani, ultimul placement – de management of patients, ii mai lung, 12 saptamani, deoarece idea e ca studentul trebuie sa demonstreze ca poate sa aiba grija de mai multi pacienti simultan ca sa I se permita sa profeseze ca RN (registered nurse). Practica in spitale m-a dus in 5 unitati diferite.

Statutul studentului in practica: sunt multe de zis, ce scrie pe hartie si care e realitatea… multi studenti sunt nemultumiti de anumite locuri de practica, dar asta e.
Si eu am avut placementuri bune si rele, si ce am invatat e sa iei partea buna a lucrurilor, desi de multe ori este un adevarat effort, haha.

In general, concluziile mele dupa 3 ani de practica ar fi ca studentul la nursing in UK nu este respectat destul, se profita de el si ca nu i se dau destula responsabilitati. De exemplu, the patient safety, ii un concept foarte important aici, si multe skilluri nu se invata in timpul facultatii: canularea, tratamentul IV, luatul de sange. Ca student pot sa observ aceste skilluri, iar dupa calificare trebuiesc cursuri suplimentare, in functie de specialitatea unde lucrezi si daca este nevoie sa stii sa le faci. (nota Cristian: sau poti sa nu le faci niciodata, ca niste colegi si colege de-ale mele).

Ce mi-a placut mie cel mai mult in practica: conceptul de rehabilitation, unde ajuti pacientul, de exemplu dupa un accident vascular, sa se puna pe picioare, lucrul in echipa multidisciplinara, care este mult mai eficient (nurse, physiotherapist, occupational therapist, dietician, doctor, consultant, specialist nurse, social worker, radiotherapist etc), district nursingul si practice nurse, deoarece ajungi sa-l cunosti pe pacient mai bine si sa-l ajuti sa-si mentina sanatatea.
Ce nu mi-a placut: placementul in sala de operatie a fost un fel de love-hate deoarece, desi am fost foarte entuziasmata sa vad operatii, mi s-a parut destul de traumatizant sa vad hip replacementuri pe viu; rolul asistentei in sala de operatii mi se pare foarte diferit si desi nu m-as vedea profesand imediat acolo, e o optiune. Alte placementuri care nu mi-au placut au fost in warduri unde moralul angajatilor era scazut si asta pornea de la management prost.

Sunt foarte recunoscatoare ca am avut posibilitatea sa fac aceasta facultate in UK, si simt ca, desi a fost foarte greu m-a pregatit pentru o meserie fascinanta. Entuziasmul de la inceput s-a schimbat, s-a mai redus, deoarece realitatile sunt foarte diferite de ceea ce incearca sa te invete in teorie.

Ce mi s-a parut greu, in afara de dorul de tara, studiatul in limba engleza si cultura diferita, a fost drumul pana la locul de practica, cam o ora dus, o ora intors pe zi, lucratul in ture, trezitul la 4-5 dimineata cateodata, oboseala constanta si sentimentul ca-mi neglijez familia – avand un copil mic a trebuit sa jonglam gradinita, munca sotului, munca mea, facultatea.

Colegii din grupa mea sunt scotieni si ii vad si pe ei ca-s marcati dupa 3 ani de nursing, cearcane etc hehe, ce sa mai vorbesc de mine, mature student in my early thirties.
Ce am observant este competitia dintre studentii la nursing, nu cumva sa pari mai destept, ca starnesti invidii. Experienta din clasa, din practica, si ce am mai citit pe net m-a avertizat ca nursingul este o bitchy profess

familie, eating WITH their young 🙂

ion, se practica barfa la greu si cutitele in spate, ceea ce este foarte trist. (nota Cristian: nu neaparat. Depinde foarte mult de oameni, de incarcarea cu munca, management si alte lucruri. In unele locuri te poti simti ca intr-o familie.).
Acesta este si unul din motivele pentru care nu ma vad lucrand intr-un spital, unde ritmul este mai alert, lumea mai stresata, si ce-i mai rau in coleg iese la iveala 😉 Expresia cu “nurses eat their young” e des auzita aici. (nota Cristian: in UK exista un procent insemnat de nurse care renunta la meserie in primul an post-absolvire, desi abia si-au inceput cariera).

Ca studenta in anul 3, trustul local mi-a oferit un job printr-o “generic application”, deci noi alegem unde am vrea sa lucram: community, medical sau surgical areas, si in functie de ce joburi au, ne “potriveste”.
Directia pe care as vrea sa continui include community nursing, specialist nurse si nurse practitioner. Optiunile de master sunt foarte bune, totul e sa vrei sa inveti si sa progresezi. Rolul asistentei in UK mi se pare ca are un viitor bun, si ca nurse practitioner, poti sa te apropii destul de mult de ceea ce face un doctor, bineinteles cu o gramada de responsibilitati atasate.

Sunt interesata si de conceptul de functional medicine si de ideile pe care le vehiculeaza. Cred ca este mai bine sa previi decat sa tratezi, e de viitor si ca asistenta sper sa pot sa ajut pacientul prin health promotion, adica sa-l invat sa-si mentina sanatatea.
Mai sunt multe de scris, per ansamblu as recomanda facultatea de nursing de aici, cu disclaimerul ca si aici ii greu, dar un altfel de greu fata de cel din Romania.
Ce m-a ajutat sa-mi fac o idee despre realitatile din nursing a fost si site-ul studentnurse.org.uk, care are un forum foarte bun.